BusinessMagazin

Tag: castigare

  • Sportivul român care şi-a luat concediu de pe şantier pentru a-şi urma visul la Rio. “Când mergeam la competiţii în ţară, dormeam în case de copii şi cam răbdam de foame”

    Sportivii calificaţi la Rio visează să urce pe podiumul olimpic, dar pentru unii dintre aceştia, simpla lor prezenţă la Olimpiadă reprezintă un miracol! Este şi cazul lui Ion Panait, luptătorul român în vârstă de 35 de ani care va intra săptămâna viitoare în concursul de la greco-romane, în limitele categoriei 66 de kg. Spre deosebire de adversarii săi, Panait nu se antrenează doar pe salteaua din sală, muncind din greu în construcţii pentru a-şi câştiga existenţa, scrie Prosport

    Povestea lui Ion Panait nu este despre sport, ci despre viaţă, iar începutul ei este desprins din realitatea dură a unei ţări care devine tot mai neînsemnată din punct de vedere sportiv. Ionuţ a copilărit într-un centru de plasament, dar povesteşte că lucrurile nu s-au schimbat pentru el nici atunci când s-a apucat de sport, ba dimpotrivă: “Când mergeam la competiţii în ţară, dormeam în case de copii şi cam răbdam de foame”, a dezvăluit luptătorul pentru Libertatea, vorbind şi despre ziua în care şi-a dat seama că este făcut pentru lupte: “În 1990 am ajuns la căminul 9 mai din Buşteni. După vreo doi ani, am văzut că în clasa de la şcoală erau vreo 20 de copii care făceau lupte. Eram zdravăn, cum suntem noi, cei de la ţară! Antrenorul m-a văzut şi pe mine şi m-a chemat la sală. Mi-a dat unul mare pe mână, dar l-am pus jos imediat! M-am dus şi mâine, şi poimâine, de am rămas numai eu din 20! Oricum, a trebuit să o iau de la zero, habar n-aveam de sportul ăsta”.

    Mai târziu, performanţele lui Panait l-au recomandat pentru a fi selecţionat în loturile naţionale de juniori, apoi a făcut parte din delegaţia României la competiţiile majore rezervate seniorilor, câştigând două medalii europene de argint (Tampere 2008 şi Baku 2010). Sportivul din Mizil a luptat şi la Jocurile Olimpice de la Beijing 2008, acolo unde s-a clasat pe locul 13, dar aventurile sale în marile arene ale lumii nu i-au asigurat şi recompense financiare pe măsură. Având un salariu de doar 1.200 de lei pe lună la clubul Dinamo, Ion a decis în urmă cu 10 ani că e timpul să-şi facă un viitor în Germania, acolo unde s-a angajat în construcţii. Dar românul nu a renunţat la sportul de performanţă şi a reuşit imposibilul: să îmbine munca de 8 ore pe şantier cu antrenamentele şi cu meciurile oficiale disputate sub culorile clubului SV Germania Weingarten: “Să lucrezi 8 ore pe şantier şi să mai mergi la turnee afară şi în Bundesliga, să câştigi meciuri… Lumea îmi spune că e ceva fenomenal”, a spus Ion pentru Pro TV.

  • Cel mai norocos om de pe planetă: Un bărbat ce a supravieţuit unui accident aviatic în urmă cu o săptămână a câştigat ulterior un milion de dolari la loterie

    Mohammad Basheer Abdul Khadar se afla la bordul avionului EK521, care în urmă cu şase zile, din cauza unor probleme tehnice, a aterizat de urgenţă pe aeroportul din Dubai şi a luat foc, toţi cei 300 de oameni aflaţi la bord fiind evacuaţi de urgenţă, inainte ca aeronava să fie cuprinsă de flăcări.

    Bărbatul, în vârstă de 62 de ani, lucrează în Dubai ca dealer auto şi a cumpărat biletul înainte să plece într-o excursie în India cu familia. La întoarcere, avionul în care aceştia se aflau a aterizat de urgenţă pe aeroportul din Dubai şi, din fericire, toţi cei aflaţi la bord au fost evacuaţi de urgenţă fără să existe victime.

    Potrivit celor de la Daily Mail, citând Gulf News, Khadar si-a revendicat premiul marţi, biletul câştigător fiind achiziţionat chiar din aeroportul din Dubai.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cine este cea mai tânără miliardară din lume. Are doar 19 ani şi o avere de 1.200.000.000 de dolari – GALERIE FOTO

    Alexandra Andresen, 19 ani, a devenit cea mai tânără miliardară din lume cu o avere estimată la 1.2 miliarde de dolari, scrie Daily Mail. Tânăra din Norvegia a moştenit averea de la tatăl său Johan F. Andresen.

    Alexandra împreună cu sora ei Katharina, 20 de ani, au apărut pentru prima dată în catalogul Forbes cu cei mai tineri miliardari din lume. Surorile se află pe locul 1475 în clasamentul celor mai bogaţi oameni din lume.

    Familia lor şi-a construit averea în industria tutunului, stră-stră-străbunicul tinerelor înfiinţând cea mai mare companie producătoare de ţigări din Norvegia.

    Compania a fost vândută în 2005 pentru 500 de milioane de dolari, bani care au fost investiţi în proprietăţi şi în diferite fonduri hedge. Doi ani mai târziu, tatăl lor le-a dăruit celor două fiice 80% din acţiunile companiei Ferd Holdings.

    “Simt că am o mare responsabilitate. Pe de o parte simt că nu am făcut nimic să merit acestă avere, pe de altă parte vreau să dezvolt compania şi să devină şi mai bună. Găsirea unui mod de a da ceva înapoi (n.r comunităţii, oamenilor) este dificilp. Faptul că familia mea are resurse financiare mi-a oferit multe oportunităţi de dezvoltare, dar banii nu sunt suficienţi pentru a reuşi”, se arată într-un interviu pe pagina companiei Ferd Holdings.

    Al treilea cel mai tânăr miliardar este Gustav Magnar Witzoe, 22, tot norvegian. “Averile celor trei sunt moştenite, dar este uimitor faptul că cei mai tineri miliardari din lume sunt norvegieni”, a declarat Kerry Dolan, editor Forbes, pentru The Telegraph.

    Cel mai bogat om de pe planetă, potrivit Forbes, este în continuare Bill Gates cu o avere de 75 de miliarde de dolari, urmat de Amancio Ortego, fondator Zara, şi de omul de afaceri Warren Buffet. 

  • Poliţista care îşi ia concediu 64 de zile într-un an şi are salariul mai mare ca al primului ministru

    Cei mai bine plătiţi şefi de poliţie din Marea Britanie îşi iau şi câte 64 de zile de concediu pe an, unii dintre ei câştigând şi peste 200.000 de lire sterline pe an. Aceştia profită de legea care le permite să decidă ei înşişi de câte zile libere au nevoie. Mulţi pretind că au nevoie de 12 săptămâni pe an, ceea ce înseamnă că muncesc, de fapt, mai puţin de patru zile pe săptămână, informează Daily Mail

    O lacună în regulamentele Poliţiei afirmă că toţi ofiţerii cu rang înalt, care au peste 10 ani experienţă, au dreptul la „cel puţin 48 de zile de vacanţă pe an – şi pot decide singuri, în mod eficient, câte zile îşi doresc.” Unele secţii recunosc că nu mai înregistrează în mod oficial numărul de zile de vacanţă pe care şi-l iau şefii, însă dintre cei care au înregistrat numărul, opt au declarat că superiorii lor şi-au luat 45 de zile pe an., iar cel puţin 10 au beneficiat de 42 de zile.

     Aparentul abuz al acestui privilegiu – în condiţiile în care majoritatea câştigă mai mult decât primul ministru- continuă chiar şi după ce fac reduceri de bugete şi se plâng de resursele reduse, care nu sunt suficiente în lupta contra infracţionalităţii.

    Un exemplu în acest sens este şefa secţiei de poliţie Gloucestershire, care şi-a sărbătorit promovarea luându-şi 13 zile de concediu în primele ei două luni în funcţie. Prima săptămână a petrecut-o la schi în Canada. Femeia de 53 de ani şi-a actualizat constat reţelele de socializare, informându-şi prietenii virtuali că vremea este „fabuloasă”. Trei luni mai târziu, şi-a luat o altă vacanţă, iar la o lună după ultima, a plecat timp de o săptămână la Paris, de unde a postat iarăşi pe social media.

    Mesajele sale vesele sunt puţin probabil agreate de personalul de pe front, avertizaţi de multe ori că se află în posibilitatea de a-şi pierde locul  de muncă. Domnişoara Davenport a preluat şefia poliţiei în ianuarie 2013 şi pe fondul presiunilor bugetare uriaşe s-a confruntat cu tăierea bugetului într-un procent de 20%.  Ea şi-a luat în anul 2013-2014 64 de zile de concediu şi 59 de zile anul trecut, iar pachetul ei salarial este de 179.000 de lire sterline.

    Un purtător de cuvânt al Poliţiei din Gloucestershire a susţinut că cele 64 de zile „includ şi zilele de odihnă şi weekend-urile, fiind singurele zile ale anului când şefa poliţiei nu a lucrat”.  Însă ceva timp mai târziu, tot el a clarificat faptul că şefa sa a avut 86 de zile de odihnă, cele mai multe dintre ele la sfârşit de săptămână, în plus faţă de cele 64 de zile de concediu.

     

  • Salariul mediu net a crescut în iunie la 2078 lei

    Câştigul salarial mediu net a crescut în iunie la 2078 lei, cu 15 lei (0,7%) faţă de mai, cele mai mari salarii fiind înregistrate în sectorul de tehnologia informaţiei (inclusiv activităţi de servicii informatice), unde media a fost la 5.295 lei, iar cele mai mici în hoteluri şi restaurante.

    Câştigul salarial mediu nominal brut a fost de 2874 lei, cu un plus de 0,7%, iar raportat la inflaţie creşterea a fost de 0,9%, potrivit Institutului Naţional de Statistică.

    Salariul mediu a crescut în majoritatea activităţilor ca urmare a acordării de premii ocazionale (inclusiv premii trimestriale, anuale, de vacanţă ori pentru performanţe deosebite), drepturi în natură şi ajutoare băneşti, sume din profitul net şi alte fonduri (inclusiv tichete de masă sau tichete cadou), dar şi realizărilor de producţie ori încasărilor mai mari (funcţie de contracte).

    Cele mai semnificative creşteri s-au înregistrat în zona fabricării băuturilor (14,5%), în activităţi de editare, transporturi pe apă, fabricarea calculatoarelor şi a produselor electronice şi optice, fabricarea substanţelor şi a produselor chimice (între 10,0% şi 12,5%), precum şi în telecomunicaţii, fabricarea produselor textile, fabricarea produselor farmaceutice de bază şi a preparatelor farmaceutice, alte activităţi industriale n.c.a., fabricarea de maşini, utilaje şi echipamente (între 6% şi 8%).

  • Implicaţiile unei lipse acute de încredere

    Niciun antreprenor american nu are o problemă să-şi împărtăşească ideea de business cu alţii, şi nu-şi pune problema că ar putea să-i fie furată, ci dimpotrivă, caută păreri, caută investitorii, caută finanţare, caută pe cineva care să-l susţină. Pentru acest lucru, este dispus să dea procente din afacere. La început, dacă nu are bani să-şi plătească angajaţii, le dă acţiuni.

    La polul opus, noi, românii, nu share-uim nimic, ţinem totul între cei patru pereţi şi în mintea noastră, crezând că avem cea mai mare idee din lume cu care vom da lovitura şi vom deveni milionari. Verificăm tot timpul dacă portofelul este la locul lui şi nu ni l-a furat cineva. Aşa este şi în business şi probabil că mulţi au dreptatea lor să facă acest lucru.

    Din lipsa unei interacţiuni cu ceilalţi, ţinem ideile pentru noi, nu le punem pe hârtie într-un concept, ideea de afacere nu are nici început şi nici sfârşit, dar suntem revoltaţi că băncile nu le finanţează, că nu avem o „pilă” care să ne dea un credit, care să ne ajute. Peste toate acestea, vine statul, care nici el nu ne ajută cu bani, iar frustrarea este şi mai mare. 
    În economiile care se aşază, se consolidează, ideile tradiţionale au mai puţin succes, iar cele care răzbat trebuie să fie creative, să fie altceva, să fie contra trendului etc.

    Nici societatea românească şi nici noi nu ne ajutăm să fim antreprenoriali, să ducem ideea în viaţa reală, să o punem în aplicare.

    Ideile care au succes ţin mai mult de determinarea antreprenorului decât de altceva. Până a fi puse în aplicare, ele trebuie testate în discuţii, la o bere, pentru a vedea reacţia prietenilor şi a pieţei înainte de a cheltui un ban. Aceste păreri nu costă şi sunt cea mai bună consultanţă pe care o poate obţine cineva fără să scoată măcar un leu din buzunar.

    Mulţi urăsc ideea de concept, de a explica într-o propoziţie ceea ce vrea să facă şi unde vrea să ajungă, pentru că este un lucru foarte greu. Bill Gates a spus că vrea să pună Windows pe fiecare calculator şi pe fiecare birou din această lume. Unul dintre directorii executivi ai Coca-Cola, Roberto Goizueta, a spus în anii ’80 că vrea ca celebra băutură să ajungă în fiecare colţ din această lume. Mark Zuckerberg a vrut să facă un produs prin care studenţii să interacţioneze într-un campus şi uite unde a ajuns.

    Vlad Craioveanu, unul dintre cofondatorii Impact Hub, un loc unde start-up-urile se pot aşeza la un birou, pot interacţiona cu ceilalţi, pot „cumpăra” consultanţă de vânzări, de marketing aproape free, spune că românii au ajuns la concluzia că noua generaţie de antreprenori înţelege că trebuie să se deschidă, că trebuie să împărtăşească ideile cu alţii înainte de a merge mai departe, cu toate că este un proces greu care ţine de istoria noastră de a ne „apăra” în faţa duşmanilor, concurenţei. Este şi acesta un progres, este un lucru pe care viaţa îi va determina pe viitorii antreprenori să-l facă pentru a ajunge la finanţare, pentru a pune ideea în practică.

    O altă problemă a companiilor româneşti, a antreprenorilor români care deja au un business pe piaţă este că nu caută diversificarea de opinii, nu caută opinia laterală, nu sunt dispuşi să plătească pe consultanţă decât dacă îi aduce o creştere a vânzărilor şi a profitului, nu vrea să îşi facă auditul propriei afaceri pentru a vedea dacă produsele mai merg sau sunt deja depăşite pentru că au venit altele mai noi. Când realizează acest lucru este prea târziu.

    Americanii au un cult al boardului unei companii din două motive: nepotism, respectiv de a aduce oameni care pot să le aducă business, care pot să vină cu relaţiile lor, care îi pot introduce în anumite cercuri, unde nu au cum să intre; al doilea motiv este de a avea diversitate de opinii, de a vedea ce se întâmplă în alte domenii de activitate, care la prima vedere nu au nicio legătură cu businessul companiei.

    A-ţi crea un board cu oameni din mai multe domenii reprezentă cel mai uşor lucru şi poate cel mai ieftin.
    Din păcate, antreprenorii români cu afaceri mijlocii şi mari nu fac acest lucru. Boardul companiilor lor este format din neamuri, din oameni din acelaşi sector, care din păcate nu au şi o privire din alte industrii.

    Dacă vrem să progresăm ca antreprenori (nu eu, ci voi) trebuie să vă deschideţi, să acceptaţi provocarea discuţiilor şi a altor păreri pentru a testa piaţa. Bineînţeles că 99% vor spune că ideea voastră nu va merge şi unii vor aduce argumente. Dar poate acel 1% vă va determina să mergeţi mai departe şi să „furaţi” din părerile altora când construiţi produsul şi-l puneţi pe piaţă.
     

  • Cum arată casa lui Clotilde Armand! Franţuzoaica are perdele cusute chiar de ea

    Clotilde Armand, franţuzoiaca şarmantă de pe scena politică românească, a fost marea surpriză a alegerilor.
     

    Candidata din partea partidului lui Nicuşor Dan, la sectorul 1, Clotilde a fost la un pas de a câştiga chiar în cea mai selectă zonă a Capitalei.
     

    GALEIRIE FOTO

    Clotilde Armand are 43 de ani, este căsătorită cu un matematician român şi locuieşte în România de 20 de ani. Este mama a patru copii şi director al unei companii mari, având un salariu de peste 5.000 de euro pe lună.  
    “Sunt o persoana bogata, pentru ca mereu am castigat bine. Nu sunt o persoana care are nevoie de un mare lux si atunci mereu am economisit. Nu am un trai de viata extraordinar”, a spus frantuzoaica in timpul campaniei.

    Clotilde locuieşte într-o vilă cochetă din sectorul 1, iar în timpul unui interviu acordat pentru Casa Jurnalistului, şi-a prezentat o parte din casă, lăudându-se cu perdelele şi draperiile cusute chiar de ea.

  • Cum arată casa lui Clotilde Armand! Franţuzoaica are perdele cusute chiar de ea

    Clotilde Armand, franţuzoiaca şarmantă de pe scena politică românească, a fost marea surpriză a alegerilor.
     

    Candidata din partea partidului lui Nicuşor Dan, la sectorul 1, Clotilde a fost la un pas de a câştiga chiar în cea mai selectă zonă a Capitalei.
     

    GALEIRIE FOTO

    Clotilde Armand are 43 de ani, este căsătorită cu un matematician român şi locuieşte în România de 20 de ani. Este mama a patru copii şi director al unei companii mari, având un salariu de peste 5.000 de euro pe lună.  
    “Sunt o persoana bogata, pentru ca mereu am castigat bine. Nu sunt o persoana care are nevoie de un mare lux si atunci mereu am economisit. Nu am un trai de viata extraordinar”, a spus frantuzoaica in timpul campaniei.

    Clotilde locuieşte într-o vilă cochetă din sectorul 1, iar în timpul unui interviu acordat pentru Casa Jurnalistului, şi-a prezentat o parte din casă, lăudându-se cu perdelele şi draperiile cusute chiar de ea.

  • La numai 26 de ani, Ramona câştigă 20.000 de euro. Care este business-ul inedit la care s-a gândit

    Ramona Enache are 26 de ani, iar în 2014, pe când era în Amsterdam, s-a gândit să rezolve problema paharelor de vin care se răsturnau atunci când le aşeza pe iarbă. Anul trecut, tânăra, stu­dentă la Arhitectură în Olan­da, a câştigat din acest busi­ness 19.000 de euro, iar pentru 2016 se aşteaptă la o uşoară creştere, mai ales că paharele au început să se vândă în Canada, Statele Unite, Australia, Japonia, Chile, Namibia, Bahrain şi în mai multe ţări din Europa.
     
    Primele pahare Pointer pentru utilizarea în aer liber, cu picior metalic care se înfige în sol, au fost prototipuri realizate manual şi a fost nevoie de aproximativ 15.000 de euro pentru a face trecerea de la producţia manuală la producţia în fabrică.
     

  • Isărescu rupe tăcerea şi vorbeşte pentru prima oară despre cât câştigă de la BNR. Salariul uriaş pe care îl primeşte guvernatorul

    Declaraţia de avere a guvernatorului pe anul trecut este publică, dar salariul nu este dezvaluit. După aderarea României la Uniunea Europeană, membrii consiliului BNR motivau nepublicarea veniturilor pe seama unor regulamente europene neclare.

    “Consiliul de Administraţie al BNR, întrunit în şedinţa din 3 august 2016, a analizat modul cum a evoluat în ultimii ani la nivelul băncilor centrale membre ale Sistemului European al Băncilor Centrale, raportul între independenţa instituţionala şi transparenţa procesului decizional. Pe baza datelor analizate, s-a constatat că în multe bănci centrale ale sistemului european s-a accentuat şi diversificat procesul de transparentizare şi informare publică, cu deosebire cel legat de deciziile de politică monetară şi de salariile conducerii executive”, a transmis guvernatorul BNR.