Mihaela Feodorof este una din eroinele Catalogului “200 cele mai puternice femei din business”, care va fi lansat în curând, şi ale galei “Woman în Power” .(19 martie 2014)
“A venit la noi un tânăr, olimpic internaţional la informatică, însoţit de mama sa, medic. M-a surprins tristeţea lui şi, deşi de evaluările tinerilor se ocupă colegele mele, cu calificare de psiholog, l-am întrebat de ce e atât de trist. Am aflat că informatica, în care făcea de fapt performanţă, nu îi aducea satisfacţii şi nici nu ştia ce altceva ar putea face”, povesteşte Mihaela Feodorof.
După ce tânărul a fost evaluat, s-a dovedit că are înclinaţii antreprenoriale; deşi era invitat să se înscrie la universităţi cu profil de informatică fără examen, el a ales să urmeze cursurile unei facultăţi de afaceri. Cu exemple de acest fel îşi descrie Mihaela Feodorof firma sa, numită iniţial Yourway, în care a investit în primă fază, pentru instrumente şi certificări, în jur de 10.000 de euro.
Au urmat apoi sumele investite în formarea sa şi a celor trei angajaţi, în sediu şi în alte instrumente adăugate portofoliului, suma depăşind astfel 100.000 de euro. Iar Mihaela Feodorof a ales să separe cele două activităţi distincte, în platforme diferite: Performance way (destinată companiilor) şi Yourway (pentru tineri, adolescenţi şi copii). Firma are acum patru angajaţi, doi colaboratori, o cifră de afaceri de 100.000 de euro, iar antreprenoarea spune că „nu mi-am propus să duc acasă mai mulţi bani decât pe vremea când eram angajată, pentru că nu mâncăm cu mai multe guri”.
În 2009, când împlinea 40 de ani, Mihaela Feodorof a ales să părăsească mediul corporatist, un fotoliu de director în domeniul resurselor umane şi siguranţa unei slujbe la BRD. „Plecarea a fost un exerciţiu care mi-a luat mai bine de un an, pentru a-mi fi limpede ce şi cum vreau să fac”, povesteşte ea. În cadrul BRD a lucrat 16 ani şi „din afară arăta ca un traseu profesional stagnat„, însă în realitate, spune ea, au fost două companii şi două trasee distincte. Pentru că în primii ani, până în 2000, BRD a fost prima bancă privată din România crescută sub cultură americană şi canadiană, iar la întoarcerea sa din concediul de maternitate instituţia financiară fusese deja preluată de francezii de la Société Générale.
După încă şapte ani în cadrul băncii, ajunsese în punctul în care simţea nevoia unei schimbări. „A fost incredibil de greu să înţeleg că trebuie să ies din spaţiul de confort pentru a fi mulţumită”, povesteşte ea. A urmat un an de întrebări şi căutări. Îşi propusese să-şi dea demisia la finalul anului 2008, când deja se declanşase criza, dar efectele acesteia nu se făceau încă simţite în România. Cei foarte apropiaţi o îndemnau să se mai gândească, iar un nou termen impus a fost primăvara lui 2009; în primele luni din an s-a hotărât că nu-şi mai doreşte statutul de angajată şi că vrea, în continuare, să lucreze cu oamenii.
În BRD, povesteşte ea, avea instrumentele necesare, bugete, libertate de acţiune, spre deosebire de multe alte companii din alte industrii, pentru că n-ar fi schimbat banca franceză pe o altă instituţie financiară. Şi apoi i-a devenit clar că nu vrea să mai fie niciodată angajată. „Privind în urmă, îmi dau seama că n-a fost deloc uşor. Dar îmi recăpătasem energia şi bucuria de a lucra„, povesteşte ea.
