BusinessMagazin

Tag: construire

  • Povestea incredibilă a oraşului care a costat o avere şi are doar o mână de locuitori

    Naypyidaw a devenit capitala Birmaniei în 2005, fiind în acea vreme mai mult un proiect decât un oraş bine definit.

    Autorităţile au decis construirea oraşului având de la început intenţia ca acesta să fie capitala statului. Investiţiile în infrastructură au fost uriaşe, deşi Birmania este o ţară cunoscută mai ales pentru conflictele militare şi traficul de droguri, iar majoritatea populaţiei trăieşte la limita sărăciei.

    Deşi proiectul este în proporţie de 80-90% finalizat, gradul de ocupare al oraşului este de sub 5%. De aici provine şi numele de “capitala fantomă”, aşa cum a fost Naypyidaw denumit de către presa internaţională.

    Autostrada ce duce la Naypyidaw are 11 benzi pe sens, însă în marea parte este goală. Încrederea autorităţilor în acest proiect este de neînţeles, avaând în vedere comparaţia dintre preţul apartamentelor şi faptul că doar cei mai bogaţi oameni din Burma îşi permiteau accesorii de bază, precum telefoanele mobile.

    Naypyidaw a fost construit, susţin autorităţile, datorită poziţiei mai “sigure” decât vechea capitală (Rangoon). Cu toate acestea, există zvonuri că liderii militari ai statului ar fi fost îndemnaţi de către aşa-numiţii cititori în stele să demareze proiectul.

    POVESTEA INCREDIBILĂ A UNUI ORAŞ-FANTOMĂ

  • O inchisoare unde prizonierii au fost torturaţi sau ucişi in timpul celui De-Al Doilea Război Mondial, transformată într-un resort de lux – GALERIE FOTO

    Guvernul din Muntenegru şi-a dat acordul ca un dezvoltator imobiliar să transforme insula pe care se afla o închisoare unde prizonierii au fost torturaţi în timpul celui De-Al Doilea Război Mondial într-un resort de patru sau cinci stele, informează Daily Mail.

    În cadrul resortului se vor construi un club de noapte, un spa şi mai multe restaurante. Astfel se doreşte ca insula să se transforme într-un loc exclusivist pentru cei cu bani. Însă acest lucru nu este văzut cu ochii buni de toată lumea. Mai multe familii, ai căror membrii au fost încarceraţi pe insulă, sunt revoltate şi au cerut guvernului să se răzgândească, dar nu au avut sorţi de izbândă.

    Insula se află la graniţă cu Croaţia, iar fortul, devenit închisoare, a fost construit în 1853 în timpul Imperiul Austro-Ungar.
    Insula nu este locuită, însă în timpul celui De-Al Doilea Război Mondial, aici au fost deţinuţi peste 2000 de oameni, iar mulţi dintre ei au fost torturaţi sau ucişi, iar alţii au murit de inaniţie.

    Pentru a atrage mai mulţi turişti guvernul din Muntenegru a vorbit despre o oportunitate de investiţie pe insulă încă din decembrie 2013, iar săptămâna trecută a bătut palma cu Orascom Development Holding din Elveţia. Elveţienii au obţinut chiria pe 49 de ani, iar potrivit guvernului din Muntenegru, proiectul de 15 milioane de euro va crea 200 de slujbe.

  • Cum să faci o bicicletă dintr-o bancă de la IKEA – VIDEO

    Cu doar câteva modificări, Samuel Bernier şi Andreas Bhends au construit o bicicletă din piesele unei bănci FROSTA produsă de IKEA.

     

  • Vezi cum un avion de vânătoare este construit de la zero în mai puţin de 4 minute – VIDEO

    Avionul de vânătoare F/A-18F Super Hornet este folosit în principal de marina americană şi de aviaţia australiană, cântăreşte peste 16 tone şi poate atinge o viteză maximă de Mach 1.8 datorită motorului F414-GE-400 turbofan.  Avionul a fost construit la fabrica Boeing din St. Louis, iar datorită acestui clip putem vedea cum Super Hornet-ul prinde viaţă în mai puţin de 4 minute.

     

  • Proprietarii unei case umbrite de un bloc au primit despăgubiri de 65.000 de euro. Cum s-a ajuns la această decizie

    Într-un caz clasic de bloc construit lângă o casă, proprietarii acesteia au primit prin decizia Curţii de Apel Cluj despăgubiri de peste 283.000 lei (circa 65.000 de euro) pentru că valoarea casei s-a diminuat cu 40% din cauza execuţiei blocului, dovedindu-se prin expertiză că blocul ridicat în baza autorizaţiei de construire din 2008 nu permite însorirea minima de o oră şi jumătate zilnic pentru imobilul reclamanţilor. Motivarea deciziei, în această situaţie, ar putea fi un precedent pentru multe cazuri în care s-a construit haotic în Cluj-Napoca.

    Decizia priveşte un exemplu de urbanism după ureche intens mediatizat în 2009, scrie Vocea Transilvaniei. Este vorba despre un bloc lung cu trei etaje şi mansardă din capătul străzii Câmpului, pe locul căruia trebuia să fie locuinţe unifamiliale înşiruite. Autorizaţia de construire a fost emisă de Primăria Cluj-Napoca pe numele unei persoane fizice, Ioan Şeulean, beneficiarul imobilului. Lângă bloc se află casa soţilor Roşca, care au început demersurile în justiţie acum şase ani! În paralel, şi Primăria Cluj-Napoca s-a judecat cu constructorul şi a câştigat”desfiinţarea lucrărilor executate”, dar blocul e tot ”în picioare” şi locuiesc oameni în el. Aşadar, soţilor Roşca le-a rămas să se judece pentru repararea prejudiciului suferit. Mai întâi, dosarul s-a plimbat de la la Judecătorie la Tribunalul Specializat pentru stabilirea competenţei. În 2012, Tribunalul Specializat (Comercial) le-a respins acţiunea.

    Citiţi mai multe pe www.voceatransilvaniei.ro

  • Pariul tehnologic al anului

    „Vector Luna  este smartwatch‑ul cu cea mai lungă durată de viaţă a bateriei reîncărcabile“ – este recomandarea făcută recent de jurnaliştii publicaţiei americane CNN Money smartwatch-ului cu origini româneşti, inclus în rândul smartwatch-urilor ce pot fi oferite drept cadouri de sărbători. Jurnaliştii au mai precizat că modelul Vector Luna este şi printre cel mai uşor de folosit din oferta de pe piaţă, prin comparaţie cu modelele Apple Watch, Moto360, Pebble Classic, Pebble Time Steel, Samsung Gear S2, Withings Activité, Activité Pop şi Pebble Classic, incluse de asemenea în listă. Tot anul acesta, jurnaliştii de la New York Post descriau produsul prin titlul „Durata de viaţă a bateriei: atracţia vânzărilor pentru un nou brand britanic de ceasuri“, cei de la ComputerWorld, spuneau despre acesta că este „Un smartwatch superb – de la un producător de ceasuri, nu de la Apple“, iar Wareable spunea despre Vector Luna că este un smartwatch „simplu, subtil şi sexy“.

    Smartwatch-ul din oţel al Vector Watch, lansat în urmă cu câteva luni pe piaţa locală, a umplut paginile publicaţiilor din întreaga lume, impresionate mai ales de autonomia de 30 de zile a bateriei. Vector a atras anul acesta nu doar atenţia media internaţionale, ci şi pe cea a investitorilor. În noiembrie, compania a anunţat obţinerea celei de-a treia finanţări, în valoare de 5 milioane de dolari, rundă de investiţii condusă de Gecad Group, cu 2 milioane de dolari, urmat de fondul 3TS Catalyst România cu 1,6 milioane de dolari şi de investitorii privaţi Mihai Popescu şi cofondatorii eMag Radu Apostolescu şi Bogdan Vlad, care au adus o finanţare de 1,4 milioane de dolari companiei. Anterior, grupul Gecad a mai investit 2,5 milioane de euro în producătorul de ceasuri inteligente Vector Watch, devenind astfel cel mai important acţionar al companiei.

    Radu Georgescu, partener fondator al grupului, declara într-un interviu acordat ZF că start-up-ul Vector Watch va fi prima sa investiţie care va ajunge un „unicorn“ – adică va obţine o evaluare de un miliard de dolari – şi că infuzia recentă de capital va susţine dezvoltarea produsului şi extinderea biroului companiei din zona Bay Area, Statele Unite ale Americii.

    Andrei Pitiş, CTO şi cofondator al Vector Watch, a ezitat să facă estimări despre numărul de unităţi pe care şi-a propus să le vândă anual în cadrul interviului acordat recent Business Magazin, dar crede că Vector va ajunge în top 5 al producătorilor de smartwatch-uri, cu câteva zeci de mii de ceasuri vândute într-un an la nivel global, concurând cu jucători precum Apple, Samsung sau Motorola.

    Antreprenorul a povestit cum ideea de a face un smartwatch i-a venit în urmă cu doi ani, când singurii competitori erau Pebble şi primul smartwatch Samsung, iar despre Apple Watch nici nu se discuta încă. „Voiam un ceas inteligent care făcea ce face şi Fitbit, în acelaşi timp Pebble avea unele notificări şi aplicaţii, dar eu voiam ceva care să facă ambele lucruri, dar să fie într-o carcasă din oţel şi să arate mai bine decât Pebble.“ S-a asociat cu designerul Irina Alexandru (cofondator şi hardware manager) cât şi cu profesorul specialist în hardware Dan Tudose (cofondator şi hardware engineer), şi au început să construiască prototipul.

    Ca în mai toate poveştile cu antreprenori din zona IT, odată ce au format echipa de aproximativ 10 dezvoltatori, au început să lucreze la primele prototipuri într-un apartament din apropiere de Piaţa Victoriei. În iunie 2014, au prezentat proiectul fostului CEO al Timex, Joe Santana. Necesitatea de a aduce la conducerea Vector Watch un specialist din industria ceasurilor s-a dovedit ulterior un atu important al produsului, produsul fiind lansat la târgul de ceasuri de la Basel de către fostul CEO al Timex, care a devenit CEO al Vector Watch. Din echipa internaţională fac parte şi Steve Jarvis, fost design director pentru Timex şi Nike FuelBand, şi Ron Spencer, fost COO al Bulova Watches.

    Echipa Vector i-a atras şi pe români cu o puternică experienţă în IT precum Bogdan Rîpă, unul dintre fondatorii Interakt Online – compania achiziţionată în 2006 de gigantul american Adobe, Bogdan Dumitru, care a lucrat anterior pentru Huawei, Capgemini şi IBM, pe Bogdan Preduşcă, unul dintre românii care au lansat pe piaţa din SUA getFitter, o platformă online care le oferă angajaţilor din companii acces la programe personalizate de fitness şi nutriţie, şi pe Rareş Florea, recrutat de la procesatorul de plăţi online PayU. În prezent, echipa din România a Vector Watch numără peste 35 de angajaţi în departamentele de dezvoltare, design şi vânzări, iar în total compania are peste 50 de angajaţi în birourile din Londra, Silicon Valley, Amsterdam, Hong Kong şi Bucureşti.

    Unul dintre principalele atuuri ale Vector Watch, autonomia ridicată, de până la 30 de zile, este, potrivit antreprenorului, o consecinţă a faptului că au construit produsul de la zero în România. Au ales însă să îşi stabilească sediul central al companiei în Marea Britanie şi să coopteze specialişti din toată lumea în proiect. „Este foarte dificil să lansezi un brand internaţional ca brand românesc de ceasuri. (…) Să creezi un brand nou înseamnă să creezi un capital de încredere, iar pentru a face acest lucru trebuie să aduci lângă tine oameni sau ţări care să aducă din capitalul lor de încredere deja construit pentru acel brand nou. Ce avem noi în România, pentru ce suntem cunoscuţi? Avem programatori foarte buni, dar cumva doar programatorii şi-au făcut cunoscut un capital de încredere în afară. De ce? Pentru că au venit alte companii, au angajat programatori, iar ei au făcut ce au promis, au construit încredere. Nu a venit nimeni în schimb să ia designeri sau oameni de branding pe care să-i expună în piaţa internaţională şi să vadă dacă sunt buni sau nu, şi astfel România, în afară, are 0 capital de branding, spre exemplu.“

    În prezent, ceasurile Vector Watch sunt disponibile din 12 modele: cele din gama Meridian cu ecran dreptunghiular şi cele din gama Luna care au ecran rotund, au fost lansate în România în octombrie, la preţuri între 299 şi 499 de euro, fiind distribuite prin Orange.
    Piaţa de smartwatch-uri este în plină dezvoltare, iar în România va ajunge la un ritm în care, în maximum doi-trei ani, unu din doi utilizatori de smartphone va folosi un ceas inteligent, potrivit lui Julien Ducarroz, directorul comercial al operatorului telecom Orange. Astfel, dacă piaţa totală de smartphone‑uri este de aproximativ 1,2 milioane unităţi vândute anual, Ducarroz se aşteaptă la între 0,1 şi un milion de obiecte conectate.

    Ritmul de creştere al pieţei este susţinut şi de lansările smart-watch-urilor altor mari producători de electro-nice, precum Samsung – Samsung Gear S2, Apple – Apple Watch, LG – LG Watch Urbane, Huawei – Huawei Watch, Motorola – Motorola Moto 360 2nd edition, Sony – Sony Smartwatch 3, Pebble – Pebble Time Round, cât şi ale unor mari producători de ceasuri clasice, precum compania eleveţiană Tag Heuer care a dezvoltat împreună cu giganţii IT Google şi Intel un ceas inteligent al cărui preţ de vânzare este de 1.500 de dolari. Potrivit ZF, vânzările de ceasuri inteligente cresc cu circa 35% anual, nivelul pieţei locale situându-se în prezent la câteva zeci de mii de unităţi.

    Piaţa globală de ceasuri inteligente va avea un ritm de creştere anuală de 22,07% şi se estimează că va ajunge la 13,1 miliarde de dolari până în 2020, în condiţiile în care în 2014 era estimate la o valoare de 3,7 miliarde de dolari, potrivit unui raport al companiei de consultanţă şi cercetare Mordor Intelligence.
     

  • Românul desemnat antreprenorul anului în Italia. A construit o afacere de 16 milioane de euro mizând pe dorul de casă al conaţionalilor

    Florin Simon, singurul român desemnat antreprenorul străin al anului în Italia, face parte din primele generaţii de emigranţi care au luat drumul Vestului în anii ’90. În două decenii, a construit o afacere de 16 milioane de euro mizând pe dorul de casă al românilor din Italia.

    “Aveţi de mers 10 staţii cu metroul, 16 staţii cu autobuzul şi 200 de metri pe jos“ – aşa au sunat indicaţiile pe care le-am primit la telefon pentru a ajunge din centrul Romei până la depozitul lui Florin Simon, antreprenorul numit în urmă aproximativ trei ani omul de afaceri al anului în Italia, singurul premiu acordat antreprenorilor imigranţi din Italia, de compania de transfer de bani MoneyGram.

    Sosit în Peninsulă în urmă cu 18 ani, Florin Simon a pus bazele unei companii de import şi distribuţie de produse fabricate în România care ajung la românii răspândiţi în toată Italia. Afacerea totalizează în prezent venituri de 16 milioane de euro şi are 50 de angajaţi, toţi români. Denumită simbolic Roma..nia SRL, compania lui Simon a îndeplinit toate cele cinci criterii pentru câştigarea titlului de „cel mai bun antreprenor“: creştere, număr de angajaţi, inovaţie, tineri antreprenori şi responsabilitate socială.

    În drum spre depozitul lui Florin Simon, semnele că te apropii de o mică Românie sunt evidente de la staţia de metrou Rebibbia, în nordul Romei, unde vezi la tot pasul afişe cu apartamente de închiriat în limba română. Depozitul, întins pe o suprafaţă de 3.000 de metri pătraţi, se află într-o zonă industrială din Roma, poartă în poartă cu un depozit al producătorului italian de cafea Lavazza, departe de Forul Roman, de Vatican şi, în general, de ochii turiştilor. Chiar dacă era o zi de sâmbătă, Florin Simon a fost bucuros să acorde un interviu între două întâlniri de afaceri şi a fost încântat să răsfoiască o revistă Business Magazin în care a găsit întâmplător şi povestea antreprenorială a lui Adrian Gârmacea, fondatorul Electric Plus şi al brandului Barrier, originar, la fel ca şi el, din zona Moldovei. Sunt prieteni şi, potrivit lui Simon, se gândeau chiar să colaboreze, dar afacerea românului stabilit în Italia se concentrează deocamdată exclusiv pe produsele alimentare.

    „Povestea mea este lungă, aş putea spune că poate fi cuprinsă într-o carte“, şi-a început Simon discursul presărat cu oftaturi dese şi zâmbete modeste. Începe cu concluziile: a sosit singur la Roma în 1996, la 26 de ani, dar acum alături de el se află părinţii săi, soţia sa, Monica, fără de care spune că nu şi-ar fi putut construi afacerea, şi cei doi copii, unul în vârstă de 19 ani, student la Economie şi Management în Roma, şi un băieţel de 12 ani, elev pasionat de fotbal.

    Spiritul antreprenorial al lui Simon a început să se manifeste când avea puţin peste 20 de ani, în Bacău: „Făceam tot comerţ, adică luam de aici – vindeam acolo, vindeam nişte măsuţe găsite prin târgurile la care mergeam zilnic: la Roznov, la Târgu-Frumos, la Bucureşti“. Şi-a încercat apoi norocul cu un bar şi, pentru că lucrurile nu mergeau bine, a decis să plece în Italia cu gândul de a economisi banii de care afacerile lui aveau nevoie ca să funcţioneze. „Am venit în Italia pentru că aveam aici o rudă îndepărtată care mi-a spus că îmi poate oferi un pat. Era bun şi acesta, nu am fost nevoit să dorm pe sub poduri sau prin vagoane, cum s-a întâmplat cu alţi conaţionali“, îşi aminteşte Simon.

    Cele patru luni care au urmat au fost însă printre cele mai grele din viaţa sa: posturile erau blocate, mai ales în domeniul construcţiilor, din cauza Mani Pulite, una dintre cele mai vaste operaţiuni anticorupţie din Europa Occidentală postbelică, în care a fost dezvăluită lumea afacerilor murdare din spatele sistemului politic italian. După patru luni a reuşit să îşi găsească un loc de muncă pe un şantier, tot prin intermediul unei cunoştinţe. „Ţin minte că eram foarte descurajat şi aş fi vrut să mă întorc“, spune Simon. Dar nu se putea întoarce din cauza unui împrumut de 1.000 de dolari pe care trebuia să îl returneze cu dobândă. „Momentele în care vii sunt foarte grele, te gândeşti numai la familie şi îţi spui «Ce bine era acasă!».“ A început să lucreze ca salahor (ajutor de zidar – n.r.), muncă ce îi asigura un câştig zilnic ce echivalează astăzi cu suma de 25 de euro. „Era o experienţă nouă şi nu îmi plăcea, niciodată nu m-am gândit că o să lucrez în construcţii, nici nu mă uitam la domeniul acesta când eram în România.“

    Spera însă să strângă 10.000 de dolari într-un an, cu care să se întoarcă în România şi să îşi continue afacerile. După un an însă, a realizat că nu reuşeşte să economisească nici măcar suma pe care o împrumutase din cauza cheltuielilor pe chirie şi hrană. „După un an de zile începusem să mă obişnuiesc şi să îmi dau seama că, dacă nu ştiu chiar nimic, o să rămân salahor toată viaţa, iar visurile mele nu se vor putea adeveri niciodată“, rememorează el momentul când a conştientizat că s-ar putea să stea în Italia mai mult decât îşi propusese. I-a venit astfel ideea de a-şi face o firmă de renovări, la modă la vremea aceea în Peninsulă. Pentru a face acest lucru, trebuia să cunoască meseria, astfel că a început să se implice tot mai mult în activităţile firmei de construcţii în care era angajat.

    Ulterior s-a angajat într-o altă firmă, nişată pe ceea ce îşi dorea el să facă – rigips, pereţi falşi, tavane – , iar după trei ani consideră că „a început să înveţe“. O altă problemă de care s-a lovit în întemeierea unei firme era însă lipsa documentelor care să îi asigure şederea legală în ţară. „Mă gândeam că niciodată nu o să mă pot realiza. Italia era o ţară care nu îţi oferea prea multe şi trebuia să răzbaţi singur.“ A reuşit să îşi facă documentele în anul 2000, datorită soţiei. Sosită şi ea în Italia la un an după soţul său, a început să lucreze în cadrul unor familii care au ajutat-o să îşi facă documentele mult mai repede şi astfel au intrat amândoi în legalitate.

  • Personalitatea anului: Horia Ciorcilă, preşedintele Băncii Transilvania

    În urmă cu 23 de ani, pe malul Someşului, 13 oameni începuseră să construiască în două camere înghesuiteun vis al unui antreprenor. La începutul lunii decembrie 2015 şi la un an distanţă de cea mai curajoasă tranzacţie din bankingul românesc, Horia Ciorcilă stă în sediul din Băneasa al instituţiei care s-a aşezat pe locul al treilea în topul băncilor româneşti, de unde coordonează 6.000 de angajaţi, peste 2 milioane de clienţi, 600 de sucursale şi povesteşte despre deciziile care l-au făcut personalitatea anului 2015.

    „CEL MAI BUN MOMENT“.

    Banca Transilvania trăieşte acum cel mai bun moment al ei, sintetizează Horia Ciorcilă, antreprenorul care a dezvoltat în ultimii 23 de ani Banca Transilvania: „Am finalizat o achiziţie grea, pe care o vom încheia în ultimele zile ale lui 2015, şi avem de partea noastră toate atuurile pentru a mai face şi alte preluări. Chiar m-aş mira dacă nu vom încheia în curând o altă achiziţie“.
    Locul în care se află acum Horia Ciorcilă şi strategia sa pentru Banca Transilvania este cel mai dorit de către orice om din business: banca are capital, are încrederea clienţilor şi fac parte din top trei al industriei în care activează. „Dacă aş mai cumpăra acum o altă bancă? Da, noi suntem acum în poziţia în care ne uităm activ la orice altă oportunitate, dar şi la investiţii în zona de tehnologie şi de digitalizare; ne uităm la posibilitatea unei bănci digitale şi vrem să automatizăm cât mai multe din procesele către clienţi. Este vorba şi despre importanţa achiziţiilor sau a investiţiilor, dar mai ales este vorba despre a fi mereu în mişcare.“

    Mereu în mişcare sună ca o deviză corporate care poate rămâne scrisă într-un set de valori fără a mai fi pusă în practică odată ce compania creşte şi devine o corporaţie. Horia Ciorcilă ţine însă să menţioneze că sentimentul de pe malul Someşului nu i-a dispărut şi că se simte acum la cârma băncii cum se simţea în urmă cu 12-13 ani, când construia Astral (compania de cablu care era în 2005 lider de piaţă, în momentul când a fost vândută către UPC, în tranzacţia de 420 de milioane de euro, una dintre cele mai mari tranzacţii din zona tehnologiei din România). „Banca Transilvania nu a mai fost niciodată într-o poziţie atât de bună. Eu personal am mai fost într-o poziţie similară când dezvoltam Astralul: la începutul anilor 2000 am cumpărat cam 70 de companii ca să construim Astralul. Dincolo de creşterea organică a unei companii de cablu normală într-o piaţă în curs de dezvoltare, am construit şi am achiziţionat continuu, apoi am făcut un proces de branding integrat. În 2000-2001 am schimbat logo-ul, identitatea corporativă şi strategia de marketing şi atunci am început să creştem accelerat.

    În acel moment, Astral era lider de piaţă, iar RCS&RDS era pe locul al doilea. Noi am vândut (Astralul), care a devenit ulterior parte a unei multinaţionale, cu tot ceea ce înseamnă apartenenţa la o multinaţională, iar între timp RCS&RDS, care a rămas o companie antreprenorială, a continuat să crească accelerat şi a ajuns lider de piaţă. RCS&RDS este astăzi de 5-6 ori mai mari decât era acum 11 ani, când era foarte mare oricum. Ei şi-au păstrat spiritul de companie antreprenorială, care e o chestiune de ADN, posibilă atunci când antreprenorul fondator îşi păstrează poziţia de lider şi de acţionar în companie. La Banca Transilvania vorbim despre exact acelaşi ADN. Când porneşti cu 13 oameni înghesuiţi în două camere de pe malul Someşului, porneşti ca să faci lucruri mari. Când porneşti, la 30 de ani, cu operaţiunile viitorului Astral dintr-un cămin de studenţi din Bucureşti, cu încasările localizate într-o uscătorie de la un parter de bloc şi cu locul de muncă la propriu pe blocuri, porneşti pentru că ai văzut o oportunitate. Eu am abandonat repede lucrul la stat, în 1990 am renunţat şi am explorat orice oportunitate. Însă am prins un context pe care generaţia celor care au acum 30 de ani nu îl mai poate prinde. Sunt contexte istorice, care se întâmplă după războaie şi revoluţii. E foarte greu antreprenoriatul în ziua de azi, dar mai ales e greu să faci antreprenoriat mare, în valoare de multe milioane. Ai nevoie de o motivaţie foarte puternică.“

    Motivaţia puternică pe care o are acum Horia Ciorcilă este să nu se oprească şi să continue să crească, bazându-se în special pe faptul că se află într-o poziţie favorabilă, dar şi pe tendinţa de concentrare a pieţei bancare. În primul semestru al anului curent, sectorul bancar a adus România în topul regional al celor mai mari tranzacţii. Tranzacţia prin care grupul italian UniCredit a achiziţionat participaţia omului de afaceri Ion Ţiriac la banca care timp de opt ani i-a purtat numele a fost estimată la 770 milioane de dolari. Banca Transilvania a cumpărat Volksbank, UniCredit a cumpărat de la RBS portofoliul de retail şi corporate, iar OTP Bank a preluat integral Millennium Bank. Şi grupul cipriot Bank of Cyprus se află în proces de lichidare a operaţiunilor locale, banca vânzând deja portofoliul de retail către Marfin Bank.

     

     

  • Elon Musk şi misiunea construirii unui viitor fantastic

    Există, ne place sau nu, inşi predestinaţi să devină figuri publice; în afaceri cu atât mai mult, apare la un moment dat sau altul câte cineva care încalecă valul cel mare şi, ca un surfist de succes, rămâne pe creastă. Jurnalistul Ashlee Vance, colaborator al Bloomberg Businessweek, The Economist, Chicago Tribune, CNN.com, Globe and Mail sau International Herald Tribune, îi face portretul lui Elon Musk, antreprenorul şi omul de afaceri care pare să-i fi luat locul legendarului Steve Jobs în mitologia populară a afacerilor americane.

    Musk, în vârstă de 43 de ani, este părintele maşinii electrice Tesla şi numele din spatele companiei SpaceX, jucător important în ceea ce se numeşte transport spaţial privat, şi a colaborat cu jurnalistul la scrierea cărţii, dar nu şi-a dat binecuvântarea finală asupra acesteia. Imaginea pe care Vance o trasează este amănunţită şi descoperim un Musk dur cu sine, pentru că lucrează în mod curent 100 de ore pe săptămână, dar la fel de dur şi cu colaboratorii săi, iar povestea concedierii asistentei sale Mary Beth Brown, în 2014, este relevantă în acest sens.

    Mai aflăm de un Musk care este obsedat de-a binelea de greşelile de scriere din e-mailuri şi care ignoră, pur şi simplu, astfel de mesaje, dar şi de un Musk care se ridică de la masă şi iese fără un cuvânt, pentru a privi cerul, pentru că nu mai suportă discuţiile anapoda sau proştii. Altfel, povestea adolescentului plecat din Africa de Sud spre Canada, trăind din mila rudelor şi tăind lemne pentru a câştiga câţiva bănuţi, sau începuturile averii sale, astăzi estimată la 13 miliarde de dolari, este menită să captiveze şi să ofere idei, întrebări şi răspunsuri oricui are un vis.

  • Metroul personal şi secret al lui Ceauşescu

    La începutul anilor ’80, vestea că Ceauşescu dorea ca Armata să-i construiască o reţea subterană secretă care să facă legătura între Casa Poporului şi Aeroport a făcut mare vâlvă. Nici până în ziua de astăzi nu s-a putut demonstra dacă această linie secretă există cu adevărat sau este doar un mit. Şi asta pentru că Serviciul Român de Informaţii refuză accesul în subteranele Casei Poporului, acolo de unde se consideră că ar fi trebuit să pornească linia de metrou prezidenţială.

    Potrivit acestui mit urban, Nicolae Ceauşescu ar fi ordonat să i se construiască, imediat după ‘80, o linie de metrou specială, ascunsă de ochii lumii, pe care să poată circula în cazuri extreme.

    Oficialii Metrorex admit existenţa unui tunel între Casa Poporului şi  Izvor, dar spun că scopul acelei construcţii subterane este altul. „Este un tunel de apărare, nu a existat niciodată un metrou prezidenţial care să circule pe ruta aceasta”, susţine directorul companiei, Gheorghe Udrişte.
    Istoricii au şi ei o variantă. „S-a discutat mult la începutul anilor ’80 despre proiectul metroului prezidenţial, am auzit de el. Ştiu sigur însă că prin aceste tunele preşedintele circula cu o barcă pneumatică.

    Citit mai multe pe www.historia.ro