Februarie a fost luna petrecerilor la Venetia. Iti sarea in ochi
imediat ce aterizai pe aeroportul Marco Polo. Cozi de zeci de
minute de la check-in si controlul de securitate, mii de calatori
veniti din Europa, Asia sau America de Nord. Zeci de avioane
aterizau sau decolau ora de ora doar pe acest aeroport, fara a mai
socoti cursele low-cost care aterizeaza pe celelalte trei
aeroporturi, de la Treviso, Padova sau Vicenza, la 20-30 de
kilometri de Venetia.
La cinci minute de mers pe jos se afla portul turistic de unde
pleaca, una dupa alta, barci inspre piata San Marco, locul unde vor
sa ajunga toti turistii chiar inainte de a se caza la hotel.
Distanta este de zece kilometri, circa 45 de minute de mers pe apa,
iar pretul unei calatorii este de 13 euro.
“Benvenuti”, ne-a spus capitanul Mariano, imediat ce am pasit pe
salupa sa. Are 29 de ani si plimba turistii de cinci ani pe
canalele insulei. “In perioada carnavalului vin de trei-patru ori
mai multi turisti decat in restul anului”, povesteste tanarul,
oarecum nemultumit ca afluxul de vizitatori nu rotunjeste decat
veniturile patronului. Desi castiga aproape 2.000 de euro pe luna,
Mariano spune ca viata la Venetia e mult prea scumpa, atat pentru
el, cat si pentru cei 60.000 de locuitori ai insulei. “Totusi,
locuind in imprejurimi te descurci mai usor”, marturiseste
zgribulit Mariano, in timp ce conduce barca, printr-un vant taios,
inspre statia de alimentare cu combustibil.
Ambarcatiunea de 60 de locuri transporta in cele zece ore de
program zilnic circa 500 de turisti, aducand un venit de circa
5.000 de euro. “Cat costa motorina la voi?”, ma intreaba tanarul,
aratandu-mi inspre panoul ruginit pe care se intrezarea pretul de
1,10 euro/litru. Dintr-un val in altul, se ridica in zare
Campanile, turnul cu clopot al bazilicii, semn ca ne apropiem de
Piata San Marco. Spre deosebire de celelalte piete ale insulei,
care se numesc “campo”, San Marco este denumita “piazza” tocmai
pentru a o diferentia de celelalte locuri si a-i sublinia
frumusetea unica.
Cele doua coloane bizantine inalte de zeci de metri, inchinate
patronilor spirituali ai Venetiei, sfintii Marco si Teodoro, din
Piazzetta San Marco (Piazzetta este partea de piata dintre Palatul
Dogilor si Biblioteca Marciana) sunt indiciul ca ne apropiem de
miezul evenimentelor. Pe ele stau leul Sfantului Marcu si statuia
Sfantului Teodor din Amasia, asezat pe un crocodil egiptean.
Coloanele situate pe malul Grand Canale, candva locul de executii
al orasului, sunt poarta oficiala spre Venetia. Piazzetta San Marco
impresioneaza prin Palazzo Ducale – fostul Palat al Dogilor,
cladire care a servit mai apoi ca Palat al Justitiei.
