BusinessMagazin

Tag: virtual

  • (P) Centrele de date Telekom şi soluţiile de hosting în cloud

    Business-urile de azi au nevoie de furnizori de comunicaţii care să le asigure accesul rapid şi securizat la resursele companiei respective. Având în vedere volumul de informaţii pe care le generează şi gestionează zilnic, găzduirea acestora într-un centru de date capabil să  proceseze zeci de mii de comenzi într-o perioadă foarte scurtă poate determina succesul oricărei afaceri.
     
    Noua arhitectură next-generation-data center, dedicată serviciilor de cloud virtual privat implementată în centrele de date Telekom din Bucureşti şi Braşov, este unică pe piaţa din România pentru că permite stocarea si procesarea de volume uriaşe de date fără limitarile serverelor clasice, pe o arhitectură integrată, unificată şi convergentă. Aceasta poate scala individual orice componentă (memorie, disc sau procesor), în funcţie de nevoile fiecărei companii.
     
    De exemplu, o firmă de distribuţie, ce are aplicaţia de gestionare a clienţilor (CRM) găzduită în centrul de date Telekom, odată cu dezvoltarea afacerii şi creşterea numărului de clienţi, va avea nevoie de mai multă memorie pentru a rula aplicaţia. Aceasta poate fi alocată imediat, cu uşurinţă, din cloud-ul Telekom, fără a fi nevoie ca acea companie să investească în echipamente. Sau, în cazul unui trust de presă ce generează foarte mult conţinut video ce trebuie stocat şi accesat, Telekom poate oferi capacitatea virtuală de care are nevoie pentru a rula acest conţinut.
     
    Noua arhitectura este, de asemenea, capabilă să susţină aplicaţii pretenţioase din punctul de vedere al resurselor, condiţii pe care alţi furnizori din piaţă nu au reuşit încă să le ofere.  Un caz concret este cel al unui mare dezvoltator internaţional de aplicaţii cu harţi online ce are necesităţi mari de scriere şi accesare a datelor (un volum de ordinul zecilor de terabites). Acesta a încercat soluţii de storage în cloud de la cei mai mari jucători de pe piaţă, dar infrastructurile lor nu au reuşit să facă faţă cerinţelor. Singura arhitectură ce a rezistat testelor a fost cea a Telekom.
     
    Tot această arhitectură are integrat sistemul de “unified fabric” care unifică reţelele de stocare şi de date, iar capacitatea porturilor prin care circulă datele aduce un spor de performanţă de 8 ori mai mare faţă de modelul tradiţional.
     
    Pentru a asigura cel mai ridicat SLA (nivel minim garantat) din piaţă – de 99,999% disponibilitate – Telekom a dezvoltat o platformă tehnică în care fiecare componentă are redundanţă, adică este dublată fizic, fără niciun single point of failure (SPOF). De asemenea, toate maşinile virtuale ale clienţilor beneficiază automat de funcţia de High Availability, care asigură funcţionarea neîntreruptă a maşinilor virtuale. Cu alte cuvinte, e ca si cum clientul primeşte câte două servere fizice pentru fiecare server virtual achiziţionat. Mai ales pentru aplicaţiile de importanţă critică ale clienţilor, unde fiecare minut de nefuncţionare înseamnă pierderi, acesta este un diferenţiator important faţă de alte soluţii existente pe piaţă.
     
    Şi totuşi de ce cloud: în mod normal , la fiecare 3-5 ani trebuie înlocuite serverele fizice de la sediul clientului. Prin soluţiile de stocare şi procesare a datelor în cloud (VDC – virtual data server), clientul are posibilitatea de a avea cele mai noi tehnologii şi echipamente fără a fi nevoit să îşi achiziţioneze şi să înlocuiască periodic toată infrastructura. Specialiştii Telekom vor face permanent update şi upgrade la platforma de cloud, astfel încât se evită orice întrerupere în activitate şi nu sunt blocate resurse umane pentru a înlocui servere.
     
    “Cererea de soluţii IT web-based este în creştere, iar centrele de date sunt instrumente indispensabile pentru afaceri. Serviciile de hosting Telekom răspund acestor nevoi, fiind o alternativă sigură, sustenabilă şi eficientă financiar. În loc să trebuiască să aloce investiţii iniţiale de capital în infrastructura locală, cu costuri mari de intreţinere, clienţii beneficiază de un serviciu lunar deductibil, care nu implică un efort financiar iniţial”, spune Ovidiu Ghiman, Director Comercial Business, Telekom România.
     
    Şi pentru că securitatea datelor în cloud este unul din subiectele care preocupă multe companii, Telekom oferă  cea mai matură tehnologie de virtualizare din lume, cu upgrade şi dezvoltare continue. Se analizează constant toate vulnerabilităţile şi se trimit automat soluţii de update ale sistemelor de securitate.
     
    Pe site-ul Telekom, companiile pot cere acum un cont de test gratuit pentru Virtual Data Center, ca să îşi determine exact aceste nevoi specifice afacerii lor. 
     
    Mai multe detalii aici
     

  • Doi antreprenori au construit o afacere pe baza “armelor” care pot fi folosite în mediul virtual şi aşteaptă anul acesta afaceri de trei ori mai mari decât în 2015

    Sunt peste 1 miliard de site-uri în toată lumea, iar numărul lor creşte încontinuu. Abundenţa de informaţii este copleşitoare, iar bătaia pentru a câştiga atenţia şi cât mai multe clicuri este din ce în ce mai intensă. Doi antreprenori au construit o afacere pe baza „armelor„ care pot fi folosite în mediul virtual şi aşteaptă anul acesta afaceri de trei ori mai mari decât în 2015.

    Un randament al investiţiei de peste 217% în cazul cheltuielilor pentru SEO, exemplifică antreprenorul Sorin Drăghici magia pe care o poate aduce o „armă“ specifică domeniului digital. Un randament şi mai neverosimil, de 1.800%, a bifat investiţia în e-mail marketing a unei companii care este client al companiei Digital Workforce, întemeiată de antreprenor. Drăghici nu a numit compania client, dar a spus că este un magazin online din domeniul home & deco, care a investit 50.000 de euro în servicii pe parcursul a 12 luni, ca să profite de noile tehnici de atragere a clienţilor. Câştigurile nete au fost de câteva ori mai mari decât sumele cheltuite.

    SEO (Search Engine Optimisation) se referă la strategii, tehnici şi tactici direcţionate spre creşterea numărului de vizitatori ai unui website prin obţinerea unei poziţionări mai bune în rezultatele de căutare. Acest lucru îl pot face angajaţii companiei sau serviciul poate fi externalizat către firme specializate.

    Un exemplu este Digital Workforce (DWF), creată de doi antreprenori români – Mihai Vînătoru şi Sorin Drăghici; firma a avut anul trecut afaceri de 200.000 de euro şi previziunile pentru 2016 se referă la venituri de trei ori mai mari: 600.000 de euro. DWF este doar unul dintre jucătorii de pe piaţa locală serviciilor de tip SEO, evaluată de cei doi antreprenori la circa 30 milioane de euro. „Piaţa de SEO în România este încă foarte fragmentată. În prezent, este împărţită între agenţii de media, agenţii de PR, firme de web design, freelanceri. Au început să apară agenţii specializate şi în România, lucru care demonstrează că piaţa, uşor-uşor, se maturizează“, spune Sorin Drăghici, care gestionează departamentul de new buiness din cadrul DWF.

    Clienţii care apelează la astfel de servicii, spune Drăghici, sunt cu precădere magazinele online, care pot măsura câte vânzări generează direct prin traficul atras din motoarele de căutare, companiile de servicii (ca agenţii de turism şi clinici medicale), brandurile care sunt căutate online de clienţi sau profesioniştii (avocaţi, manageri etc.) pe care potenţialii clienţi sau parteneri îi caută pe Google. La început Digital Workforce nu a fost o companie ce oferea servicii SEO; iniţial dezvolta soluţii software avansate de procesare a datelor pentru segmentul enterprise. Drăghici povesteşte că interacţionând cu antreprenorii din mediul online a înţeles cât de importantă este pentru ei o bună vizibilitate în Google; astfel, împreună cu asociatul său, a decis să mute obiectul de activitate către zona de servicii de SEO.

    De ce ar trebui să apeleze un brand la servicii SEO? „Dacă la începutul anilor 2000, când căutai un furnizor de servicii, foloseai Paginii Aurii, acum este mult mai la îndemână oricui să facă o căutare pe Google, de pe laptop sau telefonul mobil. Acum nu este suficient pentru magazinele online sau site‑urile care îşi prezintă serviciile doar să fie prezente pe internet, ci este important ca acestea să fie indexate corect de motoarele de căutare şi să fie listate printre primele la căutări specifice“, spune antreprenorul. Există şi alte modalităţi de promovare, ca reclamele în motorul de căutare sau pe reţelele sociale, dar în opinia lui Drăghici „pe termen scurt, de cele mai multe ori, SEO este depăşit de alte canale de promovare. Dar dacă ne raportăm la o perioadă mai lungă de timp, SEO este de departe cel mai eficient canal de marketing“. Antreprenorul subliniază însă că lipsa unei campanii SEO corect implementate duce în primul rând la pierderea de potenţiali clienţi, „care se vor duce către concurenţă“.

    Compania antreprenorilor români a încheiat 2015 cu o cifră de afaceri de 200.000 de euro, iar „din estimările de până acum, anul acesta vom tripla veniturile din primul an, ajungând astfel la o cifră de afaceri de 600.000 de euro“. Principalul serviciu oferit este de optimizare pentru motoarele de căutare, care are o pondere de 80% în cifra de afaceri, dar DWF mai are în portofoliu şi managementul reputaţiei online. „În prezent, lucrăm la 70 de campanii (SEO şi ORM) pentru clienţi din industrii diferite: turism, home & deco, fashion, medical etc. În fiecare campanie SEO sunt implicate cel puţin cinci persoane din agenţie, pentru a ne asigura că fiecare element al strategiei este realizat de o persoană specializată în acel set de activităţi: tehnic, content, link-building, outreach, analiză şi raportare.“

    În prezent, compania are 12 angajaţi dar Drăghici spune că lucrează şi „cu peste 200 de colaboratori externi (bloggeri, designeri, programatori, copywriteri)“. Chiar şi aşa, fondatorii afacerii plănuiesc să mai angajeze alţi cinci oameni în următoarele şase luni.

    Într-o lume în care mii de produse se fac în fiecare minut şi zeci de site-uri apar zilnic, faima devine mai necesară ca oricând, altminteri cel mai bun produs din lume va fi un eşec dacă este necunoscut. Potrivit companiei de cercetare de piaţă Gartner, companiile au investit 11% din venituri în marketing anul trecut, iar aşteptările pentru anul în curs vizează creşteri pe acest palier. Un element semnalat în studiu este că importanţa digital marketingului a crescut, 20% dintre respondeţii sondajului Gartner spunând că dezvoltarea strategiei în sfera digitală este o prioritate.

    SEO intră în domeniul marketingul digital, dar şi social marketing, pe care 65% dintre respondenţi au indicat-o drept cea mai importantă zonă pentru investiţii în 2015.

    Şi Zitec, producător local de aplicaţii online, estimează o creştere cu 25% în acest an a veniturilor generate de serviciile de online marketing, după ce a depăşit deja obiectivul de creştere cu 20% setat la începutul anului. „Cifra de afaceri din acest segment va continua să crească şi în anii viitori, în condiţiile în care piaţa locală de servicii digitale este în dezvoltare“, afirmă Alexandru Lăpuşan, CEO şi fondator Zitec.

    SEO, marketing digital, reclame – toate aceste lucruri sunt şi vor fi şi mai importante pentru afacerile tuturor celor care vând online.

    30 DE MILIOANE DE EURO este valoarea estimată a pieţei de servicii SEO din România

    600.000 DE EURO, cifra de afaceri previzionată pentru 2016, de trei ori mai mare decât anul trecut

    11% REPREZINTĂ PROCENTUL MEDIU DIN VENITURI, investit de companii în marketing în 2015, conform informaţiilor Gartner

  • Sex cu roboţi? Până în 2050 relaţiile sexuale cu roboţi vor fi mai întâlnite decât relaţiile sexuale umane

    Viitorologul Dr. Ian Pearson a anunţat că până în 2050 relaţiile sexuale cu roboţi vor fi mai întâlnite decât relaţiile sexuale umane, informează The Telegraph.

    Pearson spune că până în 2030 foarte mulţi oameni vor experimenta într-o anumită formă sexul virtual. Acest lucru va fi la fel de comun ca privitul filmelor pornografice în prezent. De asemenea, el susţine că în 2035 majoritatea oamenilor vor avea jucării erotice pe care le vor putea utiliza în realitatea virtuală şi ca în 2025 oamenii cu venituri mari vor avea deja o formă incipientă a unui robot sexual.

    Pearson îşi argumentează parerea  prin faptul că tehnologia realităţii virtuale este la un pas de a se comercializa, kitul de realitate virtuală Oculous Rift se va lansa la începutul anului 2016. Pe lângă asta, un sfert din căutările de pe Internet sunt legate de pornografie.

    “Foarte multă lume are rezerve cu privire la sexul cu roboţi, însă treptat o să se obişnuiască cu acest aspect. Odată cu dezvoltarea roboţilor şi a inteligenţei artificiale, oamenii vor putea crea legături emoţionale puternice cu roboţii, iar rezervele legate de acest aspect se vor elimina treptat”, a declarat el.

    Aceeaşi idee este susţinută şi de dr. Helen Driscoll, o autoritate în domeniul psihologiei sexuale şi a relaţiilor. Deşi poate părea un concept science fiction, ideea nu este nouă. Iar relaţia cuiva cu un obiect neînsufleţit apare într-un mit grecesc: un sculptor a cioplit o statuie reprezentând o femeie atât de frumoasă, încît s-a îndrăgostit el însuşi de ea. La rugămintea sa, Afrodita, zeiţă iubirii, a dat viaţă pietrei. Din legendă s-a desprins şi termenul de „pigmalionism“, care descrie atracţia sexuală a unui om faţă de o statuie sau de un obiect neînsufleţit.

    Helen Driscoll susţine că interacţiunile cu roboţi se vor schimba dramatic în următorii ani şi că până în 2070 relaţia omului cu un robot ar intra în normalitate. „Tindem să abordăm aspectele legate de realitatea virtuală şi sexul cu roboţi în raport cu condiţiile sociale existente acum. Dar să ne gândim că în urmă cu 100 de ani multe dintre normele sociale din ziua de azi nici nu existau“, a spus Driscoll pentru Daily Mirror. Psihoterapeutul Bogdan Lucaciu este de părere că afirmaţia lui Driscoll „nu este de domeniul SF, ci de domeniul prostiei“, motivând că jucăriile erotice există deja pe piaţă şi că „probabil peste 50-60 de ani ele (jucăriile) vor fi eventual mai complexe tehnologic, probabil programabile ad libitum. Doar că relaţia sexuală nu e doar actul în sine, ci presupune cucerire, şarm, provocare“, a completat Lucaciu.

    De fiecare dată implementarea unei tehnologii noi a dus la modificări în comportament. „Tehnologiile de masă sunt prost folosite la început, se suprautilizează“, spune sociologul Alfred Bulai. Şi, fără îndoială, tehnologiile noi ne schimbă modul cum trăim şi cum percepem viaţa.

    Numai în ultimii 60-70 de ani s-au produs schimbări semnificative în domeniul sexualităţii şi legate de căsătorie. În 1950 vârsta medie a bărbatului căsătorit era de 22 de ani, iar a femeii de 20 de ani. În prezent, vârsta medie a crescut la bărbaţi la 28 de ani şi la 26 de ani pentru femei. De asemenea, procentul bărbaţilor necăsătoriţi a crescut la 14% de la 6% în 1980.

    În plus, comunicarea şi modul cum relaţionăm s-au schimbat. Tindem să comunicăm mult mai mult prin SMS-uri şi pe aplicaţiile de mesagerie online. Fotografii care de multe ori ar fi catalogate drept intime devin publice pe Instagram. Pe Facebook întâlnim foşti colegi de şcoală care în trecut ar fi dispărut din viaţa noastră şi ex-parteneri răsar în fluxul reţelelor sociale, ceea ce duce la o permanenţă nenaturală, nemaiîntâlnită până acum. Şi, nu în ultimul rând, cu ajutorul unor aplicaţii găsim parteneri pentru o conversaţie, pentru o ieşire în oraş sau poate chiar mai mult, în doar câteva momente, prin intermediul telefonului mobil.

    Tinder, una dintre cele mai cunoscute aplicaţii de dating, este un joc pe care-l joci până câştigi, pentru că fiecare respingere este completată, într-un final, de o potrivire (match). Posibilităţiile de parteneri cresc exponenţial, iar acest lucru duce la următoarea întrebare: oare potenţialii parteneri devin dispensabili? De ce să te limitezi la unul singur, când mai târziu ai putea găsi alţi doi-trei parteneri, poate chiar mai atractivi? „Îndrăgostirile online de persoane sunt frecvente. Doar că persoanele virtuale de la celălalt capăt al relaţiei nu-şi prezintă decât faţete favorabile imaginii celui îndrăgostit. Cel care are tendinţa să se îndrăgostească de idei, descrieri, gânduri completează ceea ce nu percepe direct din propria imaginaţie, idealizând“, este de părere Lucaciu.

    Nu trebuie să mergem în viitor pentru a da peste roboţi sau peste inteligenţă artificială, fie ea chiar minimală, în spaţiul destinat până acum doar oamenilor – flirtul, amorul. Mult pomenitul site Ashley Madison, platforma prin care bărbaţii şi femeile pot avea o aventură, a creat prima femeie artificială în 2002, pe care a denumit-o „Sensuous Kitten“, după cum a dezvăluit publicaţia Gizmondo. Kitten şi alţi mii de boţi aveau misiunea de atragere a utilizatorilor pentru a deveni membri plătitori. Boţii trimiteau mesaje utilizatorilor cu conturi gratuite, iar, dacă aceştia voiau să răspundă, trebuia să plătească. Un truc ieftin, dar eficient. Potrivit aceleiaşi publicaţii, 80% dintre plătitori, atraşi de profilurile false, au plătit doar pentru a răspunde unui robot.

    Cum spune Carole Lieberman în cartea sa Bad Boys, datingul s-a transformat dintr-o întâlnire romantică într-un fel de shopping online, în căutarea produsului potrivit, bifând casete într-un tabel.

    Acestea sunt doar câteva dintre lucrurile care s-au schimbat de-a lungul timpului, chestiuni pe care nu şi le-ar fi imaginat nimeni în urmă cu 50 de ani, cu excepţia viitorologilor sau scriitorilor de science fiction.

    Ideea realităţii virtuale a fost alimentată de romanele SF şi de filme încă din anii ’50. 40 de ani mai târziu, când calculatoarele personale au devenit populare, mai multe companii au încercat să concretizeze această idee. Nu au reuşit, tehnologia nu era destul de avansată. Acum mai multe companii sunt convinse că vor revoluţiona industria divertismentului, dar şi reţelele sociale. Mark Zuckerberg, fondatorul Facebook, pare să fie de acord, el pariind nu mai puţin de 2 miliarde de dolari pe realitatea virtuală, prin achiziţia Oculus Rift, kitul ce se va pune în vânzare la începutul anului viitor.

    Nu este primul dispozitiv de acest fel care va ajunge pe piaţă, dar este unul dintre cele mai sofisticate şi printre cele mai promiţătoare. Şi alte companii speră să prindă un bilet la clasa I în trenul realităţii virtuale: Sony ne oferă un produs asemănător numit Morpheus, iar HTC, Google sau Samsung sunt şi ele interesate. Zuckerberg este convins că realitatea virtuală va schimba modul cum oamenii interacţionează cu calculatoarele, felul cum oamenii vor comunica. Psihoterapeutul Bogdan Lucaciu nu crede că o asemenea tehnologie „va influenţa pozitiv relaţiile dintre oameni, ci cel mult poate produce confuzie dacă nu este luată ca un joc. Poate fi utilizată în terapia unor tulburări psihice, dar în mod limitat şi utilizată adecvat. Ca dezavantaj e posibila dependenţă de virtual, deoarece pot stimula aceleaşi zone ale creierului pe care le stimulează unele droguri“.

  • Câţi bani a reuşit să facă un tânăr de 38 de ani cu un banal joc pentru telefon

    Naruatsu Baba este un miliardar în vârstă de 38 de ani care distruge mitul japonezului modest. Fondatorul şi dezvoltatorul jocului de smarthphone Colopl Inc., are mare  succes şi nu se jenează să îl expună, conform unui articol al publicaţiei Bloomberg.

    „Din punct de vedere profesional, eu nu am făcut greşeli”, a declarat Baba într-un interviu. „Nu contează cât de mică a fost solicitarea, am livrat întotdeauna ceva decent, indiferent de termenul limită sau circumstanţe”, declară acesta. Cuvintele sale sunt susţinute de evaluarea companiei la 1,9 miliarde de dolari la Bursa de Valori de la Tokyo. Baba deţine jumătate din acţiunile Colpol, el fiind cel care a realizat majoritatea codului jocului, inclusiv pentru precursorul Pokemon Go, un joc în care participanţii trebuiau să adune puncte deplasându-se cu telefonul.

    Baba consideră că succesul vine mai ales din noroc, dar detectarea oportunităţilor atunci când se ivesc este o abilitate certificată de experienţă. Una dintre „loviturile” sale a fost introducerea jocurilor concepute pentru ecranele tactile. În prezent, acesta se orientează spre ceea ce înseamnă realitatea virtuală, fiind unul dintre marii investitori în tehnologie. Fundaţia Virtual Reality Colopl deţine un buget de 50 de milioane de dolari, achiziţionând acţiuni în aproximativ 30 de startupuri anul acesta. Miliardarul spune că cea mai importantă caracteristică a realităţii virtuale este capacitatea de a păcăli utilizatorii că alţii pot fi prezenţi în mod fizic. „Te face să crezi că te afli faţă-n faţă cu persoana respectivă. Cam despre asta este realitatea virtuală”, spune Baba.

    Totuşi, mai există un drum lung de parcurs până când realitatea  poate oferi o experienţă de acest fel. Cu toate acestea, miliardarul spune că e doar o chestiune de timp până când aceste obstacole vor fi eliminate. Fundaţia sa a achiziţionat recent acţiuni la companii precum Fove Inc, care luna viitoare va lansa primul set de căşti de realitate virtuală din lume. Întrebat în legătură cu şansele de succes ale lui Colopl pentru realitatea virtuală, Baba este la fel de încrezător ca de obicei: „Nu sunt genul care face greşeli la locul de muncă. Dacă nu aş fi considerat că reuşesc, nu aş fi investit atât în asta”.  

     

     

  • Câţi bani a reuşit să facă un tânăr de 38 de ani cu un banal joc pentru telefon

    Naruatsu Baba este un miliardar în vârstă de 38 de ani care distruge mitul japonezului modest. Fondatorul şi dezvoltatorul jocului de smarthphone Colopl Inc., are mare  succes şi nu se jenează să îl expună, conform unui articol al publicaţiei Bloomberg.

    „Din punct de vedere profesional, eu nu am făcut greşeli”, a declarat Baba într-un interviu. „Nu contează cât de mică a fost solicitarea, am livrat întotdeauna ceva decent, indiferent de termenul limită sau circumstanţe”, declară acesta. Cuvintele sale sunt susţinute de evaluarea companiei la 1,9 miliarde de dolari la Bursa de Valori de la Tokyo. Baba deţine jumătate din acţiunile Colpol, el fiind cel care a realizat majoritatea codului jocului, inclusiv pentru precursorul Pokemon Go, un joc în care participanţii trebuiau să adune puncte deplasându-se cu telefonul.

    Baba consideră că succesul vine mai ales din noroc, dar detectarea oportunităţilor atunci când se ivesc este o abilitate certificată de experienţă. Una dintre „loviturile” sale a fost introducerea jocurilor concepute pentru ecranele tactile. În prezent, acesta se orientează spre ceea ce înseamnă realitatea virtuală, fiind unul dintre marii investitori în tehnologie. Fundaţia Virtual Reality Colopl deţine un buget de 50 de milioane de dolari, achiziţionând acţiuni în aproximativ 30 de startupuri anul acesta. Miliardarul spune că cea mai importantă caracteristică a realităţii virtuale este capacitatea de a păcăli utilizatorii că alţii pot fi prezenţi în mod fizic. „Te face să crezi că te afli faţă-n faţă cu persoana respectivă. Cam despre asta este realitatea virtuală”, spune Baba.

    Totuşi, mai există un drum lung de parcurs până când realitatea  poate oferi o experienţă de acest fel. Cu toate acestea, miliardarul spune că e doar o chestiune de timp până când aceste obstacole vor fi eliminate. Fundaţia sa a achiziţionat recent acţiuni la companii precum Fove Inc, care luna viitoare va lansa primul set de căşti de realitate virtuală din lume. Întrebat în legătură cu şansele de succes ale lui Colopl pentru realitatea virtuală, Baba este la fel de încrezător ca de obicei: „Nu sunt genul care face greşeli la locul de muncă. Dacă nu aş fi considerat că reuşesc, nu aş fi investit atât în asta”.  

     

     

  • Cât costă un echipament complet pentru jocurile PC de realitate virtuală

    Pasionaţii de jocuri video pentru PC-uri care vor să experimenteze cea mai nouă tehnologie disponibilă pentru gaming – realitatea virtuală (virtual reality – VR), trebuie să investească circa 1.700 euro în echipamentul corespunzător – PC complet şi căştile VR (Oculus Rift sau HTC Vive), potrivit reprezentanţilor Nvidia, cel mai mare producător de plăci grafice la nivel mondial.

    „Tehnologia de realitate virtuală este în prezent unul dintre motoarele de creştere ale pieţii de PC-uri. Practic, ne ajută să vindem PC-uri în continuare. Pentru o avea însă o experienţă completă de gaming virtual este nevoie şi de echipamente în plus (ochelarii VR – n. red.) care nu pot funcţiona fără un PC care are o putere de procesare foare mare şi o placă video de gaming corespunzătoare”, a spus Cristi Stroe, directorul de vânzări al companiei americane Nvidia pe segmentul consumer din zona Balcani. 

    Cititi mai multe pe www.zfcorporate.ro

  • NASA oferă 1 milion de dolari inginerilor care dezvoltă roboţi umanoizi pentru călătoria pe Marte

    Oamenii vor ajunge pe Marte în anii 2030 acompaniaţi de de roboţi dacă planurile ambiţioase ale NASA devin realitate, informează Wired.

    Agenţia spaţială a lansat un concurs provocându-i pe ingineri să dezvolte capabilităţile roboţilor umanoizi, astfel încât să-i ajute pe astronauţi în lunga călătorie către Marte. NASA pune la bătaie un premiu de 1 milion de dolari.

    Echipele vor trebui să programeze un robot virtual să realizeze o serie de sarcini virtuale care ar putea salva viaţa echipajului uman, precum repararea fisurilor. Robotul în cauză, dezvoltat de NASA, este numit Valkyrie, are aproape 1,80 cm, în jur de 130 de kg şi poate funcţiona în medii ostile. Poate “vedea”datorită senzorilor şi camerei amplasate pe cap, poate merge şi prinde obiecte cu mâinile, care au patru degete.

    Marea provocare pentru ingineri este să-i dezvolte dexteritatea robotului pentru a putea face lucruri care necesită fineţe. Astfel de roboţi există pe pământ, dar aceştia nu pot fi folosiţi din cauza temperaturilor extrem de scăzute care pot atinge şi -176 de grade celsius.

    Pentru a câştiga competiţia, echipele de ingineri trebuie să rezolve următorul scenariu virtual: o furtună de nisip extrem de puternică a stricat habitatul de pe Marte. Aceştia trebuie să îndeplinească trei obiective: alinierea unei antene de comunicaţii, repararea unui tablou solar şi repararea unei fisuri în habitat.

    echipele se pot înscrie de azi şi vor trece printr-o rundă de calificare în septembrie-noiembrie, iar finaliştii vor fi anunţaţi în decembrie. Apoi finaliştii se vor putea antrena din ianuarie până în iunie 2017, iar finala va avea în iunie.

  • Care sunt mărcile cele mai apreciate de români

    Construirea ataşamentului emoţional dintre consumatori şi marcă este una din cele mai importante investiţii pe care le face o companie, declara Marc Gobé, un vizionar al marketingului. „Viziunea strategică trebuie să fie una de lungă durată întrucât legătura emoţională nu se va transfera imediat în vânzări, dar este un pilon solid şi indispensabil pe care se poate dezvolta marca în timp“, spune Manuela Dănilă, new business development & client service director în cadrul companiei de cercetare de piaţă 360insights.

    „Oamenii iubesc mărcile, dar uneori mărcile nu iubesc oamenii şi asta este cauza multor oportunităţi pierdute de a crea o legătură între marcă şi om“, spune Marc Gobé, care a dezvoltat de-a lungul carierei sale zece legi esenţiale pentru un branding de succes. Aceste legi sunt pilonul principal care stă la baza studiului Emotional Branding derulat de 360insights, aflat acum la a patra ediţie. Studiul identifică mărcile care au reuşit să construiască legături emoţionale puternice cu consumatorii români, analizând 400 de mărci din 13 categorii de produse şi servicii, iar cele patru ediţii ale studiului au marcat evoluţii spectaculoase şi căderi la fel de impresionante de pe podium.
    Covalact, de pildă, a urcat, din 2011 până la finalul lui 2015, 26 de poziţii în clasament, ajungând pe a treia poziţie în categoria produselor alimentare; tot o marcă de lactate, Delaco, a urcat în acelaşi interval 22 de poziţii, ajungând pe locul cinci în rândul produselor alimentare. Kinder a urcat 24 de trepte în segmentul dulciurilor, ajungând pe treapta a treia a podiumului, iar Aqua Carpatica a ajuns pe poziţia 11, după ce se clasa în 2011 pe locul 27 în categoria băuturilor nealcoolice.

    Abordarea ataşamentului emoţional al consumatorilor este o carte de jucat în toate perioadele, „pentru că noi, oamenii, luăm multe decizii pe baza emoţiilor“, spune Mihai Bârsan, vicepreşedinte marketing la Ursus Breweries. De fapt, adaugă el, medicii au constatat că în cazurile când, din cauza unor accidente sau alte situaţii nefericite, anumite persoane îşi pierd capacitatea de a simţi emoţii, acestea nu sunt capabile să ia nici cea mai mică decizie. „Este deci neapărat nevoie de un «impuls», iar acesta este dat de ataşamentul emoţional faţă de marcă, dar şi de siguranţa alegerii“, mai spune reprezentantul Ursus.Un exerciţiu util, spune reprezentanta 360insights, este de a compara indexul Emotional Branding cu vânzările sau cota de piaţă. „Atunci când indexul este mai mare decât cota de piaţă, marca este aspiraţională, dorinţa de achiziţie nu s-a concretizat, iar rolul marketingului este de a căuta pârghii prin care să faciliteze accesul consumatorilor la marcă, identificând factorii externi ce blochează consumul sau cumpărarea propriu-zise, oprind ataşamentul la nivel de atitudine“, explică Manuela Dănilă.

    Tot ea mai spune că dacă indexul este mai mic decât cota de piaţă este vorba de mărci care se bucură de factori de piaţă favorabili (ca distribuţie extinsă, preţ accesibil), ce susţin vânzarea, chiar dacă aprecierea mărcii e mai redusă. „Se impune în astfel de cazuri mai degrabă o strategie defensivă. Pentru a-şi proteja cota de piaţă, marca trebuie în primul rând să îşi securizeze grupul de consumatori, căutând să reiniţieze dialogul cu aceştia şi să le recâştige aprecierea“, afirmă Dănilă. Capitalul emoţional al unui brand este extrem de important şi poate deveni un avantaj competitiv esenţial, mai ales într-un context economic precum cel actual. În categoria dulciurilor, top 10 este format dintr-un amalgam ce include tablete, batoane, praline şi cremă tartinabilă, până la prăjituri şi gumă de mestecat, ceea ce, în opinia Manuelei Dănilă confirmă hedonismul românilor şi deschiderea lor către o plajă largă de subcategorii în acest segment.

    La fel ca în fiecare an, Milka este ocupanta detaşată a primei poziţii; ingredientul cheie în povestea sa este inovaţia cu care îşi surprinde consumatorii, arată studiul. Diversitatea şi creativitatea portofoliului fac experienţa mai mult decât un simplu moment de consum. Celelalte două ocupante ale podiumului, Snickers şi Kinder, se apropie mai mult ca în alţi ani de inimile românilor. Snickers atrage mai mult bărbaţii şi persoanele de peste 35 ani, în timp ce Kinder este mai degrabă pe placul tinerilor şi femeilor.

    Categoria snacksurilor sărate este relativ nouă în topul Emotional Branding, fiind monitorizată pe parcursul ultimelor două valuri. Clasamentul este condus de chipsuri, Lay’s şi Chio cresc fiecare câte două poziţii în clasament şi ajung acum ocupantele primelor locuri de pe podium. Lay’s îşi câştigă fanii prin dinamism şi prin reclame memorabile, făcându-i pe consumatori curioşi ce ar putea Lay’s să mai facă sau să mai spună. Chio este apreciat pentru inovaţii şi reuşeşte să îşi creeze un segment de public loial, menţinând astfel destul de strânsă lupta cu rivalii de la Lay’s. Din rândul chipsurilor, în top 10 se află şi marca Pringles, care primeşte în principal susţinerea tinerilor de 16-24 ani, atraşi de personalitatea mărcii. Toortitzi, marcă nou introdusă în clasament, ajunge direct pe pozitia a şasea; „inovaţia îi oferă unicitate şi întâietate în alegere, asociindu-se în principal cu legea preferinţei («Chiar dacă pot să aleg între mai multe mărci, o prefer pe aceasta»)“, spune reprezentanta 360insights.

    Categoria produselor alimentare apare drept cea mai dinamică, cu multe răsturnări de situaţie. Singura evoluţie constantă din top 10 îi aparţine liderului; Hochland menţine prima poziţie pentru cel de-al treilea val consecutiv, susţinută îndeosebi de familiile cu copii. Dr. Oetker este situată pe poziţia secundă, urcând trei trepte în clasament faţă de valul anterior al studiului, iar susţinerea sa provine îndeosebi din rândul femeilor.

     

  • „Ce se va întâmpla în următorii 5-10 ani va fi incredibil“. O privire peste gardul fabricilor secrete de maşini zburătoare ale lui Larry Page

    Cu Zee.Aero şi Kitty Hawk, Page vrea să cucerească, la propriu, cerul, şi să-l facă accesibil pentru oricine. Bloomberg Businessweek propune o excursie la fabricile secrete de maşini zburătoare ale lui Larry Page.

    În urmă cu trei ani, Silicon Valley s-a îndrăgostit, fugar, de start-up-ul Zee.Aero. Firma îşi instalase tabăra chiar lângă cartierul general al Google din Mountain View, California, ceea ce era ciudat deoarece Google controlează cea mai mare parte a terenului din zonă. Apoi un reporter a descoperit o cerere pentru un certificat de brevet în care se arăta că Zee.Aero lucrează la un aparat de zbor mic, propulsat electric, care să poată decola şi ateriza vertical – o maşină zburătoare.
    În cele câteva articole informative care au urmat, tot ce a spus start-up‑ul a fost că nu s-a afiliat cu Google şi cu nicio altă companie de tehnologie.

    Apoi firma a încetat să mai răspundă întrebărilor presei. Angajaţii spun că li s-au dat broşuri cu instrucţiuni despre cum să evite întrebările reporterilor. De atunci, singurele picături de informaţii care au ajuns la public au venit de la piloţi amatori, care ocazional postau imagini cu avioane ciudate decolând de pe un aeroport din apropiere. În cele din urmă s-a aflat că Zee.Aero nu aparţine Google – şi nici companiei holding Alphabet –, ci cofondatorului acesteia Larry Page.

    Page a finanţat personal Zee.Aero de la lansarea start-up-ului, în 2010, dar a ţinut ca implicarea sa să nu fie făcută publică, spun persoane apropiate companiei (unii spun că Page a lăsat să se înţeleagă că se va retrage dacă se face public ajutorul său).

    Zee.Aero este doar o componentă a planului lui Page de a deschide era călătoriilor aeriene personalizate, deasupra străzilor blocate de ambuteiaje şi departe de înghesuiala înjositoare a zborurilor comerciale moderne. La fel ca Jeff Bezos şi Elon Musk, Page îşi foloseşte averea personală pentru a construi viitorul viselor sale din copilărie.

    Sediul Zee.Aero este o clădire urâtă cu două etaje care-ţi dă senzaţia de hală industrială. La început, Page a interzis accesul echipei Zee.Aero la primul etaj şi a transformat etajul doi într-o locuinţă demnă de un multimiliardar: dormitor, baie, picturi scumpe, un perete de căţărat şi unul din primele motoare de rachetă SpaceX, un cadou de la prietenul Musk. Accentuând misterul, când vobeau despre Page angajaţii de la Zee.Aero nu-i spuneau pe nume, ci îi ziceau GUS, tipul de sus (guy upstairs). Însă a venit vremea când echipa a avut nevoie şi de spaţiul de sus. Iar picturile lui GUS, echipamentele pentru exerciţii şi motorul de rachetă au plecat de acolo sub privirile pline de admiraţie ale inginerilor.
    Zee.Aero are acum aproape 150 de angajaţi. Operaţiunile s-au extins la un hangar de aeroport din Hollister, aflat la circa 70 de minute de condus de Mountain View. Acolo două prototipuri fac zboruri de test.

    De asemenea, compania are o facilitate de producţie în campusul Ames Research Center al NASA, la marginea Mountain View. Page a cheltuit mai mult de 100 de milioane de dolari cu Zee.Aero, spun două surse apropiate companiei, iar omul de afaceri nu se opreşte aici. Anul trecut, un alt start-up finanţat de Page, Kitty Hawk, care lucrează tot la o maşină zburătoare, şi-a început activitatea şi şi-a înregistrat sediul într-o clădire  de birouri cu două etaje aflată la câteva sute de metri de birourile Zee.Aero. Strada, mărginită de copaci, se termină acolo.

    Echipa Kitty Hawk, izolată de angajaţii de la Zee.Aero, lucrează la un proiect concurent. Preşedintele firmei, potrivit unor documente depuse anul trecut, este Sebastian Thrun, naşul programului pentru maşini care se conduc singure al Google şi fondatorul diviziei de cercetare Google X.

    Maşinile zburătoare sunt, desigur, ridicole. Cel puţin pentru investitori. Inventatori încăpăţânaţi au încercat să le construiască de-a lungul deceniilor, dar eforturile lor au avut puţine rezultate, în afară de dezamăgirea investitorilor şi secătuirea conturilor bancare. Însă necazurile n-au reuşit să stavilească pasiunea şi imaginaţia: maşinile care zboară există acolo, undeva, în ierarhia tocilarilor, între memorie downloadabilă şi holodeck-uri funcţionale.

    Însă materiale mai bune, sisteme de navigaţie autonome şi alte evoluţii ale tehnologiei au convins un grup în creştere de oameni inteligenţi, bogaţi şi se pare serioşi că în următorii câţiva ani vor putea fi văzute maşini zburătoare care se pilotează singure şi decolează şi aterizează vertical (sau cel puţin un avion mic, electric şi autonom cu care se va putea zbura zilnic).
    La astfel de prototipuri lucrează câteva companii din diferite părţi ale lumii, inclusiv start-up-uri şi mari producători din industria aerospaţială. Într-un colţ, se pare, îşi au locul companiile pe care Page le finanţează în tăcere.
    „În ultimii cinci ani, tehnologia a avansat spectaculos“, spune Mark Moore, inginer aeronautic care a proiectat pentru NASA aeronave avansate. „Ce se va întâmpla în următorii 5-10 ani va fi incredibil.“

    California de Nord are de mult o fascinaţie pentru pentru maşini zburătoare. În 1927, un inginer acum aproape uitat, Alexander Weygers, a început să facă planurile unei farfurii zburătoare care să se poată strecura printre acoperişurile caselor. În 1945 a primit un brevet pentru ceea ce el a descris că este un „discopter“, un aparat cu decolare şi aterizare verticală cu suficient spaţiu înăuntru pentru ca pasagerii să se poată plimba, să poată găti şi dormi. Şi-a imaginat şi variante mai mici, care aterizează în locuri special făcute pentru aceasta pe acoperişurile clădirilor din San Francisco. Până acum nu a fost văzut niciun discopter, dar se crede că armata americană, care l-a vizitat pe Weygers, s-a jucat cu un prototip.
    Astăzi, cel mai mare pasionat de maşinile zburătoare este Paul Moller, 79 de ani, profesor la Universitatea din California. În urmă cu 50 de ani, când preda inginerie mecanică şi aeronautică, a dezvoltat un model de aparat zburător care poate fi parcat într-un garaj normal şi poate fi condus pe stradă până la o mică pistă, de unde decolează. Moller şi-a testat primul prototip, XM-2, în 1966. XM-2 semăna cu o farfurie zburătoare cu un loc în centru protejat de un balon de plastic. Aparatul a reuşit să atingă în zbor o altitudine de aproape un metru şi jumătate în timp ce studenţii profesorului îl ţineau sub control cu frânghii. „Eram îngrijoraţi că maşinăria o va lua razna, că am fi putut omorî pe cineva“, povesteşte Moller.

     

  • O româncă a găsit leacul împotriva ,,fricii de zbor”. Te tratează gratuit!

    Mai precis, pacientul este “condus” într-un avion virtual, unde este simulat zborul, sunetele sau zgomotele aferente, timp în care este asistat de terapeut, informează voceatransilvaniei.ro. Ceea ce este extrem de benefic pentru participanţi este faptul că acest curs cuprinde doar patru şedinţe şi este gratuit, eliminând astfel costuri precum achiziţionarea unor bilete de avion pentru persoana în cauză şi pentru terapeut, aşa cum ar fi necesar într-o terapie obişnuită.

    Proiectul „Învinge frica de zbor!” a fost iniţiat în 1 martie şi se derulează până la 30 septembrie. Coordonatorii acestuia sunt drd. Roxana Cardoş, sub supervizarea prof. univ. dr. Daniel David, în cadrul departamentului de Psihologie Clinică şi Psihoterapie, în colaborare cu Institutul Internaţional de Studii Avansate de Psihoterapie şi Sănătate Mintală Aplicată şi Institutul Internaţional de Coaching din Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca.

    “Proiectul este de fapt un studiu care face parte din programul meu de doctorat, coordonat de profesorul Daniel David, în cadrul căruia analizăm eficienţa unor tehnici psihologice care sunt deja validate ştiinţific, dar le livrăm prin metode moderne, precum expunerea în realitatea virtuală şi partea de destructurare cognitivă, care se face tot în realitatea virtuală. Target-ul nostru este să ajungem la 90 de participanţi care să beneficieze gratuit de un program de terapie pentru enxietate de zbor cu avionul.

    În cadrul proiectului avem implicaţi o serie de studenţi voluntari, care au fost implicaţi inclusiv în partea de recrutare, de terapie, evaluare şi continuă aceste procese. Dintre aceştia, unii vor să facă, la rândul lor, alte studii pentru care să îşi aplice disertaţia sau licenţa. Ei sunt implicaţi în toate procesele proiectului şi trec printr-un training”, a declarat drd. Roxana Cardoş, coordonatorul proiectului, pentru Vocea Transilvaniei.

    Scopul proiectului este de a dezvolta accesul la terapiile validate-ştiinţific pentru persoanele care resimt frica de a zbura cu avionul.

    “Noi aşteptăm să vină cât mai mulţi participanţi, cei care vor finaliza programul de terapie, vor putea beneficia, prin tragere la sorţi, de un bilet de avion dus-intors spre Europa.

    Încă nu cunoaştem destinaţia, dar vom stabili acest lucru până la finalul proiectului. Momentan, am fost contactaţi de 30 de participanţi, dintre care 20 se apropie de finalizarea terapiei. Nu toţi cei care ne contactează vor fi implicaţi în studiu, noi îi căutăm pe aceia care au anxietate de zbor cu avionul.

    Cititi mai multe pe www.voceatransilvaniei.ro