BusinessMagazin

Tag: turism

  • Întrebarea săptămânii: Câţi bani vrei să cheltui în concediu vara asta?

    După doi ani în care turismul a fost suspendat, Japonia anunţă că îşi redeschide parţial graniţele şi reporneşte una dintre cele mai afectate industrii în urma apariţiei pandemiei. Doar pentru grupuri organizate şi doar pentru anumite naţionalităţi. Alte ţări de pe continent, precum Indonezia, Malaysia sau Filipine, au suspendat, în primăvara aceasta, majoritatea restricţiilor, ca urmare a scăderii ritmului de infectări cu SARS-CoV-2. Repornirea turismului în Asia-Pacific vine ca o gură de aer proaspăt pentru economiile din regiune, Asia fiind cel mai afectat continent la nivelul industriei, cu scăderi de 94% în 2021, comparativ cu media mondială, de 71%. În ciuda inflaţiei care a atins recent niveluri record, românii îşi păstrează încă apetitul pentru călătorii, Compania Naţională „Aeroporturi Bucureşti” anunţând o revenire a traficului aerian în primele patru luni ani ale anului curent la niveluri apropiate de cele prepandemie. Mă întreb dacă vor profita de noile destinaţii deschise sau vor alege obişnuitele sejururi all-inclusive, în Grecia şi Turcia. Dacă te numeri printre cei aventuroşi, scrie-ne în ce ţară ieşită din tipare îţi vei petrece concediul şi câţi bani plănuieşti să aloci pentru vacanţă.

    Andra Stroe, Redactor, Business MAGAZIN

    Aşteptăm răspunsurile pe adresa andra.stroe@businessmagazin.ro.

     

  • Bocancii călători. Afacerea născută din drumeţiile unui cuplu de români pe plaiurile mioritice

    Ştefan şi Cristina au lucrat ca ghizi de turism şi însoţitori de grup, completându-şi astfel experienţa profesională de farmacist, respectiv profesoară. Cam 25 de zile pe lună, în sezonul cald, în calitate de angajaţi, cutreierau ţara în lung şi-n lat şi erau martorii aventurilor pe care le căutau cei la fel de activi ca ei. Aşa că, la un moment dat, s-au gândit că ar putea fi chiar ei organizatorii escapadelor. Astfel, au pus bazele Boots on Roots, numele pe care îl poartă excursiile cu rucsacul în spate pe care le pregătesc în cele mai mici detalii.

    “Eu, Cristina Cucu, sunt ghid montan de cinci ani, vorbitor de franceză, engleză, germană, spaniolă şi italiană. Am lucrat înainte ca profesoară de limbi străine şi de română pentru străini, majoritatea studenţilor fiind adulţi, dar am cochetat şi cu grupurile de copii. Pe munte am mers de când eram mică şi din ce în ce mai des ca adult. M-am îndrăgostit de acest stil de viaţă activ, sănătos şi mi-am dorit acel «dream job» în care biroul să fie în natură.” A urmat o şcoală de ghizi şi a căutat treptat cursuri de specializare pe ramurile montane – alpinism, escaladă, avalanşe, schi. O perioadă, Cristina a lucrat în paralel în ambele meserii: în timpul săptămânii era profesoară pe tocuri şi la costum, iar în weekend îmbrăca hainele sintetice de munte. În ambele roluri, avea aceeaşi satisfacţie la finalul zilei: aceea de a-i fi lăsat pe cei cu care lucra – elevi, turişti – cu o noţiune sau o experienţă nouă. Ulterior, a renunţat la predat pentru a se concentra doar pe ghidaj şi curând şi-a extins şi reţeaua de colaboratori. Cealaltă jumătate din Boots on Roots, Ştefan Mera, este farmacist de profesie, dar nu mai este activ în domeniu de ceva timp, orientându-se şi el către activităţile montane. „Amândoi am lucrat ca ghizi şi însoţitori de grup, angajaţi la câteva agenţii care aduceau turişti străini. Agenţiile se ocupau de găsirea clienţilor, noi ne ocupam de aventurile lor pe coclauri româneşti – vorbim de drumeţii, ciclism, rachete de zăpadă, descoperiri de zone izolate, autentice şi montane din Transilvania, Bucovina şi Maramureş. Asta făceam timp de şapte luni pe an în sezonul cald, fiind plecaţi de acasă vreo 25 de zile pe lună, şi mai rar în sezonul rece. Asta se întâmpla înainte de anul de graţie 2020, când ştim cu toţii că turismul internaţional a fost pus pe pauză.” Văzându-se fără perspective şi cu un viitor incert, au luat două hotărâri importante pentru vieţile personale şi profesionale: s-au mutat din Bucureşti la ţară, mai aproape de munţi, în judeţul Dâmboviţa, şi au început să lucreze cu turiştii români. Pandemia s-a transformat astfel într-un impuls de care Cristina şi Ştefan aveau nevoie, căci simţeau deja că viaţa de oraş mare nu le mai prieşte, dar şi că era timpul să se apuce de treabă individual, să aibă tururi proprii cu turiştii, să se ocupe ei de tot.

    „În acest sens, am achiziţionat un van cu care visam să le arătăm străinilor ţărişoara noastră frumoasă. Investiţia a ajuns la 14.000 de euro la finele lui 2019. Până la urmă, ne-a fost de mare folos în turele cu români!”, povesteşte Cristina Cucu. Lucratul cu turiştii români a însemnat o lume nouă cu provocări noi. Au investit, de asemenea, în 2020 aproximativ 4.000 de euro în echipament tehnic de munte pe care îl folosesc la comun sau îl închiriază individual clienţilor, cum ar fi corzi, accesorii de căţărat, căşti de protecţie, kituri de avalanşă. Activităţile pe munte cu Boots on Roots cuprind ture pentru adulţi ‒ de la drumeţii uşoare până la drumeţii tehnice cu porţiuni de căţărat şi rapeluri, la ture pentru familii cu copii ‒ drumeţii uşoare şi medii pentru generaţia de tineri montaniarzi care învaţă, de-a lungul traseului, diferite lucruri despre plante, animale, ecologie. „Facem, de asemenea, şi ture de alpinism iarna, ateliere de escaladă şi de tehnici alpine, drumeţii pe rachete şi schi de tură, precum şi traversări mai lungi cu dormit la cort. Acestea durează între una şi două-trei zile, iar mai rar, în special vara, găsim oameni dispuşi să petreacă mai multe zile în sălbăticie, la cort sau la cabane. Asta a fost una dintre multele deosebiri de lucrul cu străinii ‒ românii nu prea îşi iau liber pentru a sta mai multe zile prin munţi sau cel puţin nu angajează un ghid pentru asta. Prin urmare, am redus durata traseelor noastre şi am modificat multe aspecte din logistică. Majoritatea clienţilor vin din Bucureşti şi atunci când există cerere suficientă, oferim şi transportul.”

    În ceea ce priveşte turele pentru familii cu copii, acestea durează în general o zi, dar Cristina şi Ştefan au organizat şi mici tabere de două-trei zile în munţii Măcinului şi două ediţii de Perseide Family Camp, cu dormit la cort, admirat «ploaia de stele», ascultat poveşti şi petrecut timp pe munte. „Pe lângă acestea, mai facem voluntariat împreună cu o asociaţie care aduce copii cu dizabilităţi cognitive şi noi îi plimbăm pe trasee uşoare, povestindu-le despre natură. La excursii, iau parte şi familii cu copii tipici, tocmai pentru a crea atmosfera de incluziune şi de integrare. La final, toată lumea se simte bine şi se încarcă de energie.” Turele au loc mai ales în weekend, iar în restul săptămânii Cristina şi Ştefan merg pe teren să exploreze trasee noi, pentru a veni cu idei proaspete. Anul 2021 le-a adus venituri de 33.000 de lei din evenimentele pe care le organizează pe munte şi au de gând să tot crească, făcând exact ceea ce promit cu numele pe care şi l-au ales – Boots on Roots, un joc de cuvinte prin care şi-au dorit să ducă drumeţii cu gândul la nişte picioare vioaie, nişte bocanci curioşi să afle noi rute prin care, eventual, se întorc la origini, la rădăcinile de unde venim cu toţii.

    Turele au loc mai ales în weekend, iar în restul săptămânii Cristina şi Ştefan merg pe teren să exploateze trasee noi, pentru a veni cu idei proaspete.

    Intraţi pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero şi descoperiţi universul de companii create de micii antreprenori.

    Cinci idei de afaceri de la zero

    Izvorul ideilor de business nu seacă niciodată, iar asta o demonstrează atât noile, cât şi vechile generaţii de antreprenori. Ziarul Financiar a pornit în căutare de idei proaspete de afaceri, într-un proiect susţinut de Banca Transilvania, menit să pună în lumină spiritul antreprenorial al României de astăzi. Găsiţi mai jos o selecţie de businessuri pornite de la zero şi mai multe proiecte similare pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero.

    Za German Wurst Wagen – food truck cu specific german (Bucureşti)

    Fondatori: Corina  şi Mădălin Simon

    Investiţie iniţială: 50.000 de euro

    Prezenţă: naţională, la evenimente

    Korinthus Edu – şcoală online de istorie (Târgu-Mureş)

    Fondatoare: Corina Lenard

    Cifră de afaceri în 2021: 80.000 de euro

    Prezenţă: online

     

    Moţart – magazin online cu produse ilustrate (Braşov)

    Fondatori: Ruxandra Cristescu şi George Lebu

    Investiţii iniţiale: 10-12.000 de lei (peste 2.000 de euro)

    Prezenţă: online

    Fera Venti – atelier de modă (Bucureşti)

    Fondatoare: Antinela Elisei

    Investiţie iniţială: 50.000 de euro

    Cifră de afaceri în 2021: 70.000 de lei (14.000 de euro)

    Prezenţă: în magazinul propriu din curtea clubului Fabrica din Bucureşti

    Asteroidul B612 – librărie pentru copii (Bucureşti)

    Fondatoare: Ana Sipciu

    Investiţie iniţială: 20.000 de euro

    Cifră de afaceri în 2021: 54.000 de euro

    Prezenţă: zona Cotroceni din Bucureşti

    ZF, Banca Transilvania şi Vodafone  au lansat PROIECTUL AFACERI DE LA ZERO, o platformă dedicată micilor antreprenori, firmelor care au creat peste 1,7 milioane de locuri de muncă. Fiecare afacere de la zero este o poveste despre ambiţie, curaj şi determinare. Poveştile micilor antreprenori vor fi publicate în ZF şi pe platforma zf.ro/afaceri-de-la-zero.
    În România sunt peste 500.000 de microîntreprinderi şi firme mici, unde lucrează 1,7 milioane de salariaţi, companii cu afaceri anuale de 70-80 mld. euro.

     

  • Ar trebui sau nu să mai participe România la târgurile de turism? „Să participe când e pregătită pentru a fi la un nivel bun, să fie schimbată politica de promovare şi să existe obiective bine stabilite în avans.“

    Participarea României la Târgul Internaţional de Turism The Travel & Adventure Show din New York din perioada 19-20 martie 2022, în urma căreia au existat foarte multe discuţii despre cum a arătat standul ţării, a ridicat însă şi întrebarea dacă ar mai trebui ca ţara noastră să mai participe la astfel de târguri.

    După publicarea de către Consulatul General al României la New York a pozei standului cu care s-a prezentat ţara noastră la târg, oamenii s-au împărţit în două categorii, cei care susţin importanţa participării la astfel de evenimente, însă cu schimbarea strategiei de promovare, şi cei care sunt de părere că astfel de deplasări reprezintă doar bani cheltuiţi degeaba.

    Ministerul Antreprenoriatului şi Turismului a venit cu o serie de precizări privind amenajarea standului, care a fost  oferită de organizator.

    „Amenajarea standard, oferită de organizatorul Travel and Adventure Show ţării noastre şi tuturor celorlalţi expozanţi care au optat pentru această ofertă, constă în decor format din pânză de culoare neagră, amplasată pe pereţii despărţitori şi pe mese, şi afişaj de ţară, fiind specifică manifestării expoziţionale din New York de mai bine de 20 de ani. Respectiv, acest tip de amenajare a fost întâlnită şi la ediţiile anterioare, iar ministerul a plătit anul acesta suma de 7.990 dolari. Din 200 de expozanţi, peste 90% au optat pentru organizarea standului în formatul precizat anterior, pus la dispoziţie de organizator. Totodată, precizăm că pentru anul curent, s-a agreat cu reprezentanţii din industrie ca toate participările la târgurile internaţionale să fie cu standuri existente în oferta organizatorului“, au scris pe pagina de Facebook reprezentanţii Ministerului Antreprenoriatului şi Turismului.

    Ceea ce nu a explicat ministerul este de ce standul avea câteva poze  A4 imprimate prinse cu cleme de pânză şi nici de ce standul României nu a avut pic de personalitate.

    Totodată, în această perioadă, fostul ministru, Claudiu Năsui, care a a decis în perioada mandatului său că România nu va participa la astfel de târguri, a postat un mesaj pe pagina sa de Facebook ca urmare a apariţiei pozei în spaţiul public.

    „Mai ţineţi minte când v-am vorbit despre plimbatul la târguri pe banii statului? Nu a durat mult după ce am plecat din minister, că băieţii au reluat schema. Iată şi rezultatele cu care se laudă. Cei din New York, care au organizat acest stand extraordinar cu foi A4 tipărite, sunt cea mai mare sinecură a ministerului. Se numeşte „reţeaua externă“. Oameni plătiţi de câteva ori mai bine decât ministrul să nu facă mare lucru pe bani mulţi. Ca să ştiţi. cel mai mic salariu lunar era de 6.000 de euro pe lună, cel mai mare de 12.000 de euro pe lună“, a scris Claudiu Năsui pe pagina sa de Facebook.

    Aşadar, ar trebui sau nu să mai participe România la târgurile internaţionale de turism? ZF a discutat cu Călin Ile, preşedintele Federaţiei Industriei Hoteliere din România, şi cu Dumitru Luca, preşedintele Asociaţiei Naţionale a Agenţiilor de Turism, care sunt de părere că participarea României la astfel de târguri este importantă.

    Călin Ile este de părere că România ar trebui să participe, dar doar atunci când este pregătită şi există obiective clare.

    „Ar trebui să participe, dar atunci când e pregătită la nivel bun, dacă îşi schimbă politica de promovare astfel încât să culegem roadele şi să nu fie un efect negativ. Aş pregăti de acum participările din 2023, decât să mergem nepregătiţi la ce a rămas din 2022. Trebuie să existe obiective bine stabilite în avans, dacă nu ai, mergi degeaba“, este de părere Călin Ile.

    El precizează faptul că strategia de promovare a României este învechită, nu este adaptată tendinţelor actuale, iar totul pleacă de la lipsa de asumare.

    „Vrem să facem, dar o facem cu lipsă de măsură, trebuie să se creeze acele OMD-uri (n.red. Organizaţii de Management al Destinaţiei), pentru că statul nu îşi poate asuma o politică de promovare eficientă“, mai spune el.

    Pe de altă parte, Dumitru Luca, preşedintele Asociaţiei Naţionale a Agenţiilor de Turism, este de părere că România trebuie să participe, iar prezenţa României la târgul de la New York, în condiţiile respective, a fost importantă.

    „Să vedem şi partea bună, s-a reînnodat participarea la aceste târguri, după ce am ratat cel puţin două târguri importante. Din Europa de Est, doar România şi Croaţia au participat, iar abia în luna februarie a fost aprobat bugetul şi a venit lista târgurilor. Pentru noi este important că am fost acolo, că s-au stabilit nişte contacte. Nu este o soluţie să ţinem capul în nisip. Dacă nu participăm, nu existăm ca destinaţie“, spune el.

    Totodată, Dumitru Lucra întăreşte ideea că astfel de evenimente trebuie pregătite din timp, pentru târgurile de anul viitor ar trebui gândită deja strategia de pe acum.

    Până la înfiinţarea unui OMD Naţional, care va avea ca obiectiv crearea unei strategii de promovare a ţării printr-un parteneriat public-privat, în cadrul Ministerului Turismului şi Antreprenoriatului a fost constituit un consiliu pentru crearea unui brand turistic naţional, din care fac parte atât reprezentanţi ai ministerului, cât şi reprezentanţi din mediul privat, precum membri ai asociaţiilor reprezentantive de la nivelul sectorului turistic, de evenimente şi altele.

  • O altă faţă a faimoasei Baba (Cappa) Dochia: regiunea istorică din inima Turciei îmbrăcată în alb

    Legenda Babei Dochia nu este străină nimănui. Mai cu seamă, întipărite în minte sunt cele 12 cojoace pe care le purta ca să se protejeze de frig, pe care a început să le dea jos pe măsură ce vremea se schimba şi se încălzea. De obicei, aşa se întâmplă în perioada aceasta şi în tărâmul magic din Turcia, Cappadocia.

    În luna martie temperatura în timpul zilei era, în medie, de 15℃, cu excepţia acestui an, când temperatura înregistrată a fost cu minus în faţă, a nins, iar de la o zi la alta simţeai nevoia să mai pui un cojoc pe tine. În noile haine, albe, am descoperit un loc, în percepţia mea, mai pur, poate şi fiincă încă nu era supraaglomerat de turişti.

    Distanţa dintre Bucureşti şi Antalya este de aproximativ 1.300 de kilometri, dar cu avionul ajungi în mai puţin de două ore în oraşul din sudul Turciei, aflat la poalele munţilor Taurus, pe litoralul Mării Meditarane. Iar de acolo până în inima Turciei, în zona Anatolia, mai precis în Cappadocia, unde se găsesc numeroase vestigii istorice şi oraşe subterane, drumul este mai scurt de o zi pe cale rutieră. În luna martie, drumul a fost cu atât mai lin cu cât pe măsură ce înaintai stratul de zăpadă de pe munţii Taurus era mai gros. Uimirea şi bucuria, în acelaşi timp, creşteau doar gândindu-te că în Antalya a nins pentru prima dată, în 2022, după 29 de ani. Apoi, ninsoarea de dimineaţă din Cappadocia ori Nevşehir (înscris în Patrimoniul Mondial UNESCO pentru districtul său Cappadocia) a creat imagini spectaculoase în locuri precum Goreme, Cavuşin ori Valea Porumbeilor, un motiv în plus pentru care a meritat să fac călătoria. Brokerul de vacanţe Destine Holidays, parte a Destine Holding, un grup de firme cu afaceri de 130 de milioane de euro, controlat de antreprenori români, are în portofoliu un circuit spre Cappadocia, care porneşte de la 314 euro de persoană în cameră dublă pentru 7 zile, se arată pe site-ul acestora. În prima zi turiştii sosesc în Antalya, în următoarea merg spre Cappadocia, unde stau trei zile, iar pentru celelalte se întorc în Antalya.

    „Circuitele şi city breakurile se vând cât mai aproape de plecare, iar destinaţiile clasice sunt Turcia, Grecia, Bulgaria şi Spania”, spune Cosmin Cismaş, director de dezvoltare în cadrul Destine Holidays. Compania a luat naştere în 2018 şi astăzi are 12 sucursale la nivel naţional, dar planul reprezentanţilor companiei este să mărească de patru ori numărul lor până în 2024 şi să ajungă la 50 de sucursale. În programul circuitului oferit de Destine Holidays, în drumul spre Cappadocia, una dintre opririle turiştilor este în oraşul Konya, fosta capitală a Imperiului Selgiucid în Evul Mediu, pentru a vizita mănăstirea Mevlana. Aici se află mormântul lui Djalal al-Din Rumi, un învăţat mahomedan vestit, poreclit Mewlana (învăţătorul nostru – trad.) de către discipoli şi admiratori din ţinut, pentru că, în mijlocul haosului, în prima parte a secolului al XIII-lea, era un lider al tuturor musulmanilor. „Rumi a susţinut un jihad lăuntric, al cărui ţel era să lupţi împotriva propriului ego, nafs, şi în cele din urmă să învingi” (Elif Shafak, Cele patruzeci de legi ale iubirii, pag. 30). De altfel, Rumi a fost un poet pasionat, un mistic şi creator al dansului extatic al dervişilor rotitori, care a avut o strânsă legătură de prietenie cu un derviş pe nume Shams. Mănăstirea Mevlana este locul unde a luat fiinţă ordinul religios al dervişilor rotitori şi în prezent este un muzeu al artelor islamice –  unul dintre cele mai mari din ţară. Înainte să devină dervişi, adică sfinţi, pe vremuri, oamenii treceau prin anumite probe şi se mutau dintr-o cameră în alta. Toate acestea pot fi vizitate. Bucătăria, ultima cameră, unde ajungeau după o perioadă lungă de post, presupunea ca persoana care urmează să devină derviş să se abţină să mănânce. Aceasta este impresionantă chiar şi acum, căci în Mevlana există acum o reprezentare 1:1 a activităţii dervişilor în această cameră. Apoi, la o mică distanţă de Konya se află Sultan Han din provincia Aksaray. Acest caravanserai este un han de pe marginea drumului, din secolul al XIII-lea, unde călătorii puteau să se odihnească după o zi de călătorie. Caravanseraiul a fost construit de sultanul Selgiucid Alaeddin Keykubad I şi era o importantă oprirea de-a lungul Drumului Mătăsii. Acum, arhitectura este cea care atrage mai întâi trecătorii.

    Zăpadă, ceai turcesc şi balon cu aer cald

    În Turcia, un obicei vechi este ca atunci când cineva pleacă într-o călătorie să se arunce cu apă peste o oglindă ori pe drumul din spatele său, pentru a fi neted ca apa. Însă, turcilor cel mai mult le place să toarne ceai în orice moment al zilei. Ceiul turcesc, o formă de ceai negru, se serveşte într-un pahar special, de mici dimensiuni, potrivit pentru o zi friguroasă. De altfel, cu trupul încălzit, mai uşor parcurgi drumul până la Parcul Naţional Goreme, aflat în vechea Cappadocie. Acolo, ce-i drept, fiind un muzeu în aer liber, îţi îngheţa nasul oricât de corespunzător erai îmbrăcat pentru sezonul rece, însă toleranţa creştea instant văzând impresionantele fresce ale bisericilor, acoperite de zăpada ce rafina micile imperfecţiuni, precum fisurile apărute în timp. Bisericile sculptate în piatră de creştinii care au fugit din sud pentru a se ascunde de persecuţia romanilor fac parte din patrimoniul cultural UNESCO, iar în pofida lungilor cozi făcute de turişti pentru a intra în biserici, două dintre ele ar trebui neapărat vizitate: biserica Întunecată şi biserica Tokali, care este cea mai mare din vale. Apoi, nu departe de Goreme este Cavuşin, unde se află mai multe biserici şi capele, dar şi case săpate în piatră. Pe o culme înaltă din oraşul Goreme se află şi Castelul din Uchisar, o rocă în care pe vremuri au locuit oameni şi care acum este muzeu. Tot în Cappadocia se găseşte o salbă frumoasă de văi colorate, cu nume dintre cele mai diverse. Pe mine m-a „sedus” Pigeon Valley sau Valea Porumbeilor, care vine de la căsuţele acestora săpate în roca moale, ei fiind şi o sursă de fertilizare naturală, importantă la începuturi pentru producerea hranei. Apoi, fascinantă este şi Valea Cămilelor sau Valea Imaginaţiei, unde, de departe se obervă o formaţiune în formă de cămilă. În afara acesteia mai erau multe altele care lăsau loc imaginaţiei. În apropiere mai erau Valea Calugărilor, Valea Ihlara şi Valea Coşurilor de fum.

    Tot în Cappadocia se află un imens atelier de ţesut covoare, cu 100 de camere unde am descoperit întregul proces de realizare a faimoaselor ţesături, începând cu producerea materialelor: bumbac, mătase şi lână, până la ţeserea produsului finit. Chiar şi Angelina Jolie l-a vizitat, după spusele reprezentanţilor şi imaginile cu ea „la locul faptei” afişate pe pereţi. Într-o altă zi am făcut o plimbare în frumosul oraş Avanos, renumit pentru arta ceramicii, unde am asistat la un atelier explicativ şi exemplificat prin producerea unui vas de ceramică pentru păstrarea vinului, specific Turciei. Interesant era că pâmântul roşu folosit provenea din Râul Roşu, iar pământul alb era adus de la muntele Avanos, după cum povesteau reprezentanţii Hitit Seramik. De asemenea, Cappadocia are mai multe oraşe subterane, utilizate de primii creştini ca locuri de refugiu înainte de acceptarea creştinismului ca religie. Pe final, am lăsat întrebarea des întâlnită „merită zborul cu balonul cu aer cald în Cappadocia?”. Da sau nu, depinde de fiecare. Un tur de o oră costa în luna martie 150 euro/persoană şi începea dimineaţa devreme, la ora 06:00. Având în vedere frigul puternic şi teama de înălţime, am lăsat această aventură pentru altă dată. Însă experienţa celorlalţi parteneri de călătorie a fost una „de poveste”, iar acest lucru m-a determinat să-mi doresc să mă întorc în Cappadocia în sezonul estival chiar şi numai pentru plimbarea cu balonul cu aer cald. La întoarcerea în Antalya, am vizitat zona veche a oraşului, am mers pe străduţele înguste din centrul istoric, am ajuns în port, unde forfota a fost sub estimările mele, iar la finalul zilei am mers la cascada Karpuzkaldiran, numită şi Lower Duden, care se varsă direct în mare. Şi dacă în oraşul Antalya am văzut magazine succesive cu bijuterii din aur, aurul din Turcia fiind considerat cel mai ieftin de pe piaţă, într-una din zile am vizitat şi o fabrică de bijuterii din aur, unde am aflat tainele din spatele podoabelor ce înfrumuseţează femei din toate colţurile lumii. Dincolo de aur, Turcia este şi un important crescător de oi şi am ajuns şi într-o fabrică de articole de îmbrăcăminte şi încălţăminte din piele, de unde cu greu am mai găsit ieşirea, după ce am intrat în diverse încăperi ticsite cu astfel de articole, preţ de mai bine de o oră. Preţurile erau exorbitante, de mii ori zeci de mii de euro, dar, nu e o noutate, turcilor le place foarte mult să negocieze.

    Ce este de reţinut dacă mergeţi în Turcia: încercaţi din cât mai multe feluri de mâncare, dar mai ales, clasicele supă de linte roşie, shish kebap de pui, suberek, baklava, kunefe şi rahat. Neapărat, să beţi cafea turcească dimineaţa, chiar şi numai pentru a fi actori secundari în procesul de preparare a acesteia în nisip.

    În Avanos se practică arta ceramicii, mai cu seamă datorită resurselor naturale disponibile: pământul alb folosit este adus chiar de la muntele Avanos, iar cel roşu provine din Râul Roşu.

     

  • Hotelurile de lux de pe Valea Prahovei îşi vor rotunji veniturile de Paşte. Tarifele depăşesc şi 3.200 de lei de cuplu pentru un sejur de trei nopţi la cinci stele

    ♦ Staţiunile din Prahova şi Braşov pun la dispoziţie 40.000 de locuri  de cazare în hoteluri, pensiuni şi vile turistice, arată ultimele date de la Institutul Naţional de Statistică. 

    Hotelurile de cinci stele din staţiunile de pe Valea Prahovei şi Braşov îşi vor rotunji conturile cu câteva mii de euro cu ocazia sărbătorilor pascale,  aproape jumătate din camere fiind deja rezervate, chiar dacă tarifele sunt mult mai  mari faţă de cele dintr-o perioadă normală şi ajung şi 3.200 de lei de cuplu pentru un sejur de trei nopţi în camera standard.

    „Pachetul costă 3.260 de lei  pentru un sejur în perioada 22-25 martie în camera dublă standard, conţine trei nopţi de cazare şi mic dejun bufet, trataţie tradiţională în noaptea de Înviere“, a spus un reprezentant din departamentul de rezervări al hotelului de cinci stele Ioana Hotels din Sinaia, singura unitate cu această clasificare din staţiune. Aproape 40% din camere sunt deja rezervate. Unitatea cu o capacitate de cazare de 23 de camere şi apartamente a fost deschisă în 2011 în urma unei investiţii de 2,5 mil. euro, realizată de compania NDI Grup Expert. În 2020, omul de afaceri Octavian Radu a preluat 51% din acţiunile Ioana Hotels din Sinaia.

    La hotelul de cinci stele Lux Garden din Azuga, care are o capacitate de cazare de 50 de camere, tarifele variază de la 469 de euro pentru trei nopţi în camera dublă standard şi ajung la peste 700 de euro pentru un apartament, potrivit datelor de pe site-ul hotelului. Pachetul include cazare cu mic dejun, prânz de Paşte, acces la spa, activităţi pentru copii. „Aşteptăm mai multe rezervări săptămâna aceasta, mai avem locuri“, potrivit unui reprezentant de la rezervări.

    Infrastructura hotelurilor de cinci stele nu este foarte bine dezvoltată pe Valea Prahovei, fiind prezente doar câteva unităţi cu această clasificare, de capacitate mică cele mai multe.

    Cerere este şi pentru locurile de cazare din unităţile de lux din Poiana Braşov şi Braşov.

    Hotelul de cinci stele Aure­lius împăratul Romanilor din Poiana Braşov a fost rezervat integral de Paşte.

    „Nu avem nicio cameră liberă de Paşte la hotelul Aurelius, hotelul este rezervat, nu am avut pachete la vânzare. Din 26 aprilie se pot face rezervări“, a spus un reprezentant al hotelului  de cinci stele Aurelius din Poiana Braşov. Hotelul cu 87 de camere, poziţionat pe malul Lacului Mioriţa, este este cea mai cunoscută unitate a  lanţului împăratul Romanilor, de al cărui nume se leagă cel al omului de afaceri sibian Aurel Munteanu, fost jucător de fotbal la Sportul Studenţesc.

    La hotelul de cinci stele Aro Palace din Braşov se pot face rezervări cu 300 de euro de cuplu pentru un sejur de trei nopţi. “Pachetul de Paşte costă 300 de euro pentru doi adulţi, trei nopţi de cazare în cameră dublă, cu mic dejun inclus, acces la piscinăm spa. Mai avem locuri“, potrivit unui reprezentant de la hotelul Aro Palace din Braşov. În 2020, compania Aro Palace Braşov (ARO) a avut venituri totale de 10 de milioane de lei, faţă de 31 milioane de lei anul anterior.

    În judeţul Braşov sunt 121 de hoteluri, potrivit datelor INS, doar hotelul Aro Palace din oraşul Braşov fiind clasificat la cinci stele, alte unităţi de lux fiind în staţiunile din judeţul cu acelaşi nume. Braşov a atras 725.000 de turişti care s-au cazat în 2020, faţă de 1,4 milioane de turişti în anul de referinţă 2019, iar judeţul Prahova a atras 312.000 de turişti în unităţile de cazare în 2020, faţă de 585.000 de turişti în 2019, potrivit insse.ro.

    În total,  Prahova şi Braşov pun la dispoziţie 40.000 de locuri  de cazare în hoteluri, pensiuni şi vile turistice, arată ultimele date de la Institutul Naţional de Statistică.

    În 2020, în unităţile de cazare locale au fost cazaţi 6,3 milioane de turişti, din care foarte puţini au fost străini. Pe piaţa locală sunt doar 34 de hoteluri de cinci stele, aproape jumătate din acestea se află în Bucureşti şi Cluj.

  • Cifra saptamanii 11 – 17 aprilie 2022

  • Ţara care va înfiinţa o companie aeriană specială pentru turiştii ruşi – raport

    “Escaladarea conflictului dintre Rusia şi Ucraina a dus la probleme în sectorul turistic din Turcia, deoarece ambele pieţe au fost foarte importante pentru afaceri”, a scris ziarul turc Sabah, citând rapoarte ale agenţiei ruse de ştiri Interfax.

    Se pare că noua companie aeriană va avea sediul în oraşul Antalya, pe coasta mediteraneană a Turciei.

    “Datorită acestei companii aeriene, va fi posibil să atragem încă un milion de turişti ruşi”, precizează publicaţia.

    În plus, Turkish Airlines ar fi convenit cu operatorii turistici ruşi să rezerve “blocuri” de locuri pentru turiştii ruşi pe zborurile lor.

     

  • Concedii în Ţările Nordice: iarna „încălzită” de aurora boreală, în sate „bântuite” de troli

    Dacă sezonul estival reprezintă pentru majoritatea românilor o oportunitate de a petrece sejururi în ţări calde, cu plajă şi mare, există o categorie de turişti, din ce în ce mai numeroasă, care doreşte experienţe culturale în destinaţiile nordice, potrivit unui comunicat transmis de Dal Travel.

    În acest sens, cele mai căutate sunt Ţările Scandinave, mai precis Norvegia, Danemarca, Suedia, Finlanda şi Islanda. De asemenea, turiştii optează pentru produse specifice precum Laponia, Cercul Polar, pe urmele lui Moş Crăciun, fiordurile Norvegiei, Groenlanda sau croazieră în nordul Europei.

    „Aprofundăm destinaţiile, nu doar le bifăm, prin itinerarii gândite de 17 ani, în aşa fel încât turiştii să se bucure din plin de tot ce are de oferit Europa Nordică, greu de descris în cuvinte: unică, spectaculoasă, copleşitoare. După o iarnă marcată de întuneric şi frig, „încălzită” din când în când de aurora boreală, vara nordicii „renasc” sub lumina soarelui de la miezul nopţii. Pentru ei, fiecare zi de vară reprezintă prilej de sărbătoare, lucru care se poate simţi peste tot: în centrul oraşelor, în porturi, sau în sătucele „bântuite” de troli. Departe de agitaţia din restul Europei, în nordul continentului, în Scandinavia şi Islanda, turiştii vor descoperi o civilizaţie uimitoare, capitale efervescente, o natură diversă cu fiorduri, gheţari, cascade tumultoase, vulcani, gheizere, câmpuri nesfârşite de lavă şi nu în ultimul rând minuni inginereşti. În ultimii cinci ani, cu mult timp înaintea izbucnirii pandemiei, am sesizat o creştere a cererii de la an la an pentru Ţările Nordice. Această tendinţă revine în forţă în 2022 având în prezent mai multe grupuri în formare pentru perioada iunie – septembrie, pentru Norvegia, Danemarca, Suedia, Finlanda şi Islanda. Chiar dacă mulţi turişti români aleg, vara, bazinul mediteraneean şi destinaţiile calde, Ţările Nordice reprezintă o destinaţie complexă, care are multe de oferit”, spune Daniela Nedelcu, director general al agenţiei DAL Travel.

    În topul celor mai vândute produse pentru Ţările Nordice se numără o croazieră în Ţările Nordice, la bordul vasului de croazieră MSC Poesia, al cărui tarif porneşte de la 1.390 de euro şi include transportul cu avionul până la locul îmbarcării, respectiv al debarcării, portul Hamburg. Croaziera include vizitarea localităţilor Warnemunde, Bergen, Eidfjord, Kristiansand, Oslo şi Copenhaga.

    O altă croazieră de succes are ca temă „Magia nopţilor albe la Cercul Arctic”, la bordul vasului de croazieră Jewel of the Seas, în perioada 20 iunie – 2 iulie. Îmbarcarea va fi din portul Amsterdam, croaziera include Molde, Cercul Arctic, Tromso, Honningsvag, Alesund, Flam şi Kristiansand, iar tariful porneşte de la 1.990 de euro de persoană pentru loc în cabină dublă interioară.

    De asemenea, un alt program în perioada 24 iunie – 6 iulie şi are ca temă „Laponia, Cercul Polar, Moş Crăciun, Capul Nord şi Fiordurile Norvegiei”. Aici turiştii se pot familiariza cu „Soarele de la miezul nopţii”. Turiştii vor ajunge până la Cercul Polar şi vor avea ocazia de a face un tur complet al Finlandei şi Norvegiei. Printre localităţile unde se vor face cazările, se numără Helsinki, Rovaniemi şi Lillehammer, iar preţul programului este de 1.890 de euro de persoană.

    În topul programelor pentru Ţările Nordice se mai află Marele circuit al Norvegiei (1.390 de euro de persoană), circuitul Ţărilor Nordice (1.490 de euro) şi Capitalele Nordului (1.250 de euro), ultimul tur incluzând Oslo (Norvegia), Copenhaga (Danemarca), Stockholm (Suedia), Helsinki (Finlanda) şi Tallinn (Estonia).

    O cerere mare se înregistrează şi pentru Islanda. Un circuit sub genericul „Islanda fascinantă” având un cost care porneşte de la 2.080 de euro de persoană. Turul include capitala Reykjavik, Parcul Naţional Thingvellir, Geysir, Insulele Vestmannaeyjar, Canionul Fjadrargljufur, Parcul Naţional Vatnajokull, Lacul Myvatn şi Peninsula Reykjanes.

    Printre cele mai căutate produse turistice în Ţările Nordice se numără Private Tour-urile în Islanda, respectiv în Islanda şi Groenlanda (Nopţi albe în ţara gheţarilor şi a vulcanilor), primele circuite fiind deja vândute.

    Primele tururi Islanda – Groenlanda au plecările pe 23 iunie, respectiv pe 7 iulie, durează 15 zile, costă de la 4.990 de euro de persoană şi includ Reykjavik, Parcul Naţional Thingvellir, Geysir, Secret Lagoon, Fjallsarlon Glacier, East Fjords, West Fjords şi Ilulissat (Groenlanda).

    Cea mai bună perioadă de vizitare a acestor destinaţii este din mai până în septembrie. De exemplu, în Groenlanda, de-a lungul coastei, unde se află majoritatea aşezărilor, vara temperaturile se situează în jurul valorii de 10°C; în partea sudică este totuşi posibil ca în lunile de vară să se atingă şi chiar să se depăşească 20°C. În Islanda, în timpul verii, este necesară protejarea pielii de razele ultraviolete, temperaturile de peste 25°C fiind ceva normal. La fel, în Finlanda, vara temperaturile sunt cuprinse între 20°C şi 30°C de grade Celsius, iar primăvara, între 5°C şi 15°C.

  • La răscruce de hărţi

    Încurajate de progresul tehnologiei, diverse staţiuni de schi încep să nu mai ofere sau să reducă numărul de hărţi tipărite pentru clienţi, explicând că astfel protejează mediul şi mai reduc din costuri, scrie New York Times. Schiorii au ca atare la dispoziţie tot felul de aplicaţii pe telefon, cu ajutorul cărora pot accesa hărţi ale traseelor din staţiunea aleasă sau planifica itinerarul, opţiune considerată mai comodă de susţinătorii ei.

    De cealaltă parte, artiştii creatori de hărţi de schi nu se aşteaptă să fie nevoiţi să se îndrepte către altceva, deoarece hărţile realizate de ei conţin tot felul de detalii care le arată schiorilor ce pot face şi în afara pârtiilor şi, mai mult, pot fi luate acasă ca suvenir şi consultate iar când oamenilor li se face dor de o tură la schi. Acest punct de vedere este susţinut şi de unele staţiuni, care consideră că o hartă tipărită frumoasă face parte din imaginea pe care vor să o proiecteze în rândul clienţilor.  Sunt şi voci care afirmă că utilizatul unei hărţi tipărite este mai comod pentru schiori, deoarece aceştia nu trebuie să-şi scoată mănuşile ca să umble cu ele, aşa cum sunt nevoiţi s-o facă în cazul telefoanelor.

  • Cum şi-a transformat un tânăr corporatist copilăria şi amintirile într-un loc unde îţi poţi petrece un concediu ca pe vremurile în care mergeai la bunici la ţară

    În Maramureş nu există prea multe prenume – ori eşti Ion, ori eşti Vasile, ori eşti Gheorghe. Aşa că Grădina lu’ Ion, un proiect turistic autentic din Vişeu de Mijloc, nu şi-a găsit greu numele, fiind o sinteză a tuturor Ionilor din familia Simon. Povestea începe cu multă vreme în urmă, într-o zonă cu dealuri şi văi, cu peisaje care te fac să spui „Eu nu mai plec de aici!”

    Am crescut în Maramureşul autentic, în satul simplu de la ţară, am crescut pe lângă animalele gospodăriei – cai, vaci, purcei, oi, găini, căţei şi pisici. Am crescut în modestia unei familii muncitoare, a unui cămin călduros, nu mi-a lipsit nimic, aveam şi jucării făcute de bunicul meu, din lemn. Aveam acadele de zahăr ars făcute pe lingura mică dintr-o cratiţă veche a bunicii mele. Am crescut alergând după mieii care zburdau de nebuni prin grădină, am crescut pe lângă caii pe care-i admiram şi mă apropiam de ei tremurând, dar cu mult curaj”, povesteşte Ionuţ Simon.

    Pe scurt, Ion este un „copil” simplu, crescut la ţară până la vârsta de 13 ani şi ajuns apoi în marele Cluj-Napoca. Astăzi lucrează într-o companie germană de IT ca HR manager, un job dificil, cu multe bătăi de cap, spune el, dar care îi aduce şi multe satisfacţii. Nici pe departe însă la fel de mari precum cele din Grădina lu’ Ion, o pensiune la care a început să muncească din 2018 şi pe care a deschis-o în 2020.

    „Mi-am dorit un loc de linişte, pentru că în viaţă trebuie să ai şi un loc unde să te relaxezi, să te bucuri de natură, de socializare, pe scurt – un loc care să-ţi dea o stare de bine. Totul este făcut diferenţiat, fiecare cameră este distinctă, iar decoraţiunile sunt unicat.” Sursa de inspiraţie pentru camerele pensiunii a fost chiar copilăria lui Ionuţ.

    Încăperile au denumiri diferite şi poveşti întocmai. Una dintre ele este Camera lu’ Mărie, cu coroniţă de lavandă şi mirosuri ameţitoare. E doar o bucăţică din proiectul mai mare, care are şi el o poveste aparte. „Când am terminat facultatea, tatăl meu mi-a zis: «Copile, ce maşină să-ţi iau?», iar eu i-am răspuns: «Tată, mie nu-mi trebuie maşini.

    Dacă vrei, fă-mi o casă!». A plâns atunci când a auzit, a adus meşteri şi a ridicat casa, mult mai mică decât e acum. Atunci ştiam că acea casă o să fie transformată într-o casă de oaspeţi. Vreau să le ofer turiştilor o experienţă, vreau să-i duc pe cărările pe care am fost eu cu laptele-n spate, să le arăt peisajele, să bea apă minerală direct din pământ, din grădina mea, să stea în hamace şi să se legene sub cântecul păsărilor. Vreau să vadă şi să simtă linişte. Sper să reuşesc.”

    Ionuţ Simon a plecat de mai bine de 20 de ani din satul natal, însă nu a putut părăsi cu mintea şi sufletul grădina copilăriei şi aşa a ajuns să ridice aici pensiunea. Şi-a vândut apartamentul din Cluj-Napoca după ce deja investise 170.000 de euro şi nu mai avea resurse pentru a continua şi a termina amenajările. Iar de la deschidere încoace a continuat să investească în dotări şi o face în continuare. Anul acesta, şi-a propus să pună în funcţiune un jacuzzi de exterior, saună, o masă de ping pong şi chilling spot (zonă de relaxare) în grădină.

    Ionuţ Simon, proprietarul Grădina lu’ Ion: Am o nouă idee de afaceri în turism, foarte diferită de cea pe care am creat-o deja. Pentru asta caut un investitor. Proiectul se ridică la peste 450.000 de euro.

    În Grădina lu’ Ion, un refugiu pentru dorul de copilărie al lui Ionuţ, din care a păstrat o mulţime de frânturi. „Sania din Camera lu’ Ion este sania pe care m-a adus bunicul meu de la spital când m-am născut. Sania mai mică este cea cu care mergeau bunicul şi tata după lemne în pădure. Paturile au fost făcute după modelul porţilor pe care le-am avut în curte. Balcoanele sunt exact ca acelea pe care le avea casa veche a străbunicilor.

    Funiile de la casa scărilor au fost împletite de bunica mea.” Coarnele de cerb le-a făcut bunicul din partea mamei lui Ionuţ, iar ţolurile (covoarele) de pe jos şi din spatele paturilor au fost realizate handmade de bunica şi mama lui, care şi-au pus „semnătura” şi pe păturile de lână şi ştergătorile de la farfurii. Farfuriile provin de la străbunica lui Ionuţ Simon şi au peste 100 de ani vechime.

    „Oraşul Vişeu de Sus are o încărcătură istorică şi culturală de o valoare impresionantă, datorată în principal poziţiei geografice favorabile, fiind situat din punct de vedere etno-cultural la confluenţa dintre Valea Vişeului şi Valea Vaserului, la limita unor zone de interes turistic şi intersecţia unor trasee şi circuite turistice deosebit de importante: Valea Vaserului alături de mocăniţă, Valea Vişeului, Valea Izei, Parcul Natural Munţii Maramureşului. Vişeu de Sus este una din cele mai noi staţiuni din România, recunoscută oficial în 2011”, spune Ionuţ Simon. Evoluţia Vişeului de Sus ca localitate urbană este legată de exploatarea lemnului şi de caracterul multicultural al locuitorilor săi.

    O legendă locală, adaugă Ionuţ Simon, spune că localitatea ar fi fost întemeiată de un tăietor de lemne al cărui fiu a murit lovit de un lemn în pădure. În amintirea fiului său, acesta a construit o biserică pe locul tragicului accident, iar în jurul bisericii ar fi crescut apoi şi localitatea numită la început „Între Râuri”, pentru că se întindea între râul Vişeu şi Vaser.

    Cum Vişeu de Sus este una dintre cele mai vizitate zone din Maramureş, Ionuţ Simon se gândeşte acum la un nou proiect turistic, pentru că nevoia de cazare acolo este încă foarte mare. „Am o nouă idee de afaceri în turism, foarte diferită de cea pe care am creat-o deja. Pentru asta caut un investitor. Proiectul se ridică la peste
    450.000 de euro.”

    Până atunci, Ionuţ se concentrează pe ce a reuşit deja să facă la Grădina lu’ Ion, unde au ajuns şi turişti din Anglia, Spania, Franţa sau Canada. Majoritatea turiştilor a fost însă din România, mai ales că pensiunea şi-a deschis uşile în plină pandemie, când posibilităţile de călătorie erau limitate. Chiar şi aşa, peste
    700 de persoane au ajuns în proiectul turistic al lui Ionuţ Simon de la deschidere până astăzi. Tarifele de cazare încep de la 260 de lei şi ajung la 480 de lei pe noapte, iar turiştii pot, pe lângă bucuria de a se relaxa într-un spaţiu amenajat în cel mai autentic stil, să facă plimbări cu căruţa sau chiar să meargă la cinema în aer liber. „Anul trecut a fost unul foarte bun şi trebuie să ţinem cont că, în extrasezon, pensiunea este deschisă doar în weekenduri. În timpul sezonului, adică perioada mai-octombrie, rata de rezervare a fost de 98%”, spune Ionuţ Simon.