“Aflând, ieri care este poziţia lui (Vladimir) Putin privind condiţiile necesare pentru a rămâne în Rusia, el a renunţat la cererea sa”, a declarat Dmitri Peskov. Preşedintele rus, Vladimir Putin, a declarat luni că Snowden poate să rămână în Rusia doar dacă încetează “activităţile care afectează” Statele Unite.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
Der Spiegel susţine că a obţinut acces la documente confidenţiale ale NSA, posibil cu ajutorul fostului consultant IT al NSA Edward Snowden, fugit actualmente în Rusia după ce a dezvăluit informaţii despre două programe americane de interceptare a comunicaţiilor telefonice şi online ale cetăţenilor americani şi din alte ţări. Documentele obţinute de publicaţia germană se referă la un program organizat de înregistrare a convorbirilor telefonice ale oficialilor europeni şi de interceptare a traficului internet la instituţiile europene din Bruxelles şi Washington. Unul dintre aceste documente datează din septembrie 2010. O versiune completă a informaţiilor deţinute de Der Spiegel va apărea luni.
Tot Der Spiegel scrie că Germania este ţara europeană cea mai supravegheată de NSA, cu aproximativ 500 de milioane de conexiuni telefonice şi Internet înregistrate lunar.
“Dacă aceste rapoarte sunt adevărate, ele aduc aminte de metodele folosite de inamici în timpul Războiului Rece”, a declarat ministrul german al justiţiei, Sabine Leutheusser-Schnarrenberger. “E de neînţeles că prietenii noştri din SUA îi văd pe europeni drept nişte inamici”, a spus ministrul.
Preşedintele Parlamentului European, Martin Schulz, s-a declarat “foarte îngrijorat şi şocat”, afirmând că dacă informaţiile din Der Spiegel se confirmă, “va fi o problemă extrem de serioasă, cu un impact sever asupra relaţiilor UE-SUA”. Fruntaşii Partidului Verde din Parlamentul European, Rebecca Harms şi Daniel Cohn-Bendit, au cerut o investigaţie imediată asupra cazului şi au cerut suspendarea negocierilor cu SUA privind un tratat transatlantic de liber-schimb şi ruperea acordurilor UE-SUA privind informaţiile asupra transferurilor bancare şi a bazelor de date privind pasagerii care călătoresc cu avionul din UE în SUA, ambele semnate în numele luptei contra terorismului internaţional.
Nicio reacţie oficială de la Washington nu a fost încă dată publicităţii.
Procurorii germani au intrat deja în acţiune, urmărind să verifice dacă programul american de spionare a comunicaţiilor electronice europene a încălcat legislaţia germană. Duminică, Biroul Procuraturii Federale a anunţat că studiază probele existente, înainte de a declanşa o investigaţie oficială.
Printre cele mai importante misiuni ale sale s-au numărat asasinarea lui Lev Davidovici Troţki (un politician influent la începuturile existenţei Uniunii Sovietice, mai întâi Comisar al poporului pentru politica externă iar mai apoi ca fondator şi prim comandant al Armatei Roşii şi Comisar al poporului pentru apărare). Între misiunile lui Sudoplatov s-a mai numărat şi aflarea secretelor bombei atomice, cu ajutorul unor savanţi renumiţi precum Oppenheimer sau Bohr.
Şocante sunt şi dezvăluirile privind rolul real jucat de soţii Rosenberg în spionajul atomic al URSS; motivul pentru care Stalin a inventat Complotul Medicilor şi conspiraţia sionistă; cine a ordonat masacrul din Pădurea Katyn; cum au organizat Hruşciov şi colegii săi arestarea şi împuşcarea lui Beria.
Sudoplatov a fost arestat după căderea lui de la putere a lui Beria, în 1953. În pofida torturii şi a izolării complete în închisoare, a refuzat să “mărturisească”. Eliberat după 15 ani, a reuşit abia în 1992 să-şi obţină reabilitarea, ajutat de fiul său, Anatoli, profesor de economie la Universitatea din Moscova.
“Misiuni speciale” este o carte de memorii uimitoare şi un document istoric unic, mărturia unui om care a ştiut cele mai negre secrete ale imperiului sovietic. Autorul cărţii, Jerrold L. Schecter povesteşte că pentru realizarea cărţii a realizat zeci de ore de interviuri, la care participa şi fiul fostului spion; 20 de ore sunt înregistrate video.
Discuţiile aveau loc când Anatoli Sudoplatov avea deja o vârstă înaintată, de peste 80 de ani, iar durata maximă a unui interviu era de trei ore. Autorul punctează că Anatoli Sudoplatov nu a arătat niciodată remuşcări pentru faptele sale, multe şocante, ci dimpotrivă, povestea că acţiunile sale au avut loc în contextul în care Rusia a devenit o mare putere mondială.
Cartea a produs multe controverse, cele mai puternice contestaţii venind din partea cercetătorilor americani şi ruşi; primii susţin că nu sunt adevărate declaraţiile lui Anatoli Sudoplatov, că americanii nu ar fi dezvăluit secrete despre bomba atomică, în timp ce ruşii îşi văd prestigiu ştirbit, prin prisma faptului că ei susţin că au descoperit de fapt informaţiile valoaroase, pe care fostul spion rus suţine că serviciile de spionaj le-ar fi pus la dispoziţia cercetătorilor.
În plus, argumentează autorul în prefaţă, există de ceva vreme, în anumite cercuri academice cu gândire mai schematică, o tendinţă de a respinge amintirile personale ca fiind aproape prin definiţie inferioare “documentelor”.
Când această concepţie a fost aplicată pentru prima dată în cazul Uniunii Sovietice, în anii 1930, şi apoi din nou la jumătatea anilor 1980, documentele oficiale sovietice nu prezentau deloc încredere, pe când măcar unele dintre amintirile personale erau adevărate, sau conţineau adevăruri.
Dintre studiile istorice privind URSS şi-au păstrat, aşadar, valoarea doar cele bazate în mare măsură pe memoriile defectorilor sau ale altora – şi care au fost, aproape fără excepţie, validate după 1989, odată cu desecretizarea masivă a documentelor sovietice.
Cartea “Misiuni speciale, Memoriile unui maestru al spionajului sovietic”, scrisă de Pavel şi Anatoli Sudoplatov, împreună cu Jerrold L. şi Leona P. Schecter, este disponibilă în România la editura Litera.
IMPOSIBILUL SE ÎNTÂMPLĂ! EVREII DECOREAZĂ fratele unui NAZIST!
Kitty figurează ca reprezentantă a mii de oameni care, de firea lor, nu au fost oameni răi, dar care, din cauza unor circumstanţe pe care nu le-au putut controla, au comis fapte reprobabile.
Kitty Schmidt era proprietara pensiunii Schmidt, de pe strada Giesebrechtstrasse din Berlin. Aparent, era o pensiune perfect respectabilă, dar în realitate era un bordel mai puţin obişnuit. În anul 1930, clienţii lui Kitty se schimbaseră treptat. Industriaşii şi bancherii evrei dispăruseră, fiind înlocuiţi de membri ai Schutzstaffel (SS). Femeia a început să fie şicanată de poliţie şi a expediat bani în băncile britanice, în principal prin intermediul refugiaţilor evrei pe care-i ajutase să fugă din Berlin. În iunie 1938, Kitty a decis să pornească pe urma banilor, dar a fost arestată la graniţă olandeză şi adusă la Berlin pentru anchetare.
După câteva săptămâni de intimidare, Kitty Schmidt a fost interogată de Walter Schellenberg, şeful serviciului de securitate şi informaţii nazist, Sichereitdienst (SD). A fost acuzată i-a ajutat pe evrei să fugă din ţară, că a efectuat operaţiuni ilegale cu valutăşi că a încercat să părăsească ţara fără permisiune. Schellenberg i-a de înţeles că o putea aştepta pedeapsa capitală şi i-a cerut să-i facă o favoare. Evident, femeia ar fi fost de acord cu orice.
Propunerea lui Schellenberg a fost de a transforma pensiunea Schmidt într-un bordel al SD-ului. Prostituatele urmau să fie agente de informaţii şi toate camerele aveau să fie dotate cu microfoane, ale căror fire duceau în subsol, unde conversaţiile puteau fi înregistrate pe benzi sau discuri.
Ar fi fost un sediu pentru culegerea de informaţii şi în acelaşi timp pentru testarea loialităţii membrilor SD. Planul general îi aparţinea lui Heydrich, şeful Oficiului Suprem al Securităţii Reichului, care subordona serviciile gestapoului, Serviciul de Securitate şi Poliţia Judiciară; Schellenberg i-a adăugat propriile sale idei şi a transformat bordelul într-o agentură a SD-ului.
Berlinul a fost trecut prin sită pentru a se găsi fete atrăgătoare, demne de încredere şi îndeajuns de stabile emoţional ca să facă faţă cerinţelor neobişnuite ale acestui gen de spionaj. Până la urmă, au fost recrutate 20 de fete. Beciul clădirii a fost reconstruit, zidit şi dotat cu echipamente de înregistrare. Bordelul s-a redeschis, aparent exact ca înainte, dar redecorat. Vechii clienţi au fost primiţi cu braţele deschise şi au fost întreţinuţi de “personalul” anterior al lui Kitty. Însă când sose un client care anunţa că era “din Rothenburg” (o parolă pe care clientul o primise şi despre care credea că-i va atrage un tratament special, dar în realitate anunşa că fusese trimis de autorităţi pentru o verificare de securitate), Kitty îi aducea un catalog diferit din care să-şi aleagă o fată. După aceea dădea un telefon şi fata sosea în zece minute – era o agentă SD.
Noul aranjament a demonstrat imediat indiscreţia unor ofiţeri. Unul, evident loial, a dezvăluit că Fuhrerul plănuia să invadeze Suedia; a fost trimis înaintea Curţii Marţiale. Altă dată, Kitty i-a avut ca oaspeţi pe ministrul de externe al Germaniei, Joachim von Ribbentrop, şi un grup mic care-l includea pe ministrul de externe al Spaniei. Heydrich însuşi era un bărbat cu apetit sexual considerabil şi ocazional venea în “inspecţie”; evident, îi ordona lui Schellenberg să decupleze toate echipamentele de înregistrare.
Legăturile trebuiau verificate periodic şi, din întâmplare, pe când soldaţii controlau firele pe care le scoseseră din subsol pe trotuar, agentul birtanic Wilson a trecut pe strada respectivă. El ştia că la etaj se afla Salonul Kitty şi a înţeles imediat ce se petrecea. A anunţat Londra şi a primit misiunea de a intra acolo în calitate de client. Sub numele fictiv de Kolchev, Wilson a intrat în Salonul Kitty şi a izbutit să schimbe legăturile, astfel că unele dintre microfoane erau ascultate la rândul lor; timp de câteva luni ale anului 1940, Londra a aflat detalii picante din interior serviciului de securitate şi informaţii nazist.
O bombă rătăcită a lovit Salonul Kitty în iulie 1942, avariindu-i etajele. Informaţiile provenite din bordel erau însă considerate atât de importante încât echipe de muncitori au lucrat continuu pentru a putea fi redeschis două zile mai târziu. La începutul anului 1943, Schellenberg a decis că era timnpul să înceteze supravegherea şi săi redea stabilimentul lui Kitty. Majoritatea fetelor “Rothenburg” se obişnuiseră cu locul şi au acceptat să-şi continue activitatea. În mai puţin de doi ani, ruşii au ajuns acolo şi discurile incriminatorii, depozitate cu grijă la cartierul general al Gestapoului, au dispărut la fel ca multe alte lucruri de interes şi valoare din Berlin.
Kitty Schmidt a murit în anul 1954, fără să fi dezvăluit vreodată secretul casei de pe Giesebrechtstrasse, nr.11. Mulţi ani după aceea, cercetătorul Peter Norden a încercat să găsească benzile pierdute. În 1963, el a obţinut accesul la o cameră la o cameră-seif secretă din Berlinul de Est comunist, iar acolo se aflau discurile dispărute – nu mia puţin de 25.000.
Informaţiile au fost preluate din cartea “Cei mai ticăloşi oamenii din lume. Esenţa răului”, de Rodney Castleden, tradusă de Mihai-Dan Pavelescu şi disponibilă în România la editura Meteor Press.
Procurorii Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (DIICOT) – Structura Centrală fac cercetări faţă un grup infracţional, constituit din persoane având cetăţenie rusă şi română, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de articolul 19 din Legea 51/1991, articolul 169 şi articolul 298 Cod penal. “În fapt, s-a reţinut că factori de decizie din cadrul SC IPROMIN SA Bucureşti au divulgat către persoane din mediul de afaceri din Federaţia Rusă, informaţii şi documente clasificate, referitoare la zăcămintele de cupru şi metale rare din zona Moldova Nouă, mai exact zăcământul de banatite şi zăcământul «SUVOROV»”, se arată într-un comunicat de vineri al DIICOT.
Forţele americane şi sud-coreene intenţionează să mobilizeze un avion J-STARS (Surveillance Target Attack Radar System) în timpul summitului de la 26 şi 27 martie, precizează agenţia Yonhap. Supravegherea Coreei de Nord a fost consolidată înaintea acestui forum, la care vor participa aproximativ 50 de şefi de stat, între care şi preşedintele Statelor Unite, Barack Obama. “Alerta militară va fi menţinută la cel mai înalt nivel pentru a proteja în faţa unui eventual atac terestru, maritim sau aerian, precum şi în faţa unui atac cibernetic”, a declarat un oficial militar de rang înalt sud-coreean, citat de Yonhap.
Conform publicaţiei, “departamentul riscuri” al Ikea a încheiat un acord în 2003 cu detectivi privaţi care îi furnizau informaţii din dosare poliţieneşti despre salariaţi care urmau să fie angajaţi, sindicalişti şi despre clienţi în cazul unor litigii comerciale. Datele erau introduse în fişierul electronic Stic (sistem de informaţii despre infracţiuni constatate), o imensă bază de date conţinând milioane de nume, permise de conducere sau numere de înmatriculare a vehiculelor. Publicaţia prezintă diferite exemple ale unor cereri de informaţii despre clienţi sau salariaţi, între anii 2007 şi 2009.
Bateria ataşată permite alimentarea ataşamentelor robotice ce au fost fixate pe corpul insectelor. Reuşita a fost finanţată de aripa de cercetare a armatei americane, DARPA, constituind un pas înainte spre ziua în care insectele vor putea fi dotate cu aparate de înregistrare, senzori şi alte dispozitive electronice ce vor permite folosirea acestora ca mini-spioni.
“Albinele au fost folosite pentru detectarea minelor şi a armelor de distrugere în masă. Programul nostru are ca scop conceperea de tehnologii care să permită preluarea controlului asupra locomoţiei insectelor, aşa cum hăţurile sunt necesare pentru a controla locomoţia cailor”, se explică pe site-ul DARPA.
Mai mult pe www.descopera.ro.
Victor Chirila a declarat, miercuri, intr-o conferinta de presa,
ca marti dupa-amiaza a descoperit o camera de luat vederi, de
dimensiuni mici, instalata in perete deasupra usii din biroul sau,
el afirmand ca nu avea cunostinta de faptul ca era “monitorizat si
urmarit”.
“Stateam la birou si am vazut o culoare mai ciudata pe perete a
varului de deasupra usii. M-am dus sa vad despre ce e vorba si am
descoperit o camera de luat vederi, legata la doua fire. Am
discutat apoi cu celalalt vicepresedinte al CJ, Constantin
Adascalitei si am descoperit ca si in biroul sau e montata o astfel
de camera. La el in birou se putea observa praf de var pe jos”, a
afirmat Victor Chirila.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
Ungureanu nu s-a aratat impresionat de modelul James Bond, pe
care-l considera “destul de sportiv si de scump”. “In spionaj
conteaza neuronii”, mai spune seful SIE, care a precizat ca, la o
recrutare de agenti, din 1.000 de persoane, abia daca 5 dintre ele
intrunesc calitatile necesare unui spion SIE.
Motivatia acestora nu este financiara, ci “se afla intr-o zona mult
mai sus”, pentru ca salariul mediu al unui asemenea angajat se
situeaza in jurul sumei de 3.000 de lei. La intrebarea “pe cine
spionam si de ce”, raspunsul sefului SIE a fost evaziv: “Zona
regionala, subregionala, dar si spatii geografice mai indepartate”,
a raspuns el.
Mai mult pe Stirile Pro
TV.