BusinessMagazin

Tag: societate

  • Statul român va deveni acţionar majoritar la Şantierul Naval 2 Mai Mangalia

    „Negocierile dintre statul român şi investitorul strategic interesat în Şantierul Naval DMHI Mangalia au fost finalizate în seara zilei de miercuri, 21 martie. Astfel, Şantierul Naval 2 Mai SA Mangalia va renunţa la exercitarea dreptului de preferinţă cu privire la achiziţia pachetului de acţiuni deţinut de Daewoo Shipbuilding&Marine Engineering la societatea Daewoo Mangalia Heavy Industries SA Mangalia, urmând ca, ulterior, Damen Shypyards Group să cesioneze, cu titlu gratuit, către Şantierul Naval 2 Mai SA, 2% din pachetul de acţiuni, astfel încât structura de acţionariat a Societăţii Mixte care rezultă în urma asocierii să arate astfel: 51% Şantierul Naval 2 Mai SA (deţinut de statul român), şi 49% Damen Shipyards Group”, se arată în comunicatul ministerului.

    „Oferta fermă autentificată va fi depusă în scris în cursul zilei de astăzi (n.n.- joi) la sediul Şantierului Naval 2 Mai. După Adunarea Generală Extraordinară a acţionarilor SN 2 Mai SA Mangalia, care va avea loc în data de 30 martie, partea română va intra în discuţii pentru elaborarea statului societăţii mixte”, precizează ministerul.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Statusul profesorilor din România este cel mai scăzut din Europa

    Potrivit studiului, părinţii îi consideră pe profesori la fel de importanţi precum medicii, dar profesorii se poziţionează singuri pe ultimele locuri (11-12 din 13), alături de bibliotecari. „O majoritate relativă a respondenţilor consideră actul de educaţie drept o prestaţie de servicii publice oarecare, în vecinătatea funcţionarului public. Nu o văd ca pe o meserie de vocaţie care ar trebui remunerată în funcţie de performanţă şi să se bucure nu numai de încredere, ci şi de respectul cuvenit altor meserii de vocaţie, precum cea de doctor”, a declarat Dragoş Neacşu, membru al consiliul director al RBL şi CEO Erste Asset Management.

    Studiul arată că astăzi, în România, meseria de profesor este indezirabilă. Jumătate dintre profesorii care au participat la studiu spun că nu şi-ar încuraja proprii copii să devină profesori. În acelaşi timp, doar o treime dintre părinţi nu şi-ar direcţiona copiii să urmeze o carieră în învăţământ.

    În privinţa salariilor, 86% dintre părinţii care au participat la studiu consideră că salariile profesorilor sunt prea mici şi că şi-ar dori ca salariile la intrarea în învăţământ să crească cu 75-100%. „Un profesor bun va forma bine toţi copiii, indiferent de dotările clasei, programa şcolară sau numărul de copii din clasă. Creşterea salariului de intrare în sistemul de învăţământ la un nivel de 2.500-3.000 lei net (sumă care ar reflecta creşterea de 75-100% a salariilor din prezent – n.r.) va face ca venitul unui profesor debutant să fie competitiv pe piaţa muncii şi să atragă tineri cu vocaţie în sistemul de educaţie românesc. Astfel, munca profesorilor performanţi va fi cu adevărat valorizată de societate”, a declarat Măriuca Talpeş, membru al consiliul director al RBL şi manager Intuitext.

    Cu toate că legea nr. 1/2011 prevede ca România să aloce anual minim 6% din PIB pentru educaţie, procentul a sărit cu puţin de 4% doar de două ori din 1990 până în prezent. În bugetul României pentru 2018, procentul alocat educaţiei este de sub 3%, iar cifrele comparative ale Eurostat arată că, în 2014, România era singura ţară din Uniunea Europeană care aloca sub 3% din PIB acestui domeniu, în condiţiile în care media europeană depăşea cinci procente din PIB.

    Potrivit studiului Futureof Jobs Report, publicat de World Economic Forum (WEF) în 2016, 65% din copiii care intră astăzi în sistemul de învăţământ vor face la locul de muncă activităţi care astăzi nu există. Peste 80% din slujbele anilor 2015-2025 cer competenţe STEM (Ştiinţe, Tehnologie, Inginerie şi Matematică), potrivit estimărilor National Science Foundation din 2014.

     

  • Un nou brand pe piaţa de smartphone. Cum vrea să îi atragă pe români

    Dependenţa de smartphone e evidentă şi există din ce în ce mai puţine lucruri care să fie mai importante decât dorinţa de-a fi în permanenţă conectaţi. Potrivit unui studiu realizat de IPSOS pentru Huawei, 71% din români renunţă cu uşurinţă la televizor în favoarea smartphone-ului. Mai mult, 67% dintre respondenţii români afirmă că pot renunţa la fel de uşor să consume dulciuri timp de o lună decât să renunţe la smartphone.

    Urmărind acest trend, un producător dintr-o zonă care nu pare a avea la prima vedere prea multe de-a face cu telefoanele mobile a decis să îşi încerce norocul.

    Brandul Energizer este unul dintre cele mai cunoscute din lume; dovadă şi gradul de recunoaştere de care se bucură în jurul lumii: potrivit studiului Global Tracking, derulat de Millward Brown în 2016, peste 90% din persoanele intervievate auziseră de Energizer. Datele sunt valabile pentru America de Nord, America Latină, Europa şi Asia-Pacific. Singurele rezultate mai slabe (70%) au fost cele înregistrate pe continentul african. Energizer vinde 6 miliarde de baterii anual, iar în 2015 a generat venituri de 1,6 miliarde dolari. Acum, logoul va trece de pe baterii pe smartphone-uri.

    Avenir Telecom, compania care produce telefoanele Energizer, deţine licenţa încă din anul 2010. Compania franceză are o istorie de 28 de ani, iar subsidiara din România – cea mai veche de pe plan extern – a fost înfiinţată în urmă cu 21 de ani. Reţeaua de magazine Internity, deţinută de companie, numără în prezent 50 de unităţi.

    Până în 2017, Avenir Telecom a produs doar accesorii sub licenţa Energizer, explică Costin Soare, directorul de operaţiuni al Avenir Telecom România. Motivul pentru care au accesat şi piaţa de telefoane mobile se bazează, susţin reprezentanţii companiei, pe nevoia tot mai mare a oamenilor de a avea baterii cu durată mai lungă de viaţă. Astfel, explică Soare, un studiu realizat de Statista şi YouGov în 2016 relevă faptul că durata bateriei este cea mai căutată caracteristică de către persoanele din Statele Unite. 42% dintre bărbaţi şi 50% dintre femei au ales bateria pe primul loc; următoarele cerinţe sunt legate de rezistenţa ecranului, camera foto şi rezistenţa la apă.
    Prin urmare, telefoanele Energizer îşi propun să răspundă cât mai bine acestor cerinţe; dacă vor reuşi sau nu, pe o piaţă atât de competitivă, rămâne de văzut.

    Avenir Telecom a prezentat trei game de telefoane mobile, două destinate segmentului smartphone şi una destinată segmentului feature. Prima este Power Max, care propune smartphone-uri high-end, cu o durată de viaţă mare a bateriei, de până la 5.000 mAh (funcţionare de până la 24 de zile în stand-by). Gama cuprinde două modele: Power Max P600S (disponibil în două variante: de 3 GB memorie RAM şi 32 GB spaţiu de stocare şi de 6 GB memorie RAM şi 64 GB spaţiu de stocare) şi Power Max P550S, smartphone cu un acumulator de 5.000 mAh.

    Vârful de gamă este P600S, care oferă un ecran full HD, de 5,99 inci, cu un raport de aspect de 18:9, curbat pe marginile laterale. Dispozitivul are o grosime de doar 9,8 mm şi dispune de o cameră principală Sony de 13 MP şi de 5 MP pe partea din spate şi o cameră frontală de 8 MP. Din punctul de vedere al performanţei, P600S este dotat cu un procesor Mediatek Helio P25 MT6757CD Octo Core de 2,5 GHz, în variantele de 3 GB sau 6 GB de memorie RAM. Acest smartphone este echipat, de asemenea, cu tehnologia VoLTE (Voice over LTE). P600S poate suporta două cartele SIM sau o cartelă SIM şi un card SD de până la 256 GB.

    Cea de-a doua categorie este Hardcase, ce aduce smartphone-uri rezistente la şocuri, la apă şi la praf, cu o durată mare de viaţă a bateriei (certificare IP68). Gama cuprinde patru modele de telefoane: Energy 100, Hardcase H240S, Energy E520 LTE şi Hardcase H550S. Potrivit reprezentanţilor, H550S a atins standardul IP68 după mai multe teste de imersiune pe termen lung. Susţine imersiunea în apă până la o adâncime de 1,5 metri pe o durată de cel mult 30 de minute şi este, de asemenea, rezistent la praf. Smartphone-ul este este proiectat cu materiale ranforsate şi rezistă la căderea de la o înălţime de 1,5 metri.

    H550S are un ecran dotat cu Corning Gorilla Glass 3, o sticlă de protecţie rezistentă la deteriorări. Gorilla Glass 3 oferă o rezistenţă îmbunătăţită la zgârieturi şi o vizibilitate redusă a zgârieturilor, în cazul în care acestea se produc. Ecranul Full HD de 5,5 inci al H550S are muchiile uşor rotunjite, iar procesorul Mediatek Helio P18 MT6750 Octo Core 1,5 GHz vine alături de o memorie RAM de 3 GB şi un spaţiu de stocare de 32 de GB.

    Camera principală de 16 megapixeli este situată pe partea din spate, iar camera frontală are 8 megapixeli – ambele fiind dezvoltate de Sony. Telefonul este echipat cu un giroscop care detectează rotaţia şi stabilizează camera, asociat cu un accelerometru, care determină înclinaţia, poziţia şi viteza, funcţii destinate folosirii în medii virtuale.

    Ultima categorie prezentată este Energy, ce include modelele smartphone slim Energy S500 şi Energy S500E (livrate cu accesorii de protecţie, precum geam securizat şi carcasă antişoc) şi două modele feature phone, Energy E10 şi Energy E20. Deşi este o piaţă pe care multă lume o consideră deja de nişă, vânzările de telefoane feature (care nu sunt smartphone-uri) reprezintă încă 20% din total. Un alt aspect interesant e că preţul mediu al acestor telefoane a crescut anul trecut, în timp ce volumul de unităţi vândute a scăzut cu 2%.
    Echipele de dezvoltare a softului cu care vor fi dotate telefoanele – o variantă de Android – se află în Franţa şi Hong Kong, a declarat Costin Soare în cadrul evenimentului de lansare.

    Odată cu lansarea noii game de telefoane, Costin Soare a anunţat şi extinderea garanţiei la 10 ani pentru toate accesoriile produse sub brandul Energizer. |n primă fază, telefoanele mobile Energizer sunt disponibile la mai mulţi retaileri prezenţi atât online, cât şi în magazine fizice.

    Pentru a asigura serviciile de service, Avenir Telecom a încheiat un parteneriat cu ESD ROM (Electronics Support Division), companie românească cu 10 de ani de experienţă în domeniu; acesta va fi unicul service autorizat.

  • RATB se va transforma în societate pe acţiuni şi se va numi STB

    „Se aprobă reorganizarea Regiei Autonome de Transport Bucureşti prin schimbarea formei juridice din regie autonomă în societate pe acţiuni în următoarele condiţii: acţionari – Municipiul Bucureşti prin Consiliul General al Muncipiului Bucureşti şi judeţul Ilfov, prin Consiliul Judeţean Ilfov; denumirea societăţii pe acţiuni rezultată prin reorganizarea regiei autonome va fi „Societatea de Transporturi Bucureşti STB SA”, se arată în proiectul votat, joi, în şedinţa CGMB.

    Potrivit expunerii de motive, în vederea eficientizării serviciilor publice locale este necesară crearea posibilităţii gestionării acestora într-o manieră cât mai accesibilă din punct de vedere legislativ.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Schimbări MAJORE la RATB. Ce se va întâmpla cu regia de transport

    „Se aprobă reorganizarea Regiei Autonome de Transport Bucureşti prin schimbarea formei juridice din regie autonomă în societate pe acţiuni în următoarele condiţii: acţionari – Municipiul Bucureşti prin Consiliul General al Muncipiului Bucureşti şi judeţul Ilfov, prin Consiliul Judeţean Ilfov; denumirea societăţii pe acţiuni rezultată prin reorganizarea regiei autonome va fi „Societatea de Transporturi Bucureşti STB SA”, se arată în proiectul Primăriei.

    Potrivit expunerii de motive, în vederea eficientizării serviciilor publice locale este necesară crearea posibilităţii gestionării acestora într-o manieră cât mai accesibilă din punct de vedere legislativ.

     

  • Veniturile Electrica au crescut în 2017 la 481,2 mil. lei, dar profitul a scăzut la 257 mil. lei

    Compania a raportat pierderi din exploatare totalizând 107,4 milioane de lei anul trecut, în scădere faţă de totalul de 115,6 milioane de lei consemnat în 2016.

    Totodată, datoriile Electrica SA au crescut de la 84,4 milioane de lei în 2016 la 104,8 milioane de lei în 2017.

    „Situaţiile financiare preliminare sunt neauditate, individuale, şi au fost întocmite în conformitate cu standardele IFRS-EU”, precizează Electrica în comunicarea către Bursă.

  • Cronică de film: It’s a small world

    Conceptul care stă la baza Downsizing nu e neapărat unul nou: creşterea consumului distruge planeta, iar mai mulţi cercetători ajung la concluzia că singura metodă de a opri acest fenomen este micşorarea oamenilor. Plecând de la această idee, Alexander Payne explorează starea actuală a societăţii americane printr-un filtru al satirei, mult exagerat. Pentru Paul (Matt Damon) şi soţia sa, Audrey (Kristen Wiig), tentaţia de a putea avea mult mai multe lucruri la un preţ mult mai mic este suficient de mare pentru a ignora eventualele efecte adverse.

    Evident, călătoria spre o viaţă în miniatură nu merge aşa cum era planificat, iar de aici apar tot felul de aventuri inedite.

    Distribuţia, completată de Cristoph Waltz, Jason Sudeikis sau Neil Patrick Harris, este una extrem de talentată.

    Regizorul pare însă a nu fi decis asupra cărui aspect să-şi îndrepte atenţia; Payne explorează prea multe lucruri, prea multe straturi ale societăţii şi pare pe alocuri reţinut în a critica lăcomia oamenilor. Downsizing pune multe întrebări, dar oferă prea puţine răspunsuri; cum ne putem simplifica vieţile? Ce valori ar trebui să îmbrăţişăm? Filmul nu oferă explicaţii şi nu lasă spectatorii nici cu dorinţa de a medita asupra temelor prezente.

    E greu de spus dacă Alexander Payne vrea să transmită că e momentul să schimbăm ceva sau că e prea târziu pentru a mai schimba ceva; prima parte a filmului oferă un cadru amplu asupra lumii, în vreme ce partea a doua se concentrează pe ceva foarte exact, foarte redus – atât ca dimensiuni, cât şi ca perspectivă.

    Downsizing are momente bune, fără îndoială, dar majoritatea par a avea rolul de a încurca spectatorii. E greu să anticipezi în ce direcţie se îndreaptă povestea – un element pe care îl apreciez în mod normal, dar care în Donwsizing devine destul de obositor.

    O surpriză neplăcută este interpretarea lui Matt Damon: este unul dintre cei mai constanţi actori din generaţia sa, dar rolul din Downsizing nu i se potriveşte deloc. Inspirată însă alegerea lui Christoph Waltz, care aduce la viaţă un personaj extrem de enigmatic, dar în aceeaşi măsură amuzant.

    Pentru scenariu, Alexander Payne a lucrat alături de Jim Taylor; cei doi au mai semnat scenariile pentru Sideways, Election, About Schmidt sau Citizen Ruth.

    Mesajul pe care producătorii filmului vor să îl transmită este unul cât se poate de simplu: poţi să fugi de probleme, dar în cele din urmă acestea te vor prinde. Nu contează că ai 174 de centimetri sau 17, atât timp cât oamenii din jurul tău trăiesc sub aceleaşi coordonate.

    N-aş spune că Downsizing e un film rău, dar nici că e unul excepţional; se încadrează, mai curând, în media filmelor care încearcă să exploreze teme de actualitate dar se împiedică în propriile ambiţii, de cele mai multe ori supralicitate.

    Nota: 7/10

  • Doi tineri din Bucureşti au descoperit o metodă de a face bani din dorinţa oamenilor de a duce selfie-ul la un alt nivel

    Statuetele sunt sinonime cu premiile, recunoaşterea unei performanţe în carieră sau personaje din filme transformate în figurine. Acest lucru nu este valabil în cazul statuetelor printate 3D de către Minimizer, un start-up care le permite clienţilor să-şi transforme imaginea într-o statuetă de pus pe birou sau de dăruit altora. ”Ne-am dat seama că o idee care ar putea merge în România şi care nu s-a făcut până acum este o afacere de imprimare 3D pentru publicul larg. Astfel lumea poate să înţeleagă ce este cu imprimarea 3D prin ceva palpabil“, explică antreprenorii Vlad Stănescu şi Ovidiu Ionescu de ce au ales această nişă.

    Imprimarea 3D este procesul de utilizare a aditivilor pentru a forma obiecte 3D solide de orice formă, după un model digital 3D. Astfel, imprimarea tridimensională, cunoscută şi sub numele de fabricare aditivă, este o tehnologie emergentă ce promite să revoluţioneze producţia globală şi să aibă un impact major în societate. Acest tip de fabricare se poate utiliza în diverse domenii, de la aviaţie şi auto până la medicină.

    Dacă această tehnologie ar ajunge la o maturitate necesară, ar putea reduce dramatic costurile pieselor de schimb în industria auto, dar ar şi automatiza procesele de schimb. Mai mult decât atât, imprimarea 3D ar putea avea implicaţii şi în sănătatea oamenilor şi se experimenteză deja tipărirea de vase de sânge, organe, tumori şi structuri cartilaginoase.

    Valoarea pieţei globale a fabricării aditive (printarea 3D) în 2017 este estimată la 8,8 miliarde de dolari, în 2019 ar urma să se dubleze, ajungând la 16 miliarde de dolari, şi în 2021 ar ajunge la o valoare de 26,5 miliarde de dolari.

    România are trend ascendent la capitolul imprimare 3D, însă cu o viteză mult mai mică faţă de restul lumii. |n România există câteva centre specializate unde se pot printa obiecte, machete sau prototipuri. Clienţii îşi trimit modelele computerizate ale obiectelor dorite, apoi specialiştii le printează. Cei doi fondatori ai Minimizer au ales segmentul comercial de dezvoltare şi au pus pe picioare un birou unde oricine se poate transforma într-o statuetă.

    Antreprenorii spun că au fost mânaţi de pasiunea pentru tehnologie şi pentru imprimarea 3D şi au început să studieze piaţa, să vadă ce tehnologii de imprimare există şi ce pot face. Stănescu spune că au descoperit statuetele printate la un târg din Marea Britanie, apoi au vizitat diferiţi producători din Statele Unite, Irlanda, Germania pentru a vedea cum se realizează.

    Înarmaţi cu aceste cunoştinţe, au pornit businessul în urma unei investiţii de aproape 200.000 de euro, dintre care majoritatea s-au dus către echipamente: un scanner 3D şi imprimanta 3D.

    Finanţarea businessului s-a făcut prin fonduri proprii. ”Cred că o să recuperăm investiţia în trei ani, dar ideea nu a fost să ne recuperăm banii, ci să creăm un business scalabil, să ne extindem pe plan naţional. Vrem să investim tot profitul pe care-l facem.“
    Scannerul 3D este o structură cu 17 stâlpi dispuşi pe un cerc, iar pe fiecare stâlp se află camere foto care acţionează concertat, realizându-se astfel fotografia la 360 de grade care stă la baza statuetei 3D. Fotografia este transformată într-un model 3D care apoi este retuşat de un grafician şi trimis la imprimare. 

    Statueta este gata în cam 10 ore, însă în acest moment clientul poate primi produsul în circa două săptămâni de la scanare, deoarece imprimanta are o capacitate de imprimare de 20 de statuete odată şi, din raţiuni economice, cei doi aşteaptă să primească suficiente comenzi înainte de a imprima.

    Clienţii Minimizer sunt persoane fizice, ”cupluri, părinţi, bunici, copii, persoane cu căţei, cu pisici, oameni care au pe cineva drag şi care vor să facă un cadou. Nu prea am văzut oameni care să-şi facă pentru ei“. Ulterior au venit şi cereri din partea firmelor pentru câteva evenimente. |n luna decembrie, cei doi au primit mai multe comenzi din partea companiilor pentru cadourile corporate, însă ponderea în vânzări rămâne în continuare de partea persoanelor fizice.

    Preţul unei statuete începe de la 130 de euro şi poate ajunge până la 999 de euro, ”cum obişnuim noi să-i spunem, selfie-ul de 1.000 de euro“, pentru o statuetă de 35 de centimetri. Deocamdată o singură persoană a ales să-şi facă ”selfie-ul de 1.000 de euro“. De la înfiinţare, în august 2017, şi până în noiembrie compania a produs în jur de 600 de statuete. ”Foarte mulţi oameni vor detalii despre ce facem, dar cam 10% din aceştia vin să-şi şi facă statuete. Mulţi sunt dezamăgiţi de preţ, pentru că li se pare destul de ridicat.“ Vlad Stănescu spune că în preţul unei statuete intră costul pentru cantitatea de pudră din care este realizată, costul de amortizare a echipamentelor şi costul de marketing. ”Marja de profit este undeva la 15%.“

    Acum cei doi au în plan extinderea într-un centru comercial pentru a câştiga vizibilitate şi caută oameni cu venituri peste medie. ”Suntem în discuţii cu mai mulţi comercianţi şi sperăm să reuşim să inaugurăm cât mai curând un spaţiu“, spune Stănescu, care menţionează că au în plan să mai achiziţioneze un al doilea echipament pentru comenzile corporate. Capacitatea de producţie a start-up-ului în acest moment este de 600-1.000 de statuete pe lună.

    Echipa Minimizer însumează cinci persoane, Ovidiu Ionescu ocupându-se full-time de business, pe când Vlad Stănescu doar part-time, deoarece este angajat în cadul unei multinaţionale din Bucureşti.

    ”Vrem să ne extindem, să mai angajăm cel puţin o persoană. Deocamdată nu ne interesează zona de provincie. Nu este în targetul nostru deoarece nu vedem un potenţial foarte mare. Nu s-ar justifica investiţia“, spune antreprenorul.

  • Povestea oraşului în care nu există bani, religie sau politică. Cum trăiesc oamenii aici

    Locul de care vă povestesc se află în India de Sud, la 150 de kilometri de Chennai. Auroville a fost fondat în 1968 şi este recunoscut de UNESCO ca un oraş internaţional – lucru firesc, din moment ce peste 100 de naţionalităţi sunt reprezentate aici. Aceşti oameni trăiesc la un loc aparent fără probleme, pentru că aici nu există un sistem politic, nu sunt recunoscute religiile şi, poate cel mai imporntant, nu se folosesc bani. Toată viaţa din Auroville se desfăşoară pe bază de troc.

    |n acest oraş epic, clădirile sunt experimente arhitecturale şi se schimbă în mod constant. Motivul, dincolo de imagine, este că structurile devin din ce în ce mai prietenoase cu mediul. Constructorii caută să optimizeze consumul de energie regenerabilă pentru a-şi atinge obiectivul declarat: reutilizare şi reciclare.

    Cine a pus bazele acestui experiment aproape utopic?

    ”Ar trebui să existe un loc pe Pământ pe care nicio naţiune să nu îl poată revendica; un loc în care toate fiinţele umane care aspiră la bine să poată trăi ca şi cetăţeni liberi ai lumii, respectând o singură autoritate, şi anume aceea a adevărului suprem. Un loc al păcii şi al armoniei, unde toate instinctele de luptă ale omului să fie folosite pentru a depăşi suferinţele, slăbiciunile şi ignoranţa, pentru a triumfa în faţa limitărilor şi a dizabilităţilor.“ Rândurile de mai sus îi aparţin Mirrei Alfassa, cunoscută celor din Auroville ca ”Mama“.

    Ea a avut ideea unei astfel de societăţi ca urmare a relaţiei cu filosoful indian Sri Aurobindo. ”Secolul al XIX-lea în India a fost unul imitativ, artificial“, scria Aurobindo în 1909. ”Dacă europenizarea noastră ar fi reuşit, ne-am fi pierdut capacitatea spirituală, forţa intelectuală, elasticitatea specifică şi puterea de a ne reinventa.“

    Mirra Alfassa a preluat ideile filosofului şi le-a transformat într-un proiect internaţional de ”realizare a unităţii umane şi stabilire a unei societăţi ideale“. Pe 28 februarie 1968, peste 5.000 de oameni din 124 de ţări au ajuns la locul stabilit: la acea vreme, Auroville însemna doar o zonă deşertică şi un vis.

    Alfassa a ales membrii societăţii privindu-i în ochi: mulţi îşi amintesc de moment ca o experienţă adânc spirituală şi chiar suprarealistă. Cei ”aleşi“ primeau şi prima sarcină: aceea de a planta un copac. |n câţiva ani, zona deşertică se transformase într-o pădure.

    Astfel, Auroville a fost construit de la zero de generaţia flower-power a anilor ’60; a fost o un soi de revoluţie psihologică a hipioţilor, după cum scria W.M. Sullivan în cartea sa ”Naşterea Auroville-ului“. Pe lângă lipsa banilor, a guvernului sau a religiei, aici nu există şosele şi oamenii nu au acces la ziare sau la ştiri legate de război, sărăcie sau genocid. Construit pentru 50.000 de oameni, Auroville mai are astăzi doar 2.500 de rezidenţi autoexilaţi din peste 100 de ţări. Iar numărul turiştilor este dublu – în orice moment, în Auroville se află în jur de 5.000 de vizitatori.

    Comunitatea defineşte modul de trai ca fiind unul sustenabil din punct de vedere ecologic. Astfel, pentru mâncare se folosesc 15 ferme ce acoperă mai bine de 160 de hectare. Aici sunt cultivate fruncte şi legume suficiente pentru hrana zilnică a celor din Auroville, în vreme ce animalele asigură lactate.

    Dar comunitatea nu este doar raiul hipioţilor, ci şi o imagine reprezentativă a Indiei: potrivit unei decizii a Curţii Supreme indiene din 1982, Auroville ”se află în conformitate cu cele mai înalte idealuri şi aspiraţii ale naţiunii“. Ca urmare, guvernul indian donează în jur de 200.000 de dolari anual comunităţii, în vreme ce UNESCO protejează proiectul încă de la naşterea sa, în 1968.

    Pentru un oraş aproape utopic, Auroville are însă destul de multe probleme: au fost raportate numeroase cazuri de viol, sinucideri şi chiar crime.

    Paradis sau înşelătorie?

    Elaine este o tânără din Auroville care a acceptat să răspundă mai multor întrebări adresate de cei de la Slate.com. Ea a venit în urmă cu mai bine de 10 ani, ca turistă, şi a decis apoi să devină rezidentă. ”Atunci când începi să verifici dincolo de suprafaţă, imaginea devine mult mai urâtă decât cea percepută din exterior“, a povestit ea. ”Începi să vezi problemele, iar acestea sunt deja stratificate în comunitate. Realitatea e cu totul alta atunci când devii parte din ea.“

    Ea a vorbit de crime, violuri şi alte acte de violenţă; cea mai mare problemă pare însă a fi cea legată de bani. ”Cine controlează banii într-o societate fără bani?“, se întreabă tânăra aproape retoric. În urmă cu şapte ani, ea a trebuit să facă o donaţie de 48.000 de dolari în contul casei pe care a primit-o; ulterior, a găsit imagini ale aceleiaşi case cu menţiunea că ar fi fost vândută pentru 20.000 de dolari. ”Nu ştiu ce s-a întâmplat cu banii. Nu ştiu cine controlează fondul“, a mai spus ea.

    Fondul de care vorbeşte Elaine este Fondul Unităţii, ”principalul canal pentru toate veniturile ce intră în Auroville“ – după cum menţionează site-ul oficial al comunităţii.

    Iar acest fond este unul care gestionează extrem de mulţi bani: pe lângă donaţiile ”oferite“ de cei care au nevoie de o casă, guvernul donează sume importante an de an; mai există donatori privaţi şi sumele date de cei care vizitează Auroville.

    Ce se întâmplă cu aceşti bani pare a fi, aşadar, o întrebare centrală. Şi una la care, pare-se, nu are cine să răspundă. |n lipsa unui guvern central, autoritatea este reprezentată de diverse comitete, formate uneori spontan, care gestionează oraşul: comitetul pentru case, comitetul pentru muncă, cel pentru siguranţa în muncă a femeilor, cel de gestionare a bunurilor şi aşa mai departe; sub comitete există o serie de consilii, grupuri private şi voluntari. Guvernul Indiei are de asemenea un reprezentant în Auroville, numit ”secretar permanent“. Reporterii de la Slate.com nu au reuşit însă să intre în contact cu niciun reprezentant: răspunsul cel mai des întâlnit era: ”Ne cerem scuze, dar sunt prea ocupaţi pentru a putea aranja o întâlnire“.

    |nsă aurovilienii nu sunt interesaţi de cine le gestionează banii; până la urmă, ideea de bază a fost aceea a unei societăţi fără valută. Cei mai mulţi locuitori sunt artişti, fermieri eco, aventurieri şi visători.

    Auroville va împlini, la anul, 50 de ani; ce ţine această comunitate în viaţă?

    ”Crezul“, explică Clare Fanning, una dintre femeile care au pus umărul la construcţia oraşului. ”Crezul e tot ceea ce contează.“

    Crezul, sau visul original, stă inscripţionat pe o placă în formă de lotus, la câţiva paşi de clădirea ce marchează centrul spiritual al oraşului. ”Auroville nu aparţine unei singure persoane. Auroville aparţine umanităţii. Dar pentru a trăi în Auroville, omul trebuie să fie servitor al Conştiinţei Divine.“