Celebrul actor Andy Garcia îl va juca pe Constantin Brâncuşi în următorul film regizat de Mick Davis, intitulat “The Sculptor”, anunţă regizorul pe pagina sa de Facebook.
Actorul Andy Garcia îl va juca pe Constantin Brâncuşi în următorul film regizat de Mick Davis, intitulat “The Sculptor”. Regizorul a publicat pe pagina sa de Facebook o fotografie alb-negru în care Andy Garcia este înfăţişat cu ochelari şi purtând barbă, astfel semănând izbitor cu sculptorul român Constantin Brâncuşi.
Actorul cunoscut în special pentru rolurile din filme de acţiune, scriitorul şi regizorul Jackie Chan va primi un Oscar onorific pentru “realizările extraordinare” obţinute de-a lungul carierei sale în industria cinematografiei, scrie BBC.
Academia de Film a votat, de asemenea, să ofere statuete de aur şi editoarei de film Anne Coates, directorului de casting Lynn Stalmaster şi regizorului de documentare Frederick Wiseman.
Preşedinta Academiei, Cheryl Boone Isaacs, i-a descris pe cei patru ca fiind “adevăraţi pioneri şi legende în meseria lor”.
Jackie Chan, născut în 1954, este unul dintre cei mai cunoscuţi şi mai iubiţi actori originari din Hong Kong, reuşind să-şi construiască o carieră de succes în filmele cu arte marţiale.
Regizorul trilogiei ”Marea Mahmureală„, Todd Phillips, revine cu o nouă comedie, inspirată din fapte reale, ”War Dogs: tipii cu arme„, care-i are în rolurile principale pe Jonah Hill şi Miles Teller şi poate fi vizionată în cinematografe din 19 august.
Războiul din Irak devine cea mai profitabilă afacere pentru doi tineri prieteni din Miami, mai ales după ce o iniţiativă guvernamentală le permite micilor întreprinzători să liciteze pentru contracte cu armata americană. Rapid, cei doi încep să învârtă sume uriaşe de bani, ducând o viaţă de lux şi extravaganţe.
Lucrurile scapă de sub control în momentul în care încheie un contract de 300 de milioane de dolari cu armata afgană, căreia trebuie să-i livreze un stoc uriaş de arme. Pe lângă figurile periculoase implicate, în tranzacţie mai intervine ameninţător şi guvernul american.
Primele scene din Star Trek: Beyond îl prezintă pe căpitanul Kirk oferind un fel de cadou unei specii extraterestre; întâlnirea nu decurge atât de bine pe cât ne-am fi aşteptat, amintind într-o oarecare măsură de începutul din Into Darkness.
Ne întoarcem apoi pe Enterprise, unde aflăm din jurnalul de bord al aceluiaşi căpitan că au trecut trei ani din cei cinci cât durează misiunea echipajului, că momentele de aventură sunt din ce în ce mai rare şi că asta i-ar fi dat lui Kirk ideea de a cere coordonarea unei alte misiuni. Mai aflăm şi că Spock ar vrea şi el să renunţe la Enterprise pentru a se dedica reconstrucţiei civilizaţiei vulcaniene. Una peste alta, lucrurile nu sunt minunate la bordul navei.
Şi exact când personajele principale îşi plângeau mai tare de milă, un semnal SOS anunţă începutul unei noi aventuri.
Dacă vi se pare că descriu reţeta clasică a unui film Star Trek, atunci nu vă înşelaţi; dar Beyond reuşeşte, dincolo de acest punct (vorba titlului), să se diferenţieze de celelalte părţi ale francizei. Justin Lin şi-a câştigat cele 5 minute de faimă după ce a adus telespectatorilor Fast & Furios; mai câştigă şi de această dată câteva, reuşind să pună în scenă cu mult umor scenariul semnat de Simon Pegg şi Doug Jung. Dacă Star Trek: Into Darkness a avut o atmosferă mai sumbră, datorită poate şi rolului excelent oferit de Benedict Cumberbatch, acest nou episod tratează lucrurile ceva mai la suprafaţă, oferind publicului numeroase momente ilare.
Unul din lucrurile care s-ar putea să nu fie pe gustul publicului este împărţirea timpului pe ecran: Kirk şi Spock sunt aproape în fiecare cadru, în vreme ce alte personaje importante, ca Hulu, Uhura sau chiar doctorul McCoy, sunt parcă lăsate în spate. O altă figură pe care fanii ar fi vrut cu siguranţă să o vadă mai mult este Anton Yelchin, tânărul actor rus care a murit în luna iunie la doar 27 de ani. Sigur, filmările se terminaseră de mult la acea dată, dar producătorii ar fi putut reorganiza câteva scene, dându-i astfel un rol mai important acestuia.
Chiar dacă nu are neapărat un element-surpriză, Star Trek: Beyond reuşeşte să fie un film alert, care se încadrează de minune în povestea lansată în urmă cu 50 de ani de Gene Roddenberry; în caz că vă întrebaţi, acesta este al 13-lea lungmetraj al francizei. Ideea pentru Star Trek i-a venit în 1964, dar peste doi ani avea să devină realitate, după mai multe amânări şi refuzuri din partea mai multor televiziuni. Pe lângă filme şi cele 6 seriale lansate până în prezent, trebuie amintite şi sutele de cărţi şi jocuri video apărute sub sigla Star Trek.
Şi dacă tot am ajuns la seriale, trebuie spus că pe „trekkies“ (fanii Star Trek – n.red.) îi aşteaptă o surpriză în 2017, când un nou serial TV va fi lansat pe micile ecrane. Directorii postului american CBS l-au recrutat pe Alex Kurtzman pentru a asigura funcţia de producător executiv al noului serial. Alex Kurtzman a fost coscenarist şi producător al celor mai recente două filme din această franciză – Star Trek şi Star Trek: Into Darkness.
Serialul original Star Trek, care i-a avut ca protagonişti pe William Shatner, George Takei şi Leonard Nimoy, a debutat pe micile ecrane din Statele Unite ale Americii în 1966. Acel serial a reprezentat sursa de inspiraţie pentru alte cinci serii TV şi mai multe filme pentru marele ecrane. Cel mai reprezentativ căpitan a fost însă cel interpretat de Sir Patrick Stewart; cu toţii ne amintim de Jean-Luc Picard şi partenerii săi de explorare.
Dorinţa de a lansa un nou serial nu vine însă doar ca un mod de a mulţumi fanii: franciza Star Trek a generat, până în prezent, peste 2 miliarde de dolari. Debutul Star Trek: Beyond pe marile ecrane a mai adus în buzunarele producătorilor aproape 100 de milioane de dolari în mai puţin de o săptămână. Sigur, dacă luăm în calcul bugetul de 185 de milioane de dolari, suma nu mai pare atât de mare; este însă suficientă pentru a pune deja semnăturile necesare pe următorul lungmetraj.
Acum 76 de ani, pe 27 iule 1940, Bugs Bunny, cel mai iubit iepure animat, curtenitor, inteligent şi şarlatan, cel care a devenit cel mai popular personaj de la Warner Bros, şi-a făcut prima apariţia oficială pe marile ecrane, în filmul “A Wild Hare”, relatează cbsnews.com.
Iepurele excentric şi abil Bugs Bunny le-a eclipsat pe Ciocănitoarea Woody sau pe Daffy Duck. El nu era într-o ureche, era doar aventuros din fire, pur şi simplu n-avea teamă de vânători: astfel l-au imaginat regizorul Tex Avery şi ilustratorul Virgil Ross în “A Wild Hare”. Bugs Bunny, spuneau creatorii lui, trebuie să fie iepure sarcastic, să ronţăie morcovi, egocentric şi înfumurat.
Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro
Filmul Legenda lui Tarzan”, regizat de David Yates, cu Alexander Skarsgard în rolul personajului legendar, a fost liderul box office-ul românesc, fiind vizionat în primele sale zile de lansare de 39.283 spectatori, devenind filmul numărul unu în clasamentul încasărilor din acest weekend.
După ce a cucerit jungla, ,,Legenda lui Tarzan” a luat cu asalt şi box office-ul românesc, unde a generat venituri în valoare de 866.631 lei.
Producţia Warner Bros. Pictures şi Village Roadshow, cu Alexander Skarsgard în rolul legendarului personaj creat de Edgar Rice Burroughs, a fost vizionată în primele sale zile de lansare de 39.283 spectatori.
Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro
Filmul Legenda lui Tarzan”, regizat de David Yates, cu Alexander Skarsgard în rolul personajului legendar, a fost liderul box office-ul românesc, fiind vizionat în primele sale zile de lansare de 39.283 spectatori, devenind filmul numărul unu în clasamentul încasărilor din acest weekend.
După ce a cucerit jungla, ,,Legenda lui Tarzan” a luat cu asalt şi box office-ul românesc, unde a generat venituri în valoare de 866.631 lei.
Producţia Warner Bros. Pictures şi Village Roadshow, cu Alexander Skarsgard în rolul legendarului personaj creat de Edgar Rice Burroughs, a fost vizionată în primele sale zile de lansare de 39.283 spectatori.
Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro
În calitate de regizor, Shane Black surprinde destul de bine starea de spirit a anilor ‘70, oferind o mulţime de detalii spectatorilor. Atmosfera retro iese în evidenţă chiar din primele secunde, prin fontul titlurilor de deschidere şi coloana sonoră specifică vremii. De-a lungul filmului, epoca este evocată prin repere muzicale, detalii de design de producţie şi de costume sau aluzii la alte filme.
Prima scenă e chiar foarte reuşită: un copil se furişează în dormitorul părinţilor în mijlocul nopţii şi fură o revistă pentru adulţi de sub pat, admirând fata de pe copertă. Imaginea rămâne pe el câteva secunde, sugerând parcă modul în care el se vede întâlnind-o, peste ani, în viaţa reală.
Combinaţia dintre actorii principali e potrivită din mai multe puncte de vedere: interpretarea lui Russell Crowe, diferită de cele cu care eram obişnuiţi, o completează perfect pe cea a lui Gosling. Cei doi sunt amuzanţi şi dau o notă de lejeritate filmului, pe alocuri lăsând chiar impresia că improvizează o parte din replici. Partea cea mai bună a filmului este dată însă de dialoguri: aici se vede mâna lui Shane, care livrează replici spumoase de la început până la final.
Altfel, vorbim de un film poliţist care se aseamănă într-o oarecare măsură cu The Man from UNCLE; diferenţa majoră este că nu mai vorbim de spioni, ci de poliţişti. Nici măcar de poliţişti, ca să fiu mai exact, ci de oameni cu arme. Personajul lui Gosling, Holland March, este un detectiv particular din Los Angeles, iar Jackson Healy (Crowe) este un fel de recuperator. Cei doi îşi unesc forţele în momentul în care Misty Mountains, o vedetă a industriei pentru adulţi, dispare fără urmă. Chiar dacă cei doi aşa-zişi eroi ajung la un moment dat implicaţi în tot felul de conspiraţii la nivel înalt, scenariul păstrează totuşi o doză destul de mare de umor; este, până la urmă, o comedie.
The Nice Guys oferă publicului posibilitatea de a urmări un film care nu este populat cu supereroi şi care are principalul obiectiv de a oferi 120 de minute de distracţie; în mare măsură reuşeşte acest lucru, drept pentru care îl recomand tuturor celor care vor să mai şi râdă în sala de cinema.
Atunci când priveşti în detaliu filmul regizat de Jodie Foster, îţi dai seama că multe dintre elemente, luate în parte, nu funcţionează aşa cum ar trebui. Ca atac asupra Wall Streetului, nu are forţa de a impresiona; ca thriller, nu reuşeşte să ducă privitorul într-o zonă de suspans; iar ca poveste conspiraţionistă, duce lipsă de credibilitate.
În mod surprinzător însă, filmul reuşeşte cumva să pună la un loc toate aceste elemente şi să lase o impresie bună, susţinut desigur şi de performanţele celor doi protagonişti, George Clooney şi Julia Roberts. Câteva cuvinte şi despre Jack O’Connell, cel care interpretează personajul aparent negativ: cunoscut publicului larg pentru rolurile din ’71 şi Unbroken, actorul britanic nu are de această dată un rol din cale-afară de complex. Pe scurt, în mare parte a timpului el urlă şi dă ordine celor din jur.
Money Monster spune povestea lui Lee Gates, un om de televiziune care oferă sfaturi de tranzacţionare într-o atmosferă tipică de show business; personajul întruchipează toate prejudecăţile legate de ideea de tabloidizare. În timpul unei emisiuni, el are parte de un invitat hotărât să îşi facă dreptate în faţa milioanelor de spectatori.
După câteva minute tensionate, devine evident că inamicul comun al celor doi este CEO-ul unei corporaţii care întruchipează tot ceea ce este greşit pe Wall Street; această „descoperire“ duce la o a treia abordare puţin credibilă, dar care se încadrează în linia generală a scenariului, şi anume aceea de a critica obsesia pentru bani.
Întreaga acţiune se desfăşoară în timp real, astfel că spectatorii nu află prea multe depre Lee (Clooney) sau despre cea care îi produce emisiunea (Roberts) atunci când lucrurile încep să se complice. Alegând această variantă, Jodie Foster a pariat pe elementul-surpriză ignorând în acelaşi timp lipsa unei legături între cei aflaţi de cele două părţi ale marelui ecran. Din punct de vedere tehnic, filmul este realizat bine, având numeroase succesiuni rapide de cadre şi un montaj impecabil. Coloana sonoră nu ajută prea mult momentele tensionate, dar nici nu pare ieşită din peisaj.
Money Monster nu e nici primul şi nu va fi nici ultimul film care atacă starea de fapt a Wall Streetului; nu se apropie însă de clasice precum cel din 1987, în care Michael Douglas portretiza excelent imaginea brokerului fără scrupule. Filmul regizat de Foster este un film de calitate medie, repet, salvat pe alocuri de Clooney şi Roberts.
Subiectul Wall Street este unul la modă în Statele Unite, mai ales că ne aflăm în mijlocul unei lupte pentru putere. Filmul ar trebui să facă o figură frumoasă la box-office, ajutat şi de bugetul de producţie destul de mic (27 milioane dolari). Cât de bine va fi privit de critici rămâne de văzut, dar nu cred că acesta va rămâne cunoscut drept unul dintre rolurile memorabile ale lui George Clooney.
Tori Spelling a primit 18 milioane $ după moartea tatălui ei, regizorul Aaron Spelling, în 2006. Acum e datoare vândută la bănci şi proprietarul a gonit-o din casă.
Actriţa de 43 de ani, cunoscută pentru rolul Donnei Martin din serialul „Beverly Hills 90210”, e de departe cea mai mare cheltuitoare de la Hollywood. Anul trecut a fost dată în judecată de American Express pentru neplata unor taxe de 38.000 $. Proprietarul a dat-o afară din casă cu tot cu soţ, Dean McDermott, şi cei patru copii, pentru neplata chiriei şi a utilităţilor şi Fiscul a „certat-o” pentru neplata taxelor de peste 320.000 $.