Tag: reforma

  • Inca o aderare grabita la UE: Croatia

    Potrivit sefului diplomatiei italiene, incheierea negocierilor
    de aderare in iunie ar permite Croatiei sa semneze “in toamna”
    tratatul de aderare.

    Croatia a inceput in 2005 negocierile de aderare la UE. In
    prezent, 28 din 35 de capitole de negociere sunt inchise. Reforma
    justitiei si lupta impotriva coruptiei raman printre principalele
    probleme pe care Croatia trebuie sa le depaseasca inainte de
    finalizarea negocierilor.

  • Senatul: profesorii sa faca greve, dar in vacanta

    Ei au adoptat, in acest sens, un amendament al presedintelui
    Comisiei pentru invatamant, Mihail Hardau, la propunerea
    legislativa pentru completarea Legii 168/1999 privind solutionarea
    conflictelor de munca.

    Combatand aceasta pozitie, senatorul PSD Ecaterina Andronescu,
    vicepresedinte al Comisiei pentru invatamant, a sustinut ca nu
    trebuie sa li se ia profesorilor dreptul de a protesta si ca
    solutia pentru evitarea unor astfel de situatii este de competenta
    celor care administreaza sistemul.

  • Funeriu taie normele din universitati si scoate pensionarii de la catedre

    “Reforma” in Educatie demareaza cu taierea veniturilor din
    facultati. Primul ordin semnat de catre ministrul Daniel Funeriu in
    baza noii legi a invatamantului le interzice profesorilor din
    universitati sa acopere mai mult de o norma, restrangandu-le
    totodata dreptul de a efectua suplimentar cursuri in regim de plata
    cu ora. Practic, Ministerul Educatiei stabileste ca prevederea din
    lege conform careia cadrele didactice au la dispozitie o norma la
    care se poate adauga inca o norma in regim de plata cu ora va intra
    in vigoare de saptamana viitoare, fapt ce a luat pe nepregatite
    universitatile. Cu atat mai mult cu cat unele dintre acestea vor
    trebui sa apeleze la masuri intermediare pentru a respecta noul
    cadru legal.

    Cititi mai multe pe www.gandul.info

  • Vreti o reforma suportabila social?

    N-o sa profitam de tendinta de a aplica imediat la Romania orice
    discutie despre tensiunile sociale atrase in lume de masurile de
    austeritate. Nu pentru ca la noi iesirea in strada cand nu-ti mai
    ajung banii ar fi ilegala, imorala ori comunista. O parte dintre
    romani au iesit de mult in strada, ba chiar in masa, numai ca s-au
    oprit fie pe strada unde au locul de munca, fie au trecut granita
    si si-au gasit de lucru in strainatate. O alta parte, paradoxal, nu
    ies in strada dintr-un optimism iluzoriu: ei asteapta sa vina la
    putere opozitia si sa le creasca la loc veniturile.

    Dezbracata de culoarea politica, situatia arata insa foarte sec,
    ca in graficele pe care le prezinta periodic Consiliul Fiscal sau
    BNR si care masoara sanatatea economiei nu prin evolutia PIB, ci
    prin cat de mult sau de putin s-a redus deficitul structural, adica
    cel invizibil atunci cand se prezinta datele oficiale despre
    deficitul bugetar si care rezulta din incapacitatea economiei de
    a-si sustine pe termen lung cresterea fara ca in timp sa apara
    dezechilibre ori la fondul de pensii, ori la banii pentru
    investitii, ori la indatorarea externa. In 2008, deficitul bugetar
    nominal era de 4,8% din PIB, insa cel structural era aproape 9%. Un
    sistem de pensii nereformat, un sistem de salarizare prost
    structurat, un aparat de stat prea umflat sau un sistem de
    impozitare cu gauri pot deci sa nu se vada imediat in PIB, daca
    sunt acoperite de un val de bani din credite externe sau de
    investitii speculative care umfla un anumit sector (imobiliarele,
    in cazul nostru).

    Tendintele de deficit structural, pe care taierile rapide de
    cheltuieli sociale le influenteaza, dar nu le pot determina in chip
    liniar, sunt insa cele ce ii fac pe oamenii de la Consiliul Fiscal
    sau de la BNR sa acuze fie cresterea economica “nesanatoasa”, fie
    riscul de a nu putea iesi din recesiune fara ca reducerile de
    cheltuieli sa fie dublate de reforme cu bataie mai lunga. Unde
    intra in acest context tensiunile sociale? Politicieni,
    sindicalisti, comentatori de pe internet spun ca a ajuns cutitul la
    os; unii zic ca actualul guvern e incompetent fiindca n-a taiat mai
    devreme in carne vie si ca acum n-are curaj sa taie mai tare si “sa
    dea peste bot” sindicatelor, riscand revolte de strada; altii zic
    ca, dimpotriva, reformele girate de FMI sunt ucigase si ca
    salariile si pensiile trebuie readuse la nivelul din 2009; in fine,
    altii pledeaza pentru taieri masive de taxe si impozite, in ciuda
    opozitiei FMI.

    Din toate acestea, realista e doar observatia ca statul ar fi
    trebuit sa se trezeasca mult mai devreme, dar ea nu ne-ajuta prea
    mult, intrucat nici Grecia si niciun alt stat cu deficite inalte
    sau indatorare externa in crestere rapida nu-si poate permite sa-si
    rezolve peste noapte greselile, trecand brutal de la deficite de
    7-11% din PIB la 3% sau mai putin. In primul rand, statul si
    serviciile care tin de el trebuie totusi sa ramana functionale,
    atata vreme cat nu exista echivalentul privat capabil sa le preia
    fara sincope; in al doilea rand, greselile statelor nu se pot
    rezolva pe seama populatiei decat pana la un punct.

    Care e punctul respectiv ne spun exact acele studii ale pragului
    de saracie folosite de Banca Mondiala si FMI atunci cand negociaza
    un program de austeritate cu un guvern si care, in ciuda reputatiei
    acestor institutii ca ar dori pauperizarea poporului si moartea
    pensionarilor, urmaresc exact sa evite asta. In cazul nostru, a
    spus-o insusi Jeffrey Franks anul trecut, atunci cand pleda pentru
    mentinerea venitului minim garantat si pentru reorganizarea
    programelor sociale in asa fel incat categoriile defavorizate sa
    fie protejate de criza si “sa nu se taie pachetele de asistenta
    sociala care sunt cel mai bine tintite” (in traducere, daca
    ajutorul social nu trebuie sa mearga la posesorul de Mercedes, el
    trebuie sa ajunga totusi la cei pe care criza i-a saracit,
    aducandu-i sub un anumit plafon de venituri).

    Suportabilitatea sociala a reformei presupune deci, in logica
    economica, nu disponibilitatea de a taia orbeste si a desfiinta
    statul si raspunderile lui peste noapte, nici renuntarea la orice
    reforma de teama ca ies masele si darama guvernul, ci inteligenta
    de a gasi punctele de gradatie optime astfel incat politicile
    statului sa poata determina o reducere a dezechilibrelor din
    economie intr-un interval rezonabil si cu costuri sociale rezonabil
    impartite. N-a zis nimeni ca e simplu, dar cu siguranta nu e
    imposibil.

  • Atac armat in Arizona soldat cu morti si un congresmen ranit. A avut atentatorul motivatii politice sau era nebun? (VIDEO)


    Atentatorul
    , prins de oamenii aflati acolo si predat FBI, este
    Jared Lee Loughner, in varsta de 22 de ani, care a refuzat sa
    coopereze cu autoritatile. Gabrielle Giffords a fost dusa la
    Centrul Medical Universitar din Tucson, unde a suferit o
    interventie chirurgicala pentru indepartarea glontului, care i-a
    atins creierul.

    Speculatiile despre motivatiile lui Loughner sunt in plin avant:
    unii il considera bolnav psihic, tinand cont si de felul cum arata
    contul lui de MySpace, cu o poza mare a unei arme si cu mesaje
    gen “La revedere, prieteni, sa nu fiti suparati pe mine… rata
    alfabetizarii e sub 5%, n-am putut sa discut cu cineva stiutor de
    carte…” In ultimele luni, tanarul a publicat pe internet o serie de
    clipuri in care filozofa pe diverse teme, de la reintroducerea
    aurului ca standard monetar pana la controlul mintii, lasand
    impresia ca e cel putin un tip ciudat.

    Cei de la Colegiul districtual din Pima au spus ca in ultimele
    luni Loughner a fost suspendat si apoi s-a
    retras
    , in octombrie, din cauza unor violari repetate ale
    codului de conduita la clasa, care au facut necesara inclusiv
    interventia politiei.

    Altii cred ca omul era de dreapta, fiindca citea Mein Kampf si Ayn
    Rand, si ca motivatia lui era legata de sentimentele
    republicanilor; in sprijinul teoriei se invoca un fel de
    lista neagra
    postata pe site-ul lui Sarah Palin, unde Gabrielle
    Giffords (intamplator de origine evreiasca) ar fi fost si ea
    inclusa intre cei 20 de congresmeni care au votat reforma
    sistemului de sanatate propus de Obama si care deci ar trebui
    eliminati (prin vot, desigur) din Congres.

    Altii cred, dimpotriva, ca un cititor al Manifestului Comunist
    al lui Marx si un ascultator de The Doors si Hendrix nu putea fi
    decat un radical de stanga, si ca Giffords a fost vizata pentru ca
    nu era suficient de radicala pentru el. O femeie
    a scris
    pe Twitter ca a fost colega de scoala cu Loughner si ca
    acesta era un consumator de droguri, singuratic, amator de rock, cu
    inclinatii politice de stanga si obsedat de profetiile ca in 2012
    se va sfarsi lumea. El o cunostea pe Giffords din 2007, cand i-a
    pus o intrebare la o intalnire cu alegatorii, apoi a spus ca
    raspunsul ei i s-a parut “stupid si neinteligent”.

    Deocamdata, autoritatile sunt in cautarea unor eventuali complici
    ai lui Loughner, iar diversi reprezentanti ai Partidului Democrat
    au inceput sa denunte atmosfera politica “toxica” din Arizona, in
    special din Districtul 8, cel reprezentat in Camera de Gabrielle
    Giffords, cu conflicte puternice intre republicani si democrati.
    Politia Capitoliului i-a avertizat pe toti congresmenii sa-si ia
    masuri suplimentare de precautie in privinta securitatii personale,
    iar republicanii au decis sa amane discutarea tuturor legilor pe
    care le aveau in vedere pentru aceasta saptamana.

    Giffords, 40 de ani, aleasa in 2006 si realeasa in 2010, era un
    critic al legislatiei dure in domeniul imigratiei, condamnand
    faptul ca imigrantii ilegali sunt urmariti si deportati, precum si
    un sustinator al reformei asistentei sanitare promovate de Barack
    Obama. Prietenii spun ca a primit amenintari cu moartea in cursul
    anilor.

  • De ce lauda si de ce critica FMI Romania

    FMI a aprobat vineri deblocarea unei transe de 904,8 milioane de
    euro, ceea ce ridica la 12,44 miliarde de euro valoarea sumelor
    oferite pana acum Romaniei prin creditul stand-by de 13,46 miliarde
    de euro care expira in luna mai. Aprobarea s-a facut in conditiile
    in care FMI ramane sa evalueze abia cu prilejul misiunii de la
    sfarsitul acestei luni cifrele legate de alte criterii de
    performanta, respectiv cele privind deficitul bugetului general
    consolidat la finele anului, garantiile guvernamentale si tinta de
    inflatie.

    In plus, FMI a acceptat o noua derogare de la tinta privind
    arieratele – a sasea derogare de pana acum. “Progresele in
    eliminarea arieratelor au fost mai slabe decat s-a prevazut”,
    apreciaza John Lipsky, directorul general adjunct al FMI, care
    indeamna autoritatile sa dea prioritate rezolvarii problemei
    arieratelor, mentinerii controlului asupra cheltuielilor, in
    special in sectorul sanitar si al intreprinderilor de stat, precum
    si eforturilor de a imbunatati administrarea fiscala si atragerea
    de fonduri europene.

    Lipsky lauda, in schimb, “forta” cu care Romania s-a inscris pe
    calea consolidarii bugetare si “masurile structurale importante”
    luate de Guvern, intre care adoptarea legii pensiilor si a
    salarizarii, precum si a unui buget “prudent”. Politica monetara si
    in sectorul financiar este apreciata drept “prudenta in mod
    adecvat, contribuind la mentinerea stabilitatii financiare in
    conditii de criza globala”, noteaza Lipsky, recomandand in
    continuare prudenta in evaluarea spatiului de relaxare a politicii
    monetare si “vigilenta continua” in supravegherea sectorului
    bancar, confruntat cu cresterea creditelor neperformante si cu o
    situatie regionala inca neasezata.


    Intr-adevar, Guvernul a dat zor pe ultima suta de metri a lui 2010
    sa se incadreze in termen cu legea pensiilor si legea salarizarii,
    ca si cu adoptarea si publicarea in Monitorul Oficial a legii care
    modifica OUG 50, asa incat din promisiunile fata de creditorii
    internationali n-a mai ramas de indeplinit de fapt decat adoptarea
    noului Cod al Muncii, al carui document ar trebui sa fie batut in
    cuie spre sfarsitul lunii, dupa ce se termina consultarile cu
    sindicatele. “Initierea reformei pe piata muncii si in domeniul
    securitatii sociale va stimula productivitatea si va sustine
    reorientarea resurselor bugetare limitate catre categoriile cele
    mai vulnerabile”, sugereaza John Lipsky.

    La fel de previzibila ca si cele mentionate mai sus e si incheierea
    la primavara a unui nou acord de tip preventiv cu FMI dupa
    expirarea actualului. Indiferent care va fi suma (s-a vehiculat
    cifra de 3,6 miliarde de euro), la datoria externa a Romaniei nu se
    acumuleaza decat comisionul aferent, pentru ca banii nu vor mai
    merge la BNR, ci vor fi trasi de statul roman numai in caz de criza
    valutara regionala. Aceasta previzibilitate e un lucru bun, in
    principiu, intrucat stim de la bun inceput ce ne asteapta, dupa cum
    si altii stiu la ce trebuie sa se astepte de la noi.

    In acelasi timp insa, ideea de angajamente fata de FMI, ca garantie
    ca se fac reformele, risca sa produca un fel de sac fara fund cu
    promisiuni necerute de institutia financiara, ci propuse de-a
    dreptul de Guvern ca sa fie sigur ca va avea pe urma argumente sa
    le impuna societatii – asa cum a lasat sa se inteleaga presedintele
    Traian Basescu despre continuarea reformei in sistemul de sanatate,
    eventual si cu o tinta cantitativa de spitale inchise. Interesant
    va fi insa ce se va intampla dupa ce va expira si urmatorul acord
    cu Fondul, tinand cont ca din informatiile de pana acum reiese ca
    va fi un acord incheiat pe un singur an (actualul a fost incheiat
    pe doi ani), cu motivatia explicita ca 2012 este an electoral.

  • Retrospectiva 2010 – Stralucirea despotismului luminat

    Nu e vorba de incalcarea vreunor principii de politete politica,
    ci de instinctul de autoconservare care ar fi trebuit sa-i arate
    majoritatii parlamentare calea cea mai scurta pentru punerea in
    aplicare a unor masuri anticriza cerute de fi nantatorii externi.
    Dar partidele de la guvernare, in special PDL, au preferat sa
    abuzeze in acest an de procedura asumarii raspunderii pe diverse
    proiecte de legi, ba chiar pe cate doua proiecte deodata,
    transformand Parlamentul nu doar in cronicar al ordonantelor de
    urgenta, la fel ca precedentele cabinete, ci si in spectator al
    discursurilor prin care premierul Emil Boc anunta ca nevoia urgenta
    de masuri, amanate totusi de acelasi premier din 2008 incoace,
    justifica asumarea raspunderii Guvernului pe legea pensiilor, a
    reducerilor de salarii in domeniul bugetar, pe legea salarizarii
    unice sau a educatiei, stabilind un record trist si greu de egalat
    in viata parlamentara post-1989 din Romania.

    A revenit Curtii Constitutionale misiunea de a echilibra (desi
    fara voie) balanta raporturilor parlamentare, dupa ce a trimis
    legea pensiilor in dezbatere si, foarte posibil, va proceda similar
    si cu legea educatiei. Insa controlul hibrid juridico-politic pe
    care judecatorii constitutionalisti l-au exercitat asupra legilor
    promovate de Guvern a aratat si lacunele Constitutiei si nevoia de
    a regandi chiar locul unde trebuie situat un arbitru constitutional
    in viitoarea lege fundamentala. Curtea Constitutionala a aratat ca
    se poate comporta strict ca o a treia forta de presiune
    supra-politica, dupa majoritatea si minoritatea parlamentara,
    cenzurand prevederi legislative ce i-ar fi afectat in mod direct pe
    membrii sai, cum a fost cazul legii recalcularii pensiilor, de la
    care au fost exceptati prin prevederea expressis verbis a Curtii
    doar judecatorii!

    In conditiile in care austeritatea a inceput practic in Romania
    de la 1 iulie, odata cu adoptarea primelor masuri severe de
    ajustare bugetara, e de inteles de ce presedintele Traian Basescu a
    renuntat la sportul favorit al dialogului direct cu masele si a
    devenit mai mult o eminenta tacuta refugiata la Palatul Cotroceni –
    sau in indepartata Asie atunci cand, ca la manifestatiile de 1
    Decembrie, era asteptata prezenta sa in mijlocul publicului. Partea
    buna a acestei schimbari fortate de strategie este ca mesajele
    prezidentiale se concentreaza pe chestiuni in majoritate importante
    si beneficiaza de o expunere mai mare atunci cand sunt emise, dupa
    cum s-a vazut si la jumatatea lui decembrie, in cazul
    avertismentelor presedintelui Basescu cu privire la potentiala
    ratare a aderarii la Schengen pe considerente judiciare.

    Ranile capatate in campania electorala prezidentiala de
    principalele formatiuni politice erau inca deschise in prima luna a
    anului, un moment propice pentru clarificarea raporturilor de
    putere in interiorul lor. Dupa cum era de asteptat, in PSD s-a pus
    cel mai acut problema acestei limpeziri, dupa ce Mircea Geoana
    incheiase lamentabil campania electorala anterioara si pierduse
    cursa prezidentiala in ciuda sprijinului acordat de PNL, PC si mai
    multe formatiuni neparlamentare (PRM si PNG fiind demne de
    remarcat). Congresul PSD s-a incheiat cu venirea la conducerea
    partidului a lui Victor Ponta, un candidat inventat pe ultima suta
    de metri si sprijinit de Adrian Nastase, Miron Mitrea si Radu
    Mazare, care insa nu a insemnat mai mult decat reglarea conturilor
    cu tabara perdanta si nicidecum reformarea mesajului si a liderilor
    PSD. Ca e asa avea s-o dovedeasca, la incheierea anului,
    suspendarea lui Mircea Geoana din partid, din vointa lui Ponta,
    indiferent la pierderile de imagine ale partidului de pe urma unei
    astfel de decizii.


    Curtea Constitutionala a preluat stafeta vizibilitatii publice,
    suspendand – dupa o decizie controversata procedural – activitatea
    Agentiei Nationale de Integritate, spre satisfactia larg
    impartasita a clasei politice. Reformarea legii de functionare a
    ANI a insemnat, dupa cum apoi s-a si vazut, diminuarea pana aproape
    de zero a puterii de presiune pe care ANI, prin cercetarea
    declaratiilor de avere ale personajelor publice, o avea la
    dispozitie. Raportul pe justitie al Comisiei Europene avea sa
    critice in termeni neobisnuit de duri sabotarea ANI, dar si faptul
    ca “Romania incalca criteriile de aderare”, prevestind ceea ce acum
    a devenit impasul procesului de aderare la spatiul Schengen.

    Presedintele Traian Basescu si-a asumat prezentarea publica a
    masurilor de austeritate bugetara discutate cu finantatorii externi
    ai Romaniei, desi, chiar potrivit propriilor lui declaratii,
    aceasta “era treaba Guvernului”.

  • The Economist: Multi romani vad Banca Nationala drept cea mai solida institutie a tarii

    “Multi romani vad Banca Nationala ca pe cea mai solida
    institutie a tarii”, sustine publicatia
    britanica
    , insa banca centrala nu poate face prea multe ca sa
    relanseze cresterea economica a tarii, estimata sa ajunga la 1,5%
    la anul.

    Un capitol pozitiv sunt exporturile, care au
    crescut cu circa 25% fata de anul trecut, ceea ce este o veste buna
    pentru multi producatori cu actionariat strain, insa exporturile
    sunt doar o parte relativ redusa a economiei, in timp ce
    constructiile, investitiile si consumul sunt inca la pamant. Din
    cele 30 de miliarde de euro alocate ca fonduri europene pentru
    modernizare, Romania n-a cheltuit pana acum decat 1,5 miliarde,
    ceea ce explica, intre altele, de ce nu exista nici macar un drum
    rutier bun intre Bucuresti si Constanta.

    Pe hartie, programul de reforme initiate de
    PDL, partidul presedintelui Traian Basescu – descris de The
    Economist drept “fermecator, dar dificil” – arata impresionant,
    insa intrebarea e daca ele pot eradica bolile cronice ale tarii:
    coruptia, birocratia excesiva si serviciile publice proaste.
    “Romania ar putea deveni un back office al Europei”, declara un
    bancher strain, “incercand sa-si pastreze optimismul”. Sau un
    centru regional pentru companiile care vor sa patrunda in tarile
    vecine. Investitorilor “le plac insa certitudinile, nu labilitatea
    si opacitatea cu care se iau deciziile in politica romaneasca”.

    Revista britanica reia indemnurile
    investitorilor catre lupta cu coruptia, dereglementarea pietelor si
    reforma sistemului judiciar, pentru a se opri in final din nou la
    presedintele Basescu, despre care afirma ca scandalurile, in parte
    politizate, au afectat imaginea lui de fost capitan de nava, “desi
    cand i se incheie mandatul, in 2014, s-ar putea reintoarce, ca
    Putin, in postul de prim-ministru”.

    Cu oarecare ironie, The Economist sustine ca
    majoritatea fanilor lui Basescu la ora actuala s-ar regasi mai
    curand peste hotare, in Republica Moldova, gratie deciziei de a
    emite pasapoarte pentru locuitorii de acolo, si in Georgia, tara pe
    care a sustinut-o la NATO chiar cand cei mai multi dintre aliatii
    ei au renuntat la aceasta.

  • Cum s-a gandit Funeriu sa reduca traficul auto si sa impulsioneze turismul prin decalarea vacantelor elevilor

    Ministrul Educatiei, Daniel Funeriu, porneste reforma din
    invatamant cu vacantele elevilor. Dorinta lui este ca perioadele de
    repaus de care beneficiaza scolarii sa fie mai scurte si sa fie
    acordate in functie de regiuni sau judete. Argumentul pentru ideea
    pe care Funeriu a enuntat-o la intalnirea cu parlamentarii puterii
    este ca o asemenea masura ar aduce economii statului, ar reduce
    ambuteiajele in trafic si va impulsiona turismul.

    “Daca scurtam vacanta de vara cu trei saptamani si o lungim pe
    cea de iarna cu trei saptamani, realizam cateva lucruri. Unu:
    scadem costurile, doi: scadem absenteismul si trei: ajutam
    turismul. Pentru ca toata lumea se gandeste in vacanta aia de
    iarna”, le-a spus ministrul Educatiei deputatilor care sustin arcul
    guvernamental, explicandu-le acestora cum se face ca sistemul
    romanesc functioneaza dupa calendarul scolar care ii displace atat
    de mult: “Avem cea mai lunga vacanta de vara din Europa dintr-un
    motiv simplu: pentru ca Spiru Haret, care a introdus sistemul asta,
    a dorit sa faca vacanta de vara lunga, sa mearga copiii la
    recolta”.

    Cititi mai multe pe www.gandul.info

  • Asasinatul de la Piatra Neamt, prilej de reluare a discutiilor despre reforma statului

    Situatia din structurile MAI este intr-adevar alarmanta: cu
    acest prilej au iesit la iveala complicitati vinovate intre lideri
    interlopi din provincie si sefi de inspectorate de politie, care ar
    fi trebuit sa-i tina sub control, precum si un conflict mocnit
    intre Petru Toba, seful Politiei Romane, si superiorul sau direct,
    secretarul de stat Dan Fatuloiu. Iar potrivit presedintelui, care a
    citat rapoartele serviciilor secrete, cazul “Neamt” nu este decat
    unul dintre astfel de exemple.

    Merita remarcat insa aplombul cu care presedintele Basescu a
    speculat incidentul de la Neamt, transformandu-l intr-o noua teza
    din seria “Reforma statului”, promisa inca din campania electorala
    din 2004. Aplombul e justificat poate tocmai prin faptul ca in
    aceeasi perioada in care subiectul se aprindea pe televiziuni, o
    comisie tehnica de la Bruxelles se afla in Romania pentru a evalua
    stadiul progreselor pentru aderarea la spatiul Schengen.

    Nu este, deci, exclus, ca presedintele sa fragezeasca deja
    opinia publica pentru a o pregati pentru evolutii poate nu chiar
    stralucite in aceasta privinta; la fel cum trebuie contabilizat si
    ca Traian Basescu a acuzat toti ministrii de Interne “de la Rus
    incoace” pentru ca ar fi asistat la cresterea influentei
    interlopilor in structurile de conducere ale politiei.

    Punerea in practica a restructurarii pe care presedintele a cerut-o
    pentru anul care urmeaza merita urmarita, mai ales ca nici in
    familia Basescu relatiile cu lumea interlopa nu sunt chiar
    necunoscute (vezi legatura dintre Mircea Basescu si Sandu Anghel,
    zis Bercea Mondialu’) si orice incercare de destructurare a unor
    astfel de retele nu se poate face decat cu mari costuri de
    imagine.