În perioada 2012-2016, piaţa globală a parcurilor tematice şi de agrement a crescut, în medie, cu 7% anual, depăşind cu mult avansul luat de PIB-ul calculat la nivel global (4,4%). Autorii studiului estimează că tendinţa se va menţine şi în perioada următoare, dar diferenţa nu va mai fi una considerabilă: piaţa parcurilor ar urma să crească, în medie, cu 4,6% pe an, în vreme ce PIB-ul global va înregistra un plus anual de 4,4%.
Dacă ne uităm la fiecare continent în parte, până în 2019-2020 creşterea anuală va fi una de sub două puncte procentuale, ca urmare a dezvoltării unui număr mare de parcuri în Asia. Astfel, pe măsură ce cota de piaţă a asiaticilor se va mări, preţurile reduse practicate de aceştia vor diminua valoarea absolută a cheltuielilor, indicator pe baza căruia se calculează creşterea globală. În ceea ce priveşte Europa, piaţa ar urma să avanseze cu 2,2% pe an, o valoare relativ constantă în ultima perioadă.
După 2020, parcurile cu tarife ridicate din China şi Orientul Mijlociu ar trebui să încline pozitiv balanţa distracţiei globale, determinând reluarea ritmului de creştere înregistrat până acum, de 6-8% anual. Estimările IAAPA arată un avans de 2,4% în 2021, în vreme ce suma medie cheltuită de un vizitator va ajunge la 45,99 dolari (în 2016, valoarea a fost de 41,40 de dolari). Luând în calcul toate estimările, valoarea totală a sumelor cheltuite în parcurile de distracţie ar trebui să ajungă, peste trei ani, la 56,5 miliarde dolari.
„Am învăţat foarte mult din eroarea de a nu sta aproape de echipa mea. Principala provocare a fost să ramân motivat, să-mi formulez mereu alte obiective şi să reuşesc să extrag satisfacţie din realizările pe care le atingeam. Dat fiind că după atingerea fiecarui obiectiv tentaţia mea cea mai mare era să mă gândesc şi acum ce urmează, nu să stau şi să mă bucur de realizare. Pe termen lung îmi doresc să putem extinde bunele noastre practici în telemanagement şi dezvoltarea oamenilor şi în alte ţări şi am început deja să facem asta deja în Bulgaria şi Serbia şi sper să continuăm a face acest lucru. Îmi dorec să pun umărul la cercetarea geneticii comportamentale şi deja se întâmplă şi acest proiect.“
“Am fost procuror şef al DNA timp de 5 ani şi tot ce am realizat am consemnat într-un raport care va fi făcut public în cel mai scurt timp şi va putea fi studiat pe site”, a declarat Laura Codruţa Kovesi.
“Despre mine vă pot spune că am luat act de decretul de revocare din funcţia de procuror şef DNA şi începând de astăzi nu voi mai lucra în Direcţia Naţională Anticorupţie. Voi rămâne procuror”,a mai spus Kovesi.
Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro
În ziua de azi însă, apariţia unor noi materiale, tehnici, precum şi a posibilităţii de implicare a computerelor în procesul de proiectare îl scoate pe artist din atelier, în locul lui lucrând, puţin cunoscuţi, cei care confecţionează piesele necesare.
Au apărut astfel firme specializate mai mari sau mai mici, cum ar fi Carlson & Company din California, care l-a ajutat pe Jeff Koons la confecţionarea seriei sale de animale din baloane de oţel, sau Milgo/Bufkin, care s-a reprofilat dintr-o companie auto într-una care realizează elemente arhitecturale metalice, colaborând şi cu artişti. Cel mai bine în domeniu se descurcă firmele mici, cum ar fi Prototype New York, care lucrează la puţine proiecte într-un an, dar are clienţi importanţi, printre care se numără Yoko Ono.
O altă firmă este Lite Brite, deţinută de Matt Dilling şi specializată în producţia de firme luminoase, dar care nu refuză artişti ca Glenn Ligon, căruia îi place să introducă şi scurte bucăţi de text în picturile sale şi care a trecut astfel la creaţii luminoase cu litere din neon, cum ar fi Warm Broad Glow, care constă dintr-o cuvintele „negro sunshine” din neon vopsit negru, sau For Comrades and Lovers, inspirată din poeziile lui Walt Whitman.
O revenire puternică a randamentelor a crescut anul trecut câştigurile managerilor de fonduri de investiţii de tip hedge fund, încât cei mai performanţi 25 de manageri au obţinut 15,4 miliarde de dolari, în comparaţie cu 11 miliarde de dolari în 2016, potrivit Financial Times.
Cei 25 au dus acasă, în medie, 615 milioane de dolari de fiecare, potrivit unui clasament anual al banilor pe care îi câştigă managerii de fonduri de investiţii realizat de publicaţia Institutional Investor.
Managerii din top cinci au câştigat în medie 3,5 milioane de dolari pe zi anul trecut – asta în condiţiile în care ar fi lucrat chiar 365 de zile. Dacă am calcula că ar fi lucrat 24 de ore pe zi, fiecare a câştigat peste 145.000 de dolari pe oră, sau 2.400 de dolari pe secundă.
James Simons de la Renaissance Technologies a fost vedeta clasamentului anul trecut, pentru al treilea an consecutiv, după ce a câştigat 1,7 miliarde de dolari, în creştere faţă de 1,6 miliarde de dolari în 2016. Raportat la un calcul micro, acesta a câştigat 4,6 milioane de dolari pe zi.
În spatele acestuia s-a clasat David Tepper de la Appaloosa Management, care a achiziţionat recent echipa de fotbal american Carolina Panthers. Acesta a câştigat 1,5 miliarde de dolari, după ce şi-a dublat veniturile faţă de anul precedent. Mai exact, Tepper a câştigat 4,1 milioane de dolari pe zi, sau 192.000 de dolari pe oră.
Ken Griffin de la Citadel s-a clasat pe locul al treilea după ce a avut un an fabulos, cu 1,4 miliarde de dolari, în comparaţie cu 600 de milioane de dolari în 2016. Acesta a câştigat 3,8 milioane de dolari pe zi. În acelaşi timp, Ray Dalio de la Bridgewater Associates a căzut de pe poziţia a doua pe a patra cu 1,3 miliarde de dolari, adică 148.000 de dolari pe oră.
Poziţia a cincea este ocupată de Israel Englander de la Millennium Management, care a câştigat 975 de milioane de dolari, urmat de Chris Hohn de la TCI Management, Dan Loeb de la Third Point, Charles Coleman de la Tiger Global, Davis Shaw reprezentând DE Shaw, John Overdeck şi David Siegel reprezentând Two Sigma. Sir Michael Hintze de la CQS a părăsit top 10, iar în locul său a intrat Charles Coleman.
Pentru a ocupa o poziţie în „Lista bogaţilor” realizată de Institutional Investor, un manager trebuia să fi câştigat cel puţin 225 de milioane de dolari, în comparaţie cu 130 de milioane de dolari în 2016 şi 135 de milioane de dolari în 2015.
În realizarea clasamentului, publicaţia a luat în calcul şi câştigurile realizate prin investirea propriilor fonduri, împreună cu cota câştigată de ei şi cu salariu. Majoritatea câştigurilor au fost ridicate de randamentele mari pe propriile investiţii de capital.
În timp ce mulţi din acest clasament şi-au putut creşte câştigurile pe baza randamentelor propriilor fonduri de investiţii, acesta nu a fost şi cazul lui Ray Dalio, deoarece Bridgewater a înregistrat în 2017 câştiguri mici, dovedind că strategia Pure Alpha aplicată de Dalio nu este de succes în cazul acestui hedge fund.
Mare parte din câştigurile lui Dalio, situat pe locul patru în acest clasament, vin din salariul încasat de el pentru poziţia la Bridgewater, instituţie ce supervizează 108,4 miliarde de dolari, fiind cel mai mare fond de acest tip din lume.
Hedge fund-urile au generat în 2017 cele mai bune venituri din ultimii patru ani, determinând întoarcerea investitorilor către această clasă de active, după ce strategiile din 2016 s-au dovedit de succes. La nivel de industrie, fondurile au avut randamente de 11,4% anul trecut, potrivit datelor de pe platforma Preqin. Anul acesta a debutat mai timid, cu randamentele ajungând abia la 1,1% până în luna aprilie.
În primul trimestru al anului, fondurile au primit investiţii noi de 16,9 miliarde de dolari, fiind al cincilea trimestru consecutiv de creştere netă după o perioadă de scăderi masive.
Durata de timp în care materialele plastice sunt folositoare diferă destul de mult de la o categorie la alta: pungile sau tacâmurile de plastic nu sunt folosite pe perioade de timp la fel de lungi ca şi autoturiSmele în componenţa cărora se găsesc. Dar un lucru este clar: odată ce sunt aruncate, reziduurile plastice se sfĂrÂmă în fragmente mici sau chiar minuscule. Iar aceste particule pot rătăci, vreme de sute de ani, în apele planetei sau în sol.
