♦ În septembrie, Sanbang Company din Singapore a început construcţia unei fabrici de prosoape şi ţesături în Vietnam, o investiţie de 30 de milioane de dolari ♦ Vietnam, o ţară comunistă, a atras 3.500 de proiecte de investiţii străine în industria îmbrăcăminţii şi textilelor cu o valoare combinată de 37 miliarde dolari, potrivit datelor oficiale.
Industria textilelor aduce valoare adăugată mică şi este văzută ca specifică economiilor slab dezvoltate sau emergente. Însă tot în septembrie gigantul sud-coreean al electronicelor Samsung a anunţat că va investi 1,8 miliarde dolari într-o nouă fabrică de ecrane OLED în Vietnam, unde mai are active de producţie de 6,5 miliarde dolari. De la producţia de pânză din bumbac la ecrane pentru telefoane mobile este cale lungă, însă guvernul vietnamez lungeşte şi mai mult această cale. Pe lângă faptul că intenţionează să facă din acest stat o alternativă la China pentru industria manufacturieră internaţională, caută să pună Vietnamul pe harta lumii a producătorilor de cipuri, competiţie în care se luptă deocamdată cu Malaysia. În timp ce statele est-europene, care pierd producţie manufacturieră cu valoare adăugată mică, adică pierd fabrici de textile şi de componente auto, tind să se specializeze pe câteva sectoare, Vietnamul pare că poate produce orice. Dacă înainte toate mărunţişurile dintr-o gospodărie păreau să fie făcute în China, în prezent sunt şanse ca jumătate din produsele precum telefoane mobile, echipament de outdoor, încălţăminte şi mobilă să fie Made in Vietnam. Branduri ca Nike, Fjallraven, Northface, Merrell, ADIDAS, Intel, Samsung, Apple, LG, FOXCONN au fabrici acolo. Potrivit Reuters, jumătate din încălţămintea Nike este fabricată în Vietnam. O cifră neoficială spune că 70% din produsele brandului suedez de lux Fjallraven vin din fabricile vietnameze. Iar numărul fabricilor creşte, în timp ce uzinele vechi se extind.
Ţara comunistă a primit investiţii străine directe de 25 miliarde dolari în primele nouă luni ale acestui an. Spre comparaţie, ISD din Ungaria, un stat membru al UE şi cu o politică de industrializare considerată agresivă, au sărit de 13 miliarde euro în 2023, stabilind un nou record prin dublare faţă de anul precedent. Tot anul trecut, în Polonia, cea mai mare economie est-europeană, au intrat investiţii străine nete de 28 miliarde euro, cu 24% mai mici decât în 2022. Capitalul atras în Vietnam este în creştere cu aproape 12%, potrivit datelor oficiale. În economia asiatică au investit 98 de ţări şi teritorii. Dintre acestea, se remarcă Singapore, China, Coreea de Sud, Hong Kong şi Japonia. Vietnamul pare să trăiască o poveste economică de succes. Banca Mondială prognozează că va avea anul viitor cel mai puternic avans dintre economiile emergente din Asia de sud-est. Aşa cum o arată dispariţia în ultimii ani a industriei textilelor, de îmbrăcăminte şi încălţăminte din Europa de est, economiile din regiune concurează direct cu cea vietnamenză. Ce o scoate pe aceasta din urmă în faţă? BM şi-a îmbunătăţit prognozele pentru economia Vietnamului mulţumită unui nou impuls de creştere observat la exporturile manufacturiere, turismului şi nu în ultimul rând investiţiilor, pe care se bazează puternic pentru creştere. Iar investiţiile străine intră în Vietnam în condiţiile în care investitorii încearcă o diversificare pentru a se pune la distanţă sigură faţă de China, aflată în conflict comercial cu SUA, explică Deutsche Welle.
Guvernul vietnamez caută să profite de tensiunile dintre cele două superputeri. Dar la ascensiunea economiei contează şi populaţia de 100 de milioane de locuitori şi emergenţa clasei de mijloc. Vietnamul a devenit o bază bună de producţie până şi pentru companii chineze. Nu poate fi ignorat nici faptul că industria vietnamenză creşte în umbra celei chineze. China, comunistă şi ea, este cel mai mare partener comercial şi cea mai mare parte din input-urile pentru producţia manufacturieră vin de la furnizori chinezi.
Pe de altă parte, SUA sunt al doilea partener comercial ca mărime al Vietnamului şi cea mai mare piaţă de export.
Companiile americane produc în Vietnam pentru a vinde acasă. Apple a investit acolo peste 15 miliarde dolari în ultimii cinci ani. Ceea ce îi atrage pe producătorii străini sunt salariile mici şi forţa de muncă tânără şi educată. Aproape 60% din locuitori au mai puţin de 35 de ani. Salariile sunt considerate mici după standardele occidentale, dar cresc şi acolo. Salariul minim porneşte de la 137 dolari pe lună şi ajunge la 196 dolari pe lună. Nivelurile sunt cu 6% mai mari faţă de 2022. Dar ceea ce poate conta mai mult sunt salariile în industriile superioare şi comparaţia cu cele din ţările concurente.
Inginerii electronişti vietnamezi sunt plătiţi cu 8.000 dolari pe an. Cei din Malaysia primesc de două ori mai mult, cei din Coreea de Sud 34.000 dolari, cei din Taiwan 46.000 dolari, cei din Japonia 50.000 dolari, iar cei din Singapore 68.000 dolari pe an. Şi securitatea energetică contează la atragerea investiţiilor. O arată criza de energie din Europa, care a făcut ca preţurile să explodeze. Vietnamul este importator net de energie. Cumpără de la vecini, inclusiv din China, şi încă se bazează pe energia din cărbune.
„Producătorii sunt sugrumaţi din toate punctele de vedere. Băncile nu sprijină producătorii în a face investiţii importante, iar statul nu are nicio treabă cu producătorii, mai rău îi încurcă dacă poate. Au fost anulate facilităţile pe construcţii, agricultură şi industria alimentară, iar costurile au crescut de exemplu pentru un constructor cu 12,5%. Din start, producătorul trebuie să crească preţul. De unde să plătească clienţii?“, a spus Daniel Stănescu Vătău, fondator şi director general al Global Company Incorporate, care oferă consultanţă pentru accesarea fondurilor europene pentru agricultură.
