BusinessMagazin

Tag: politicieni

  • Disputa anului. Legea privind darea în plată a imobilelor: între speranţele debitorilor, agasarea bancherilor şi implicarea politicienilor

    A pornit de la politicieni. A animat discuţiile pe piaţa bancară, generând dezbateri aprinse. A incitat speranţele românilor cu credite ipotecare. Şi a agasat bancherii, comerciali şi centrali. Legea privind „darea în plată“ a imobilelor – „datio in solutum”, care-i permite unei persoane care a luat credit şi nu mai poate să plătească datoria să treacă în proprietatea băncii imobilul ipotecat, a fost aprobată în grabă în Parlament, reuşind să bulverseze, la fel de rapid, mediul bancar.

    Noile turbulenţe pe piaţa bancară vin după ce în 2010 sistemul a fost zdruncinat de Ordonanţa 50 privind creditarea persoanelor fizice, care a provocat revelaţia că prea puţini clienţi ştiu ce au semnat atunci când au luat un credit – atât din vina băncilor care au recurs inclusiv la clauze abuzive, cu condiţii prezentate în mod înşelător, cât şi din cauza superficialităţii clienţilor în general.

    Acum discuţia s-a concentrat pe zona împrumuturilor imobiliare de tot felul  – credite ipotecare, credite de investiţii imobiliare şi alte credite cu garanţii imobiliare. Debitorii care pot beneficia de legea „dării în plată” sunt persoanele fizice din România cu un credit garantat cu o ipotecă. Şi toate tipurile de garanţii imobiliare se califică – ipoteci pe case, apartamente, clădiri comerciale, terenuri – intravilane sau extravilane. În plus, legea se aplică şi pentru românii ale căror imobile ipotecate se află în procedură de executare silită, actul normativ suspendând această procedură. Problema băncilor este că în ultimii ani nu au avut foarte mult succes în procesul de executări silite.  Imobilele executate silit de bănci afişează preţuri sub media pieţei în condiţiile în care multe dintre acestea nu au reuşit să trezească până în prezent interesul vreunui cumpărător.

    Circuitul legii în forul legislativ a fost alert. La sfârşitul lunii octombrie, legea era aprobată de Senat, în noiembrie a primit votul Camerei Deputaţilor, iar în decembrie a ajuns la preşedintele Klaus Iohannis pentru promulgare. Legea privind darea în plată a imobilelor a stârnit până acum reacţii puternice şi contradictorii la nivelul întregii societăţi, pornind de la pledoarii privind caracterul social şi până la atenţionări privind o posibilă înăsprire a condiţiilor de creditare, implicaţii asupra bugetului şi chiar efecte nefavorabile asupra creşterii economice. Încălcarea principiilor neretroactivităţii, predictabilităţii şi proporţionalităţii legii, precum şi a dreptului de proprietate prevăzute de Constituţia României sunt câteva dintre problemele invocate de Asociaţia Română a Băncilor (ARB) în privinţa legii privind „darea în plată“ a imobilelor. Şi au început să apară şi reacţii individuale de la nivelul top managementului băncilor comerciale.

    „O lege egoistă, dată în favoarea anumitor categorii de clienţi, care va afecta copiii şi pe cei tineri, care încă nu au accesat un credit”, „o iniţiativă legislativă grăbită, incompletă, vagă”, „o lege neconstituţională şi nedreaptă”. Sunt câteva dintre peceţile puse de bancheri pe legea privind „darea în plată” a imobilelor”. În ipoteza în care legea va intra în vigoare în forma actuală, bancherii prevestesc pierderi, restricţionarea drastică a accesului la creditare, efecte nefavorabile asupra sectorului imobiliar şi al construcţiilor, respectiv un recul al dezvoltării pieţei imobiliare, cu efecte colaterale greu de identificat în acest moment, cu impact pe orizontală, asupra dezvoltatorilor imobiliari, industriei construcţiilor, industriei mate-rialelor de construcţii. Costurile care vor fi absorbite de bănci vor fi transformate într-o formă sau alta la nivelul societăţii, mediului economic. Iar efectele economice ar putea să depăşească pierderile pe care legea le-ar provoca sectorului bancar, după cum anticipează bancherii.

    Condiţiile de creditare se vor înăspri în urma aplicării legii privind darea în plată, din punctul de vedere al acce-sibi-lităţii, restricţionând accesul mai ales pen-tru tineri, şi va fi blocată şi capa-citatea de refinanţare întrucât un nou produs trebuie să ţină seama de noua legislaţie. În consecinţă, relaxarea credi-tării se va opri pe seg-mentul imo-biliar şi va fi afectată capa-ci-tatea de cre-ditare generală, cu impli-caţii nefa-vora-bile şi asupra creşterii eco-no-mice, spune Sergiu Oprescu, preşedintele Asociaţiei Române a Băncilor (ARB).
    Subiectul potenţialilor beneficiari ai legii privind darea în plată şi pretinsul caracter social au provocat reacţii contradictorii. O sursă a dezbaterilor este faptul că legea nu vizează doar persoanele care în mod real nu mai pot rambursa creditul, ci orice debitor care nu mai vrea să plătească, favorizând astfel în special debitorii cu credite de peste 150.000 de euro, respectiv speculatorii imobiliari din perioada de boom. Însă, doar 2 miliarde de lei este suma datorată în contul creditelor ipotecare „de business“ peste plafonul de 150.000 fiecare. Această sumă nu pare să genereze probleme foarte grave la nivelul sistemului bancar. Comparativ, peste 470.000 de debitori au credite ipotecare, pentru investiţii imo-biliare şi alte împrumuturi cu garanţii imo-biliare sub plafonul de 150.000 de euro. În acest caz, sumele datorate sunt mult mai mari, de circa 72 miliarde de lei.

    O problemă adusă însă în discuţie de BNR este că ipotecarele de peste 150.000 de euro au restanţe mai mari. În timp ce la creditele sub 150.000 de euro ponderea sumelor restante faţă de cele datorate este de 1,69%, la împrumuturile ipotecare peste acest plafon ponderea este cuprinsă între 11,67% şi 46%, conform BNR.

    Banca centrală a estimat că impactul legii asupra sistemului bancar se ridică la circa 2-4 miliarde de lei, ceea ce nu induce direct risc sistemic. Banca centrală a avertizat însă că există riscul declanşării „hazardului moral“, respectiv „contaminarea” românilor cu împrumuturi cu garanţii imobiliare, care nu au restanţe, de a nu-şi mai plăti ratele şi a da casele înapoi băncilor. Legea „dării în plată“ afectează direct circa 70.000 de români cu restanţe la toate categoriile de ipotecare, din care unii au casele executate de bănci. Însă întrebarea este câţi dintre cei 475.700 de debitori cu garanţii ipotecare vor decide să nu mai achite ratele caselor prea scumpe.

    S-a făcut o simulare a efectelor legii de către Direcţia de Stabilitate din BNR din care reiese că, pe 16 scenarii alese, în şase dintre ele una dintre bănci intră direct în faliment. Dar scenariile nu sunt publice. Pentru sistemul bancar, în acest moment riscul de reglementare legislativă este mai puternic decât riscul extern şi începe să pună piedici înfăptuirii unor tranzacţii pe piaţa românească, vin avertismente de la banca centrală. Mingea este acum în terenul preşedinţiei, care poate decide să dea undă verde legii privind „darea în plată” sau să o retrimită în Parlament, sub presiunea lobbyului politicienilor şi a lobbyului bancherilor.
     

  • Mesajul secret trimis de Schwarzenegger unor politicieni în octombrie 2009

    O întâmplare cel puţin amuzantă s-a petrecut în octombrie 2009, atunci când Schwarzenegger a participat, fără să fi fost invitat, la o gală organizată de democraţi în San Fran. Nefiind foarte popular în rândul celor prezenţi, actorul a fost huiduit şi chiar înjurat; câteva zile mai târziu, Schwarzenegger a trimis o scrisoare unuia dintre liderii democraţilor, anunţându-l pe acesta că a respins o propunere legislativă.

    Printre rânduri, însă, guvernatorul a transmis un mesaj secret:
     

  • Ambasadorul Hans Klemm: România are nevoie de regim de reglementare coerent. Statul să fie partener de încredere pentru investitori

    Ambasadorul SUA la Bucureşti, Hans Klemm, a făcut aceste declaraţii marţi, la conferinţa “The Case for Investing in Romania”, organizată de Camera de Comerţ Americană în România (AmCham România).

    El a spus că, pe măsură ce România face reformele necesare, stabilind o fundaţie solidă pentru creştere sustenabilă, SUA vor fi ”un partener de neclintit pentru toate părţile implicate în aceste eforturi comune”, inclusiv pentru Guvern, Parlament, comunitatea de afaceri şi societatea civilă.

    ”Putem realiza obiectivele noastre comune concentrându-ne asupra a trei teme atotcuprinzătoare: securitate, democraţie şi prosperitate. În Dialogul pe tema Parteneriatului Strategic dintre România şi SUA, în cadrul NATO şi în alte foruri internaţionale, România a demonstrat că este un aliat real, manifestând angajament faţă de democraţia, securitatea şi prosperitatea cetăţenilor săi într-o Europă întreagă, liberă şi în pace. România a avut contribuţii semnificative la pacea şi securitatea internaţională, atât în Europa, cât şi mult dincolo de graniţele acesteia”, a declarat Hans Klemm.

    Acesta a mai spus că asigurarea securităţii, însă, nu se limitează la cooperare militară şi la aplicarea legii.

    ”Securitatea include şi statul de drept, securitatea şi diversificarea energetică, precum şi creşterea economică sustenabilă. Acest caracter multidimensional al securităţii este reflectat foarte bine în Strategia Naţională de Apărare întocmită de preşedintele Iohannis în cursul acestui an. Nu doar securitatea este atotcuprinzătoare, ci şi democraţia. Ea este fundamentul pe care cetăţenii construiesc societăţi, culturi şi economii dinamice. Eforturile continue ale României în domeniul luptei împotriva corupţiei demonstrează angajamentul său faţă de valorile democratice şi de asigurarea prosperităţii tuturor cetăţenilor prin muncă cinstită, susţinută, nu prin nepotism sau apartenenţa la reţele de patronaj lipsite de scrupule. Prosperitatea sau existenţa oportunităţilor economice deschise tuturor cetăţenilor este de asemenea primordială, în absenţa ei neputându-se dezvolta societăţi dinamice”, a mai arătat Klemm în discursul susţinut la conferinţa “The Case for Investing in Romania”.

    El a mai spus că România are resurse considerabile, o poziţie geografică strategică şi o populaţie extrem de educată, poliglotă, cu cunoştinte tehnice, acestea fiind atuurile necesare pentru a atrage investitori şi a reprezenta o rampă de lansare pentru investitori în regiune.

    ”Conştienţi că localizarea României facilitează legături economice mai strânse cu ţările aspirante la statutul de membru UE şi nu doar, investitorii inteligenţi şi-ar dori o Românie transparentă, stabilă şi previzibilă. România ar trebui să caute, să stimuleze şi să asigure investiţii care ar aduce beneficii cetăţenilor săi prin crearea de locuri de muncă şi accesul la surse sigure de energie. România conştientizează acest mare potenţial şi nevoia de a-şi îmbunătăţi mediul de afaceri. Există dovezi clare în acest sens. Guvernul României a analizat cererile partenerilor de dialog să existe mai multă transparenţă şi a luat măsuri pentru a organiza consultări cu aceştia. Colaborând cu Coaliţia pentru Dezvoltarea României, cu Camera Americană de Comerţ, cu Consiliul Investitorilor Străini şi cu alte organizaţii asupra schimbărilor preconizate ale legislaţiei fiscale şi ale regimului de reglementare, autorităţile şi-au semnalat angajamentul faţă de asigurarea transparenţei. În special adoptarea de către guvern a două Planuri de Acţiune pentru Bună Guvernanţă Economică demonstrează dorinţa sa de a acţiona proactiv. Îmbunătăţirea mediului de afaceri este de asemenea un element al Parteneriatului Strategic România-SUA”, a afirmat ambasadorul american.

    El a mai spus că munca României nu s-a încheiat, însă, iar pentru ca securitatea, democraţia şi prosperitatea să se dezvolte pe termen lung, Guvernul şi Parlamentul trebuie să continue reformele pentru dezvoltarea sustenabilă şi respectarea deplină a statului de drept.

    Potrivit diplomatului american, asigurarea şi menţinerea încrederii investitorilor sunt esenţiale pentru atragerea de noi investiţii şi valorificarea şi extinderea celor existente, iar pentru ca acest lucru să se realizeze ”statul trebuie să se dovedească un partener de încredere pentru toţi investitorii, atât în ce priveşte politicile elaborate, cât şi în ceea ce priveşte tratamentul acordat companiilor”.

    ”Dat fiind faptul că regimul său de reglementare nu este încă unul coerent, bazat pe o viziune pe termen lung, România trebuie să răspundă la această provocare adoptând şi punând în aplicare transparent, previzibil şi stabil reglementările sale. Îmbunătăţirea şi angajamentul continuu faţă de organizarea de consultări cu toţi partenerii de dialog ar fi benefice tuturor. Guvernul şi-a declarat angajamentul faţă de transparenţă. Acum ar trebui să continue cu organizarea de consultări trasparente pentru toate schimbările de politici şi legislaţie preconizate. Consultările de substanţă vor duce la un echilibru între nevoile bugetare pe termen scurt şi măsurile de protecţie socială pe de o parte, şi obiectivul central de a asigura condiţii pentru investiţiile de care România are nevoie pentru a avea o creştere economică sustenabilă”, a mai afirmat Klemm.

    De asemenea, ambasadorul a spus că investitorii vor fi reticenţi să investească sau să-şi extindă investiţiile dacă nu simt că vocea lor este ascultată şi că în luarea deciziilor Guvernul şi Parlamentul iau în considerare efectul deciziilor lor asupra investiţiilor.

    ”Reforme sunt posibile în economiile tuturor ţărilor, iar România nu face excepţie. Ea are nevoie de reforme structurale, puse în aplicare ferm şi deplin, reforme care vor spori participarea pe piaţa muncii, vor reduce barierele legislative, vor încuraja dezvoltarea antreprenoriatului şi vor deschide sectoarele economiei pentru o mai mare competiţie internaţională şi investiţii sporite. Aceste reforme includ îmbunătăţirea infrastructurii, sporirea capacităţii tehnice şi administrative a administraţiei fiscale şi publice şi privatizarea companiilor de stat prin oferte publice iniţiale. Pe termen lung, aceste reforme vor genera mult necesara creştere economică sustenabilă şi oportunităţi crescute pentru toţi românii”, a adăugat ambasadorul SUA la Bucureşti.

  • Percheziţii DNA la Cancan TV şi cabinete de avocatură, într-un caz în care sunt vizaţi şi politicieni

    Sursele citate au declarat că faptele vizate în anchetă, respectiv trafic de influenţă şi spălare de bani, ar fi fost comise în perioada 2011 – 2012.

    Anchetatorii au descins la Cancan TV SRL din Sectorul 1 al Capitalei, la alte firme, dar şi la cabinete de avocatură, de unde sunt ridicate mai multe documente.

    La finalul percheziţiilor vor fi duse la audieri mai multe persoane, au precizat sursele citate.

  • Bloomberg: Volkswagen este prea mare pentru ca politicienii germani să lase grupul să falimenteze

    În parte, este vorba de rolul emblematic al Volkswagen, ca simbol al redresării economice a ţării, după regimul nazist şi distrugerile provocate de al doilea Război Mondial.

    Angel Merkel, care a crescut în comunism în Germania de Est, a spus că prima ei maşină după căderea zidului Berlinului în 1989 a fost un VW Golf.

    În cea mai mare parte, este vorba despre locuri de muncă: circa o treime din cei aproape 600.000 de angajaţi ai VW sunt în Germania, în afară de angajaţii lanţului de furnizori.

    Pentru VW, pe de altă parte, apropierea de puterea politică este trecută în statut.

    Când statul german a privatizat compania în 1960, landul Saxonia Inferioară, unde este localizat producătorul auto, a păstrat o participaţie minoritară de control (20%) şi un loc în consiliul de supraveghere.

    Viitorii preşedinţi, cancelari şi membri ai Guvernului şi-au impus voinţa politică în acest land având alături VW.

    Aceste legături politice şi economice fac ca scandalul VW să fie un pericol mult prea mare pentru prosperitatea naţională pentru ca Guvernul să fie un observator neutru.

    “Este important pentru Guvernul german să analizeze scenarii pentru cel mai prost deznodământ”, a declarat Stefan Bratzel, director pentru cercetări în domeniul auto la Universitatea pentru Ştiinţe Aplicate din Bergisch Gladbach, Germania.

    Între opţiunile lui Merkel se află susţinerea landului Saxonia Inferioară de a-şi creşte participaţia la VW sau stimulente fiscale pentru promovarea automobilelor electrice, consideră Bratzel.

    Deocamdată, Merkel s-a limitat să ceară producătorului auro să rezolve rapid problema, iar atitudinea cancelarului arată reticenţa oficialilor guvernamentali de a exercita o influenţă directă în companii private, potrivit unei persoane apropiate situaţiei.

    Sursa a precizat că amploarea totală a scandalului nu este clară încă.

    “Sigur că guvernele Germaniei ţin seama de interesele de afaceri. Totuşi, dacă te uiţi la Franţa, legăturile dintre companii şi pliticieni sunt mult mai apropiate decât în Germania”, a declarat Marcel Fratzscher, directorul institutului DIW din Berlin.

    Capitalizarea a piaţă a VW a scăzut cu 35% de la declanşarea scandalului, iar grupul ar putea să nu îşi permită acest lucru, dacă situaţia se va deteriora în continuare.

    Bratzel a făcut referire la posibile asemănări cu cazul General Motors, producătorul american salvat de Guvernul american în timpul crizei financiare.

    În timp ce creşterea participaţiei statului la VW, fără încălcarea legislaţiei europene în domeniul ajutoarelor de stat, este o opţiune, grupul este într-o situaţie mai bună decât General Motors, iar deocamdată nu există riscul ca producătorul auto să aibă dificultăţi financiare serioase, consideră Bratzel.

    Mai degrabă criza ar putea da Guvernului oportunitatea de a promova mai puternic automobilele electrice, a adăugat analistul.

    Merkel are experienţă în intervenţiile pentru industria auto. În 2013, cancelarul a diluat legislaţia europeană în domeniul controlului poluării, care avea rolul de reducere a emisiilor de dioxid de carbon ale automobilelor, acţiune pentru care a fost lăudată de asociaţia germană VDA.

    Şeful Guvernului de la Berlin şi-a explicat atunci decizia prin faptul că locurile de muncă trebuie protejate, iar baza industriei germane nu trebui slăbită.

    Automobilele au reprezentat aproape 20% din exporturile totale ale Germaniei de anul trecut, de circa 1.500 de miliarde de dolari.

    În privinţa Volkswagen, cancelarii germani nu intervin în deciziile companiilor. Dar participaţia landului Saxonia Inferioară la VW a atras politicieni de rang înalt în board-ul grupului, inclusiv pe predecesorul social-democrat al lui Merkel, Gerhard Schroeder.

    Schroeder, care a făcut parte din consiliul de supraveghere al VW timp de opt ani, ca premier al landului, era cunoscut drept “cancelarul auto”, când a condus Germania în perioada 1998-2005, datorită apropierii sale de această industrie.

    Sigmar Gabriel, care l-a succedat pe Schroeder ca premier al Saxoniei Inferioare şi membru în board-ul VW, este în prezent vicecancelar şi ministru al Economiei. Gabriel conduce şi Partidul Social-Democrat, partenerul de coaliţie al lui Merkel.

    Un alt apropiat al lui Schroeder, Thomas Steg, fost ofiţer de presă pentru SPD în Saxonia Inferioară, a fost purtător de cuvânt al Guvernului german în timpul primului mandat al lui Merkel. Ulterior, Steg şi-a înfiinţat propria companie de PR, iar în prezent reprezintă VW.

    Omologul său de la grupul Daimler, Eckart von Klaeden, s-a alăturat companiei auto direct de la cancelaria Germaniei, unde a fost consilier senior pentru Merkel.

    Scandalul din jurul VW a izbucnit în această lună în Statele Unite, compania fiind acuzată că se foloseşte de un soft care reduce nivelul noxelor la unele modele diesel, în timpul testelor oficiale.

    Grupul a recunoscut ulterior că circa 11 milioane de vehicule din întreaga lume sunt dotate cu acest soft şi a anunţat că le va rechema pentru înlăturarea softului şi unele modificări tehnice. VW trebuie să prezente autorităţilor din Germania un plan de rezolvare a crizei, până pe 7 octombrie.

  • IMAGINI DE ARHIVĂ. Cum arătau Ion Iliescu, Adrian Năstase, Mircea Geoană şi alţi politicieni români, în tinereţe – GALERIE FOTO

    O serie de imagini publicate pe internet îi prezintă pe câţiva politicieni români, la tinereţe. În imagini apar politicieni precum Ion Iliescu, Adrian Năstase, Marian Oprişan, Mircea Geoană, Adriean Videanu, Călin Popescu Tăriceanu, Cristian Adomniţei sau Cristian Boureanu. Pe cei mai mulţi dintre ei nu i-aţi putea recunoaşte.

    IMAGINI DE ARHIVĂ. Cum arătau Ion Iliescu, Adrian Năstase, Mircea Geoană şi alţi politicieni români, în tinereţe – GALERIE FOTO

  • Viaţa fabuloasă a regilor din Benin, despre care populaţia crede că au super-puteri şi că devin invizibili noaptea

    Benin, denumire oficială Republica Benin, este o ţară în vestul Africii, cunoscută în vechime ca Dahomey. Fotograful francez, Eric Laffourgue, a descoperit că obiceiurile străvechi încă sunt valabile şi în prezent, relatează Daily Mail.

    Deşi regii nu deţin nicio putere în această ţară democratică, încă sunt foarte respectaţi de către populaţie. Fotografiile lui surprind foarte bine cultura şi obiceiurile oamenilor. Eric le-a explicat celor de la Daily Mail că regalitatea din Benin a devenit un fel de atracţie turistică şi că mai au o oarecare influenţă asupra politicienilor care conduc ţara. Eric Laffourgue a mai spus că regele Abomey le cere turiştilor 250 de euro pentru a putea face poze cu el şi cu soţiile acestuia la palat.

    Păstrând obiceiurile, regii sunt transportaţi de oameni într-o caleaşcă, iar femeile îmbrăcate în rochii colorate bat clopote anunţând venirea acestuia.

    “Înainte să-i fac portretul lui Gbaguidi Ahotondji Sèvègni, regele al Savalou a trebuit să mă aplec în faţa lui, în semn de respect”, a mai spus Laffourgue .

    “Gbèmédô Tognon este considerat regele nopţii, ceea ce înseamnă că acesta capătă puteri speciale în timpul nopţii. Copiii cred că devine invizibil”, a adaugat Eric Laffourgue.

    Cineva trebuie să ţină o umbrelă deasupra regelui, de fiecare dată când acesta iese în public. “Doar regii pot avea umbrelă, iar umbrela este învârtită în sensul invers al acelor de ceasornic pentru a simboliza longevitatea acestuia. Chiar şi când se află într-o clădire este acoperit de o umbrelă”, a spus Eric.

    Când nu se plimbă în trăsurile trase de oameni, aceştia circulă în maşini cu numere de identificare speciale pentru a le semnala importanţa.

    Se crede că Vaudou (sau „Vodun” ori „Voodoo”, cum mai este numită) a apărut în Benin şi a fost introdusă în Brazilia, Insulele Caraibe, şi părţi ale Americii de Nord de către sclavii prinşi din această regiune a Coastei Sclavilor. Religia indigenă din Benin este practicată de circa 60% din populaţie. Din 1992 „Vodun” a fost recunoscută ca una dintre religiile oficiale ale Beninului şi o Sărbătoare Naţională Vodun are loc pe 10 ianuarie.

    “Regii au doctori la palat, dar şi vraci care să îi protejeze de ghinion şi de blestemele inamicilor”, a mai spus fotograful.

  • Un mare politician a MURIT. În ultima poezie scrisă, Corneliu Vadim Tudor şi-a PREVESTIT moartea

    Fondatorul PRM Corneliu Vadim Tudor, în vârstă de 65 de ani, a murit, luni, în Centrul Clinic de Urgenţă de Boli Cardiovasculare al Armatei, unde a fost dus după ce i s-a făcut rău. 

    Vedeţi AICI ultima poezie scrisă şi cine a fost Corneliu Vadim Tudor, unul dintre cei mai longevivi politicieni de după Revoluţie

  • Lasă-l să mă bată, că merit!

    Nimerit în mijlocul intrigilor politice, proiectul de cod fiscal promulgat de parlament dar respins de preşedintele Iohannis vine să mai măsoare încă odată sfânta ipocrizie românească, de la comunicatele în două luntri, care susţin necondiţionat reducerile de taxe prevăzute în document dar se declară îngrijorate de echilibrul bugetar, la nepăsarea celor dispuşi să speculeze orice în folosul intereselor proprii, fără măcar a încerca să se justifice, în afara unor numere seci.

    Numai că întorcând pe toate feţele nişte numere, risipim fondul problemei. În România sunt o mulţime de inşi obsedaţi de numere şi cred că aceasta este una din cauzele lipsei de progres a acestei naţii – nu principala, e adevărat. Dacă vrei să pari competent, începi să spui nişte numere şi gata, eşti competent: procentele mânuite de cei de la preşedinţie, procente verificate, contabiliceşte, pe hârtie cu pixul, constituie un bun exemplu.

    La şcoală eşti premiant dacă ştii multe numere, iar la slujbă eşti apreciat dacă ai ceva numere la îndemână – în cap sau pe o foaie sau pe un slide cu iconuri ghiduşe; totul este un proces cu nuanţe mecanice şi o rigoare tembelă, ce se iscă dintr-un proces educaţional care nu-ţi încurajează creativitatea, ci capacitatea de a ţine minte şi continuă într-o societate croită pe aceleaşi valori ghilotinante.

    Or numerele în sine nu reprezintă nimic; numerele nu înseamnă că ştii, ci numai că ai o memorie bună. Numerele sunt nişte unelte şi nu soluţia. Mii de miliarde, adică nişte numere mari de tot, au fost vărsate din vistieriile statelor pentru combaterea crizei; acum numerele cele mari s-au mutat în zona datoriilor statelor, iar Europa se duce în bălării. Principalul neajuns în discuţiile cu finanţiştii, des invocate în ultima vreme, este că acolo se discută strict pe numere, iar oficialii uită că nu numerele sunt importante, ci politicile şi stategiile şi viziunea de ansamblu.

    Există, în sensul tuturor celor spuse mai sus, mai multe exemple de ceea ce va să zică execiţiul „una spunem şi alta înseamnă“: termenii tranziţie şi reformă au fost citiţi mai degrabă ca dezastru economic, sărăcie şi şomaj, puterea financiară este mai mult cea a grupurilor de interese decât cea creatoare de locuri de muncă, controlul înseamnă mai degrabă vendetă politică, iar comunicarea înseamnă pur şi simplu dezinformare sau filtrul purtătorilor de cuvânt şi mai puţin transparenţă.

    Există un banc stupid cu muierea bătută bine de bărbat, dar care se răsteşte la cel venit să o ajute: „…e omul meu, ce treabă ai tu?, lasă-l să mă bată, că merit!“. Este modul de gândire al celor ce plâng de grija bugetului, mult mai preocupaţi de suma colectată şi spre deloc îngrijoraţi de modul în care se cheltuiesc banii, adică de fondul real al problemei. Au suportat experimente de genul supraaccizării carburanţilor pentru, chipurile, autostrăzi sau taxa pe stâlpi şi acum reducerea TVA sau a impozitării muncii le miroase rău, şi personal chiar nu înţeleg asta. Important este efectul banilor rămaşi pentru dezvoltarea sectorului privat, importantă este apariţia de noi locuri de muncă, importantă este chiar şi creşterea consumului.

    Să ne înţelegem, ştiu că Victor Ponta face ce face pentru capital politic, în prespectiva alegerilor de anul viitor; dar, pe de altă parte, a fost vreun premier până acum care să joace alftel decât politic?! Aşa că mai bine să luăm ce e de luat, punct!

    Iar războiul mimozelor dintre Cotroceni şi palatul Victoria mă fac să-l regret într-o oarecare măsură pe fostul preşedinte Băsescu, care nu se ascundea în spatele consilierilor sau al Facebookului şi măcar oferea spectacol. Sincer, nu-mi vine să cred că am scris asta!
    Ilustrez cu „Moartea lui Sardanapal“, de Delacroix. Este povestea ultimului mare rege din Ninive, renumit pentru viaţa luxoasă şi desfrânată pe care a dus-o, şi care, atacat de rebeli, a sortit pierzaniei toate cele ce-i erau apropiate, de la concubine la cai.


     

  • Opinie George Mioc, CEO PSI Industries: Sănătate, educaţie şi locuri de muncă: chemaţi antreprenorii români să ofere soluţii!

    Sigur, este firesc ca o formaţiune politică să arate că este pregătită în orice clipă să preia puterea, însă ideea programelor este să ofere nişte linii directoare credibile, nu nişte minciuni călduţe. Din păcate, ultimul astfel de document, programul de guvernare al PNL, suferă de acest păcat. Domnul Predoiu putea să îşi amintească de marele proiect al Alianţei D.A.: cota unică de impozitare. O idee simplă care, probabil, va rămâne în istoria economică a României. Ceea ce vreau să spun este că România are nevoie de astfel de proiecte puternice, clare şi care să aibă în spate susţinere politică, nu de nişte promisiuni slabe şi necredibile. Sunt câteva domenii în care este evident nevoie de reforme majore, pentru că situaţia este dramatică şi afectează milioane de cetăţeni.

    Învăţământul românesc se află evident pe o pantă descendentă. Fără îndoială că este nevoie şi de o alocare bugetară mai mare, dar nu cred că aici este singura mare problemă. Fără să am pretenţia că mă pricep la toate, observ că, de ani buni, sistemul este prizonierul unor sindicate politizate, ai căror lideri sunt arondaţi PSD. Ştiu că legea educaţiei a fost modificată de sute de ori, cu rezultatele pe care le vedem azi. Ceea ce sugerez eu este că educaţia să se adapteze cerinţelor pieţei muncii. Lăsaţi sindicatele politizate în plan secundar şi consultaţi mediul de afaceri, pentru ca şcoala să nu mai producă şomeri. Mediul de afaceri poate estima cel mai bine cerinţele pieţei muncii peste câţiva ani. Nu este vorba doar de reducerea şomajului în rândul tinerilor, ci de perspectiva de a atrage investiţii străine, în viitor. În plus, cred că prăbuşirea încrederii în învăţământul superior – universităţi corupte, precum cea din Reşiţa, cazurile tot mai frecvente de doctorate plagiate – va face ca elevii de elită să fugă, în măsura în care au posibilităţi materiale, la studii în străinătate. Puţin probabil să se mai întoarcă. Şi o menţiune specială: nu putem să mai ignorăm diferenţa uriaşă dintre învăţământul rural şi cel din mediul urban. Este nevoie de o strategie specială, trebuie să dăm o şansă copiilor de la ţară.

     Sistemul de sănătate a încremenit undeva între comunismul ceauşist şi capitalismul de cumetrie promovat de PSD. Când spui „corupţia ucide” nu este doar o metaforă. Revolta din iarna lui 2012, având în spate Antena 3 şi pe doctorul Raed Arafat, i-a speriat pe politicieni. Nimeni nu mai are curaj să vorbească despre reformă. Am mai scris, aici, în Business Magazin: trebuie spart monopolul CNAS, instituţie de stat care administrează complet netransparent banii pacienţilor, iar spitalele trebuie privatizate. Repet: da, sistemul este subfinanţat, dar acum, dacă vom arunca mai mulţi bani, vor fi înghiţiţi de corupţie. Uităm prea repede cum se făceau la spitalul judeţean din Mehedinţi achiziţiile de echipamente medicale: scumpe şi proaste, iar banii se scurgeau de fapt către baronimea PSD.


    Codul Fiscal şi Codul Muncii trebuie simplificate, tot după discuţii cu mediul de afaceri. În loc să intrăm din nou în competiţia „Cine scade mai mult taxele, dar promite alocări bugetare mai mari”, să depolitizăm ANAF şi să vedem cum putem face colectarea impozitelor într-un mod mai prietenos pentru contribuabili. Eu cred că, într-un an sau doi, se pot găsi soluţii ca absolut toate persoanele fizice şi juridice să interacţioneze cu inspectorii fiscali doar în mediul online, dacă doresc. În ceea ce priveşte Codul Muncii, am spus în urmă cu multe luni: dacă România doreşte să scadă şomajul, are nevoie de o piaţă a muncii flexibilă şi de un cod elaborat prin discuţii cu antreprenorii, nu la comanda sindicatelor. Nu îmi spuneţi, vă rog, că şomajul este sub 7%. Ştiţi foarte bine că acest fapt se datorează migraţiei masive. Piaţa muncii pierde enorm prin acest fenomen: pleacă persoane tinere, muncitoare, cu iniţiativă, capabile să se descurce în străinătate.

    Dacă vă veţi uita peste sondaje, veţi vedea că acestea sunt principalele preocupări ale românilor: sănătate, educaţie şi şomaj/ locuri de muncă, în special pentru cei tineri. Eu nu propun soluţii miraculoase, scoase din joben, ci cooptarea antreprenorilor în rezolvarea problemelor din aceste domenii. Nu neg importanţa sindicatelor, dar să fim sinceri: avem prea multe exemple de lideri corupţi sau/ şi care s-au folosit de angajaţii pe care-i reprezentau pentru a face o carieră în PSD. Eu susţin că dreapta poate găsi, împreună cu mediul de afaceri, soluţii curajoase, care să ducă la o creştere sănătoasă a economiei româneşti.

    Notă: Opinia prezentată îi aparţine domnului George Mioc şi nu implică în niciun fel redacţia Business Magazin sau organizaţia din care publicaţia face parte.