Fostul şef de stat a semnat un contract de închiriere a unei locuinţe de 8.200 metri pătraţi în Kalorama, un cartier rezidenţial din Washington D.C
Casa, construită din cărămidă roşie, are nouă dormitoare şi opt băi, extinse pe trei etaje, plus încă un nivel subteran. În plus, locuinţa este prevăzută cu o zonă unde se poate lua masa, o sufragerie cu un şemineu, precum şi cu o terasă ce dă într-o grădină minunată.
Fostul şef de stat a semnat un contract de închiriere a unei locuinţe de 8.200 metri pătraţi în Kalorama, un cartier rezidenţial din Washington D.C
Casa, construită din cărămidă roşie, are nouă dormitoare şi opt băi, extinse pe trei etaje, plus încă un nivel subteran. În plus, locuinţa este prevăzută cu o zonă unde se poate lua masa, o sufragerie cu un şemineu, precum şi cu o terasă ce dă într-o grădină minunată.
Nu au glumit când au spus că vor pleca din America dacă Trump va câştiga alegerile. BBC prezintă poveştile unor oameni care părăsesc „ţara tuturor posibilităţilor” temându-se de deciziile preşedintelui ales.
Sarah, care a dorit să îi fie anonim numele de familie din motive de siguranţă, a crezut că decizia lui Trump de a candida la prezidenţiale e o glumă. Pe 8 noiembrie şi-a dat seama, însă, că „imposibilul” s-a întâmplat şi Tump a câştigat alegerile. Aşadar, Sarah şi-a sunat soţul, plecat într-o deplasare în străinătate şi i-a spus: „M-am hotărât. Trebuie să plecăm de aici şi nu glumesc”. Iar răspunsul lui a fost: „Ştiu. Vom pleca”. O lună mai târziu, Sarah, în vârstă de 43 de ani şi soţul său, de 45 de ani, împreună cu cele două fiice aflate încă în şcoală, au părăsit micuţul oraş Midwest, unde şi-au petrecut ultimii trei ani şi jumătate, şi s-au mutat la mii de km distanţă de SUA. Şi nu au de gând să se întoarcă. Soţul său nu este din SUA, nu are viză de rezident şi are foarte multe deplasări în afara ţării, în interes de serviciu. Copiii au dublă cetăţenie, însă el şi-a luat mereu viză temporară pentru perioadele în care stătea cu familia. „Cu schimbările noii administraţii ne este teamă că nu va mai putea intra în ţară”, spunea femeia. Însă acum, la mii de km distanţă, Sarah se consideră o norocoasă că a putut pleca. Se îngrijorează, însă, pentru cei care nu au posibilitatea să plece.
Pentru Cori Carl şi soţia sa, Casey Daly, nu doar alegerea lui Trump a fost motivul determinant. „Chiar înainte ca Trump să devină un candidat viabil, ne-am dat seama că mediul politic devine instabil”, spune Carl. Aşadar, au început să caute opţiuni de noi reşedinţe înafara ţării. „Ne-am hotărât să ne mutăm în Canada”, spunea acesta, iar în ianuarie anul trecut, s-au mutat din Brooklyn în Toronto, având norocul să beneficieze de o tranziţie uşoară şi în ceea ce ţine de serviciu: Carl este consultant în comunicare şi lucrează ca freelancer, iar Daly este analist la o companie multinaţională, care are birouri şi în Toronto. Cei doi spun că îşi doresc să îşi ofere ajutorul şi altor americani ce vor să se mute şi întâmpină probleme cu relocarea.
Marisa, mamă a doi copii care locuieşte în sudul SUA, spune că va aplica pentru obţinerea dublei cetăţenii într-o ţară europeană din care provin bunicii săi. Bunicul său a fost rezident în SUA, dar nu şi-a păstrat şi cetăţenia. „Oamenii din jurul meu vorbesc constant despre Trump ca fiind preşedintele care va trimite imigranţii acasă şi va pune americani în locul lor. Nu aş vrea să îmi cresc copii cu asemenea valori”, spune Marisa. Fratele său mai mare a obţinut deja dubla cetăţenie, lucru care o încurajează şi mai mult. De asemenea, soţul său a început să caute, orientativ, diverse joburi în Europa. Pentru Marisa relocarea este un plan de rezervă, dar unul pe care are de gând să îl pună în aplicare dacă va fi nevoită.
Samantha Wills, designer de bijuterii şi antreprenor australian, a început afacerea acum 12 ani, când şi-a împachetat lucrurile şi a părăsit oraşul natal din Port Macquarie şi a condus până la Sydney cu ambiţia de a deveni cineva. Succesul ei nu a venit peste noapte, dar Samantha a reuşit să treacă peste toate. Afacerea ei a crescut de la o afacere locală la una internaţională, pornind de la o piaţă din Sidney.
La vârsta de 26 de ani a reuşit să obţină, în urma afacerilor pe care le avea, primul milion de dolari. Astăzi, opt ani mai târziu, designerul de bijuterii are o afacere cu sediul în New York şi o cifră de afaceri de peste zece milioane de dolari cu echipe în Japonia, Franţa şi în ţara sa de origine, Australia.
Afacerea antreprenorului australian a debutat înainte de apariţia platformelor Facebook şi Instagram. ,,Prima încercare prin care am trecut a fost să creez un brand prin care să le dau posibilitatea oamenilor să se implice, să facă parte din el”, a declarat Samantha Wills. În 2004 ea a început să vândă bijuterii realizate manual în faimoasele pieţe locale din Bondi Beach; patru ani mai târziu s-a trezit că are şi mai multe datorii. A investit fiecare dolar pe care îl obţinea în inele, coliere , cercei şi brăţări, dar nu a reuşit să scape de datoriile pe care le avea.
Piesele realizate de designerul australian au reuşit însă să fie validate la nivel internaţional; stiliştii au promovat bijuteriile Samanthei oferindu-le unor vedete internaţionale precum Eva Mendes, Rihanna şi Drew Barrymore. O pereche de cercei aparţinând antreprenorului australian au fost prezentaţi în al doilea episod din Sex & the City.
Munca pe care a depus-o pentru a ajunge la succes este unul dintre motivele pentru care ea a lansat Fundatia Samantha Wills la începutul acestui an. Prin această fundaţie a încercat să ajute la consolidarea rolului femeilor în afaceri, prin schimbul experienţelor sale. “Primul tău milion de dolari este cea mai grea piatră de hotar”, a spus Wills. “Trebuie să înveţi câteva lecţii dacă vrei să faci un milion de dolari: trebuie să te aştepţi la neaşteptat; trebuie să-ţi ştii punctele slabe; să creezi un vis de echipă; să canalizezi eforturile tale de fondator”. Samantha Wills are o avere estimată la peste 7 milioane de dolari.
Operatorul aerian Alitalia pare să părăsească România de la 1 februarie, dacă ne ghidăm după rezervările ce se pot face pe site-ul companiei. Astfel, pentru cine va încerca să îşi rezerve un zbor spre Roma cu operatorul italian începând cu 1 februarie pe site-ul alitalia.com, îi va fi alocat un zbor operat de TAROM. Pe data de 31 ianuarie, rezervările făcute pe site-ul companiei afişează cele două zboruri zilnice ale companiei spre Roma, la 6 şi 20 şi la 19 şi 5, cu tarife de 54 de dolari pe acest segment de zbor.
În intervalul 25-31 ianuarie, preţul biletelor de avion spre Roma este de 40 de dolari, potrivit aceleiaşi surse.
În acelaşi timp, dacă veţi încerca să rezervaţi un zbor de întoarcere din Roma pe data de 4 februarie pe site-ul Alitalia, veţi primi ca variantă de zbor ruta Roma-Belgrad-Bucureşti; zborul din Belgrad spre Bucureşti fiind operat de Air Serbia.
Contactaţi de Business Magazin, reprezentanţii Alitalia nu au furnizat niciun comentariu pe această temă până în acest moment. De asemenea, reprezentanţii Companiei Naţionale de Aeroporturi Bucureşti spun că nu au încă nicio informaţie oficială referitoare la plecarea operatorului italian din România.
În prezent, Alitalia operează două zboruri pe zi din Bucureşti, la 6 şi 20 şi la 19 şi 15; întoarcerile din Roma spre Bucureşti sunt la 15 şi 10 şi la 21 şi 50 de minute de pe aeroportul Fiumicino. În 2016, compania a renunţat şi la ruta Milano-Bucureşti.
Potrivit informaţiilor de pe site-ul Skyteam, alianţa aviatică din care face parte operatorul italian, Alitalia are o flotă de 120 de aeronave cu o medie a vârstei de şapte ani. Compania operează în prezent pe 83 de destinaţii din 41 de ţări şi transportă 23,2 milioane de pasageri anual. Compania are venituri operaţionale anuale de 3,1 miliarde de dolari. În 2014, operatorul aerian Etihad Airways din Abu Dhabi a preluat o participaţie de 49% la compania Alitalia, aflată atunci aproape de faliment.
Un articol al publicaţiei Times of Malta dezvăluie planurile Etihad pentru perioada următoare: operatorul cu sediul central în Abu Dhabi îşi revizuieşte strategia de investiţii în operatorii aerieni cu tradiţie din Europa şi caută să facă un exit din aceste companii. Iniţial, Etihad văzuse o strategie în a investi în operatori precum Air Berlin, Alitalia şi Air Serbia cu scopul de a-şi extinde reţelele. Air Berlin şi Alitalia au eşuat însă în revenirea la profitabilitate, astfel că investiţiile în aceşti operatori nu mai sunt justificate.
Etihad a anunţat în decembrie că renunţă la o parte din angajaţi. Cotidianul german Handelsblatt a citat mai multe surse care spuneau că Etihad plănuieşte să renunţe la investiţiile din Europa începând cu luna ianuarie.
În decembrie, compania a finalizat o înţelegere în ce priveşte Air Berlin, deţinut de Etihad în proporţie de 29%, pentru a închiria 28 de aeronave şi echipajele acestora operatorului german Lufthansa. Unitatea low-cost Niki a Air Berlin va intra într-un joint venture cu tour operatorul TUI. Măsurile vor înjumătăţi flota Air Berlin, care va ajunge la 75 de aeronave folosite mai ales în zboruri de lung curier din Berlin şi Dusseldorf.
Motivul evident de renunţare a operatorului italian la rutele de pe Otopeni este ofensiva agresivă a operatorilor low-cost pe destinaţiile din Peninsulă. În Italia, traficul aerian este dominat de Ryanair – operatorul low-cost a speculat slăbiciuni ale Alitalia precum flota veche şi lipsa resurselor pentru dezvoltare. De pe aeroportul Henri Coandă, Ryanair operează două curse zilnice spre Roma.
Operatorul aerian low-cost irlandez plănuieşte ca în 2017 să crească traficul de pasageri cu 10% în Italia, până la 35 de milioane. Compania a anunţat că va investi 1 miliard de dolari în 10 noi aeronave şi va deschide 44 de rute noi de pe 23 de aeroporturi regionale.
În întreaga Europa, Ryanair plănuieşte să crească traficul pasagerilor cu 10% până la 117 milioane, pe măsură ce îi va ademeni pe clienţi de la operatorii cu tradiţie. Ryanair a semnalat în presa internaţională la finalul anului trecut că va intensifica războiul preţurilor, cu preţuri la tarifele de zbor anul acesta ce vor scădea, în medie, cu 8% pe parcursul primei jumătăţi a acestui an fiscal.
Operatorul aerian Alitalia pare să părăsească România de la 1 februarie, dacă ne ghidăm după rezervările ce se pot face pe site-ul companiei. Astfel, pentru cine va încerca să îşi rezerve un zbor spre Roma cu operatorul italian începând cu 1 februarie pe site-ul alitalia.com, îi va fi alocat un zbor operat de TAROM. Pe data de 31 ianuarie, rezervările făcute pe site-ul companiei afişează cele două zboruri zilnice ale companiei spre Roma, la 6 şi 20 şi la 19 şi 5, cu tarife de 54 de dolari pe acest segment de zbor.
În intervalul 25-31 ianuarie, preţul biletelor de avion spre Roma este de 40 de dolari, potrivit aceleiaşi surse.
În acelaşi timp, dacă veţi încerca să rezervaţi un zbor de întoarcere din Roma pe data de 4 februarie pe site-ul Alitalia, veţi primi ca variantă de zbor ruta Roma-Belgrad-Bucureşti; zborul din Belgrad spre Bucureşti fiind operat de Air Serbia.
Contactaţi de Business Magazin, reprezentanţii Alitalia nu au furnizat niciun comentariu pe această temă până în acest moment. De asemenea, reprezentanţii Companiei Naţionale de Aeroporturi Bucureşti spun că nu au încă nicio informaţie oficială referitoare la plecarea operatorului italian din România.
În prezent, Alitalia operează două zboruri pe zi din Bucureşti, la 6 şi 20 şi la 19 şi 15; întoarcerile din Roma spre Bucureşti sunt la 15 şi 10 şi la 21 şi 50 de minute de pe aeroportul Fiumicino. În 2016, compania a renunţat şi la ruta Milano-Bucureşti.
Potrivit informaţiilor de pe site-ul Skyteam, alianţa aviatică din care face parte operatorul italian, Alitalia are o flotă de 120 de aeronave cu o medie a vârstei de şapte ani. Compania operează în prezent pe 83 de destinaţii din 41 de ţări şi transportă 23,2 milioane de pasageri anual. Compania are venituri operaţionale anuale de 3,1 miliarde de dolari. În 2014, operatorul aerian Etihad Airways din Abu Dhabi a preluat o participaţie de 49% la compania Alitalia, aflată atunci aproape de faliment.
Un articol al publicaţiei Times of Malta dezvăluie planurile Etihad pentru perioada următoare: operatorul cu sediul central în Abu Dhabi îşi revizuieşte strategia de investiţii în operatorii aerieni cu tradiţie din Europa şi caută să facă un exit din aceste companii. Iniţial, Etihad văzuse o strategie în a investi în operatori precum Air Berlin, Alitalia şi Air Serbia cu scopul de a-şi extinde reţelele. Air Berlin şi Alitalia au eşuat însă în revenirea la profitabilitate, astfel că investiţiile în aceşti operatori nu mai sunt justificate.
Etihad a anunţat în decembrie că renunţă la o parte din angajaţi. Cotidianul german Handelsblatt a citat mai multe surse care spuneau că Etihad plănuieşte să renunţe la investiţiile din Europa începând cu luna ianuarie.
În decembrie, compania a finalizat o înţelegere în ce priveşte Air Berlin, deţinut de Etihad în proporţie de 29%, pentru a închiria 28 de aeronave şi echipajele acestora operatorului german Lufthansa. Unitatea low-cost Niki a Air Berlin va intra într-un joint venture cu tour operatorul TUI. Măsurile vor înjumătăţi flota Air Berlin, care va ajunge la 75 de aeronave folosite mai ales în zboruri de lung curier din Berlin şi Dusseldorf.
Motivul evident de renunţare a operatorului italian la rutele de pe Otopeni este ofensiva agresivă a operatorilor low-cost pe destinaţiile din Peninsulă. În Italia, traficul aerian este dominat de Ryanair – operatorul low-cost a speculat slăbiciuni ale Alitalia precum flota veche şi lipsa resurselor pentru dezvoltare. De pe aeroportul Henri Coandă, Ryanair operează două curse zilnice spre Roma.
Operatorul aerian low-cost irlandez plănuieşte ca în 2017 să crească traficul de pasageri cu 10% în Italia, până la 35 de milioane. Compania a anunţat că va investi 1 miliard de dolari în 10 noi aeronave şi va deschide 44 de rute noi de pe 23 de aeroporturi regionale.
În întreaga Europa, Ryanair plănuieşte să crească traficul pasagerilor cu 10% până la 117 milioane, pe măsură ce îi va ademeni pe clienţi de la operatorii cu tradiţie. Ryanair a semnalat în presa internaţională la finalul anului trecut că va intensifica războiul preţurilor, cu preţuri la tarifele de zbor anul acesta ce vor scădea, în medie, cu 8% pe parcursul primei jumătăţi a acestui an fiscal.
David Cameron şi fostul său cancelar, George Osborne, au ţinut prima pagină cu onorariile lor uriaşe pentru discursuri publice după ce au părăsit Cabinetul. Totuşi, un ministru mai puţin cunoscut îi întrece cu desăvârşire când vine vorba de câştigurile extra-job, conform Daily Mail Online.
Deputatul Tory Geoffrey Cox a câştigat aproape 670.000 de lire sterline pe lângă veniturile sale parlamentare de 74.962 de lire sterline în ultimul an. El a câştigat fabuloasa sumă – care este de 25 de ori mai mare decât salariul mediu în Marea Britanie – din activitatea sa ca avocat. Unul dintre joburile sale, prin care Cox furnizează servicii de consultanţă juridică, i-a adus aproape 147.000 de lire sterline pentru aproximativ 80 de ore de muncă.
În ciuda veniturilor sale vaste şi a salariului de deputat, Cox a revendicat încă 16.500 de lire sterline pentru cheltuielile sale ca deputat, în acest an financiar. Doar în luna septembrie a luat din taxele contribuabililor o sumă de 94.74 de lire sterline pentru a-şi achiziţiona un frigider în biroul său de circumscripţie.
În total, Cox a înregistrat venituri suplimentare de 666.922 de lire sterline în ultimele 12 luni, cu toate că unele dintre acestea sunt pentru activitatea efectuată anterior. Venitul său provine de la mai multe firme juridice din Marea Britanie, dar include, de asemenea, veniturile a trei companii aflate în paradisul fiscal din Insulele Cayman.
La inceputul acestui an, el a fost mustrat pentru că a „omis” să declare suma 400.000 de lire sterline câştigată 2015. Cox a fost forţat să îşi ceară scuze, dar a scăpat fără nicio acuzaţie oficială împotriva sa. Comitetul a conchis că deptatul a comis o încălcare „gravă” a normelor, dar a acceptat declaraţia sa, aceea că nu a intenţionat să-şi ascundă câştigurile.
Atunci când a fost criticat pentru nivelul câştigurilor sale din trecut, Cox a susţinut că taxele pe care le plăteşte sunt mai mari decât salariul său de deputat. Mai mult, el a mai spus că a lucrat între 50 şi 60 de ore pe săptămână pentru circumscripţia sa, desfăşurâdu-şi activităţile juridice în timpul vacanţei parlamentare sau la sfârşit de săptămână.
David Cameron şi fostul său cancelar, George Osborne, au ţinut prima pagină cu onorariile lor uriaşe pentru discursuri publice după ce au părăsit Cabinetul. Totuşi, un ministru mai puţin cunoscut îi întrece cu desăvârşire când vine vorba de câştigurile extra-job, conform Daily Mail Online.
Deputatul Tory Geoffrey Cox a câştigat aproape 670.000 de lire sterline pe lângă veniturile sale parlamentare de 74.962 de lire sterline în ultimul an. El a câştigat fabuloasa sumă – care este de 25 de ori mai mare decât salariul mediu în Marea Britanie – din activitatea sa ca avocat. Unul dintre joburile sale, prin care Cox furnizează servicii de consultanţă juridică, i-a adus aproape 147.000 de lire sterline pentru aproximativ 80 de ore de muncă.
În ciuda veniturilor sale vaste şi a salariului de deputat, Cox a revendicat încă 16.500 de lire sterline pentru cheltuielile sale ca deputat, în acest an financiar. Doar în luna septembrie a luat din taxele contribuabililor o sumă de 94.74 de lire sterline pentru a-şi achiziţiona un frigider în biroul său de circumscripţie.
În total, Cox a înregistrat venituri suplimentare de 666.922 de lire sterline în ultimele 12 luni, cu toate că unele dintre acestea sunt pentru activitatea efectuată anterior. Venitul său provine de la mai multe firme juridice din Marea Britanie, dar include, de asemenea, veniturile a trei companii aflate în paradisul fiscal din Insulele Cayman.
La inceputul acestui an, el a fost mustrat pentru că a „omis” să declare suma 400.000 de lire sterline câştigată 2015. Cox a fost forţat să îşi ceară scuze, dar a scăpat fără nicio acuzaţie oficială împotriva sa. Comitetul a conchis că deptatul a comis o încălcare „gravă” a normelor, dar a acceptat declaraţia sa, aceea că nu a intenţionat să-şi ascundă câştigurile.
Atunci când a fost criticat pentru nivelul câştigurilor sale din trecut, Cox a susţinut că taxele pe care le plăteşte sunt mai mari decât salariul său de deputat. Mai mult, el a mai spus că a lucrat între 50 şi 60 de ore pe săptămână pentru circumscripţia sa, desfăşurâdu-şi activităţile juridice în timpul vacanţei parlamentare sau la sfârşit de săptămână.