Tag: muzica

  • Povestea tinerei care a construit două companii până la vârsta de 24 de ani, chiar dacă a locuit într-un sat unde nu avea nici măcar apă curentă

    Primii 5 ani din viaţă i-a petrecut în China, într-un sat unde nu avea nici măcar apă curentă. Pentru a-i asigura un nivel minim de trai, părinţii lucrau ture de noapte ca ospătari la restaurante.

    “Una dintre amintirile din copilărie este legată de momentul în care ne-am mutat în Colorado, lângă aeroport”, povesteşte tânăra. “Când auzeam avioanele fugeam afară şi visam că într-o zi voi putea să zbor, să călătoresc.”

    Liu a absolvit Universitatea din Berkeley în 2012, reuşind între timp să construiască unul dintre cele mai apreciate start-up-uri din domeniu. Tânăra a debutat în antreprenoriat încă din timpul facultăţii, construind diverse gadget-uri alături de colegii săi. În loc să le lase în dulapurile din Berkeley, ea s-a gândit că ar putea scoate ceva bani de pe urma obiectelor construite; după ce mai multe proiecte au eşuat, Liu a pornit o companie în domeniul biomedical, Nanoly Bioscience.

    Un an mai târziu, alături de alţi cinci, ea a pus bazele Enplug. Pentru a convinge companiile să îi cumpere software-ul, Liu mergea din uşă în uşă şi explica avantajele produsului.

    Compania a ajuns astăzi la peste 300 de clienţi din numeroase ţări, inclusiv Nigeria, Japonia, Australia sau Slovacia. În majoritatea cazurilor, Enplug vinde licenţe la preţul de 99 de dolari pe lună.

    “Nu cred că e bine să te gândeşti tot timpul la afacerea ta”, a declarat Liu Nanxi, care a studiat în copilărie vioara şi pianul. Şi a urmat această idee, arătându-se deschisă în faţa unor oportunităţi care nu aveau nicio legătură cu antreprenoriatul. Recent, ea l-a cunoscut în cadrul unui eveniment pe Pascal Guyon, câştigător al unui premiu Grammy, şi i-a propus să compună împreună o melodie. Week-end-ul următor, ei s-au întâlnit la studioul de înregistrare şi au compus, în doar patru ore, un cântec.

  • Bucureştiul se pregăteşte de festival şi ridică pretenţii la titlul de capitală a evenimentelor muzicale din România

    ”Planurile pentru un festival în Bucureşti le am de vreo doi ani. Dar este un eveniment foarte scump, fiind comercial; e scump din cauza artiştilor, pentru că cei de mainstage de EDM (electronic dance music – n.red.) cer foarte mult, între 200.000 şi 250.000 de euro. Să cheltuieşti un milion în avans e o problemă“, povesteşte Ioan Borzea.

    Prima ediţie a Sunwaves a avut loc în 2007, iar de atunci se află pe lista festivalurilor care nu trebuie ratate de iubitorii muzicii electronice. De-a lungul ultimilor 10 ani, la Sunwaves au pus muzică unii dintre cei mai de notorietate DJ ai lumii: Ricardo Villalobos, Richie Hawtin, DJ Sneak, Carl Cox sau Marco Carola sunt doar câţiva dintre cei care au urcat la pupitrul festivalului. Anul acesta, cea de-a 21-a ediţie a durat patru zile şi s-a desfăşurat pe plaja Crazy Beach din Mamaia Nord, din line-up făcând parte DJ români şi internaţionali, din ţări precum Germania sau Italia. Muzica de acest gen are din ce în ce mai mult succes în România, ca dovadă şi apetitul tot mai mare pentru evenimentele organizate în Cluj sau Iaşi. Cum a rămas, atunci, Bucureştiul în urmă? Ioan Borzea vorbeşte de patru festivaluri care s-au anulat, existând chiar şi discuţii ca Untold să vină în Capitală. Mai exact, au fost cinci evenimente în competiţie, dar Timeshift este singurul proiect rămas în picioare.

    Astfel, prima ediţia a Timeshift se va desfăşura la Romexpo, în perioada 20-23 iulie. Festivalul este prevăzut cu patru scene: Mainstage, unde vor avea loc evenimentele principale, scena Kristal, amplasată în pavilionul central, scena Control – unde vor fi şi artişti din clubul cu acelaşi nume – şi scena a patra, care va fi destinată genurilor drum’n’bass şi trance. Scena principală va fi în aer liber, iar muzica va ţine până la 2 dimineaţa, în vreme ce două dintre scene vor fi amenajate în corturi. ”Puteam să iau şi pavilioane, dar să băgăm oamenii în interior, în plină vară, în iulie, e destul de complicat. Aşa, scenele sunt deschise de la 9 seara la 7 dimineaţa“, spune Ioan Borzea.

    Primul artist care va apărea în cadrul evenimentului a fost contactat în decembrie, iar festivalul în forma actuală i-l datorează de fapt lui David Guetta. ”Noi am vrut iniţial să îl facem în septembrie şi să îl numim Equinox, pentru că era exact în zilele în care oamenii din Bucureşti îşi terminau vacanţele, şcolile începeau din nou şi aşa mai departe. Dar Guetta ne-a zis că are două date libere: 21 şi 22 iulie; în momentul respectiv ne-am mutat în iulie.“

    Lista de artişti care vor fi prezenţi la Timeshift e destul de lungă, dar trebuie menţionaţi măcar o parte dintre ei: David Guetta, DJ Snake, Above and Beyond, Orbital, Faithless, Markus Schulz, Chicane sau Loco Dice; toţi sunt nume cunoscute în lumea muzicii electronice. ”Am ales să reprezentăm curentele importante din muzica electronică, din punctul acesta de vedere am încercat să fim stricţi“, spune Ioan Borzea. ”Avem cinci promoteri diferiţi: unul pe trance, unul pe drum’n’bass, unul este pe indie, cei de la Control şi noi. Toţi îşi fac reclamă pe reţelele de socializare, dar noi coordonăm totul.“

    Bugetul festivalului se ridică la 2 milioane de euro, mare parte a banilor fiind destinată onorariilor cerute de artişti. ”În rest, logistica e cam la fel, din punct de vedere tehnic te costă mult doar scena principală. OK, preţurile noastre sunt mult mai mici decât cele ale Untold pentru că noi facem asta de ani de zile, avem parteneri cu care lucrăm de mult.“

    Preţul biletelor este mai mic decât în cazul altor festivaluri, ”pentru că este prima ediţie a festivalului şi vreau cantitate, aş vrea să îşi permită oricine; decât 20.000 de oameni care să dea 300 de lei pe un bilet, mai bine 40.000 de oameni cu bilete de 200 de lei.“ Din punct de vedere financiar, explică organizatorul Timeshift, un număr zilnic de 15.000 de participanţi ar fi suficient pentru break-even. ”Ai o bază care cumpără abonamente, iar apoi îi ai pe cei care cumpără doar bilete pe zile; adunaţi, ei pot să genereze şi un trafic de până la 200.000 de oameni. Ca aşteptări, noi am vrea să vedem 25.000 de oameni pe zi – 15.000 scena principală, 5.000 în pavilionul central şi 5.000 în celelalte două scene. Acesta este targetul; că facem 50.000 sau 15.000, rămâne de văzut.“

    Cât despre modalităţile de plată, Ioan Borzea explică de ce a ales sistemul cu jetoane în locul celui cu card, folosit la tot mai multe evenimente. ”Noi ne organizăm singuri barurile şi am considerat că la vânzarea cu card am pierde bani. Sunt foarte mulţi oameni implicaţi: te duci, îţi pui bani pe card, te duci la bar şi când ai ajuns ceri două cola, două cocktailuri şi două beri; barmanul trebuie să bată la casa de marcat ce ai comandat, tu trebuie să treci cardul prin aparat, primeşti bonul fiscal şi abia apoi primeşti băuturile. Sunt timpi morţi. În cazul jetoanelor e mult mai simplu, pentru că primeşti bonul fiscal la început, când le cumperi. Partea de comandă merge mult mai repede şi cozile sunt mai mici.“

    Competitorul cel mai mare al Timeshift în momentul de faţă e Neversea – festival aflat de asemenea la prima ediţie, organizat de cei care se ocupă şi de Untold –, pentru că se desfăşoară cu două săptămâni înainte. ”Cine vrea să meargă se poate duce şi aici, şi acolo“, spune Ioan Borzea. ”La noi avantajul e că vorbim de un festival în Bucureşti – nu te costă cazarea sau mâncarea.“

    Din cauza faptului că s-au anulat atât de multe festivaluri, sponsorii au devenit foarte atenţi, explică organizatorul. ”Au fost interesaţi, dar contractele efective le-am încheiat foarte greu şi pe alte sume. Dar faţă de cât avem noi bugetul, lucrurile sunt în regulă. Pentru prima ediţie, eu sunt mulţumit. Dacă avem la festival 25-30.000 de oameni, la anul o să sară preţul de patru ori. Important, pentru noi, e să ieşim anul ăsta pe zero.“ Cu toate acestea, printre sponsorii principali ai evenimentului se numără companii importante, precum Kaufland sau Ţiriac Auto.

    În funcţie de încasările din această perioadă, adică bilete vândute online, înainte de începerea oficială a festivalului, Timeshift ar putea avea nişte decoruri ”mai mari sau mai mici“; e în funcţie de buget, iar acesta se calculează şi în funcţie de încasări. ”Momentan suntem la varianta «să arate bine» – poţi să mai iei nişte lucruri în plus, dar mai bine te asiguri că lucrurile de bază sunt la locul lor, pentru că poţi oricând să suplimentezi.“ Organizatorii s-au promovat prin Festicket, care e un site internaţional de vânzare de bilete, cu o bază de clienţi ce numără 155.000 de persoane. ”Am promovat mult festivalul în Bulgaria, pentru că e aproape, în Moldova, Ucraina şi mai puţin în Ungaria, pentru că cei de acolo trag mai mult către festivalurile din Croaţia sau Serbia. Nu mă aştept totuşi să vină prea mulţi străini încă de la prima ediţie, poate în jur de 10%. Nu e ca la Sunwaves, care e pus deja pe harta mondială a muzicii house; acolo jumătate sunt străini, jumătate români.“

    Colaborarea cu autorităţile a decurs bine până acum, iar Ioan Borzea se aşteaptă la acest lucru şi în continuare. ”Până la urmă, cred că toată lumea îşi doreşte un festival în Bucureşti.“

  • De ce chelnerii supraponderali te fac să bei mai mult alcool. 6 lucruri care îţi influenţează în mod inconştient comanda la restaurant

    În timp ce aceste elemente par complet obişnuite, cercetătorii au arătat că aceşti factori, dar şi alţii, pot influenţa ceea ce veţi consuma.

    Specialiştii de le Universitatea Cornell au prezentat o serie de factori care influenţează comanda la restaurant:

    Indicele de masă corporală (IMC) al ospătarului

    S-ar putea să vă gândiţi că principalul scop al chelnerului vostru este doar să vă servească, însă cercetătorii au descoperit că greutatea lui are o influenţă directă asupra a ceea ce vei mânca şi bea. Un nou studiu a descoperit că există de patru ori mai multe şanse ca oamenii să comande desert atunci când chelnerul are un IMC ridicat – şi efectul este mai mare la clienţii mai slabi. Potrivit aceluiaşi studiu, a afectat chiar şi cât au băut: clienţii cu un chelner supraponderal au consumat 17% mai mult alcool decât cei cu unul mai slab. Pentru a combate această situaţie, cercetătorii spun că este mai bine să decideţi înainte de a vă aşeza la masă dacă doriţi sau nu să serviţi şi desert.

    Citiţi continuarea pe www.gustarte.ro

  • Cum poţi să faci 20.000 de dolari dacă ai un iPod funcţional pe acasă

    De-a lungul ultimilor ani piaţa ipod-urilor pentru colecţionari a crescut foarte mult, iar un ipod neutilizat poate fi vândut şi cu 20.000 de dolari pe ebay sau cu câteva mii de dolari dacă a fost utilizat.

    La vremea respectivă iPod-ul era un produs foarte important pentru Apple, generând miliarde de dolari în vânzări pe tot globul. Însă după 13 ani de activitate, Apple a încetat dezvoltarea produsului în 2014. Vânzările au început să scadă după ce tot compania californiană a lansat în 2007 primul iPhone.

    Aşadar dacă aveţi vreun iPod ce adună praf printr-un dulap poate ar fi bine să-l scoateţi la vânzare.

  • De câţi oameni este nevoie pentru a produce un hit muzical

    Potrivit Music Week, în medie ai nevoie de 4,5 oameni pentru a compune un hit şi de 4,6 oameni pentru ca melodia să intre în top 30.

    Mai mult de atât, 13% dintre cele mai mari hituri ale anului muzical 2016 au fost compuse de către peste 8 compozitori. Mai multe melodii precum – Let me Love You (Justin Bieber cu Dj Snake) au 11, 12 compozitori.

    Doar cinci melodii din top 100 au fost scrise de o singură persoană (o melodie a fost cover, iar celălalte au fost compuse de Twenty One Pilots, Calvin Harris şi Mike Posner).

    Chiar şi artiştii care sunt văzuţi de public ca fiind artişti solo colaborează cu alţi oameni. De exemplu, 9 persoane au contribuit la scrierea hit-ului Galway Girl a lui Ed Sheeran.

    La creearea mega hitului “Uptown Funk” a lui Mark Ronson au participat nu mai puţin de 13 persoane, în timp ce melodia “One Dance”, cea mai bine vândută anul trecut, pe care o cântă Drake, a fost compusă de 8 persoane.

    Un motiv pentru care atât de mulţi oameni participă la creearea unei melodii este faptul că aceste colaborări încurajează creativitatea şi accelerează procesul de creaţie.

    Trăim în epoca vitezei internetului, rapperul Future demonstrând că poate lansa două albume nr 1 unul după altul. 

  • “Nebunii” din publicitate, oameni creativi si agenţii digitale care generează idei cărora le dăm share zi de zi, vin la iCEE.fest

    Pe lângă ei, iCEE.fest 2017aici agenda ediţiei din acest – aduce si experţi care cultivă creativitatea pentru organizaţiile care au nevoie permanentă de idei noi pentru a evolua.

    Dave Birss, Fondator şi Editor @ OpenForIdeas.org

    După 19 ani petrecuţi pe poziţii cheie în cadrul unor agenţii de creaţie majore, Dave scrie acum pentru OpenForIdeas şi oferă sfaturi în zona de creativitate practică.

    The creative management blues” – o prezentare care va îmbina ideile cu muzica  şi ”If creativity is the answer, the question is wrong” 16 iunie) sunt cele două sesiuni speciale pe care Dave le va susţine pe scena Upgrade a iCEEfest..

    Marcus Wilding, Managing Partner/ Client Leader @ Mindshare

    Marcus va vorbi, printer altele, despre “Image_Hack“, o iniţiativă derulată de Mindshare, pentru Unilever, care îşi propune să schimbe “dictatura Photoshop” si stereotipurile după care sunt văzute femeile în media şi marketing. Iată povestea, pe scurt:

     

    Steve Bartlett (foto), CEO/ Fondator @ SocialChain

    La doar 24 de ani, Steve este un “copil minune” al advertisingului din Marea Britanie, compania sa fiind una dintre cele mai bine cotate ale momentului.

    Campania “Welcome to Zlatan” a fost realizată în mometul în care atacantul suedez a fost transferat la Mancherster United.


     

    Kris Smith, General Manager Europe şi Sicco Wegerif, Head of Platforms, ambii de la Media Monks

    Campania lor, “Google: Nightwalk in Marseille” este prima care foloseşte Google Street View pe timpul nopţii. E doar una dintre producţiile spectaculoase ale celor de la Media Monks.


    Fadi Shuman, Global Chief Digital Officer @ Geometry Global, o agenţie cu echipe în 56 de pieţe şi expertiză în eCommerce, digital şi trade marketing, va fi si el present.

    Bruno Ribeiro, Creative Director şi Fred Bosch, Head of Digital Innovation (Madrid), ambii de la Mullen Lowe, agenţie creativă celebră, care operează în mai mult de 65 de pieţe.

    Aceasta este campania ”Try My Bra” pentru sloggi, parte a Triumph Group.


     

    Damola Timeyin, Strategy Director şi Kate Murphy, Associate Creative Director, ambii de la BBH, una dintre cele mai importante agenţii de creaţie la nivel mondial.

    Cei doi revin la iCEE.fest după succesul prezentării de anul trecut: In Pursuit of the Idea

    Multe alte nume sunt confirmate în zona de creaţie, printre care:

    Jeanette Okwu, Global Business Director, Digital & Social Media @ Spark 44
    Katy Howell, CEO @ Immediate Future
    Ravid Kuperberg, Partner @ The Mindscapes

    *****

    Unul dintre cele mai importante festivaluri de digital tech şi Internet din regiune, iCEE.fest a publicat Agenda pentru ediţia 2017.

    Nu vor lipsi giganţii internetului – Facebook şi Google – iar temelor deja consacrate, precum Realitatea Virtuală & Augmentată, AdTech, eCommerce, Startups sau e-Health li s-au alăturat anul acesta Smart Homes şi Fintech.

    Ultimele bilete disponibile la iCEE.fest 2017 (Bucureşti, 15 şi 16 iunie) sunt puse în vânzare pe site-ul oficial.

  • Românii de la Woogie au lansat campania de crowdfunding pentru robotul românesc care va concura cu Amazon şi Google

    În plus, robotul este realizat de o echipă de români pasionaţi conduşi de Bogdan Coman, fondatorul afacerii. Confruntat cu dificultatea de a îşi învăţa copiii tabla înmulţirii, Bogdan s-a gândit că trebuie să existe o metodă mai bună, un mod mai distractiv prin care copiii pot să înveţe. „Am ajuns şi eu în postura de a-mi învăţa copiii tabla înmulţirii şi a fost o provocare. Am încercat diferite metode, am găsit şi o aplicaţie, dar nici pe aia nu o foloseau. Aşa că mi‑am zis, hai să inventez ceva care să fie cool, distractiv. Prin Woogie am decis să oferim o metodă de educaţie într-un ambalaj de ciocolată.“

    Business Magazin a vorbit cu Bogdan Coman în mai 2016, iar la un an distanţă compania este gata pentru o campanie de crowdfunding prin care încearcă să obţină destui bani pentru a duce proiectul la capăt.

    Până acum compania a strâns 16,282 de dolari, adică 22% din suma cerută (75,000 de dolari). Românii mai au la dispoziţie o lună înainte de a se încheia campania.

    Mai multe detalii despre Woogie puteţi citi aici

  • De la instrumente muzicale la sute de cai putere: povestea omului de afaceri care a înfiinţat una dintre cele mai cunoscute mărci de motociclete

    Născut în 1851, Torakusu Yamaha a fost al treilea fiu al lui Takanosuke, astronom de profesie, care lucra şi ca inginer de proiecte. În acest mediu, el a fost inevitabil fascinat şi atras de maşinării şi tehnologie. În 1871 s-a mutat la Nagasaki şi a început să studieze producţia de ceasuri sub îndrumarea unui inginer englez. În câţiva ani a devenit un expert în ceasuri, motiv pentru care s-a îndreptat către o nouă provocare: echipamentele medicale. S-a mutat din nou, de această dată la Osaka, şi a studiat din greu, trăind din reparaţiile de echipamente medicale şi ceasuri. Până într-o zi.

    În 1887, directorul unei şcoli elementare din Jinjo trăia o mare dezamăgire că un armoniu scump (instrument muzical asemănător cu orga), importat din America şi donat de către un bogătaş şcolii respective, nu mai funcţiona. Acesta era un obiect rar la acea vreme şi faimos; dacă 20 kg de orez costau 1 yen, armoniul ajungea până la 45 de yeni. Directorul a făcut orice să îl repare, fără sorţi de izbândă, până când i-a încredinţat această sarcină lui Torakusu, pe care îl cunoştea ca bun meşter de reparaţii. În scurt timp, el a identificat cauza problemei şi a început să creeze un plan al structurii interioare a armoniului. ”Simt că pot construi astfel de instrumente pentru 3 yeni bucata, iar în viitor toate şcolile elementare din Japonia ar putea avea câte unul“, a declarat, încrezător, Yamaha.

    Imediat după aceea, Torakusu i-a cerut lui Kisaburo Kawai, un meşter de bijuterii, să îşi unească forţele cu el pentru a începe să construiască un astfel de instrument. Două luni mai târziu, după câteva încercări eşuate, cei doi au reuşit să creeze primul armoniu, care nu a primit aprecierile la care se aştepau. Fără a cunoaşte muzică, lucrul său era incomplet, aşa că a decis să studieze teoriile muzicale, timp de o lună, cu unul dintre cei mai cunoscuţi specialişti din Tokio. S-a întors acasă şi a lucrat zi de zi până a construit cel de-al doilea instrument, care de data aceasta s-a dovedit a fi perfect. În 1887, Torakusu Yamaha punea bazele companiei sale Yamaha Fukin Seizojo (Fabrica de Instrumente Yamaha), care a crescut treptat până a ajuns în punctul de a exporta instrumente în Asia de Sud-Est. În 1897, într-o perioadă înfloritoare pentru populaţia japoneză, Yamaha a înfiinţat Nippon Gakki Co., Ltd, fiind instalat ca primul său preşedinte.

    Deşi structura unui pian este mult mai complicată decât a unui armoniu, Yamaha nu a renunţat până când nu a reuşit să producă piane pentru folosinţa de zi cu zi, unul dintre instrumentele de bază ale muncii şi brandului său. Astfel, în 1899 Torakusu a mers singur în SUA şi a vizitat cu entuziasm fabrici de pian pentru a învăţa în detaliu metodele de producţie şi instrumentele necesare, iar începând cu anul următor a scos pe piaţă şi primul pian Yamaha. În 1902 a finalizat cel mai mare şi mai impozant pian, care, împreună cu armoniul, au primit premiul onorific la Louisiana Purchase Exposition din Missouri, SUA. În această perioadă, Torakusu a început să ofere programe de ucenicie, care au contribuit de-a lungul timpului la dezvoltarea multor ingineri bine calificaţi. În 1911, el a devenit primul vicepreşedinte al consiliului municipal Hamamatsu.

    Torakusu Yamaha, care a pus bazele industriei instrumentelor muzicale la Hamamatsu şi care şi-a dedicat viaţa cercetării şi muncii în domeniu, a decedat la vârsta de 65 de ani. A rămas în memoria tuturor ca ”regele instrumentelor muzicale“ şi, în acelaşi timp, un om modest şi muncitor. Nici după ce compania a crescut nu a devenit arogant şi a fost foarte apropiat de angajaţii săi; spre exemplu, când erau bolnavi îi vizita foarte des şi le adăuga bani în plus la salariu pentru cheltuieli medicale. Însă, pe de altă parte, Yamaha era un om rece, sobru, care nu zâmbea prea des şi nici nu vorbea mai mult decât strictul necesar.

    Yamaha Corporation este astăzi, 130 de ani mai târziu, o corporaţie multinaţională japoneză, cu o gamă foarte largă de produse şi servicii, în special instrumente muzicale, instrumente electronice, motociclete şi echipamente sportive. Yamaha Motor Corporation, cea mai populară divizie a conglomeratului, a apărut pe piaţă în 1995 şi a început, iniţial, să imite motocicletele europene.

  • De la instrumente muzicale la sute de cai putere: povestea omului de afaceri care a înfiinţat una dintre cele mai cunoscute mărci de motociclete

    Născut în 1851, Torakusu Yamaha a fost al treilea fiu al lui Takanosuke, astronom de profesie, care lucra şi ca inginer de proiecte. În acest mediu, el a fost inevitabil fascinat şi atras de maşinării şi tehnologie. În 1871 s-a mutat la Nagasaki şi a început să studieze producţia de ceasuri sub îndrumarea unui inginer englez. În câţiva ani a devenit un expert în ceasuri, motiv pentru care s-a îndreptat către o nouă provocare: echipamentele medicale. S-a mutat din nou, de această dată la Osaka, şi a studiat din greu, trăind din reparaţiile de echipamente medicale şi ceasuri. Până într-o zi.

    În 1887, directorul unei şcoli elementare din Jinjo trăia o mare dezamăgire că un armoniu scump (instrument muzical asemănător cu orga), importat din America şi donat de către un bogătaş şcolii respective, nu mai funcţiona. Acesta era un obiect rar la acea vreme şi faimos; dacă 20 kg de orez costau 1 yen, armoniul ajungea până la 45 de yeni. Directorul a făcut orice să îl repare, fără sorţi de izbândă, până când i-a încredinţat această sarcină lui Torakusu, pe care îl cunoştea ca bun meşter de reparaţii. În scurt timp, el a identificat cauza problemei şi a început să creeze un plan al structurii interioare a armoniului. ”Simt că pot construi astfel de instrumente pentru 3 yeni bucata, iar în viitor toate şcolile elementare din Japonia ar putea avea câte unul“, a declarat, încrezător, Yamaha.

    Imediat după aceea, Torakusu i-a cerut lui Kisaburo Kawai, un meşter de bijuterii, să îşi unească forţele cu el pentru a începe să construiască un astfel de instrument. Două luni mai târziu, după câteva încercări eşuate, cei doi au reuşit să creeze primul armoniu, care nu a primit aprecierile la care se aştepau. Fără a cunoaşte muzică, lucrul său era incomplet, aşa că a decis să studieze teoriile muzicale, timp de o lună, cu unul dintre cei mai cunoscuţi specialişti din Tokio. S-a întors acasă şi a lucrat zi de zi până a construit cel de-al doilea instrument, care de data aceasta s-a dovedit a fi perfect. În 1887, Torakusu Yamaha punea bazele companiei sale Yamaha Fukin Seizojo (Fabrica de Instrumente Yamaha), care a crescut treptat până a ajuns în punctul de a exporta instrumente în Asia de Sud-Est. În 1897, într-o perioadă înfloritoare pentru populaţia japoneză, Yamaha a înfiinţat Nippon Gakki Co., Ltd, fiind instalat ca primul său preşedinte.

    Deşi structura unui pian este mult mai complicată decât a unui armoniu, Yamaha nu a renunţat până când nu a reuşit să producă piane pentru folosinţa de zi cu zi, unul dintre instrumentele de bază ale muncii şi brandului său. Astfel, în 1899 Torakusu a mers singur în SUA şi a vizitat cu entuziasm fabrici de pian pentru a învăţa în detaliu metodele de producţie şi instrumentele necesare, iar începând cu anul următor a scos pe piaţă şi primul pian Yamaha. În 1902 a finalizat cel mai mare şi mai impozant pian, care, împreună cu armoniul, au primit premiul onorific la Louisiana Purchase Exposition din Missouri, SUA. În această perioadă, Torakusu a început să ofere programe de ucenicie, care au contribuit de-a lungul timpului la dezvoltarea multor ingineri bine calificaţi. În 1911, el a devenit primul vicepreşedinte al consiliului municipal Hamamatsu.

    Torakusu Yamaha, care a pus bazele industriei instrumentelor muzicale la Hamamatsu şi care şi-a dedicat viaţa cercetării şi muncii în domeniu, a decedat la vârsta de 65 de ani. A rămas în memoria tuturor ca ”regele instrumentelor muzicale“ şi, în acelaşi timp, un om modest şi muncitor. Nici după ce compania a crescut nu a devenit arogant şi a fost foarte apropiat de angajaţii săi; spre exemplu, când erau bolnavi îi vizita foarte des şi le adăuga bani în plus la salariu pentru cheltuieli medicale. Însă, pe de altă parte, Yamaha era un om rece, sobru, care nu zâmbea prea des şi nici nu vorbea mai mult decât strictul necesar.

    Yamaha Corporation este astăzi, 130 de ani mai târziu, o corporaţie multinaţională japoneză, cu o gamă foarte largă de produse şi servicii, în special instrumente muzicale, instrumente electronice, motociclete şi echipamente sportive. Yamaha Motor Corporation, cea mai populară divizie a conglomeratului, a apărut pe piaţă în 1995 şi a început, iniţial, să imite motocicletele europene.

  • Cronică de film: Guardians of the Galaxy Vol. 2, una dintre cele mai bune comedii din ultimii ani

    Scena de deschidere este una memorabilă şi setează starea de spirit care va ghida întregul film. Gardienii se pregătesc să apere un oraş de un monstru uriaş, când Baby Groot dă drumul la distracţie şi, în timp ce ceilalţi se luptă pe viaţă şi pe moarte cu caracatiţa uriaşă, ”Crenguţa“, aşa cum e numit Groot de Yondu, îşi exersează mişcările de dans şi se enervează când cineva îndrăzneşte să-i strice numărul. Aşadar, imediat îţi dai seama că accentul cade pe comedie şi că filmul nu se ia foarte în serios, ceea ce e foarte bine.

    Să faci o continuare de succes a unui film extrem de reuşit nu este un lucru uşor de realizat şi este un act de echilibru, între a păstra reţeta originală şi a aduce elemente noi, pe care foarte puţine producţii au reuşit să-l facă. James Gunn, prin Guardians of the Galaxy Vol. 2, reuşeşte în mare măsură această demonstraţie de echilibristică: păstrând umorul viu, melodiile şi dezvoltând personajele, dar picând în păcatul anumitor clişee şi creând un personaj negativ mai puţin convingător.

    Dacă întrebai acum câţiva ani cine sunt gardienii galaxiei, probabil că primeai doar priviri nedumerite şi ridicări din umeri, însă acum sigur găseşti câţiva care să zică ”I’m Groot“ sau vreo glumă. Filmul Guardians of the Galaxy a cucerit publicul şi a fost unul dintre peliculele marcante ale anului 2014. Partea a doua continuă acţiunea la puţin timp după ce se termină primul film şi îi găsim pe eroii noştri intrând în bucluc din cauza lui Rocket, ratonul sarcastic. Mai departe aflăm treptat cine este tatăl lui Peter Quill (Chris Pratt) şi ce-l face atât de special pe el (în afară de gustul său în materie de muzică).

    Primul film a fost foarte distractiv şi s-a bazat foarte mult pe carisma şi umorul lui Chris Pratt, el fiind vedeta indiscutabilă. Aici, ceea ce face bine Gunn este că-l lasă puţin în spate pe Pratt şi le oferă o şansă colegilor săi să strălucească; astfel avem parte de o rotunjire, dezvoltare a personajelor. În partea a doua aflăm mai mult despre Rocket (voce Bradley Cooper), despre Youndu (cel care l-a răpit pe Peter Quill când era mic), despre Gamora (Zoe Saldana) şi sora ei, Nebula (Karen Gilan). Asta face ca spectatorii să se ataşeze mai uşor de personaje, crescând farmecul filmului.

    Anumite personaje primesc mai mult timp pe ecran, Gunn vrând să transmită ideea că gardienii nu sunt doar colegi, ci o familie, mai potentă. Scenariul unei echipe de supereroi devenite familie nu este nou, dar în cazul acesta pare mai verosimilă – te cerţi (şi cât de mult ţipă unii la alţi în film!), te baţi (mai mult Baby Groot), dar până la urmă nu laşi pe nimeni la greu.

    După cum spuneam, filmul continuă umorul, care a făcut celebru prima parte, şi pot să spun că este unul dintre cele mai amuzante filme pe care le-am văzut anul acesta. Dave Bautista joacă rolul lui Drex, gigantul puţin stupid care nu ştie niciodată când să tacă, primind foarte multe scene amuzante; dar la fel şi Rocket sau Baby Groot. Apropo de micuţul copăcel, drăgălăşenia acestuia este exploatată la maximum şi îţi este greu să nu zâmbeşti când îl vezi pe ecran. Cele două nume noi, Kurt Russell şi Sylvester Stallone, îşi fac partea în această producţie, dar fără a fi marcanţi.

    Guardians of the Galaxy Vol 2. este un film foarte arătos, iar efectele speciale sunt foarte bune. Avem parte de bătălii spaţiale, explozii, monştri şi planete spectaculoase. Pe lângă asta, este evidentă atenţia la detalii a echipei; de pildă, interioarele sunt foarte bine realizate şi puse la punct, indiferent că vorbim de o navă spaţială sau despre casa unui zeu. Regizorul James Gunn a dorit ca aspectul filmului să amintească de romanele pulp din anii ’50-’60. Astfel, el s-a inspirat din arta vintage Wally Wood şi s-a uitat la Flash Gordon, film din care s-a inspirat şi George Lucas atunci când a creat Star Wars. Una dintre provocări a fost filmarea lui Baby Groot, micuţul personaj de numai 25 cm trebuind să fie încadrat de către actori. Astfel, realizatorii filmului au folosit macheta originală pentru a arăta cum este inclus în scenă Baby Groot. Apoi, directorul de imagine Henry Braham şi regizorul James Gunn a trebuit să-şi dea seama cum să amplaseze camerele pentru a-l surprinde pe micuţul Groot în raport cu personajele umane.

    În aceeaşi tradiţie, volumul doi continuă utilizarea muzicii pop din anii ’80, însă parcă nu are acelaşi efect ca în cazul primului. Problema filmului stă în construirea acţiunii; spectatorul are nevoie de o oră (durata totală este de două ore şi şaisprezece minute) pentru a afla care este exact subiectul peliculei. Până atunci, filmul ne ţine distraţi, dar întârzie să ne prezinte miezul acţiunii pe care urmează să o vedem. Un alt minus pe care l-aş semnala este personajul negativ principal, cel pe care eroul nostru trebuie să-l învingă. Nu o să vă spun despre ce este vorba, ci doar o să menţionez că personajul negativ nu este palpabil, ceea ce face ca acţiunea să nu fie la fel de intensă.

    Guardians of the Galaxy Vol. 2 merge pe linia trasată de primul film, îmbunătăţind anumite elemente, fără a fi perfect; este însă o comedie savuroasă. Un început numai bun al perioadei de vară, de blockbuster.


    NOTA 8/10