Tag: model

  • Tinerii care s-au asociat cu unul dintre cei mai cunoscuţi antreprenori români din Silicon Valley şi vor să cucerească lumea cu roboţii lor

    Start-up-ul local MissionCritical a dezvoltat propria platformă pe tehnologia Robotic Process Automation (RPA) prin intermediul căruia creează roboţi software reutilizabili în diferite industrii, abordarea sa bazându-se astfel pe un model de tip app-store şi nu pe modelul de licenţiere tradiţional de RPA. În prezent, portofoliul MissionCritical numără aproape 70 de clienţi, în principal din industria hotelieră.

    „Modelul tradiţional de RPA presupune licenţe pentru roboţi, licenţe pentru work-flow designerului cu ajutorul căruia se creează roboţii ş.a.m.d. Apoi intervine necesitatea de a-şi face un centru de excelenţă cu persoane care să fie specializate pe acea tehnologie şi proces şi să pună lucrurile cap la cap. Noi lovim fix aici: dacă există un robot şi e deja creat, tu ca şi companie îl poţi implementa deja”, a explicat Mario Popescu, CEO şi cofondator al MissionCritical, în cadrul emisiunii ZF IT Generation. El a adăugat că toţi clienţii se aşteaptă să aibă o rată mare de recuperare a investiţiei într-o astfel de soluţie de automatizare, iar în varianta tradiţională de RPA costurile sunt mult mai mari până se ajunge la un rezultat palpabil, în timp ce durata de dezvoltare este mult mai îndelungată.

    Mario Popescu a înfiinţat start-up-ul în urmă cu cinci ani împreună cu Cristian Oftez, iar de curând a intrat în acţionariat şi George Haber – unul dintre cei mai cunoscuţi antreprenori români din Silicon Valley. Prin modelul de app-store propus de MissionCritical, companiile care au nevoie să îşi automatizeze anumite procese pot implementa direct un robot software care să le uşureze munca, fără a fi nevoie să plătească mai multe licenţe pentru tehnologie şi să aştepte dezvoltarea robotului. „La început, noi am validat modelul de app-store de roboţi, de tip B2B, în industria hotelieră – am automatizat un proces de check-in în hoteluri care minimizează timpul necesar pentru această activitate. Recepţionerul trebuie doar să plaseze documentul pe suprafaţa scannerului, se colectează toate datele, iar apoi acestea sunt integrate în sistemul de gestiune hotelieră”, a precizat CEO-ul MissionCritical. Odată creat robotul pentru acest tip de proces din industria hotelieră, start-up-ul a putut să îl revândă apoi către 60 de hoteluri din România. „Am început să vindem robotul pentru industria hotelieră în 2016 pe plan local, iar acum începem să vindem şi în Ungaria.”


    Pentru a ajunge mai uşor la clienţi, start-up-ul a încheiat un parteneriat cu Bit Soft România, principalul furnizor de soft în industria hotelieră de pe plan local.
    În prezent, pe lângă clienţii din industria hotelieră, MissionCritical are şi clienţi din alte domenii, cel mai recent proiect fiind cel realizat pentru subsidiara locală a gigantului american Xerox. Pentru acesta, start-up-ul a automatizat procesul de raportare al vânzărilor de la distribuitorii Xerox.  „În momentul de faţă, avem între 60 şi 70 de clienţi, luând în calcul clienţii din industria hotelieră, 60 la număr, la care se adaugă Xerox, plus roboţi care automatizează procesul de validare a conturilor în platforme de bugetare participativă”, a punctat Mario Popescu. Până acum, start-up-ul s-a axat în principal pe dezvoltarea şi îmbunătăţirea platformei, reuşind să atragă clienţi plătitori. „Veniturile nu sunt foarte mari, însă în momentul de faţă ne susţinem businessul – am trecut de pragul de rentabilitate.”
    Anul acesta, MissionCritical are în plan să intre pe trei noi pieţe din străinătate şi să îşi dubleze numărul de clienţi. „Vrem să intrăm în alte trei ţări – Polonia, o ţară din Asia şi în SUA. Din Polonia avem deja propuneri de colaborare, iar în Asia avem o discuţie cu un potenţial partener. În Asia, cei trei mari competitori ai noştri nu au o prezenţă atât de crescută, iar acolo este o piaţă imensă. De asemenea, suntem în discuţii cu trei potenţiali viitori clienţi din Fortune 100 pe piaţa din SUA”, a precizat el.
    Fondatorii MissionCritical se află în prezent în discuţii cu investitori locali pentru a obţine o finanţare. „Scalarea presupune şi o investiţie. Până acum nu am ridicat niciun ban, pentru că ne-am axat pe a atrage clienţi. Am vrut să aducem clienţi în companie şi nu bani de finanţare deoarece considerăm că este mai important să aducem valoare adăugată clienţilor. Este un întreg joc al investiţiei şi nu vrem să pierdem timp prea mult în angrenarea unor discuţii în acest sens. Cu toate acesta, în prezent avem discuţii cu potenţiali investitori de pe piaţa locală, care s-ar concretiza în curând”, a menţionat CEO-ul MissionCritical. Finanţarea va fi alocată resurselor umane –pentru extinderea echipei şi pentru activităţi de marketing şi vânzări. „Scopul nostru este să ajungem la clienţi, iar finanţarea ne va ajuta în acest sens”, a subliniat el. Cum va arăta businessul MissionCritical peste cinci ani? „Vrem să concretizăm modelul în toate industriile care există în momentul de faţă. Modelul nostru este agnostic de geolocaţie sau de industrie; pleacă doar de la fluxul de lucru sau ERP-ul folosit în acea companie/industrie”, a conchis cofondatorul MissionCritical. 


    ZF IT Generation, emisiune lansată de ZF împreună cu Banca Transilvania şi casa de avocatură Stratulat & Albulescu, are ca ţintă descoperirea start-up-urilor hi-tech cu idei de produse sau servicii care vor duce la dezvoltarea unei noi generaţii de milionari din IT ai României. În cadrul emisiunii sunt invitaţi şi antreprenori sau investitori care îşi povestesc experienţa în business şi dau sfaturi start-up-urilor.

    Urmăreşte de luni până vineri emisiunea pe www.zf.ro şi pe pagina de Facebook a Ziarului Financiar de la ora 19,00 sau accesează platforma www.zf.ro/zf-it-generation


    Proiect: Socialinsider
    Ce face? O platformă care le permite clienţilor să analizeze performanţa brandurilor lor în reţelele sociale
    Invitat: Andrei Şerbănoiu, cofondator al Socialinsider


    Proiect: drop&go
    Ce face? Aplicaţie mobilă care le permite utilizatorilor să-şi trimită hainele la spălătorie
    Investiţie iniţială: 350.000 euro
    Invitat: Cristian Toanchină, cofondator drop&go


    Proiect: Tokinomo
    Ce face? Un dispozitiv inteligent cu ajutorul căruia produsele de la raft „prind viaţă”, ajutând astfel retailerii să-şi crească vânzările din magazine
    Finanţare totală primită: 1 milion euro
    Evaluare proiect: 10 milioane euro
    Ţintă venituri 2020: 1-2 milioane euro
    Invitat: Ionuţ Vlad, cofondator şi CEO al Tokinomo.


    Proiect: Morphl
    Ce face? O soluţie bazată pe inteligenţa artificială (AI) pentru a ajuta magazinele online să-şi majoreze vânzările,
    Finanţare totală primită: 150.000 euro
    Necesar actual de finanţare: 1 milion euro
    Evaluare proiect: 4-6 milioane euro 
    Invitat: Ciprian Borodescu, cofondator şi CEO al Morphl


    Proiect: Quikk
    Ce face? O platformă de publicitate video pentru dispozitive mobile
    Necesar de finanţare: 400.000 euro
    Invitat: Cornel Gheorghe, cofondator al Quikk

  • O româncă a pornit un business bazat pe amintirile de neuitat din copilărie

    „Întotdeauna mi-am dorit să dezvolt un business legat de fashion. În domeniul confecţiilor piaţa este destul de fragmentată, iar costurile de intrare sunt relativ mici. Am ales calea mai anevoioasă din dorinţa de a aduce pe piaţă un produs care să îmbine designul şi calitatea”, descrie Corina Blidar motivele pentru care a pornit afacerea Never Oblivion. Lansată în 2018 în urma unei investiţii de 50.000 de euro, aceasta se axează pe producţia în România a unor articole de îmbrăcăminte din fire nobile, pe care le vinde pe o platformă online, cât şi prin parteneriate cu alte magazine. Dacă primul an de funcţionare a afacerii a fost unul de aşezare a bazei de clienţi, previziunile antreprenoarei pentru anul în curs sunt optimiste, ea aşteptând ca Never Oblivion să genereze o cifră de afaceri de 250.000 de euro. Corina Blidar povesteşte că a început să lucreze în firma părinţilor din al doilea an al Facultăţii de Management al Academiei de Studii Economice din Bucureşti. S-a ocupat iniţial de resursele umane, apoi de relaţia cu furnizorii, iar ulterior a activat în zona de management în firmă. În 2009, a ales calea bankingului, unde a început pe postul de consilier şi a continuat pe cel de membru în Consiliul de Supraveghere, rol din care spune că a lucrat cu o echipă care a adus pe piaţa românească o serie de noutăţi. Apoi, a investit în companii diverse, de la catering la materiale de construcţii.

    În ceea ce priveşte dezvoltarea proiectului Never Oblivion, Corina Blidar spune că aceasta a început cu un plan de afaceri adaptat la nevoile pieţei: „Am discutat cu designeri şi producători pentru a găsi formula corectă în abordarea designului şi alegerea materialelor. Stabilirea unui flux de fabricaţie ţinând cont de toate restricţiile, de la producătorul de fire, transport, transpunerea designului în program de operare, producţie mostre, ajustări, producţia de bază, marketing, parteneriate”. Poziţionarea afacerii este, spune antreprenoarea, peste magazinele fast fashion, iar bonul mediu a fost în primul an de aproximativ 700 de lei. Ea adaugă că profilul clienţilor cărora li se adresează este al femeii care are nevoi de haine uşoare, potrivite pentru orice vreme, care nu se şifonează şi nu înţeapă: „Femeia care preferă o garderobă practică, femeia care călătoreşte mult, are încredere în ea, este liberă, non-conformistă, veselă şi independentă”. Provocările unui astfel de business se leagă de termenele de timp între idee, design şi producţia finală, care sunt, potrivit ei, relativ mari: „Este necesară o mai atentă programare a termenelor. Încercăm să nu avem timpi morţi în procesul de fabricaţie, dar pot apărea multe lucruri neprevăzute. De exemplu, chiar înainte de a lansa colecţia de iarnă, fabrica de fire nu a livrat o anumită culoare şi a trebuit amânată producţia acelui produs. Pentru a respecta termenele încercăm o cât mai corectă previzionare a potenţialelor întârzieri”.

    În prezent, în companie lucrează cu doi angajaţi, care se ocupă mai ales de aspecte logistice şi administrative, iar pentru producţie lucrează cu mai mulţi colaboratori, antreprenori sau persoane fizice autorizate, indiferent că vorbim despre designeri, contabilitate, promovare, relaţii publice. „Producătorii sunt specializaţi, în funcţie de maşini, pe o anumită grosime a firului, de aceea lucrăm cu mai mulţi colaboratori”, explică antreprenoarea. De altfel, observă şi ea problema generalizată de la nivelul pieţei muncii, „de a găsi omul potrivit la locul potrivit şi de aceea am ales să lucrăm cu specialişti pe fiecare domeniu, cu intenţia ca pe măsură ce creştem să putem internaliza aceste servicii colaterale”. În ceeea ce priveşte planurile de recuperare a investiţiei, ea îl descrie pe primul an de funcţionare drept „unul de sacrificiu şi de căutare de oportunităţi”, de stabilire a nişei de clientelă şi de creare a unei baze de clienţi, precum şi unul axat pe încheierea şi dezvoltarea de parteneriate strategice. „Evoluţia brandului o văd prin parteneriate cu magazine multibrand, online şi brick and mortar din România şi din Europa. În funcţie de materializarea planurilor de dezvoltare se poate acoperi investiţia iniţială, dar cu focus susţinut pe dezvoltarea gamei de produse.” Planurile de dezvoltare a afacerii anul acesta vizează elemente definitorii pentru viitorul brandului: „Pe lângă clientela deja targetată vom face campanii de educare pentru lărgirea masei de clienţi. Vom lărgi sortimentul de produse printr-o colecţie capsulă dedicată bărbaţilor, care sunt din ce în ce mai interesaţi de produse nişate care îi scot din linia conservatoare. Vom explora noi modalităţi de a face parteneriate cu branduri din alte domenii – marochinerie, bijuterii”. De asemenea, adaugă că nu se vor limita la piaţa locală: „Cred că vom căpăta o vizibilitate pe piaţă internă suficientă încât să ne extindem şi către piaţa internaţională”.

  • Când florile ţin de cald

    Cum însă recoltarea pufului presupune suferinţă pentru raţele sau gâştele de la care provine, o companie americană, Pangaia, propune umplerea gecilor cu un material obţinut din flori de câmp, scrie Dezeen. Pangaia utilizează o anume specie de flori de câmp, combinând florile uscate cu un biopolimer obţinut din resturi vegetale şi un aerogel, obţinând astfel un material, care, pe lângă proprietăţile sale izolatoare, este şi biodegradabil. Denumit FLWRDWN (Flower Down sau puf de flori), materialul a fost folosit pentru un model de geacă cu strat exterior din poliester lansat în trei variante de culoare: alb, negru şi bleumarin. 

  • Liderul pieţei locale de cosmetice mizează în continuare pe vânzările prin catalog, dar unul digitalizat

    România fiind de departe cea mai importantă piaţă a grupului din regiunea Europei de Sud-Est, până în 2018 Avon România lupta pentru a se alinia pieţelor mai dezvoltate pe care este prezent grupul doar alături de mai mica piaţă vecină de peste Prut – Republica Moldova. În urmă cu doi ani însă, şi-a unit forţele cu alte trei state: Bulgaria, Albania şi Macedonia, devenind un hub pentru regiunea Europei de Sud-Est. „Asta a venit cu provocări interesante pentru echipă, deoarece o mare parte a promovărilor s-au făcut din România şi practic liderii din România au devenit, majoritatea, lideri pentru întregul hub”, spune Andreea Moldovan. „Aici se creează strategia la nivel de regiune, după care se localizează în ţări. Şi asta a venit cu schimbări din punctul de vedere al proceselor, rolurilor şi responsabilităţilor. Vine totodată şi cu o simplificare, care practic ne permite să eliberăm resurse şi să le reinvestim în business, încât să accelerăm creşterea în viitor. A fost, aşadar, o provocare interesantă, care a venit la pachet cu multe schimbări”, descrie executivul strategia companiei pe care o reprezintă în întreaga regiune.
    Potrivit ei, una dintre provocările care ţin de această strategie se leagă de necesitatea adaptării echipei locale „la un mindset care să funcţioneze într-un mediu multimarket, pentru că ei erau obişnuiţi să gândească mai degrabă la nivelul unei singure pieţe. Acest lucru a dezvoltat însă oamenii”, spune Moldovan. În 2018, grupul Avon Cosmetics a înregistrat în regiunea Europei Centrale şi de Est o cifră de afaceri de aproximativ 168 de milioane de dolari, piaţa locală deţinând cea mai mare felie, cu venituri de 120 de milioane de dolari. În prezent cele cinci pieţe însumează o echipă de 7.000-8.000 de reprezentanţi, dintre care în România activează 5.000 de reprezentanţi. „Câştigurile acestora depind în funcţie de timpul pe care şi-l alocă. Noi ne propunem să le oferim un venit peste venitul mediu pe oră pe care îl oferă un job mediu în România. Şi suntem acolo. Depinde dacă fac part time sau full time această activitate.” Echipa propriu-zisă este formată din 450 de angajaţi în România şi circa 600 la nivel de Europa de Sud-Est. Spre deosebire de investiţiile la nivel global – unde grupul se axează foarte mult pe zona de research & development, având la New York un centru de cercetare-dezvoltare unde lucrează o echipă de peste 500 de oameni de ştiinţă, în plan local Moldovan spune că se investeşte foarte mult în partea de activare: training, sampling, advertising, în câştigurile forţei de vânzări şi în zona de CSR. „În România am investit în a oferi câştiguri atractive forţei noastre de vânzări în comparaţie cu piaţa, a fost una din strategiile noastre, am investit în training, pentru a oferi suport forţei de vânzări.” Ea spune că anul acesta Avon nu are planificată nicio extindere pe o piaţă nouă.
    Înainte de a prelua funcţia actuală, Andreea Moldovan a condus timp de patru ani operaţiunile Avon din Cehia, Slovacia, Finlanda, Estonia, Lituania şi Letonia. Spre deosebire de aceste pieţe, directivele sunt foarte diferite, spune ea, în sensul că există preferinţe pentru o anumită categorie de produse. „De exemplu, în ţările nordice erau la foarte mare cerere produsele de îngrijire a părului, şi portofoliul de produse de îngrijire a părului era semnificativ mai dezvoltat decât în partea noastră, în Europa Centrală.” În schimb, în România şi în Bulgaria spune că parfumurile sunt cele mai râvnite produse din portofoliul Avon şi deţin mare parte din business – 40%, urmate de produsele de machiaj (30%) şi de îngrijire a corpului şi a tenului, „iar în 2019 a avut un succes remarcabil gama de îngrijire a tenului. Am avut o creştere mult peste piaţă şi cea mai mare creştere din regiune”.
    În comparaţie cu alte pieţe europene, România este încă o ţară în dezvoltare, susţine Moldovan, aflându-se pe penultimul loc, înaintea Bulgariei, în ceea ce priveşte consumul de produse cosmetice pe cap de locuitor. Astfel, în timp ce, în medie, un consumator român cheltuie în jur de 3-4 euro lunar pe produse cosmetice, în Polonia se cheltuie dublu, în Italia sau Marea Britanie triplu, iar în Norvegia, de exemplu, merge chiar mai sus. „Ce ne spune asta? Că există încă un potenţial foarte mare în piaţa românească. Corelăm asta cu creşterea veniturilor populaţiei din ultimii 2-3 ani. În 2019 am văzut deja o creştere de 8-9% pe cap de locuitor. Eu sunt foarte încrezătoare că piaţa de produse cosmetice va continua să crească în următorii cinci ani, poate peste nivelul Europei Centrale. La nivelul întregului grup Avon suntem în top 15 şi suntem identificaţi ca fiind o ţară cu foarte mult potenţial atât din punctul de vedere al creşterii, cât şi al profitabilităţii.”
    În ceea ce priveşte schimbările pe care le-a sesizat în ultimii ani în rândul clienţilor români, executivul menţionează că „se vede clar un consumator din ce în ce mai educat şi responsabil din punct de vedere al mediului şi social”, din ce în ce mai multe românce fiind în prezent mai atente la impactul pe care produsele le au asupra mediului, dar şi la ingredientele produselor cosmetice, adaugă ea.
    La capitolul achiziţii online, România este însă, din nou, foarte în urmă, spune reprezentanta companiei. „În Cehia, de pildă, 17% din vânzările de beauty veneau din e-commerce. În România în momentul de faţă doar 2% din vânzările pieţei locale de beauty vin din acest canal. În cazul vânzărilor Avon procentul este similar.” Totuşi, adaugă ea, „este un segment care va continua să crească, şi noi îl adaptăm. Este în focusul nostru să accelerăm. Avem deja un an de când punem la dispoziţia consumatorilor o broşură total digitală, interactivă, în care ei pot să comande produsele, să acceseze video-uri legate de produs. Deci în comparaţie cu e-commerce-ul pur noi venim cu un plus, pentru că ai şi sfaturi online şi un consilier personal în social selling.” De aceea, crede Moldovan, modelul de business prin cataloage – adoptat de Avon – va funcţiona cu succes în continuare. „Modelul nostru de business a evoluat foarte mult pe măsură ce consumatorul a evoluat. Se vede clar o tendinţă a consumatorului de a se îndrepta către online, aşa că am venit în sensul acesta cu o schimbare a businessului, îndreptându-ne către social selling. Practic punem la dispoziţia forţei noastre de vânzări mult mai multe instrumente digitale prin care ei să ofere o experienţă adaptată la noile nevoi ale consumatorului.” Deschiderea de magazine fizice nu este încă pe lista jucătorului. „Nu intenţionăm să deschidem magazine fizice – anul acesta cu siguranţă nu. Ce vrem să facem este să dăm şi mai multe instrumente forţei de vânzări prin care să poată vinde uşor online.” În schimb, compania a deschis în plan local două pop-up store-uri – puncte de testare unde clienţii pot vedea fizic produsele şi le pot testa, în Promenada şi în ParkLake, „şi în funcţie de rezultatul acestor teste vom decide dacă le vom multiplica sau nu. Investiţia a fost de mare, la nivelul zecilor de mii de dolari”. În mediul rural, în continuare, vânzarea tradiţională prin broşură are ponderea cea mai mare, şi asta pentru că, acolo, practic, consumatorul are mult mai puţine opţiuni decât în mediul urban, indiferent că vorbim de oraşele mari sau mici, susţine CEO-ul. „Aş spune că în rural Avon este în continuare prima opţiune, pentru că acolo retailul este destul de puţin penetrat, e-commerce-ul la fel. În urban competiţia a crescut în ultimii ani mult mai puternic şi e foarte mare nevoie să te adaptezi, să fii agil, să acţionezi rapid şi să vii în întâmpinarea nevoilor consumatorului. În rural suntem foarte apropiaţi de consumator, nu simţim niciun fel de presiune din partea competitorului.” În ceea ce priveşte procentajul clienţilor proveniţi din mediul rural versus urban, acesta este de 50-50%.
    Legat de competiţie, Moldovan spune că aceasta este reprezentată în primul rând de retailul modern şi e-commerce. „Ei sunt foarte dinamici şi adaugă destul de multă presiune pe piaţa de cosmetice. În acelaşi timp noi în continuare suntem încrezători că venim în întâmpinarea nevoilor femeilor din România şi dovada este faptul că anul acesta absolut toate inovaţiile cu care am venit în piaţă au livrat peste inovaţiile similare pe care le-am avut în aceeaşi categorie de produs şi mult peste aşteptările noastre, faţă de planul de business pe care noi l-am pregătit, fiecare fiind un mare boom.”
    Cu toate că evoluţia pieţei locale de beauty arată că există în continuare loc şi pentru alţi jucători, Moldovan spune că, în industria de cosmetice, care este foarte competitivă, ceea ce contează este să ai puterea să te reinventezi şi să vii cu inovaţie foarte puternică. „Eu cred că asta este cheia. Clientul din ziua de astăzi caută produse premium, de foarte bună calitate, pe care să le achiziţioneze cu o experienţă cât mai plăcută, iar preţul produselor a devenit mai puţin relevant decât era în trecut. Clienţii sunt dispuşi să investească mai mult, dar să aibă produse de foarte bună calitate.”
    Andreea Moldovan oferă şi un sfat celor care încep businessuri antreprenoriale: în primul rând, să creadă în ei şi să nu îşi abandoneze uşor visele, „pentru că antreprenoriatul nu este uşor, este foarte provocator, şi de multe ori eşti tentat să renunţi, pentru că întâmpini o grămadă de dificultăţi la început de drum. Dar ce este important este să crezi în ideea ta şi să înveţi să o vinzi, pentru că, de cele mai multe ori, o idee bună, dacă nu ştii să o vinzi, îşi pierde suporterii. Ai nevoie atât de o echipă care să te urmeze, cât şi de investitori dispuşi să investească alături de tine”.
    Anul trecut, Avon a fost preluată de gigantul brazilian Natura, care deţine deja The Body Shop şi Aesop. Noua companie va avea venituri anuale de peste 10 miliarde dolari. Compania este condusă la nivel global tot de o româncă, Angela Creţu, potrivit unui anunţ făcut recent de reprezentanţii companiei. Anterior acestui rol, Angela Creţu a fost, în ultimii trei ani,  vicepreşedinte al grupului Avon şi CEO pentru Europa Centrală şi de Est, fiind responsabilă de 18 ţări din regiune.


    Carte de vizită: Andreea Moldovan este absolventă a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca şi a unor cursuri de specialitate urmate în cadrul London Business School. În cadrul companiei Avon lucrează de peste două decenii (potrivit datelor de pe LinkedIn), iar în rolul de general manager al Avon Europa de Sud-Est a fost numită la începutul anului 2018. Înainte de a prelua funcţia actuală a coordonat activitatea businessului din Maroc şi din mai multe pieţe europene. Anterior a lucrat în cadrul Global Media pe poziţia de asistent de marketing.
    Printre hobby-urile sale se numără sportul – schi, tenis, înot -, fotografia – o pasiune mai recentă, descoperită în urmă cu aproximativ doi ani – şi zona de fashion, cu ani în urmă urmând chiar un curs de design vestimentar, în urma căruia a lansat o serie de colecţii proprii.
    Executivul de la Avon spune că agenda sa este, în momentul de faţă, „cam nebună” şi asta pentru că împleteşte rolul de general manager pentru o regiune formată din cinci pieţe cu cel de mamă a trei copii. „Ajung la birou de obicei pe la 8:30, încep întâlnirile de business în jurul orei 10:00, între 8.30 şi 10:00 alocându-mi timp pentru a-mi prioritiza lucrurile şi pentru a răspunde la e-mailurile care îmi rămân din ziua precedentă. Am apoi un management process pe care îl urmez cu sfinţenie, pentru că e foarte uşor în acest job să pierzi controlul asupra timpului tău, deci mă asigur că plasez în calendar acele lucruri cu adevărat importante. Îmi păstrez nişte buffere în agendă pentru neprevăzut, care apare întotdeauna, şi nu compromit întâlnirile individuale cu echipa mea directă oricât de încărcată ar fi agenda. În rest încerc să ajung acasă în jur de 19:00-19:30 şi să fac cât mai multe activităţi cu copiii. Sport fac dimineaţa, înainte de program, sau seara. Totul este despre a planifica. Dacă nu le planifici, nu se întâmplă.”

  • Maşini şi diamante pentru zile negre: în ce îşi mai investesc banii bogaţii lumii?

    Acesta va fi fabricat într-o ediţie limitată de sub 200 de unităţi, doritorii trebuind să treacă printr-un proces riguros de selecţie pentru a-l putea cumpăra. Altă sugestie o reprezintă diamantele roz, cărora le va creşte preţul pe viitor din cauză că mina din care se extrag circa 90% din diamantele de calitate roz şi roşii, Argyle, din Australia, se va închide la finalul anului, ca urmare a epuizării zăcământului. O opţiune, în opinia publicaţiei britanice, o reprezintă şi ceasurile vintage Tudor, companie care are acelaşi fondator ca Rolex.

  • Lista celor mai sigure maşini din 2019. Un model construit în România e printre ele!

    EuroNCAP a făcut publică lista celor mai sigure maşini în segmentul lor. BMW Seria 3, Tesla Model X şi Renault Clio ţin capul de afiş.

    Autoritatea europeană EuroNCAP a testat, în 2019, nu mai puţin de 55 de maşini şi a făcut topul celor mai sigure pe baza calificativelor obţinute de acestea, scrie promotor.ro

    BMW Seria 3 a fost desemnată cea mai sigură maşină de familie de clasă mare, ca şi Tesla Model 3. Skoda Octavia le urmează îndeaproape.

    Electrica americană Model 3 şi-a adjudecat şi primul loc la categoria “Hibride & Electrice”, în timp ce Model X a fost aleasă cea mai sigură maşină în clasa vehiculelor de off-road de clasă mare, urmată de SEAT Tarraco.

    La clasa mică, cel mai sigur off-roader/MPV a fost ales Subaru Forester, devansând Mazda CX-30 şi Volkswagen T-Cross.

    Coupe-ul cu patru uşi Mercedes-Benz CLA este cea mai sigură maşină de familie de clasă mică, urmat de Mazda 3.

    Audi A1 a obţinut, în 2019, cel mai bun punctaj în clasa Supermini. Renault Clio a fost şi crossover-ul construit la Craiova, Ford Puma, şi-au făcut şi ele loc în top.

    Lista celor mai sigure maşini din 2019

    Tesla Model 3 – Hibride şi electrice

    BMW 3 Series – Maşini de familie de clasă mare

    Tesla Model 3 – Maşini de familie de clasă mare

    Tesla Model X – Vehicule de off-road de clasă mare

    Mercedes-Benz CLA – Maşini de familie de clasă mică

    Subaru Forester – Vehicule de off-road de clasă mica/MPV-uri

    Audi A1 – Supermini

    Renault Clio – Supermini

  • Lista celor mai sigure maşini din 2019. Un model construit în România e printre ele!

    EuroNCAP a făcut publică lista celor mai sigure maşini în segmentul lor. BMW Seria 3, Tesla Model X şi Renault Clio ţin capul de afiş.

    Autoritatea europeană EuroNCAP a testat, în 2019, nu mai puţin de 55 de maşini şi a făcut topul celor mai sigure pe baza calificativelor obţinute de acestea, scrie promotor.ro

    BMW Seria 3 a fost desemnată cea mai sigură maşină de familie de clasă mare, ca şi Tesla Model 3. Skoda Octavia le urmează îndeaproape.

    Electrica americană Model 3 şi-a adjudecat şi primul loc la categoria “Hibride & Electrice”, în timp ce Model X a fost aleasă cea mai sigură maşină în clasa vehiculelor de off-road de clasă mare, urmată de SEAT Tarraco.

    La clasa mică, cel mai sigur off-roader/MPV a fost ales Subaru Forester, devansând Mazda CX-30 şi Volkswagen T-Cross.

    Coupe-ul cu patru uşi Mercedes-Benz CLA este cea mai sigură maşină de familie de clasă mică, urmat de Mazda 3.

    Audi A1 a obţinut, în 2019, cel mai bun punctaj în clasa Supermini. Renault Clio a fost şi crossover-ul construit la Craiova, Ford Puma, şi-au făcut şi ele loc în top.

    Lista celor mai sigure maşini din 2019

    Tesla Model 3 – Hibride şi electrice

    BMW 3 Series – Maşini de familie de clasă mare

    Tesla Model 3 – Maşini de familie de clasă mare

    Tesla Model X – Vehicule de off-road de clasă mare

    Mercedes-Benz CLA – Maşini de familie de clasă mică

    Subaru Forester – Vehicule de off-road de clasă mica/MPV-uri

    Audi A1 – Supermini

    Renault Clio – Supermini

  • Cum arată viitoarea Lada NIVA, modelul care va scoate Duster de pe piaţă – Galerie FOTO

    AvtoVAZ şi-a restabilit drepturile depline pentru denumirea „Niva” prin achiziţia pachetului de acţiuni deţinut de concernul american General Motors în cadrul întreprinderii comune GM-AVTOVAZ. Afacerea a fost încheiată, iar astfel cei de la Lada au recăpătat dreptul pentru denumirea clasică a offroader-ului sovietic denumit acum 4×4.

    În urma tranzacţiei, General Motors a renunţat definitiv la pachetul de acţiuni în compania comună GM-AVTOVAZ şi la denumirea „Niva” în favoarea AvtoVAZ. Astfel, în gama Lada vor fi în viitorul apropiat disponibile două offroadere, clasicul 4×4, dar şi modelul mai nou, dezvoltat în comun cu americanii de la General Motors, denumit până acum Chevrolet Niva.

    Acesta va mai fi produs câţiva ani, dar sub sigla Lada. Totodată, sub controlul companiei ruseşti au ajuns tehnologiile dezvoltate de americani pentru offroader-ul rusesc, dar şi conceptul celei de-a doua generaţii Chevrolet Niva, prezentat acum câţiva ani.

    Oricât ar părea de spectaculos, ruşii de la AvtoVAZ au un alt concept mai bun, dezvăluit la Moscova anul trecut, sub denumirea 4×4 Vision. Acesta ar putea intra în producţia de serie pe platforma lui Duster, ca succesor al Ladei Niva clasice. Aceasta a fost deosebit de apreciată în spaţiul spovietic şi nu numai pentru calităţile sale în teren accidentat, dar şi pentru preţul accesibil şi mecanica simplă şi robustă. Chevrolet Niva, modelul care ar fi trebuit să înlocuiască Niva şi motivul pentru care AvtoVAZ s-a asociat cu GM, nu a reuşit să atragă foarte mulţi clienţi, fiind mai puţin capabil şi mult mai scump decât Lada Niva clasică.

    Cititi mai multe pe www.promotor.ro

  • Renault i-a donat Papei Francisc un model Dacia Duster 4×4, proiectat special pentru Suveranul Pontif

    Producătorul de automobile Groupe Renault i-a donat Papei Francisc un Duster 4×4, proiectat special pentru „a răspunde cerinţelor de mobilitate” ale suveranului de la Vatican, potrivit gruprenault.ro

    Vehiculul a fost livrat miercuri de către Christophe Dridi, director general Groupe Renault România şi director general al Automobile Dacia SA, şi de către Xavier Martinet, director general Groupe Renault Italia, cu ocazia unei vizite la reşedinţa Papei de la Vatican.

    „Prin această donaţie făcută Sanctităţii Sale, Groupe Renault îşi reînnoieşte angajamentul puternic şi continuu de a plasa Omul în centrul priorităţilor sale”, a declarat Martinet.

    Vehiculul fost transportat de către Departamentul Prototipuri şi echipa Adaptări Speciale de la Dacia, în colaborare cu carosierul Romturingia. Automobilul are culoarea albă la exterior şi bej, în interior, integrând soluţii specifice şi accesorii concepute pentru utilizările care i se vor da de către Vatican: pavilion cu deschidere amplă, suprastructură vitrată amovibilă, gardă la sol cu 30 mm mai joasă faţă de cea a modelului standard pentru facilitarea accesului la bord şi elemente de susţinere atât la interior, cât şi la exterior.

     

  • Business „la cheie”. Cum poţi să îţi deschizi o afacere în regim de franciză în România şi de ce investiţii este nevoie

    „Cred că trendul francizelor pe piaţa locală este în creştere şi continuă să se extindă, ceea ce nu poate decât să mă bucure. Tinerii antreprenori şi nu numai au prins gustul micilor afaceri şi şi-au dorit să investească în astfel de businessuri care, după ei, promit şi au viitor. Potenţial este şi cred că poate fi atins prin inovaţie, pasiune şi multă muncă”, descrie Radu Savopol, cofondator al lanţului de cafenele 5 to go, piaţa locală a francizelor. Lanţul de cafenele dezvoltat de Savopol este cel mai mare de pe piaţa locală din punctul de vedere al numărului de unităţi – aproximativ 150 – iar francizarea este unul dintre pilonii pe care s-a dezvoltat acesta.

    „Nu putem deocamdată să vorbim de o piaţă dezvoltată în acest domeniu. Într-o economie bazată pe consum şi servicii, francizele din aceste domenii vor prospera. Ar fi frumos să vedem francize în domenii de producţie sau mai multe în vânzări şi/sau imobiliare”, observă şi Dan Isai, cofondator al lanţului de restaurante Salad Box, majoritatea deschise în regim de franciză. Potrivit lui, piaţa este departe de a-şi fi atins potenţialul, iar realizarea acestui obiectiv este extrem de volatilă. „În economia românească, în continuare sumele rulate în acest tip de business sunt relativ mici. Despre a atinge un potenţial încă nu poate fi vorba. Suntem la momentul în care lumea, clienţii, actorii sociali descoperă francizele, învaţă despre produsele oferite în acest sistem şi se obişnuiesc cu acest concept de operare.” De asemenea, subliniază el, „dezvoltarea unei pieţe este direct proporţională cu potenţialul acesteia, cu cât piaţa poate asigura un număr mai mare de locaţii şi o putere de cumpărare pe măsură, cu atât devine mai atractivă”.

    „Avantajul major este preluarea unei afaceri viabile, îndelung verificată în economia reală, fiind astfel organizată încât să faciliteze transferul prin francize. Asistenţa tehnică şi cea managerială sunt alte avantaje. Imaginea foarte bună este un alt avantaj important al francizei. Apartenenţa la un lanţ de magazine garantează întreprinzătorului recunoaşterea extrem de rapidă, pe baza prestigiului de care se bucură francizorul”, consideră şi Stephane Dumas, cofondator al afacerii cu accesorii Meli Melo – Paris. Cofondatorul Salad Box, menţionează, din rândul avantajelor, şi puterea unei reţele internaţionale, în situaţia unor businessuri precum cel pe care îl reprezintă, cunoştinţele cumulate din mai multe pieţe, standardizarea tuturor proceselor de lucru, precum şi un portofoliu de produse testat şi validat. „O franciză este un business la cheie, care operat corespunzător măreşte şansele să aducă rezultate favorabile”, adaugă Isai. „Francizele sunt extrem de populare în rândul proprietarilor de afaceri mici şi antreprenorilor în devenire, întrucât oferă şansa de a deţine o afacere, având, totodată, susţinerea din partea unei companii cu un model de business care este deja unul de succes”, observă şi Răzvan Cuc, preşedinte al RE/MAX România.
    Chiar dacă businessul este unul „la cheie”, nu lipsesc provocările şi necesitatea unor reacţii rapide din partea antreprenorilor care le dezvoltă. Radu Savopol vorbeşte despre o piaţă în continuă schimbare, motiv pentru care „trebuie mereu să inovezi, să ţii pasul cu trendurile, să fii activ şi proactiv, să fii fairplay şi să îţi asumi riscuri când poate alţii nu ar face-o. E important să fii pe fază, să fii mereu cu un pas înaintea celorlalţi, aşadar. Provocările într-un business apar zilnic, trebuie să ţii pasul cu ele”. Chiar şi în situaţia unei francize există ceva care poate surprinde şi e nevoie să iei decizii pe moment, să fii spontan şi să acţionezi, uneori, şi din instinct. Iar când vine vorba despre francizele internaţionale, „provocarea cea mai mare este adaptarea la pieţele noi şi înţelegerea nevoilor clienţilor din pieţele respective, astfel încât să existe mereu un echilibru între adaptarea locală şi păstrarea unui brand unitar, care defineşte puterea unui brand internaţional”, adaugă Isai.
    „Reţeta succesului” în situaţia unei afaceri în franciză stă în – potrivit proprietarilor de francize cu care a discutat Business MAGAZIN – brand, concept, flexibilitate, orientare în funcţie de nevoile de consum ale pieţei şi identificare a zonelor ce permit dezvoltarea de business. Pe de altă parte însă, Radu Savopol consideră că, dincolo de aceste aspecte, chiar şi într-un business cu francize trebuie să fii agil. „Cred că e important să iei decizii în momente cheie, să fii un bun observator şi analizator al competiţiei şi al pieţei în general şi, poate cel mai important, să fii activ. Să fii aproape de comunitatea ta, a celor ce-ţi iubesc brandul, să vii cu noutăţi, cu oferte, să păstrezi relaţia de încredere construită în timp şi s-o consolidezi, să îţi tratezi cu respect angajaţii şi să fii transparent. Munca şi pasiunea sunt alte elemente cheie care te ajută să îţi consolidezi businessul, fără ele nu poţi, după mine, să faci nimic trainic”, crede antreprenorul. 


    O afacere „la preţ fix”


    După inaugurarea unei prime cafenele în 2015, în Bucureşti, lanţul de cafenele 5 to go, înfiinţat de Radu Savopol şi Lucian Bădilă, s-a extins până în prezent la aproximativ 150 de locaţii în toată ţara, devenind cel mai mare lanţ din punctul de vedere al numărului de unităţi de pe segmentul cafenelelor.

    Cifra de afaceri înregistrată astfel a ajuns anul trecut la 5,5 milioane de euro la nivelul întregului grup 5 to go, aproape dublă faţă de 2017, când aceasta se plasa la 2,8 milioane de euro. „Pentru finalul lui 2019 preconizăm o cifră de afaceri de 8,5 milioane de euro şi ne bucurăm să anunţăm că numai într-o singură lună, octombrie, am atins pragul de 1 milion de euro cifră de afaceri”, spune Radu Savopol în interviul acordat Business MAGAZIN.
    Francizarea a fost unul dintre motoarele de dezvoltare a afacerii, în contextul în care din totalul de unităţi din prezent, aproximativ 90% sunt deschise în regim de franciză.
    „Franciza 5 to go are la bază un concept unic, de preţ fix, idee care m-a inspirat şi m-a făcut să creez acest business împreună cu o echipă tânără şi dinamică. Conceptul a fost foarte bine perceput de iubitorii de cafea şi vreau să credem că ne-am impus în piaţă prin cinci reguli simple: gustul cafelei noastre, profesionalismul echipei şi iscusinţa preparatorilor barista, rapiditatea cu care servim produsele, diversitatea lor – pentru că nu oferim numai cafea, ci şi răcoritoare, sandviciuri, dulciuri  – şi stilul de viaţă, pentru că noi credem că putem să oferim o stare mai bună clienţilor noştri, de aici şi motto-ul «Smile, there’s coffee!»”, descrie Radu Savopol, cofondatorul lanţului de cafenele 5 to go, conceptul brandului.
    Investiţia iniţială într-o franciză 5 to go este cuprinsă între 15.000 şi 20.000 de euro, taxa de franciză, de 4.500 de euro + TVA, fiind inclusă în aceste valori. „Suma poate varia în funcţie de mai mulţi factori importanţi, precum suprafaţa locaţiei, chiria spaţiului, mobilierul sau numărul de angajaţi. Amortizarea investiţiei se face într-o perioadă de un an, maximum doi”, precizează Radu Savopol. Un francizat 5 To Go trebuie să aibă în vedere o durată minimă a contractului de cinci ani, precum şi plata următoarelor redevenţe: 4% taxă lunară, 1,5% contribuţia la bugetul de marketing, taxe care se vor aplica la cifra de afaceri. „Noi ne ocupăm de pregătirea de dinainte de a deschide locaţia şi suport după ce demarăm businessul”, precizează antreprenorul. În ceea ce-i priveşte pe francizaţi, Radu Savopol observă că din rândul comunităţii acestora se disting două categorii principale. Una ar fi aceea a antreprenorilor care au lucrat mult timp în afara ţării şi şi-au dorit să revină acasă, în România, şi să-şi dezvolte propriul business. Un exemplu în acest sens este Marian Creangă, francizat cu două locaţii 5 To Go, de la Sfânta Vineri şi Brico Depot Orhideea din Capitală. După 11 ani petrecuţi în afară, el a revenit în România fără o perspectivă concretă de viitor. A mizat pe deschiderea unei cafenele 5 to go, iar la şase luni distanţă a realizat că este pregătit pentru o a doua locaţie. Planurile lui nu se opresc însă aici, el vizând deschiderea a trei locaţii 5 to go în sistem de franciză.


    O altă categorie care se evidenţiază în rândul francizaţilor 5 to go este a tinerilor antreprenori, iar Radu Savopol o aduce ca exemplu pe Bianca Sperchez, care, la 25 de ani, deţine două francize 5 to go în Braşov, oraşul ei natal. „Spiritul antreprenorial l-a moştenit din familie, de la părinţii ei, aşa că lucrurile au venit cumva firesc, deşi nu avea în plan, acum ceva timp, să urmeze acest drum. Chiar se gândea să plece în străinătate, să-şi construiască în altă parte cariera, dar ambiţia personală a făcut-o să rămână aici şi să-şi demonstreze ei, dar şi celorlalţi că se pot construi lucruri frumoase şi în România, că există potenţial şi putem să-l valorificăm”, povesteşte Savopol.

    CV de francizat 5 to go
    1.
    Plasarea în piaţă (viitoarea locaţie 5 To Go trebuie să fie dezvoltată în zone cu mai mult de 50.000 de locuitori);
    2.
    Asigurarea unei suprafeţe de vânzare de 10-50 mp;
    3.
    Găsirea unor spaţii optime de amplasare (zone cu spaţii de birouri, sedii administrative, licee sau facultăţi).  


    Pariul franţuzesc pe oraşe mici

    „Avem un concept suficient de matur ca să îl putem franciza. Pentru Meli Melo – Paris era deja timpul să dea startul la această dezvoltare atât în România, cât şi la nivel internaţional. Procesul de francizare a brandului Meli Melo este unul simplu şi concis. Ne bazăm pe o strategie inversă şi anume pe orientarea înspre oraşele de dimensiune mai mică, deoarece au o viteză de dezvoltare mult mai accentuată. Totodată, franciza Meli Melo Paris este un concept dublu: pe piaţa din România şi pe pieţele internaţionale, acolo unde nu am deschis direct magazine”, descrie Stephane Dumas, unul dintre fondatorii acestui brand în România şi membru al boardului Meli Melo – Paris, strategia de franciză a companiei. 
    Meli Melo – Paris a deschis primul magazin în Bucureşti în anul 1998, ajungând în prezent la 62 de magazine, cel mai recent fiind inaugurat în centrul comercial Veranda. După piaţa locală, compania s-a extins şi în Chişinău, Belgrad şi Sofia, unde deţine câte trei magazine. Compania este prezentă şi în online şi este activă şi pe segmentul de decoraţiuni pentru locuinţe, pe care deţine 7 magazine.


    Prima franciză Meli Melo şi singura în prezent din portofoliul companiei a fost deschisă în Târgu-Jiu, în septembrie 2018, în cadrul complexului Shopping City Târgu Jiu. „A fost startul perfect: partener, spaţiu, locaţie şi perioadă, iar rezultatele sunt peste aşteptări”, descrie Stephane Dumas începutul extinderii companiei prin franciză pe piaţa locală. În contextul acestui început optimist, compania şi-a propus ca în perioada următoare să se extindă în alte oraşe din ţară. „Până în 2022 ne-am propus să deschidem în franciză în nouă oraşe: Deva, Alba Iulia, Turnu Severin, Târgovişte, Oradea, Baia Mare, Satu Mare, Piatra Neamţ şi Botoşani”, descrie Dumas planurile viitoare de programului de francize al Meli Melo.
    Costul unei francize Meli Melo variază între 60.000 si 80.000 euro, în funcţie de stadiul de preluare a spaţiului şi de factorii logistici ai proiectului de amenajare conform standardelor impuse de brand, iar investiţia ar trebui să fie recuperată în aproximativ doi ani şi jumătate – „în condiţii normale de derulare a businessului”, spun reprezentanţii afacerii. „Cu partenerul nostru francizat va fi un parteneriat real, suntem aproape de acesta şi chiar împreună în alegerea  locaţiei, negocierea contractului cu proprietarul, formarea profesională a angajaţilor şi ajutor în gestionarea magazinului. Vom considera întotdeauna francizatul nostru ca făcând parte din grupul Meli Melo şi de aceea vom fi aproape de el de câte ori este nevoie”, descrie Dumas colaborarea cu francizaţii companiei.

    CV de francizat Meli Melo
    1.
    Partener atras de comerţ, de preferat cu experienţă în retail, dar nu obligatoriu;
    2.
    Să poată susţine costul unei francize, care variază în funcţie de stadiul de preluare a spaţiului şi de factorii logistici ai proiectului de aranjare conform standardelor companiei;
    3.
    Spaţiul unde se va deschide magazinul Meli Melo – Paris trebuie să aibă o suprafaţă cuprinsă între 40 şi 80 de metri pătraţi.
    4.
    Într-o primă etapă de colaborare, se semnează contractul între francizat şi se percepe o taxă de franciză de 5.000 de euro, incluşi în estimarea investiţiei iniţiale. În acelaşi timp se semnează şi contractul de închiriere cu centrul comercial sau magazinul pietonal şi se elaborează un plan de deschidere. 


    O alternativă sănătoasă (de business)


    „Salad Box încearcă să ofere o alternativă sănătoasă şi calitativă a produselor de tip fast-food, cu un meniu bogat în produse proaspete şi delicioase, dezvoltând accelerat în afara ţării încă de la începuturi cu ajutorul francizaţilor noştri, care au crezut în noi”, descrie Dan Isai conceptul lansat pe piaţa locală în urmă cu aproximativ 7 ani. Din România – Cluj-Napoca mai exact – reţeaua Salad Box s-a extins în 12 ţări, pe trei continente. Dintre cele 65 de unităţi de restaurante, 10 sunt operate în mod direct, restul fiind francize: „Am scăzut numărul de restaurante operate de noi pentru a ne putea concentra pe dezvoltarea conceptului şi sistemului de francize, care este un model scalabil. Ulterior, când dezvoltarea o să ajungă la o anumită maturitate, o să operăm şi noi mai multe locaţii”, explică Isai.

    Costurile aferente deschiderii unei francize Salad Box sunt cuprinse între 100.000 de euro şi 800.000 de euro, diferenţa între investiţia minimă şi cea maximă variind, potrivit lui Dan Isai, în funcţie de ţară şi de dimensiunea locaţiei. În costurile unei deschideri sunt incluse taxa de franciză, construcţia şi amenajarea locaţiei, cât şi un depozit cash pentru primele săptămâni de operare.
    Durata unui contract de francize este de 5 ani, iar Isai spune că, în urma analizei profilului de francizaţi şi a locaţiilor existente după 7 ani de activitate internă şi externă, Return of Investment (ROI) este stabilizată între 24 şi 30 de luni de activitate. „Acest lucru este condiţionat în mare parte de doi factori majori – investiţia iniţială şi potenţialul locaţiei ca număr de tranzacţii”, spune Dan Isai.
    Potrivit antreprenorului, succesul unei unităţi Salad Box este definit de francizatul care o deţine, în cea mai mare parte: „Motivaţia, timpul, banii, atenţia, dezvoltarea lui profesională sunt factorii care definesc succesul şi sunt esenţiali în actul deciziei de a investi sau nu într-o franciză Salad Box”. De asemenea, crede el, o franciză are succes dacă oferă calitate în produsele comercializate şi servicii la un standard ridicat într-o locaţie curată şi atrăgătoare, cu un design unitar. La acestea se adaugă locaţia restaurantului şi eficienţa marketingului la nivel local. „Chiar şi cu toate acestea prezente, clientul educat care devine consumator constant şi nu doar ocazional defineşte în mare măsură succesul sau falimentul unei locaţii, pentru că în final actul de cumpărare aduce sau nu profit.”
    Afacerea Salad Box a fost înfiinţată de patru antreprenori locali – Dan Isai, Radu Lupaş, Daniel Lar şi Vlad Lupaş. Potrivit ZF, grupul care are drept ancoră Salad Box cuprinde aproape 10 concepte. Dintre acestea, patru au ajuns şi pe pieţele externe. 

    CV de francizat Salad Box
    1.
    Francizatul/investitorul să îşi dorească să se implice în mod direct şi constant în operarea locaţiei şi, mai înainte de deschiderea acesteia, în toate costurile privind amenajarea spaţiului unde se investeşte peste 50% din suma iniţială;

    2.
    Apoi, contează modul în care formează şi coordonează echipa care va deservi locaţia, dedicarea acestora şi profesionalismul afişat în relaţia zilnică pe care o au cu furnizorii, clienţii şi compania.


    O investiţie minimă şi o piaţă mereu efervescentă

    „Conceptul francizei RE/MAX a fost proiectat în aşa fel încât să ajute antreprenorul să îşi dezvolte afacerea indiferent de experienţa sa anterioară în imobiliare”, spune Răzvan Cuc, preşedintele şi proprietarul masterfrancizei RE/MAX pe piaţa locală. Lanţul agenţiilor imobiliare cu origini americane RE/MAX are o istorie de patru decenii şi numără, la nivel global, peste 125.000 de agenţi afiliaţi în 110 ţări.

    Toate unităţile RE/MAX sunt deschise în regim de franciză, iar la nivel naţional, compania are peste 50 de birouri. În primul semestru din 2019, acestea au intermediat un volum de tranzacţii dublu faţă de S1 2018, cu o valoare cumulată a proprietăţilor tranzacţionate de aproximativ 79 milioane euro.


    Investiţia iniţială într-o astfel de franciză este de 8.990 euro fără TVA şi include dreptul de a folosi conceptul de proprietate cu toate beneficiile incluse pentru o perioadă de 5 ani de la data semnării contractului. Această redevenţă iniţială de franciză include un pachet de training, respectiv 200 ore de educaţie specifică, materiale de lucru, de marketing, de tehnologie, cât şi suport în demararea afacerii – practic tot ce e nevoie pentru a demara o afacere la cheie.
    Odată cu accesul la reţeaua companiei, brokerii/ownerii vor plăti o redevenţă lunară procentuală din venituri şi una fixă, administrativă, pentru care beneficiază, printre altele, de consultanţă constantă pentru dezvoltarea afacerii, consiliere de marketing, dar şi acces la o platformă CRM de listare a proprietăţilor. Suportul oferit este unul integrat, atât la nivel juridic, de marketing, administrativ, cât şi pentru activităţile de intermediere în teren.
    „Sumele totale investite în achiziţia francizei şi amenajarea birourilor diferă însă de la caz la caz, pentru fiecare francizat, în funcţie de dotările biroului în care se va desfăşura activitatea”, precizează Răzvan Cuc. În medie, investiţia într-o franciză RE/MAX se recuperează în doi ani. „Pentru a avea succes, francizatul RE/MAX trebuie să dispună de timp, bani şi drive (determinare – n.r.)”, crede Răzvan Cuc. În ceea ce priveşte businessul, „reţeta succesului” este formată din trei elemente principale: brandul, reţeaua şi suportul. „Renumele la nivel mondial al brandului le oferă francizaţilor posibilitatea de a se  remarca şi diferenţia de competiţie, iar sistemul bazat pe colaborare între birouri pe care mizează RE/MAX facilitează procesul de tranzacţionare. După cum menţionam anterior, suportul oferit constant reprezintă, de asemenea, un avantaj competitiv pentru cei care fac parte din reţea”, precizează preşedintele RE/MAX.  

    CV de francizat RE/MAX

    1.
    Răzvan Cuc, preşedintele RE/MAX România, spune că un francizat trebuie să aibă trei ingrediente pentru a demara şi dezvolta afacerea: bani, timp şi drive.


    Plan de afaceri pentru normalitate în sănătate

    „Noi ne dezvoltăm şi prin propriile resurse, chiar de anul trecut jumătate dintre clinicile noastre au fost deschise prin propriile investiţii. Însă, pentru o dezvoltare sustenabilă, într-un ritm extrem de rapid, avem nevoie de parteneri care să adere la obiectivele noastre ambiţioase. Conceptul pe care îl propunem este de parteneriat. Este uşor diferit faţă de francizarea clasică”, descrie dr. Ionuţ Leahu, CEO şi fondator al reţelei stomatologice ce îi poartă numele, conceptul de parteneriere al companiei. „Păstrăm rigoarea francizei şi ne dorim ca orice clinică dezvoltată prin parteneriere să respecte standardul reţelei noastre”, adaugă antreprenorul.
    El spune că modelul lor de colaborare este diferit faţă de o franciză clasică deoarece compania-mamă aduce şi susţinere materială şi propria investiţie în clinică, alături de cunoştinţele legate de construcţia uneia, ca orice clinică dezvoltată prin parteneriere să respecte standardul reţelei.


    Dintre clinicile din reţeaua Dr. Leahu, cele din Piteşti şi Oradea (deschisă acum câteva zile) sunt dezvoltate prin parteneriate. Clinica din Piteşti, prima clinică a companiei din afara Bucureştiului, a fost deschisă la începutul anului 2018 şi a ajuns, după aproape doi ani, a ajuns la 450 de pacienţi unici pe lună si un procent din business de 15%. „Estimăm o evoluţie foarte bună şi pentru Oradea, în special pentru că această clinică va fi un centru de excelenţă regional pentru care ne propunem, în timp, să atragă un public relevant din toate ţările din jur”, spune antreprenorul. 
    Sistemul de parteneriere al companiei se bazează pe patru piloni: primul este conceptul de Clinică Integrată – One Stop Shop. Aceasta va avea cel puţin 8 scaune stomatologice, va fi dotată cu aparatură medicală de ultimă generaţie şi va conţine o ofertă integrată de servicii, precum şi o echipă multidisciplinară în care spun că investesc major; al doilea pilon al acestui parteneriat este viziunea pe termen lung în ceea ce priveşte construcţia brandului; cel de-al treilea pilon este centrat pe achiziţii, toate realizându-se la un nivel competitiv de preţ; ultimul pilon este consultanţa pentru dezvoltarea şi optimizarea businessului.
    Investiţia minimă pe care o poate face un partener este de 100.000 euro, iar reprezentanţii companiei intră într-un astfel de parteneriat cu 400.000 euro. „Vorbim despre un nivel minim pentru a deschide o clinică la standardele despre care vorbim. Aceasta dacă ne raportăm doar la investiţia materială. Se adaugă, bineînţeles, şi altfel de implicare – experienţa noastră nu doar ca profesionişti, ci şi în construirea unui business în stomatologie, în construirea unui brand, în dezvoltarea şi optimizarea businessului”, explică dr. Leahu. În ceea ce priveşte amortizarea investiţiei, aceasta are un termen de cinci ani – „Este perioada maximă în care ne aşteptăm să recuperăm investiţia”.
    Care sunt criteriile ce trebuie îndeplinite pentru ca o franciză Dr. Leahu să aibă succes? „Succes pentru noi înseamnă ca pacientul să aibă acces la sănătate reală, iar aceasta înseamnă respectarea standardului din reţeaua noastră – clinică integrată, servicii complexe, folosind tehnologie de ultimă generaţie, echipă cu specializări multiple. Aceasta reţetă, considerată încă nişă în domeniul nostru, trebuie să ajungă normalitate. După experienţa construirii unei reţele de 12 clinici, putem spune cu tărie că aceste elemente creează succesul.”
    Recent, lanţul de clinici dentare Dr. Leahu, cu afaceri de 29,5 milioane de lei în 2018, a încheiat anticipat plasamentul privat pentru atragerea a 10 milioane de lei de la investitori, într-una dintre cele mai mari emisiuni de obligaţiuni în lei de pe piaţa AeRO a BVB.CV de francizat

    CV de partener Dr. Leahu

    1.
    Orice partener trebuie să creadă în misiunea companiei de a oferi pacienţilor sănătate reală şi o experienţă excepţională;
    2.
    Nu este o condiţie să fie medic stomatolog, poate fi manager în domeniul sănătăţii, dar trebuie să se îndrepte spre pacient şi să aibă spirit antreprenorial, să fie team player şi manager implicat;
    3.
    Să intre în parteneriat cu o contribuţie proprie de minimum 100.000 euro.


    Un business în tendinţe 

    Nişa spaţiilor de lucru flexibile sau co-working, cum sunt ele mai cunoscute, este o alta pe care pot intra din octombrie 2019 şi în regim de franciză antreprenorii români. International Workspace Group Luxembourg, companie activă pe această piaţă, a lansat recent o nouă schemă de franciză în România, vizând extinderea spaţiilor de coworking sub brandul Regus.
    IWG este activă la nivel internaţional din 1989, cu mărci precum Regus şi Spaces. Grupul are o reţea de peste 3.300 de centre în peste 1.100 de oraşe şi 120 de ţări. Pe piaţa locală, IWG a intrat în 1999, prin brandul Regus, iar în 2018 a lansat în România şi brandul Spaces.


    „Oferta noastră se bazează pe sistemul de cluster franchise, ceea ce înseamnă că francizatului care doreşte să dezvolte o afacere în piaţa de serviced offices i se atribuie o anumită regiune. Momentan ne concentrăm asupra marilor oraşe. De asemenea, francizatul trebuie să ia în considerare faptul că fiecare locaţie trebuie să respecte anumite standarde, respectiv minimum de 1.000 mp, să fie situată într-o zonă de clasă A a oraşului şi să includă peste 130 de staţii de lucru”, a descris
    Arpad Szanto, head of franchising al IWG pentru România,
    conceptul de franciză pe care ei îl oferă, într-un comunicat de presă.
    Potrivit unui studiu realizat de IWG, la care au participat 200 de respondenţi din România, deopotrivă angajatori şi angajaţi, aproximativ 60% dintre angajaţii români lucrează remote cel puţin o dată pe săptămână, iar peste 80% din companii consideră că un spaţiu de lucru flexibil ar avea un impact direct în creşterea afacerii (91%), în maximizarea profitului şi menţinerea competitivităţii (87%), că le-ar oferi posibilitatea să extindă afacerea în pieţe noi, să recruteze şi să menţină talentele în organizaţie (84%). Nişa este, astfel, una efervescentă şi atrăgătoare pentru viitorii antreprenori.


    Radiografia unei pieţe tinere şi neliniştite
    Piaţa de francize din România, a cărei istorie a început să se scrie mai activ la debutul anilor ’90, a atras unele dintre cele mai cunoscute branduri de la nivel mondial, în frunte cu McDonald’s, KFC şi Starbucks. Primii paşi au fost timizi, numărul afacerilor dezvoltate în acest tip de parteneriat putând fi numărate iniţial pe degete. Apoi, anii au trecut, economia s-a dezvoltat şi odată cu ea şi piaţa de francize a prins contur şi a ajuns să cuprindă astăzi peste 400 de concepte active. Alte circa 40 de nume – străine şi locale – se uită către economia României şi caută parteneri, arată datele companiei de specialitate Franchwise.
    „Un număr de 406 concepte sunt active în piaţa din România, fiind vorba de conceptele care au cel puţin o unitate operaţională. Numărul lor a crescut cu 5% faţă de ultimul studiu, semn că piaţa locală devine atrăgătoare pentru astfel de businessuri. Mai mult, pe lângă conceptele active în piaţă, există peste 40 de idei noi de business aflate în căutare de parteneri – fie masterfrancize internaţionale, fie concepte autohtone care şi-au lansat sistemul de franciză”, spune Paul Voicu, managing partner la Franchwise.

    Victoria’s Secret (lenjerie intimă), Pizza Hut (restaurant – pizzerie) sau Hilton (lanţ hotelier) sunt branduri care nu mai au nevoie de nicio prezentare. Aceeaşi este şi situaţia McDonald’s, Starbucks sau KFC.
    Puţini sunt cei care să nu fi auzit ele, ba chiar să nu fi gustat un cheesebuger la „Mac”, o porţie de aripioare picante de la KFC sau să nu-şi fi început dimineaţa cu o cafea la Starbucks. Nu la fel de mulţi sunt însă cei care ştiu că fiecare dintre aceşti giganţi este prezent pe piaţa din România în sistem de franciză. Dar, până la urmă, despre asta este vorba într-un astfel de business: despre acelaşi brand şi despre constanţă în afaceri, indiferent de tipul de operare şi de cine se află în spate. Pentru un consumator, un restaurant sau o cafenea operată de francizor nu trebuie să fie cu nimic diferită de una deschisă de un francizat.
    Unele dintre cele mai puternice companii din lume, cu afaceri de miliarde de dolari (fiecare), au pariat pe acest model de business pentru că şi-au dat seama că este o reţetă pentru scalarea afacerii şi pentru dezvoltare.
    Spre exemplu, Ikea şi Zara au testat iniţial piaţa din România printr-un partener pentru ca apoi să îşi răscumpere afacerea şi să vină să opereze direct. Există şi modelul invers, cum este cazul McDonald’s. Aici americanii au venit direct în 1995, pentru ca circa 20 de ani mai târziu să vândă operaţiunile unui francizat. Piaţa din România s-a dovedit prea mică pentru lanţul american de restaurante de tip fast-food.
    Indiferent de situaţie, există o constantă, şi anume faptul că multe dintre marile branduri se extind prin parteneri, mai ales acolo unde nu ştiu bine piaţa şi unde au nevoie de ajutorul unui localnic. Astfel riscul este mai mic pentru brand, care de altfel nici nu investeşte direct – pariul financiar fiind al francizatului. Acesta din urmă are avantajul de a se lansa pe piaţă cu un nume puternic. Astfel, el nu mai trebuie să muncească la fel de mult ca să ajungă în conştiinţa consumatorului.
    Poate cel mai concludent exemplu în acest sens este cel al brandului de lenjerie intimă Victoria’s Secret, adus pe plan local de o companie din Kuweit. Deşi piaţa de modă este una dintre cele mai competitive din România, cu peste 100 de mărci, majoritatea internaţionale – un număr similar celui de pe pieţele mai dezvoltate –, la deschiderea Victoria’s Secret s-au strâns câteva mii de persoane în primele zile. Ba chiar s-au format cozi la uşa magazinului.
    Pariind pe apetitul românilor pentru trenduri şi pe interesul lor de a arăta bine, pe aceeaşi piaţă, cea de modă, tot în 2019 brandul britanic Topshop, unul dintre cele mai importante nume din fashionul mondial, a intrat în România cu un magazin. Britanicii, care ulterior s-au extins, sunt prezenţi local în sistem de franciză, aduşi de grupul Voici La Mode, care mai are şi franciza altui grup de modă din Marea Britanie, mai exact Marks & Spencer.
    Retailul, indiferent că e vorba de modă, de cosmetice sau decoraţiuni, a atras cele mai multe concepte de francize în România, aproape 200, deci circa 50% din totalul din piaţă. Totuşi, ponderea este în scădere pentru că HoReCa şi serviciile câştigă teren. Varietatea mare a conceptelor disponibile în cele două sectoare mari, precum şi paleta largă de investiţii şi redevenţe au atras în ultimii ani tot mai mult atenţia potenţialilor investitori. Astfel, investiţia pondeşte de la câteva mii de euro pentru un centru de recrutare, merge spre câteva zeci de mii în cazul unei cafenele şi ajunge la chiar şi la peste 100 milioane de euro în cazul unui hotel afiliat unui lanţ internaţional.
    Momentan, piaţa de francize este dominată de concepte străine, astfel că doar una din trei afaceri care se dezvoltă în parteneriat e românească. Situaţia e însă normală dat fiind că această piaţă abia prinde formă şi se află în plin proces de creştere.
    Istoria francizei locale a început să se scrie la în prima parte a anilor ’90 când nume precum KFC sau Pizza Hut au intrat în România prin parteneri. De fapt însă, brandul hotelier Intercontinental a fost cel care a deschis această piaţă încă dinaintea Cortinei de Fier, când conceptul de franciză era însă la fel de străin poate ca şi capitalismul. Popularizarea lui a venit apoi.
    Anii au trecut şi acest model de business colaborativ a început să câştige teren în România după modelul din Occident. Şi nu doar că a convins nume internaţionale precum Gregory’s, Gucci sau Intersport să îşi pună România pe hartă, ci i-a determinat pe o serie de antreprenori români cu greutate să încerce să devină şi mai puternici alături de parteneri francizaţi.
    Acum circa patru ani aceştia din urmă puteau fi număraţi pe degete, însă acum an de an există nume noi care se alătură listei. De partea cealaltă, câteva mii de potenţiali investitori – cu sau fără experienţă în business – cochetează cu ideea de a-şi achiziţiona o franciză.


    „Ne dorim să creştem de la un an la altul atât ca brand, cât şi în termeni financiari şi suntem încrezători că ne vom atinge obiectivele propuse. Una dintre căile prin care credem că vom evolua este sistemul de franciză, care, în stadiul în care ne aflăm, deja ne dovedeşte că este un pariu câştigat“, spunea recent Cristian Pandel, fondatorul grupului de turism Christian Tour. Compania a lansat sistemul de franciză în 2018.
    Acesta este doar un exemplu de business românesc care pariază pe franciză, altele fiind Meli Melo (decoraţiuni), Piatra Online (materiale de construcţii) sau Dr. Leahu (clinici stomatologice). Există totodată şi nişe de piaţă care înregistrează creşteri solide pe segmentul businessurilor locale care se dezvoltă în franciză, ca spre exemplu piaţa de cafenele, aflată în plin boom. Astfel, 5 To Go, The Coffee Shop şi Ted’s sunt toate concepte „made in Romania”. Similar, pe piaţa de fast-food au aparut Salad Box, Spartan sau Pep & Pepper, la fel cum pe piaţa de mobilier şi bricolaj şi-au făcut loc nume precum Casa Rusu, Bella Casa. Astfel, pe urmele unor giganţi precum cei mai sus menţionaţi, păşesc şi businessuri locale care îşi dau seama că asocierea şi parteneriatul sunt cuvintele cheie în afaceri, indiferent de tipul lor.
    În acest context, în termeni de valoare, piaţa totală de francize din România aproape s-a dublat în perioada 2015-2019, până la 3,6  mld. euro, după ce numărul conceptelor – internaţionale şi mai ales locale – care apelează la acest model de business a crescut constant odată ce afacerile au înţeles importanţa scalării şi a dezvoltării alături de parteneri, conform datelor Franchwise.
    În circa trei ani, piaţa ar putea ajunge la pragul de 5 mld. euro dacă se menţin direcţia şi energia actuale. Dar, la fel ca în orice business – sau poate mai mult decât în cazul altor afaceri -, e nevoie de muncă de echipă, de colaborare între francizori, masterfrancizaţi şi francizaţi.

    Nu toate poveştile (în franciză) se termină cu bine

    1.
    Pentru La Perla, Hugo Boss, Burger King şi Gregory’s prezenţa actuală în România nu este prima. Criza, concurenţa crescută sau lipsa de adaptare la consumatorul local au făcut ca primele francize să eşueze. Cu alţi parteneri şi cu noi planuri de business, aceste afaceri au revenit.

    2.
    Lanţul de cafenele Esquires Coffee s-a retras în 2019 din România la nici un an de la deschiderea primei unităţi. Brandul era venit în sistem de franciză.

    3.
    Omul de afaceri Octavian Radu, care deţinea în perioada de boom peste zece francize ale unor branduri internaţionale de modă (Mandarina Duck, Kipling, Olsen sau Bally), şi-a încheiat socotelile cu domeniul în 2013 după ce a renunţat la Debenhams şi a închis ultimele două magazine. Debenhams a mai venit o dată ulterior în România, cu alt francizat, însă a eşuat din nou. Cele mai mari branduri de modă – în frunte cu Zara, H&M şi C&A – sunt acum prezente direct.

    4.
    Brandul britanic New Look, adus pe piaţa locală în sistem de franciză, a decis în 2015 să iasă din România, la circa patru ani de la deschiderea primului magazin. Brandul a fost adus pe piaţa locală de grecii de la Fourlis, care deţin încă franciza retailerului de echipamente sportive Intersport. Aceştia au pierdut însă licenţa primită de la compania de modă din cauza rezultatelor slabe, potrivit surselor din piaţă de la acea vreme.

    5.
    Costa Coffee şi Dunkin Donuts – două dintre marile nume internaţionale cunoscute pentru dezvoltarea în franciză – au încercat să atace piaţa locală, însă după câţiva ani de activitate au ieşit. Cele două companii au ieşit din România în plină criză financiară, când piaţa cafenelelor a fost puternic afectată în contextul în care românii şi-au schimbat obiceiul de consum şi au preferat să cheltuie banii pe bunuri necesare, renunţând la cheltuielile considerate a fi de răsfăţ.


    HoReCa domină piaţa mondială a francizelor. McDonald’s e cap de listă

    Doar două dintre cele mai importante zece francize de la nivel mondial şi-au pus România pe hartă: este vorba de McDonald’s şi Taco Bell, potrivit clasamentului anual realizat de revista Entrepreneur. Dintre cei zece există şi un nume – Donkin’ Donuts – care a fost prezent local, dar care a ieşit încă dinainte de izbucnirea crizei şi nu a mai revenit.

    Prezenţa slabă la nivel local se menţine şi la nivel top 100 de francize, dat fiind că doar zece dintre cele mai puternice nume de la nivel mondial sunt prezente în România.
    Cele zece provin aproape exclusiv dintr-un singur domeniu, HoReCa, respectiv din două subsectoare – restaurante şi hoteluri. 
    De altfel, vârful acestui top ce cuprinde un total de 500 de francize este dominat de companii din domeniul restaurantelor şi cafenelelor, pe poziţiile următoare regăsindu-se şi afaceri din industria fitnessului, a educaţiei, a hotelăriei sau a centrelor pentru bătrâni. Prezenţa unor mari giganţi din fast-food la vârf este justificată de faptul că aceste afaceri au priză la public, consumatorii căutând să mănânce gogoşi, burgeri sau aripioare de pui.
    Primul clasament pe piaţa de francize a fost realizat de Entrepreneur acum 40 de ani, iar tradiţia continuă ca urmare a faptului că această piaţă este în continuă dezvoltare, atât în SUA, ţara-mamă a revistei, cât şi la nivel mondial, inclusiv România.
    Metodologia din spatele acestui clasament ia în calcul o serie de factori precum mărimea reţelei, creşterea acesteia, puterea financiară a businessului şi stabilitatea lui. Contează şi sprijinul acordat francizaţilor, puterea brandului, dar şi costurile şi taxele pe care le presupune un astfel de business pentru partener. Pe listă se află însă mai mulţi factori importanţi în economia actuală, precum prezenţa în social media. Acesta este un factor care nu a fost luat în calcul la realizarea primelor topuri acum mai bine de trei decenii.


    McDonald’s este cea mai puternică franciză din lume, gigantul american din industria fast-food fiind prezent pe piaţa din România din 1995, întâi direct şi apoi în sistem de franciză, operat de grupul maltez Premier Capital.
    De altfel, în prezent toate numele mari din industria restaurantelor şi cafenelelor care au intrat pe piaţa din România sunt venite în francize. Cele mai multe nume gigant au optat pentru această formă de activitate încă de la început. Spre exemplu, antreprenorii care au adus în anul 1994 Pizza Hut în România au investit trei ani mai târziu şi în franciza KFC. Mai mult, după o pauză de circa 20 de ani, aceiaşi oameni de afaceri au pariat şi pe franciza Taco Bell. Toate trei brandurile sunt incluse în topul Entrepreneur al celor mai puternice 100 de francize, ba chiar în primele 25 de locuri.
    Similar, grupul polonez AmRest a preluat în România franciza Starbucks şi după mai mulţi ani de prezenţă, în 2019, a început să dezvolte şi brandul de restaurante de tip fast-food Burger King, tot în franciză. Polonezii au de altfel un portofoliu vast de branduri – proprii sau francize – pe care le dezvoltă pe mai multe pieţe.


    Acest model le permite unor giganţi din industria HoReCa să acopere o bună parte din această lume cu investiţii realizate de parteneri. Cei mai mulţi jucători din HoReCa preferă să acorde masterfranciza pe o piaţă unui singur partener care să se ocupe de dezvoltare, singura excepţie este cea a Subway, care acordă fiecărui partener una sau mai multe unităţi.
    Fiecare dintre conceptele analizate de Entrepreneur este diferit şi necesită investiţii iniţiale pe măsură. Investiţiile variază de la câteva mii de euro la peste 100 de milioane de euro în cazul unui hotel Hilton Hotels and Resorts.
    În clasamentul revistei, pe lângă conceptele de HoReCa se găsesc şi afaceri din retail, educaţie sau asistenţă pentru bătrâni şi persoane cu dizabilităţi. Niciunul dintre acestea nu şi-a pus România pe hartă. Încă!


    Ce se poartă în materie de francize? Tendinţe globale versus trenduri „made in Romania”

    În ultima perioadă, pe piaţa locală de francize se remarcă o serie de tendinţe care vin să consolideze segmente precum cafenelele de specialitate, educaţia, restaurantele cu specific sau cele de tip fast-food. O parte dintre aceste trenduri vin dinspre Occident, de unde se dă de altfel tonul în materie de tendinţe. O parte însă sunt „coapte” în bucătăriile mediului de business local, care s-a adaptat la publicul românesc. Există şi o serie de tendinţe din vest care nu au prins la consumatorul local, cel puţin momentan, existând în unele cazuri o întârziere de câţiva ani până când o direcţie ajunge din SUA sau Europa Occidentată către Europa de Centrală şi de Est.

    Mâncarea cu specific – japonez, mexican – şi deserturile îngheţate, companiile care activează în industria de îngrijire personală – saloanele de manichiură sau de gene –, centrele educaţionale pentru copii, service-urile de reparaţii şi magazinele de electro-IT, alături de centrele de fitness se numără printre domeniile identificate de revista Entrepreneur ca fiind cele mai atractive pentru a se dezvolta în sistem de franciză. Acestora li se adaugă locurile de joacă şi alte centre recreaţionale, businessurile asociate animalelor de companie şi companiile de recrutare şi HR, conform aceleiaşi surse.
    O parte dintre aceste domenii se află în ascensiune puternică şi în România, doar că de multe ori dezvoltarea se face direct de jucătorii deja existenţi, fie ei locali sau străini. Există însă şi câteva excepţii.
    „Fitnessul este una dintre cele mai importante industrii pentru piaţa de francize şi nu doar atât, ci continuă să crească an de an, fără a da semne de oboseală. De la săli de box la studiouri butic, există ceva pentru oricine, inclusiv pentru copii, pentru care se dezvoltă tot mai multe concepte”, potrivit analizei revistei Entrepreneur.


    În România, numărul practicanţilor de sport – indiferent de forma lui – creşte constant, însă piaţa locală este departe de alte ţări din punctul de vedere al ponderii din populaţie care are activităţi de profil. Totuşi, numărul businessurilor active în domeniu creşte, de multe ori fiind vorba de afaceri de nişă, fie ele româneşti sau străine. În paralel se dezvoltă şi concepte conexe.
    Antreprenorul Eric Wakker a fondat acum 15 ani businessul PowerSlim, afacere care se bazează pe dezvoltarea unei metode de slăbit eficiente şi de durată. Pentru acest lucru, omul de afaceri a creat şi peste 120 de produse folosite în această dietă, produse disponibile în spa-uri, farmacii, centre de fitness şi de înfrumuseţare. Iniţial businessul a fost lansat în Belgia, pentru ca apoi să fie extins în Olanda, Germania şi Austria. Acum, antreprenorul se uită către România, unde caută un partener masterfrancizat dispus să investească 200.000-250.000 de euro pentru a porni la drum. PowerSlim este o metodă de slăbit care a fost dezvoltată pentru a ţinti în special segmentul femeilor pasionate de fitness, de beauty, dar şi cel paramedical.
    Un segment complementar celui de sport este HoReCa, a cărui dezvoltare îi poate determina pe de o parte pe români să mănânce mai mult în oraş, spre exemplu, dar îi poate şi determina apoi să meargă la sală. În România piaţa de restaurante, cafenele şi baruri este efervescentă, cu multe iniţiative noi şi cu dezvoltarea unora deja existente.
    Spre exemplu, piaţa de restaurante cu specific japonez se află în ascensiune puternică după ce mulţi ani au fost pe val localurile cu specific asiatic (în general) sau cele care oferă doar mâncare chinezească. Expansiunea pe acest segment se face pe de-o parte prin lansarea de restaurante noi sau prin expansiunea directă a reţelelor deja existente, iar pe de alta prin francize. Cel mai recent exemplu în acest sens este lanţul de restaurante cu specific japonez Japanos, prezent pe piaţă de circa trei ani. Acesta a ajuns la şapte unităţi, însă există loc de expansiune, fondatorul businessului vorbind de o reţea de 20-30 de unităţi doar în România.
    „Am făcut pasul şi către extinderea în franciză. În 2019 avem prima franciză în Bucureşti şi un prim contract semnat pentru expansiunea internaţională”, spunea recent Gabriel Faflei, fondator al Japanos. Alt domeniu unde piaţa românească merge în tandem cu cea mondială este cel al educaţiei, unde se dezvoltă în franciză concepte precum Logiscool din Ungaria (business specializat în predarea programării pentru copii şi adolescenţi), Maple Bear Canada (şcoli şi grădiniţe private) şi Lingotot, un business lansat în Marea Britanie şi care e specializat în predarea de limbi străine pentru copii. Totuşi, cele mai importante tendinţe la nivel local sunt cele de pe piaţa HoReCa, unde antreprenorii locali pariază pe apetitul românilor pentru cafea, pentru ieşit în oraş şi stat la poveşti.


    „Bucureştiul este, după Londra, oraşul cu cele mai multe cafenele de specialitate. Dacă în 2014 erau doar trei, acum sunt peste 60, iar prin comparaţie în capitala Marii Britanii sunt 160, iar în Budapesta doar 10”, spune Răzvan Crişan, unul dintre acţionarii businessului ce cuprinde cafeneaua M60, restautantul Kane şi pizzeria Mamizza. Segmentul cafenelelor de specialitate a luat avânt în ultimii ani, cu investiţii realizate de tineri antreprenori în marile oraşe ale ţării. Astfel, trei concepte româneşti au pariat pe expansiune prin parteneri şi au ajuns la peste o sută de cafenele. Ted’s Coffee, The Coffee Shop şi 5 To Go sunt cele trei branduri locale care au mizat pe expansiune într-o piaţă puternic fragmentată, unde cele mai multe unităţi sunt independente, şi nu parte a unui lanţ local sau internaţional.
    Prin comparaţie, pe celelalte două segmente HoReCa identificate de revista Entrepreneur în categoria de tendinţe, respectiv mâncarea mexicană şi deserturile îngheţate, deşi iniţiative există şi local, competiţia e încă redusă.
    Situaţii similare se remarcă pe piaţa locurilor de joacă şi a altor centre recreaţionale, în timp ce pe piaţa businessurilor dedicate animalelor de companie există un nume mare – Animax – care domină clar industria pet shopurilor, deşi în ultimii ani au apărut concepte noi şi magazine de cartier. S-au lansat şi saloane de tuns şi îngrijire, hoteluri de câini, iar magazinele de haine de profil sunt următoarele pe listă. Loc de creştere există însă!