BusinessMagazin

Tag: Moda

  • Săptămâna modei la Londra: măşti chirurgicale şi soluţii dezinfectante, accesorii „must-have”

    Măştile chirurgicale şi soluţiile dezinfectante sunt noile accesorii “must-have” la Săptămâna modei de la Londra, în contextul epidemiei cu coronavirusul din China, transmite Reuters.

    Vedete din lumea mondenă venite să vadă cele mai noi colecţii de modă, cumpărători, designeri, influenceri din social media afişează măşti chirurgicale în diferite nuanţe pastel.

    Prima colecţie prezentată la Săptămâna modei de la Londra, vineri, a fost una semnată de designerul chinez Yuhan Wang. Creatoarea de modă, celebră pentru ţinute extrem de feminine, şi-a prezentat prima colecţie solo, de inspiraţie victoriană, însă unele dintre piesele vestimentare nu au arătat exact cum şi-a dorit. Aceasta a explicat pentru Reuters că toate piesele realizate manual urmau să fie trimise din China, însă, în contextul epidemiei de COVID-19, acest lucru nu a mai fost posibil.

    COVID-19 a ucis deja peste 1.380 de persoane şi se răspândeşte cu repeziciune în lume.

    Caroline Rush, şeful British Fashion Council, a declarat că numărul participanţilor la eveniment va fi considerabil redus din cauza epidemiei şi că este resimţită întreruperea legăturilor de transport şi cu fabricile din China. Această ţară este, de altfel, cel mai mare producător de textile din lume.

    Participarea redusă din partea Chinei este o lovitură majoră pentru industria modei. Chinezii au reprezentat o treime dintre cumpărătorii de produse de lux la nivel global în 2018, potrivit Bain & Company.

    Având reputaţia unei rampe de lansare pentru designerii noi şi îndrăzneţi, Săptămâna modei de la Londra va include şi colecţii ale unor branduri celebre, precum Burberry, Vivienne Westwood şi Tommy Hilfiger.

    Rush a mai spus că organizatorii Săptămânii modei de la Londra au luat măsuri de precauţie, punând la dispoziţia participanţilor soluţii dezinfectante. De asemenea, se face regulat curăţenie profundă, igiena fiind o prioritate.

    Săptămâna modei va continua luna aceasta cu prezentări la Milano şi Paris.

  • Povestea Klarei Rotschild, creatoarea de modă evreică care a îmbrăcat elitele maghiare în timpul Cortinei de Fier

    Klara Rotschild a devenit un fel de Coco Chanel a Estului. Iar liderii populişti ai Ungariei de azi caută să se folosească de numele ei, scrie Balkan Insight. Mai recent, guvernul premierului Viktor Orban a descoperit moda ca instrument de relaţii cu publicul, înfiinţând Agenţia Naţională de Modă şi Design în 2018 ca subsidiară a Agenţiei pentru Turism din Ungaria. Agenţia încearcă să sporească profilul industriei de modă din Ungaria, iar mulţi dintre cei mai renumiţi designeri cu care lucrează se vor inspira, fără îndoială, de la Rotschild.

    „În primul rând, aceasta este povestea de succes a unei femei care a supravieţuit în două regimuri politice şi a dictat moda în spatele Cortinei de Fier”, spune lldikó Simonovics, curatorul unei expoziţii Rotschild la Muzeul Naţional al Ungariei. Simonovics ştie multe despre creatoarea de modă deoarece i-a studiat ani de zile viaţa. Rotschild nu a dus lipsă de clienţi cu nume mari: Jovanka Broz, soţia liderului iugoslav Iosip Broz Tito – personaj care stârneşte nostalgii chiar şi acum în fosta Iugoslavie, împărăteasa egipteană Farah Diba, soţia şahului iranian şi celebritatea hollywoodiană de origine maghiară Zsa Zsa Gábor, cunoscută şi ca prinţesa Sári von Anhalt. Născută într-o familie de evrei în 1903, Rotschild şi-a creat o carieră uimitoare, aparent netulburată de deceniile de agitaţie politică şi război din Ungaria. Ea a dat tonul modei pentru societatea înaltă a regimului conservator-naţionalist al lui Horthy din anii 1930-1940 şi a îmbrăcat elita comunistă după 1956. Deviza ei: „Fiecare femeie vrea să arate bine, iar eu o pot ajuta”. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, ea a fost cruţată de deportare şi de camerele de gazare ale Holocaustului. Salonul ei nu a intrat în atenţia infamelor legi ale Ungariei care îi privau pe evrei de proprietăţile lor. Ungaria lui Miklós Horthy a fost aliata Germaniei lui Adolf Hitler. Rotschild a creat rochia de nuntă pentru mireasa lui István Horthy, fiul regentului Ungariei.

    Legenda spune că Rotschild era în căutarea unei locaţii pentru o prezentare de modă când trupele germane se pregăteau să invadeze Budapesta în decembrie 1944. Politica nu a deranjat-o pe Rotschild. După război, experienţa ei în materie de modă a fost foarte solicitată de noua elită comunistă. „Ea i-a găsit întotdeauna pe «influencerii» din vremea ei, iar aceştia îi cumpărau rochiile“, povesteşte Simonovics. „Unii ar numi-o oportunistă, dar dacă faci haute couture, trebuie să fii în termeni buni cu elita regimului în care trăieşti, altfel nu vei avea clienţi.”
    Crearea unui brand a fost surprinzător de uşor de făcut. Deşi nu avea nicio legătură cu familia Rothschild, binecunoscută în lumea finanţelor internaţionale, numele ei a fost asociat cu luxul şi stilul şi a deschis uşi din afara Ungariei. „Numiţi-mă regina modei”, a spus ea odată, când a fost întrebată despre relaţiile sale cu lumea finanţelor. În regimul comunist, salonul ei, Salon de Rochii Deosebite pentru Femei, a fost naţionalizat în 1949, dar i s-a permis ulterior să-l „conducă”. Spre deosebire de majoritatea ungurilor, ea a putut să călătorească în străinătate, vizitând spectacole de modă la Paris (se spune că Rotschild călătorea la Paris şi de două ori pe an) şi chiar să cumpere câteva modele străine cu bani de la stat, pe care le-a recreat cu o tuşă maghiară. Adora parfumurile şi atât salonul său, cât şi prezentările de modă erau învăluite întotdeauna în cele mai noi arome franţuzeşti. Liderii politici au remarcat rapid valoarea ei de marketing unică. Când soseau demnitari străini, o vizită la salonul lui Klara era adesea inclusă în programul oficial. Jovanka Broz, soţia lui Tito, i-a vizitat salonul împreună cu soţia liderului comunist al Ungariei János Kádár şi s-a îndrăgostit instantaneu de creaţiile Klarei. De atunci a rămas o clientă fidelă. Unii spun că aceasta a fost chiar cel mai frecvent client.

    „A existat chiar şi un manechin pentru croieli făcut după dimensiunile doamnei Broz”, spune una dintre fostele modele ale lui Rotschild într-un videoclip care însoţeşte expoziţia de la Muzeul Naţional. „Ori de câte ori selecta o rochie, noi o ajustam la dimensiunile ei. Avea în jur de 100 de kilograme, iar când a mai pus ceva greutate pe ea, o pernă a fost ataşată de manechin pentru a-i extinde dimensiunile.“ Jovanka Broz era cunoscută ca „Jackie Kennedy a Estului“. Despre liderii politici din Ungaria cu greu se putea spune că sunt în pas cu moda, dar diplomaţii, avocaţii, medicii, artiştii şi emigranţii au constituit o clientelă suficient de mare pentru a menţine afacerea vie. Unii veneau cu avioanele personale şi comandau rochii pentru un sezon complet. Alţii alegeau doar câteva.

    O rochie Klara Rotschild era scumpă. „Costa între 200 şi 800 de dolari şi o rochie de seară în jur de 1.000 de dolari”, a explicat Rotschild într-un documentar TV rar, realizat de televiziunea austriacă ORF. La acea vreme, salariatul mediu din Ungaria câştiga în jur de 80 de dolari pe lună. Asta însemna că rochiile Rotschild erau mult peste mână pentru majoritatea oamenilor dintr-o societate care pretindea că se bazează pe egalitate. „Doar să trec pe lângă salonul ei şi să văd rochiile în vitrina era pentru mine o experienţă artistică”, spune o femeie în vârstă la expoziţie. „Nu ne-am gândit niciodată că putem avea suficienţi bani pentru a cumpăra o rochie de-a ei.” În Ungaria, după ce tancurile sovietice au zdrobit revolta populară antisovietică din 1956, Rotschild a ajuns să simbolizeze socialismul cu faţă umană, în ciuda tiraniilor comunismului. Creaţiile ei evocau o societate în care fetele sunt frumoase şi viaţa este mai colorată decât în restul blocului comunist estic. „Femeile trebuia să fie bine îmbrăcate, feminine şi oarecum distante”, a spus unul dintre modelele sale prezentând imagini rare la expoziţie.

    Chiar şi scandalurile i-au făcut mai mult bine decât rău deoarece Rotschild a ştiut să folosească puterea bârfei pentru a-şi face numele celebru. La începutul carierei sale, un tânăr playboy maghiar a insultat-o şi a bătut-o când aceasta s-a dus să strângă bani pentru costume făcute de tatăl ei. Klara a apelat la justiţie pentru despăgubiri şi a câştigat. Cazul a ajutat-o să devină faimoasă. Mai târziu, în 1968, când actriţa de la Hollywood de origine maghiară Zsa Zsa Gábor a refuzat să o plătească, şi-a găsit alţi clienţi şi nu s-a sfiit să mânjească numele acesteia prin intermediul mass-media. „A fost o maestră a croitoriei, dar a fost şi un salesman perfect, care ştia imediat ce model se potriveşte mai bine clientului“, a spus Simonovics.

    Chiar şi după ce numele său a devenit o marcă, Rotschild a „vânat” în mod activ clienţi. Când a aflat că legendele de la Hollywood Elizabeth Taylor şi Richard Burton se aflau în oraş, a trimis-o pe vânzătoarea sa la hotelul lor şi le-a invitat pe cele două celebrităţi de film la salonul ei. Faptul că Rotschild însăşi nu ştia un cuvânt în engleză sau germană nu a fost un obstacol. Hainele ei vorbeau de la sine. Viaţa creatoarei de modă s-a încheiat tragic. În vârstă de 73 de ani, temându-se de bătrâneţe şi suferind de probleme dentare, s-a sinucis sărind de la fereastra bucătăriei din apartamentul ei. Salonul Rotschild a primit un nou manager, dar nu a mai ajuns niciodată la faima pe care i-a adus-o doamna Rotschild.

    Nu există planuri de reînnoire a brandului Rotschild în Ungaria, însă regimul Orban pare că are un ochi bun pentru modă – cel puţin în termeni politici. „Politica a mers mereu mână în mână cu moda“, spune Simonovics. „Imaginea noastră, hainele pe care le purtăm fac parte din imaginea unei ţări.”

  • Lux în cizme

     N-au scăpat nici cizmele de cauciuc, scrie Financial Times, Louis Vuitton lansând o colecţie-capsulă de cinci modele de asemenea cizme sub titlul „Rain” (ploaie), semnată de Nicolas Ghesquière. Stella McCartney şi-a îndreptat şi ea atenţia spre cizmele de cauciuc, colaborând cu Hunter Originals, iar casa Loewe a lansat nişte cizme care îmbină cauciucul cu pielea pentru o notă de eleganţă în plus. Chloé, pe de altă parte, propune cizme de cauciuc cu talpă groasă şi toc pătrat. 

  • Să aleagă alţii: stilistul personal din online

    Pentru a le uşura alegerea celor care caută articole vestimentare şi accesorii, dar nu vor să petreacă prea mult timp online în căutarea lor, două foste angajate ale ediţiei britanice a publicaţiei Vogue au lansat platforma online Collagerie, care prezintă produse selectate pe baza experienţei lor în domeniul modei şi a tendinţelor. Utilizatoarele site-ului primesc astfel sfaturi vestimentare şi în materie de accesorii, iar dacă doresc să cumpere sunt redirecţionate către site-urile magazinelor care au la vânzare produsele dorite. 

  • Care sunt cele mai la modă tendinţe de amenajare, potrivit fondatoarelor Lemon Interior Design


    O lumină ambientală concentrată pe zona de lucru, pe zona în care se serveşte masa sau unde se stă la discuţii când se pune un proiect la cale, precum şi o separare a spaţiului fără ajutorul pereţilor, doar prin lumină şi diferenţe de niveluri ale mobilei sunt câteva dintre elementele care caracterizează biroul studioului de arhitectură Lemon Interior Design. „Este un spaţiu care oferă atât intimitate, dar şi senzaţia că nu eşti izolat. Am vrut să fie un spaţiu lucrativ în care toţi să ne vedem, am vrut să fie un spaţiu elegant, ca şi abordările noastre în ceea ce priveşte designul, să fie un spaţiu plin de căldură, să ai o senzaţie bună când intri în el, fără să fie ostentativ”, descriu surorile Elena Oancea şi Cristina Căpitanu, completându-se, filosofia biroului lor, unde ne-am întâlnit pentru a discuta „ce se poartă” în materie de design interior.
    Departe de a sugera liniile de design „în tendinţe”, ele spun că acestea trebuie să poarte în ADN personalitatea proprietarului sau identitatea unui brand, dacă vorbim despre segmentul office, unde Lemon Interior Design a intrat în luna aprilie. Astfel, dacă iniţial discutau doar cu proprietarii locuinţelor pe care le amenajau şi dezvoltau proiecte după chipul şi asemănarea acestora, acum cele două surori-antreprenoare trebuie să desluşească şi personalităţile companiilor. Totuşi, în ambele situaţii, spun ele, e greu de vorbit despre tendinţe. „Noi tot timpul am spus şi spunem: contează momentul din viaţa clientului, fiindcă ceea ce îi place astăzi, poate mâine nu îi va mai plăcea, şi atunci folosim tendinţele doar ca accente în amenajările pe care le folosim”, spune Cristina Căpitanu.
    În rest, explică Elena Oancea, folosesc mai ales produse atemporale, cu linii care oarecum nu se demodează, culori calde, de pământ, folosesc şi destul de multe materiale naturale, cum sunt lemnul, marmura, care se regăseşte mult în amenajările lor şi în zona de birouri. Din rândul elementelor „la modă”, Elena Oancea menţionează însă elementele aurii, lemnul afumat şi multă piatră. 
    „S-a renunţat la acest trend industrial, în sfârşit oamenii de la noi din ţară au început să înţeleagă că nu este OK ca ceea ce vezi în toate barurile şi restaurantele să ai şi acasă. Industrialul rămâne foarte la modă, dar în locurile publice; casa este un loc unde te simţi bine, te relaxezi, trebuie să sugereze căldură”, spune Cristina Căpitanu. De asemenea, observă Oancea, natura este din ce în ce mai prezentă în amenajări, tiparele care te duc cu gândul la natură sunt la modă şi în Europa, dar şi în România. De asemenea, „în Europa şi în România există stilul acesta în care sunt combinate elemente din trecut cu cele din prezent, nu mai există limite de design, clasicul se îmbină cu modernul şi cu minimalismul, ceva foarte glam poate fi combinat cu un stil puţin industrial – este cumva o definiţie a stilului eclectic, nu mai suntem în timpurile în care totul este foarte definit – toate se întrepătrund”, adaugă Cristina Căpitanu.
    În ceea ce priveşte zona de office, aceasta începe din ce în ce mai mult să se apropie de atmosfera de acasă şi devine mai călduroasă, mai relaxantă: „Se întrepătrunde viaţa personală şi din timpul liber cu cea de muncă – atunci aceste limite încep să dispară şi să se întrepătrundă”.
    De altfel, povesteşte Elena Oancea, aşa le-a venit şi lor ideea să intre pe zona amenajărilor de birouri. „Am observat tendinţa aceasta din ce în ce mai mare în Europa, în America, peste tot în lume, ca zona de birouri să nu mai fie atât de comercială, rece, sterilă, să devină mai personală – un loc în care interacţionezi mai bine şi cu ceilalţi membri ai comunităţii în care tu lucrezi şi nu doar un locuşor rece, gri, cu pereţi albi. Atunci, ne-am gândit că poate implicarea noastră din rezidenţial îşi va găsi un loc bine definit şi în zona de birouri.”
    Cristina Căpitanu subliniază şi ea că pe piaţa de office există această tendinţă de a face spaţiile mult mai confortabile, mai prietenoase. „Eu cred că tendinţa este ca toţi cei care lucrează să aibă două familii: una a lor şi una la birou, să vii cu plăcere şi să te simţi printre prieteni când vii la muncă, nu ca fiecare să fie în pătrăţica lui”, crede şi Cristina Căpitanu. Elena Oancea observă de altfel că şi companiile mari pun din ce în ce mai mult preţ pe spaţiul de lucru, mizând pe acesta pentru a-i atrage pe angajaţi într-o piaţă a muncii din ce în ce mai competitivă.
    Din luna aprilie a anului curent, de când a intrat pe segmentul amenajărilor de birouri, Lemon Interior Design a lucrat la un proiect de 3.000 de metri pătraţi, dar şi la alte câteva mai mici, de câteva sute de metri pătraţi pe care le vor finaliza până la sfârşitul anului, astfel că apreciază că vor încheia 2019 cu o cifră de afaceri de 1 milion de euro.

     


    Clienţii de pe acest segment sunt deopotrivă multinaţionale, cât şi companii locale. „De obicei, multinaţionalele care o pornesc pe drumul acesta al amenajărilor apelează la companii cu istoric în piaţă. Recunosc că, spre uimirea şi marea noastre bucurie, am fost şi noi solicitaţi să ne prezentăm la pitch-uri, la care ni s-a spus că suntem pe lista scurtă a unor proiecte destul de mari, care sperăm să se concretizeze la anul”.
    „Aducem acest concept nou; înţelegem foarte bine cerinţa nouă de a face birourile mai apropiate de atmosfera de acasă, faţă de alte companii cu care au lucrat în care totul era standardizat, astfel cred că avem o şansă destul de mare să acaparăm o bună parte din piaţă”, spune Elena Oancea referindu-se la modul în care se diferenţiază pe piaţa amenajărilor de birouri.
    În prezent, lucrează la finalizarea proiectului One North Gate, despre care spun că, deşi trebuia terminat în câteva luni, vor reuşi să îl finalizeze în două luni şi jumătate.
    În ceea ce priveşte preţurile pentru amenajare, cele două surori spun că variază foarte mult, standardul de piaţă pe segmentul office fiind, în situaţia unei amenajări de bază, la aproximativ 250 de euro/mp.
    Când vine vorba despre spaţiile de locuit, pe care Lemon Interior Design s-a concentrat, de la începutul businessului, aprilie, şi până în prezent, au amenajat 7 penthouse-uri, cu între 350 şi 1.000 de metri pătraţi fiecare, la care s-au adăugat alte câteva zeci de apartamente doar anul trecut. Au făcut proiecte şi în Viena şi spun că sunt în discuţii să realizeze unele şi în Spania, Paris şi chiar şi Dubai. Cristina Căpitanu spune că clienţii din această zonă cunosc deja brandul lor şi au început să le urmărească, inclusiv pe reţelele sociale: „Dacă faci bine ce faci şi eşti serios şi îţi vezi de treaba ta, până la urmă, în timp, munca ta este recompensată”, crede Cristina Căpitanu. Odată cu creşterea businessului Lemon Interior Design, au crescut şi cunoştinţele clienţilor în materie de amenajare: „Spre deosebire de anul 2007, când conceptul de design interior era aproape inexistent, deja lumea a înţeles că este o meserie pe care trebuie să o facă o persoană specializată în acest domeniu şi apelează din ce în ce mai mulţi la un designer de interior; este ca atunci când te duci la doctor, nu iei pastile după capul tău, te duci la doctor că el are specializarea în direcţia aceasta, se informează, caută, verifică, îşi face temele”. Cele două surori se feresc de recomandări şi în situaţia amenajărilor de locuinţe, fiindcă „scopul nostru este să îi arătăm clientului ceva frumos pe stilul lui, cum îşi doreşte”, spune Cristina Căpitanu. Totul pleacă de la discuţia cu acesta: „Punctul de pornire este să cunoaştem clientul, să cunoaştem ceea ce îşi doreşte el de la acea casă, care este funcţionalitatea spaţiului, care este componenţa familiei, să ne dăm seama, pe lângă ce ne povesteşte el, care este de fapt stilul pe care ar trebui să îl abordăm”, explică Elena Oancea. Poate să fie vorba despre un client care spune că vrea un stil modern în toată casa şi descoperă, din discuţia cu el, că acel stil nu îl reprezintă.
    Cristina Căpitanu precizează că primul lucru la care trebuie să fie atente în discuţia cu clientul se referă la funcţionalitate: „Ce îşi doreşte, câte dormitoare, dacă iau masa împreună sau nu – de la funcţionalitate trebuie să porneşti în amenajarea unei locuinţe, apoi ajungi la discuţii despre cum combinăm acele proiecte, despre cum le facem să arate bine şi să ajungem la spaţiul pe care şi-l doresc”. Deseori, rolul designerului interior împrumută şi din înţelegerea unui psiholog: „Activitatea noastră are o componentă psihologică destul de mare, pentru că nu este uşor să ghiceşti ceea ce nu îţi spune clientul; de multe ori, nici ei nu ştiu sau poate sunt două caractere diferite, soţ – soţie, şi cumva trebuie să vii şi să combini tot ce este în casă astfel încât să se regăsească gusturile amândurora şi să se întrepătrundă astfel încât, până la urmă, amândoi să convieţuiască într-o casă care e pe placul amândurora”, explică şi Elena Oancea. 
    „La partea de concept, noi putem să ne dăm seama şi dintr-o imagine ce le place clienţilor. Practica este definitorie – altfel nu am fi ajuns aici – este mama tuturor învăţăturilor”, punctează Cristina Căpitanu. Apoi, ordinea firească a unei amenajări, spune ea, este funcţionalitatea, realizarea conceptului, apoi execuţia şi punerea în practică.

     


    Conceptul de „less is more“ este valabil şi în situaţia amenajărilor interioare, precizează şi Elena Oancea: „Cumpăraţi-vă mai puţine lucruri, de calitate, în care să vă regăsiţi, să vă simţiţi bine – important este nu să ceri ceva strălucitor şi să nu îţi placă sau să ceri ceva normal şi tu să vrei ceva strălucitor: este important să ştii ce vrei, ce îţi place, asta este cel mai important”.
    Cum arată însă locuinţele celor două surori? „Sunt ambele spaţii contemporane, cu accente glam, lumini arhitecturale, au şi accente clasice – sunt case confortabile, nu case muzeu, sunt case confortabile, în care şi prietenii noştri dacă ar veni, s-ar simţi tot la fel de confortabil ca şi noi, te îmbie să îţi petreci timpul cu familia, cu prietenii, nu sunt case în care nu îţi vine să te atingi de nimic.” De altfel, ele spun clienţilor care îşi doresc „case muzeu” că, dacă o casă nu este practică, nu te simţi confortabil în ea şi eşti permanent stresat că se strică, „atunci înseamnă că nu ne-am făcut treaba”.
    Orientarea din ce în ce mai mare a clienţilor spre spaţii confortabile, apropiate de mediul familial, chiar şi atunci când este vorba despre birouri, se potriveşte mănuşă surorilor din spatele afacerii Lemon Interior Design. „Deşi suntem foarte diferite ca structură, în acelaşi timp suntem şi foarte complementare, ne uităm una la cealaltă şi ştim ce vrem să spunem”, descrie Elena Oancea munca alături de sora sa. Originare din Bacău, au venit în Bucureşti la facultate şi s-a ivit oportunitatea de a cumpăra businessul care, la început, se axa pe retailul cu decoraţiuni şi mic mobilier. „Nu am făcut asta fiindcă a venit peste noapte ideea – au venit clienţii, ne-au cerut sfatul, ni s-a părut că este un domeniu foarte interesant şi frumos”, povesteşte Elena Oancea despre începuturile afacerii. Spun că în copilărie, de pildă, şi chiar şi în facultate, când s-au orientat pe discipline diferite, nu se gândeau că vor ajunge într-un astfel de business: „Nu ne imaginam în copilărie că vom ajunge aici, aveam un recamier, cu două birouri masive, cu dulapuri care ne picau în cap, cu afişe cu Melrose Place şi abţibilduri puse pe mobilă. Erau lipite pe toate dulapurile”, îşi amintesc ele, glumind. „Am pornit de jos, perseverenţa, determinarea şi munca bat orice. Probabil trebuie să ai şi un fler pentru aşa ceva, dar dacă nu e în combinaţie cu celelalte, degeaba ai flerul”, spune Cristina Căpitanu. 
    Şi în ceea ce priveşte rezidenţialul sfaturile lor sunt foarte personale: „Ce putem să le transmitem clienţilor este să se informeze, să încerce să descopere ce le place”. Referindu-se la sărbătorile care se apropie, de asemenea, îi sfătuiesc pe clienţi ca fiecare să amenajeze în funcţie de personalitatea sa: „Fiecare îşi trăieşte clipele acestea cum este el clădit – nu există o regulă pentru toată lumea, pe alb sau roşu”.
    „Cunoaşte-te pe tine însuţi, acesta este cel mai important sfat pe care noi îl dăm”, concluzionează ele, aceasta fiind regula principală şi când vine vorba despre designul interior.

    Carte de vizită
    –
    Lemon Interior Design

    Înfiinţat în 2004 de surorile Cristina Căpitanu şi Elena Oancea, businessul Lemon Interior Design s-a axat pe furnizarea de servicii integrate de design şi management al amenajărilor interioare. Printre cele mai cunoscute proiecte pe care cele două surori le-au gândit şi implementat se numără lobbyurile unor clădiri rezidenţiale cunoscute din Bucureşti, precum One Herăstrău Park sau One Charles de Gaulle, dar şi o serie de apartamente şi penthouse-uri. Anul acesta, Lemon Interior Design a anunţat şi lansarea diviziei office, axată pe soluţii complete de proiectare, design şi implementare pentru configurarea spaţiilor de birouri, într-un mod personalizat. În 2018, businessul a avut o cifră de afaceri de aproximativ 3,5 milioane de euro, iar creşterea businessului s-a tradus atât în mărirea echipei (14 angajaţi), cât şi în dezvoltarea diviziei office şi diversificarea portofoliului. Previziunile fondatoarelor Lemon Interior Design sunt optimiste şi pentru anul în curs, cu o ţintă pentru cifra de afaceri la final de an (pentru ambele divizii, rezidenţial şi office) cuprinsă între 4,5 şi 5 milioane de euro. 

    TENDINŢE ÎN DESIGN INTERIOR
    –
    LA BIROU ŞI ACASĂ

    1. Contează momentul din viaţa persoanei sau a unei companii care face o amenajare, fiindcă „ceea ce îţi place astăzi poate mâine nu îţi va mai plăcea”.
    2. Punctul de pornire: cunoaşte-te pe tine astfel încât să ştii ce stil trebuie să abordezi.
    3. Funcţionalitatea spaţiului trebuie decisă înainte de realizarea conceptului.
    4. S-a renunţat la trendul industrial, oamenii preferă să îl regăsească în retail şi HoReCa, nu la birou sau acasă.
    5. În Europa şi în România se mizează pe combinaţia între elemente din trecut şi cele din prezent, nu mai există limite de design, clasicul se îmbină cu modernul şi cu minimalismul.
    6. Natura este din ce în ce mai prezentă în stilurile de amenajare.
    7. Zona de birouri iese dintr-un stil rece, steril şi se îndreaptă către unul personal, mai călduros, apropiat de stilul unei locuinţe.
    8. „Less is more”: cumpăraţi-vă mai puţine lucruri, de calitate, în care să vă regăsiţi, să vă simţiţi bine.

  • Polonezii de la LPP merg spre afaceri de 100 milioane de euro şi îşi fac loc în prima ligă a modei româneşti

    Grupul de modă LPP din Polonia şi-a majorat vânzările în primele trei luni din an cu aproape 50% comparativ cu aceeaşi perioadă din 2018, men­ţi­nând astfel ritmul rapid de creştere impus în anii anteriori.

    Ţinând cont că trimestrul patru este de departe cel mai bun pentru retail, indiferent de tipul său, busines­sul companiei în România ar putea să se apropie de 100 mil. euro, astfel ca polonezii să ajungă în liga mare a modei româneşti, arată esti­mările ZF.

    LPP are în România în prezent peste 50 de magazine dintre care 15 sub mar­ca Sinsay, 12 sub brandul Reserved, 9 ce poartă sigla Cropp şi câte 8 House şi Mohito, potrivit infor­maţiilor publice pe site-urile fiecărui brand în parte.

    În ultimul an (de la 1 octombrie 2018 la 30 septembrie 2019) compania a deschis peste 15 unităţi, conform datelor ZF, astfel că avansul puternic a fost susţinut în bună parte şi de deschideri.

    De altfel, oficialii grupului polonez au anunţat anterior că vor să se extină pu­ternic, loc de creştere pe piaţa din România existând.

    Piaţa de îmbrăcăminte din Româ­nia este dominată clar de trei giganţi in­ter­na­ţionali, respectiv Inditex (pro­prietarul Zara), H & M şi Pepco, care au împreună peste 400 de magazine şi afaceri de peste 3,5 mld. lei (760 mil. euro) anual, conform estimărilor ZF.

    În eşalonul secund, pe o piaţă de haine evaluată la 14 mld. lei (peste 3 mld. euro), la care se adaugă 4,6 mld. lei (1 mld. euro) cheltuiţi pe pantofi, se dezvoltă însă peste 100 de branduri locale şi internaţionale.

  • Povestea creatorului de modă care le-a îmbrăcat pe Grace Kelly, Ava Gardner, Audrey Hepburn şi Jackie Kennedy

    Cristóbal Balenciaga Eizaguirre s-a născut pe 21 ianuarie 1895 în Getaria, o provincie din Ţara Bascilor, Spania, într-o familie simplă; tatăl său, care a murit pe când Balenciaga avea o vârstă fragedă, era pescar, iar mama sa, croitoreasă. Încă din copilărie, în loc să meargă la joacă alături de alţi copii,  designerul prefera să o ajute pe mama sa, dar şi să înveţe tainele croitoriei.

    La vârsta de 12 ani, el s-a angajat ca ucenic în atelierul unui croitor. Ulterior, în adolescenţă, a fost descoperit de marchiza de Casa Torres, care nu doar că a devenit clienta sa, ci, vrând să îl ajute, l-a trimis la Madrid pentru a urma un curs de specialitate. În 1919 tânărul designer şi-a deschis un butic în San Sebastián, pe care l-a extins ulterior cu alte două locaţii în Madrid şi Barcelona. Familia regală spaniolă şi alţi aristocraţi din ţară au început să îi poarte creaţiile, însă când războiul civil spaniol l-a forţat să îşi închidă magazinele, Balenciaga a decis să se mute la Paris, unde şi-a deschis o casă de modă couture pe Avenue George V, în august 1937. Cu toate acestea, abia după încheierea războiului creaţiile sale au devenit cu adevărat cunoscute. În 1960 el a realizat rochia de mireasă a Fabiolei de Mora y Aragón, la nunta acesteia cu regele Baudouin I al Belgiei. Regina şi-a donat ulterior rochia de mireasă fundaţiei Cristóbal Balenciaga.

    El a predat, de asemenea, cursuri de design vestimentar, inspirând alţi designeri, printre care Oscar de la Renta, André Courrèges, Emanuel Ungaro, Mila Schön şi Hubert de Givenchy.

    Cele mai faimoase cliente ale sale au fost Mona von Bismarck, Grace Kelly, Ava Gardner, Audrey Hepburn şi Jackie Kennedy. La 74 de ani, după ce a lucrat la Paris timp de trei decenii, designerul a decis să se retragă şi şi-a închis casele de modă din Paris, Barcelona şi Madrid. Balenciaga a murit pe 23 martie 1972 în Xàbia, Spania. Creaţiile sale au fost considerate adevărate opere de haute couture în anii 1950 şi 1960. Christian Dior l-a numit „un maestru pentru noi toţi”, iar Coco Chanel, „singurul couturier în adevăratul sens al cuvântului”, afirmând, în completare, că „ceilalţi sunt simpli designeri de modă”. La moartea sa, evenimentul a fost relatat de revista Women’s Wear Daily sub titul „The King is Dead” („Regele a murit”).

    În 1986, Jacques Bogart SA a cumpărat drepturile de producţie ale Balenciaga. Pe 7 iunie 2011, în oraşul natal al designerului a fost inaugurat Muzeul Balenciaga, în prezenţa lui Hubert de Givenchy, preşedintele onorific al Fundaţiei Balenciaga. Muzeul are o colecţie de peste 1.200 de piese create de artist. În prezent, casa de modă este deţinută de grupul francez Kering SA. şi are o echipă de peste 1.300 de angajaţi.

  • Vânzările directe, mereu la modă

    Amway s-a extins pe piaţa locală în urmă cu 22 de ani, în 1997, ca urmare a deciziei reprezentanţilor companiei de a se dezvolta şi în regiunea est-europeană. „Ţara noastră avea atunci un potenţial important de dezvoltare, dar şi un număr ridicat de locuitori. Fiind un business de vânzări directe, o populaţie mare era un factor pozitiv. În plus, exista o medie de consum departe de a-şi fi atins maximul la noi”, povesteşte Ioana Enache, general manager al Amway România, Bulgaria şi Grecia. Pentru extindere a fost necesară o investiţie de 13 milioane de dolari, utilizaţi pentru o clădire de birouri, un depozit şi trei centre de selecţie a produselor.
    Cu o prezenţă în peste 100 de ţări din Europa, America, Australia, Asia şi Africa, Amway a înregistrat în anul 2018, la nivel internaţional, o cifră de afaceri de 8,8 miliarde dolari. În ceea ce priveşte piaţa locală, potrivit datelor înregistrate pe site-ul Ministerului Finanţelor Publice, cifra de afaceri s-a ridicat anul trecut la peste 116 milioane de lei. Anul acesta, veniturile businessului local au crescut faţă de anul trecut cu 15%; această evoluţie, spune Enache, este „rezultatul unui parteneriat de încredere” între colaboratorii din întreaga ţară şi echipa locală, dar şi cea europeană şi globală. „Amway este de peste şase ani liderul global al industriei de vânzări directe, un segment ce s-a dovedit a fi extrem de competitiv chiar şi pe piaţa locală”, adaugă ea.
    Compania deţine propriile ferme organice în SUA, Mexic şi Brazilia, precum şi un centru de cercetare botanică în China. În 2017, reprezentanţii businessului au deschis în piaţa locală Amway Business Center, despre care Ioana Enache spune că „nu este doar un showroom, ci un spaţiu multifuncţional destinat în primul rând partenerilor de business, dar şi celor care vor să ia contact cu produsele Amway. Acesta propune un concept modern, funcţionând atât ca centru de training, consultanţă şi informare, cât şi ca spaţiu dedicat întâlnirilor de afaceri şi punct de vânzare”.
    În România, echipa numără 26 de angajaţi în cadrul biroului din Bucureşti şi 40.000 de reprezentanţi de vânzări; în Europa, numărul acestora depăşeşte 1 milion. „E vorba de oameni cu spirit antreprenorial, care s-au regăsit în valorile noastre, care au simţit în viaţa lor plusvaloarea adusă de produsele Amway şi au decis să împartă aceste beneficii cu cei din comunităţile lor”, îi descrie Ioana Enache. „Deşi mulţi dintre partenerii noştri de bază ne sunt alături de aproape 20 de ani, modelul de business Amway atrage din ce în ce mai mulţi tineri. Şi acest lucru se întâmplă fiindcă se potriveşte foarte bine familiilor aflate la început de drum, care au nevoie atât de venituri suplimentare, cât şi de flexibilitatea programului de lucru. Mi se pare că venim în întâmpinarea stilului de viaţă actual, al noilor generaţii, care îşi doresc venituri rapide, generate de activităţi care le fac plăcere, valori comune cu brandurile sau companiile cu care lucrează, flexibilitate, mai mult timp pentru familie şi prieteni. În plus, este un model bazat fundamental pe ideea de meritocraţie, creat de fondatorii companiei în urmă cu 60 de ani şi care rezistă şi acum, mai actual ca niciodată”, subliniază reprezentanta companiei. Potrivit ei, membrii echipei Amway beneficiază de ajutor personalizat din partea companiei, de la traininguri şi programe de dezvoltare la resurse, pentru ca afacerea fiecăruia să se dezvolte cu uşurinţă şi în direcţia dorită. „În ultima perioadă compania a devenit mult mai deschisă spre online, fiindcă acesta e un canal care capătă din ce în ce mai multă importanţă şi vizibilitate şi e esenţial pentru noi să urmăm şi chiar să generăm tendinţe”, punctează Enache.
    Atât în plan local cât şi la nivel global, cele mai vândute categorii de produse din gama companiei sunt: produsele de nutriţie, cele de îngrijire personală şi make-up şi produsele pentru casă, iar publicul-ţintă se declină conform acestora. „Vorbim de categorii de vârstă diverse, cu ocupaţii şi venituri variate, care, însă, au în comun interesul pentru produse premium, un stil de viaţă echilibrat şi sustenabil.” Despre preţurile produselor ea spune că, indiferent de gamă, Amway deţine un portofoliu amplu de produse premium, la preţuri competitive.
    Ioana Enache remarcă faptul că în ultimii ani tendinţa populaţiei, atât la nivel global, cât şi pe plan local, este de a căuta variante de dezvoltare personală şi profesională care să permită gestionarea independentă a micilor afaceri. „Modelul de afacere al vânzărilor directe este mai actual ca niciodată. În plus, am observat, mai ales în cazul generaţiei Millennials, un interes crescut către sustenabilitate, indiferent că vorbim de decizia de achiziţie sau de a adera la un business care crede în aceste principii.” O altă tendinţă pe care ea o remarcă în rândul milenialilor este că un grup de consum foarte important pune mare preţ pe trasabilitate, adică posibilitatea de a identifica provenienţa produselor sau brandurilor pe care le consumă. „Suntem mult mai atenţi la cum obiceiurile noastre de consum afectează planeta sau alţi locuitori ai ei, dar vrem să ştim şi cum este produsul din punct de vedere calitativ.” La fel de importantă, spune reprezentanta businessului, este şi personalizarea produselor în funcţie de client. „În momentul în care ai o întâlnire cu un partener al Amway, acesta este pregătit să te ajute să faci alegerile potrivite, să-ţi personalizezi propria rutină sau propriul produs. La raft acest lucru e imposibil.”

  • Vânzările directe, mereu la modă

    Amway s-a extins pe piaţa locală în urmă cu 22 de ani, în 1997, ca urmare a deciziei reprezentanţilor companiei de a se dezvolta şi în regiunea est-europeană. „Ţara noastră avea atunci un potenţial important de dezvoltare, dar şi un număr ridicat de locuitori. Fiind un business de vânzări directe, o populaţie mare era un factor pozitiv. În plus, exista o medie de consum departe de a-şi fi atins maximul la noi”, povesteşte Ioana Enache, general manager al Amway România, Bulgaria şi Grecia. Pentru extindere a fost necesară o investiţie de 13 milioane de dolari, utilizaţi pentru o clădire de birouri, un depozit şi trei centre de selecţie a produselor.
    Cu o prezenţă în peste 100 de ţări din Europa, America, Australia, Asia şi Africa, Amway a înregistrat în anul 2018, la nivel internaţional, o cifră de afaceri de 8,8 miliarde dolari. În ceea ce priveşte piaţa locală, potrivit datelor înregistrate pe site-ul Ministerului Finanţelor Publice, cifra de afaceri s-a ridicat anul trecut la peste 116 milioane de lei. Anul acesta, veniturile businessului local au crescut faţă de anul trecut cu 15%; această evoluţie, spune Enache, este „rezultatul unui parteneriat de încredere” între colaboratorii din întreaga ţară şi echipa locală, dar şi cea europeană şi globală. „Amway este de peste şase ani liderul global al industriei de vânzări directe, un segment ce s-a dovedit a fi extrem de competitiv chiar şi pe piaţa locală”, adaugă ea.
    Compania deţine propriile ferme organice în SUA, Mexic şi Brazilia, precum şi un centru de cercetare botanică în China. În 2017, reprezentanţii businessului au deschis în piaţa locală Amway Business Center, despre care Ioana Enache spune că „nu este doar un showroom, ci un spaţiu multifuncţional destinat în primul rând partenerilor de business, dar şi celor care vor să ia contact cu produsele Amway. Acesta propune un concept modern, funcţionând atât ca centru de training, consultanţă şi informare, cât şi ca spaţiu dedicat întâlnirilor de afaceri şi punct de vânzare”.
    În România, echipa numără 26 de angajaţi în cadrul biroului din Bucureşti şi 40.000 de reprezentanţi de vânzări; în Europa, numărul acestora depăşeşte 1 milion. „E vorba de oameni cu spirit antreprenorial, care s-au regăsit în valorile noastre, care au simţit în viaţa lor plusvaloarea adusă de produsele Amway şi au decis să împartă aceste beneficii cu cei din comunităţile lor”, îi descrie Ioana Enache. „Deşi mulţi dintre partenerii noştri de bază ne sunt alături de aproape 20 de ani, modelul de business Amway atrage din ce în ce mai mulţi tineri. Şi acest lucru se întâmplă fiindcă se potriveşte foarte bine familiilor aflate la început de drum, care au nevoie atât de venituri suplimentare, cât şi de flexibilitatea programului de lucru. Mi se pare că venim în întâmpinarea stilului de viaţă actual, al noilor generaţii, care îşi doresc venituri rapide, generate de activităţi care le fac plăcere, valori comune cu brandurile sau companiile cu care lucrează, flexibilitate, mai mult timp pentru familie şi prieteni. În plus, este un model bazat fundamental pe ideea de meritocraţie, creat de fondatorii companiei în urmă cu 60 de ani şi care rezistă şi acum, mai actual ca niciodată”, subliniază reprezentanta companiei. Potrivit ei, membrii echipei Amway beneficiază de ajutor personalizat din partea companiei, de la traininguri şi programe de dezvoltare la resurse, pentru ca afacerea fiecăruia să se dezvolte cu uşurinţă şi în direcţia dorită. „În ultima perioadă compania a devenit mult mai deschisă spre online, fiindcă acesta e un canal care capătă din ce în ce mai multă importanţă şi vizibilitate şi e esenţial pentru noi să urmăm şi chiar să generăm tendinţe”, punctează Enache.
    Atât în plan local cât şi la nivel global, cele mai vândute categorii de produse din gama companiei sunt: produsele de nutriţie, cele de îngrijire personală şi make-up şi produsele pentru casă, iar publicul-ţintă se declină conform acestora. „Vorbim de categorii de vârstă diverse, cu ocupaţii şi venituri variate, care, însă, au în comun interesul pentru produse premium, un stil de viaţă echilibrat şi sustenabil.” Despre preţurile produselor ea spune că, indiferent de gamă, Amway deţine un portofoliu amplu de produse premium, la preţuri competitive.
    Ioana Enache remarcă faptul că în ultimii ani tendinţa populaţiei, atât la nivel global, cât şi pe plan local, este de a căuta variante de dezvoltare personală şi profesională care să permită gestionarea independentă a micilor afaceri. „Modelul de afacere al vânzărilor directe este mai actual ca niciodată. În plus, am observat, mai ales în cazul generaţiei Millennials, un interes crescut către sustenabilitate, indiferent că vorbim de decizia de achiziţie sau de a adera la un business care crede în aceste principii.” O altă tendinţă pe care ea o remarcă în rândul milenialilor este că un grup de consum foarte important pune mare preţ pe trasabilitate, adică posibilitatea de a identifica provenienţa produselor sau brandurilor pe care le consumă. „Suntem mult mai atenţi la cum obiceiurile noastre de consum afectează planeta sau alţi locuitori ai ei, dar vrem să ştim şi cum este produsul din punct de vedere calitativ.” La fel de importantă, spune reprezentanta businessului, este şi personalizarea produselor în funcţie de client. „În momentul în care ai o întâlnire cu un partener al Amway, acesta este pregătit să te ajute să faci alegerile potrivite, să-ţi personalizezi propria rutină sau propriul produs. La raft acest lucru e imposibil.”

  • Moda din gunoaie

    Acesta, scrie CNN, preferă să creeze articole de îmbrăcăminte pe care să le poarte numai el, ca o formă de artă care-i permite să transmită mesaje prin care să atragă atenţia asupra unor probleme. Creaţiile lui Wan Yunfeng sunt realizate din tot felul de deşeuri ori vechituri de care face rost de la prieteni, din talciocuri sau pe care le găseşte aruncate. Odată confecţionate articolele sale vestimentare, artistul se pozează îmbrăcat cu ele în diverse locuri din lume. De exemplu, s-a fotografiat în faţa Luvrului îmbrăcat într-o rochie de bal confecţionată dintr-o faţă de pătură, în apropierea turnului Eiffel într-o ţinută din denim reciclat şi purtând pe cap o reproducere a turnului şi în Times Square, la New York, îmbrăcat într-o rochie din sacoşe albastre de la Ikea.

    Ultima sa serie de creaţii surprinsă în fotografii şi intitulată „Protection of the Ocean” doreşte să atragă atenţia asupra puterii distrugătoare a consumului uman. În aceste fotografii, artistul pare prins în plase de pescuit şi deşeuri de plastic, încercând să redea prin expresia feţei durerea animalelor din ocean care mor din cauza poluării.