BusinessMagazin

Tag: MILIONAR

  • Povestea milionarului care s-a retras din afaceri la 27 de ani . După doar trei săptămâni a pornit un nou business

    Jon Carder a fondat prima sa companie când era în primul an la liceu, unde studia filosofie şi artă modernă. BabysHeaven a fost un start-up specializat în comercializarea online a produselor pentru copii, pe care Jon Carder l-a vândut la 22 de ani pentru câteva mii de euro. El avea nevoie de bani pentru a începe un nou business, şi anume Client Shop, un site care ajuta oamenii să găsească împrumuturile cu cele mai mici rate.

    “Am putut să mă folosesc de cunoştinţele acumulate din primul business pentru a duce Client Shop la o cifră de afaceri de 2 milioane de dolari în primul an”, povesteşte Carder celor de la Business Insider. “Când am cumpărat o maşină şi m-am dus să îi vizitez pe ai mei, mama a crezut că vând droguri. Nu prea înţelegea ce e internetul şi cum se pot face bani din el. De-abia după ce am apărut pe coperta unei reviste de business şi-a dat seama că am o afacere legitimă”.

    Patru ani mai târziu, în martie 2006, Carder a decis să vândă Client Shop pentru 10 milioane de dolari. Compania avea peste 100 de angajaţi şi primise titlul “compania cu cea mai rapidă creştere din San Diego”. “Câteva luni mai târziu”, îşi aminteşte Jon Carder, “piaţa de refinanţări s-a prăbuşit. Am câştigat din tranzacţie suficienţi bani încât să pot face surf şi să pot călători, fără să mai am nevoie să muncesc o zi în viaţa mea”.

    Carder spune că a devenit antreprenor dintr-un singur motiv: pentru a face bani. Atunci când a atins acest obiectiv, a decis să se retragă din afaceri. Astfel, el a invitat mai mulţi prieteni în Indonezia pentru a sărbători. “Ne-am distrat de minune, şi am realizat faptul că banii chiar pot să aducă fericirea. Din păcate, însă, este un sentiment de scurtă durată.”

    După excursia de două săptămâni, prietenii lui Carder s-au întors la muncă, iar el s-a trezit singur pe o plajă din Indonezia. “Eram foarte, foarte plictisit”, povesteşte antreprenorul. “Mi-am dat seama că oricât de dificilă ar fi uneori viaţa unui om de afaceri, este mai bine să fii stresat decât să stai să nu faci nimic.”

    După doar trei săptămâni, Jon Carder a decis să se întoarcă la viaţa de antreprenor şi a pornit un business în Indonezia numit MojoPages.com. Afacerea nu a avut succes, aşa că în 2010 a pornit o altă companie, Mogl, alături de Jarrod Cuzens şi Jeff Federman. “Sper ca acum, după 16 ani de afaceri, să pot avea un adevărat impact asupra vieţii oamenilor”, spune Carder. “Dacă m-aş fi retras la 27 de ani, probabil că aş fi ratat această şansă.”

  • Milionarul american Robert Durst, inculpat pentru trei crime după o mărturisire accidentală

    Robert Durst, în vârstă de 71 de ani, este acuzat pentru uciderea prietenei lui, Susan Berman, pentru moartea soţiei lui, dată dispărută, şi în cazul decesului unui bărbat din statul Texas, informează Euronews.

    Avocatul omului de afaceri, Dick DeGuerin, este încrezător că justiţia va stabili nevinovăţia clientului său.

    “Bob Durst nu a omorât-o pe Susan Berman, este pregătit să pună capăt zvonurilor şi speculaţiilor prin proces”, a declarat avocatul, precizând că dosarul va fi judecat în statul California.

    În anul 2003, Robert Durst a fost achitat în mod surprinzător în cazul decesului unui vecin pe care a susţinut că l-a omorât în legitimă apărare, desfigurând cadavrul pentru a-l ascunde. Instanţa a stabilit că ascunderea cadavrului s-a făcut din frică.

    Soţia omului de afaceri, Kathleen McCormack, este dispărută din anul 1982, fiind considerată moartă.

    Robert Durst a mărturisit crimele accidental, în cursul unei emisiuni televizate pentru investigarea circumstanţelor celor trei decese. Milionarul a spus singur, la baie, în timp ce avea asupra sa microfonul emisiunii: “Asta este, ai fost prins. Ce naiba am făcut? I-am omorât pe toţi, bineînţeles”.

    Agenţi FBI l-au arestat pe Durst înainte de difuzarea documentarului.

  • Milionarul care trăieşte în dubă şi se bărbiereşte cu toporul

    Daniel Morris este unul dintre cei mai promiţători jucători de baseball din Statele Unite. El a semnat în 2011 un contract cu o echipă din Toronto pentru care a primit un bonus de 2 milioane de dolari, însă trăieşte într-o dubă Volkswagen în parcarea unui magazin Wal-Mart.

    Morris este unul dintre cei mai buni aruncători din liga în care activează, iar acest lucru i-a adus şi numeroase contracte de publicitate. Tânărul preferă însă să investească toţi banii şi să trăiască cu doar 800 de dolari pe lună – jumătate din salariul minim lunar oferit în Statele Unite. “Prefer să trăiesc sărac”, povesteşte Norris. “Atunci când nu ai presiunea banilor, e mai uşor să te concentrezi pe muncă.”

    Ziua sa începe cu prepararea micului dejun la o plită portabilă, atunci când are la dispoziţie ingredientele necesare. Când îi lipseşte ceva, intră în magazinul aflat la doar câţiva metri distanţă. Urmează exerciţiile de dimineaţă şi apoi plecarea către stadion. Un ultim lucru pe care îl face, înainte de antrenament, este să ia un topor pentru a-şi “tunde” barba. Nu foloseşte lame de ras, pentru că nu le vede rostul.

    A cumpărat duba când era în liceu, după ce a semnat primul său contract de profesionist. De atunci, maşina este cel mai bun prieten al său. “Maşina asta îmi dă libertatea de care am nevoie”, spune tânărul atlet, citat de ESPN. “E un lucru precum Yin şi Yiang pentru mine”. Merge cu maşina peste tot, doarme în ea şi îşi face excursiile cu ea. Când ajunge la antrenament şi o parchează între maşinile de lux ale celorlalţi jucători, colegii îl îndeamnă să îşi cumpere ceva potrivit statutului său social. Pentru Morris însă, viaţa pe care o duce este exact viaţa pe care şi-o doreşte.

    Daniel Morris nu ştie cât va mai putea duce acest stil de viaţă, pentru că presiunea pusă de cluburile profesioniste este foarte mare. “Orice ar fi, voi continua să fiu un ambasador pentru promovarea lucrurilor de care îmi pasă”, spune Norris.

  • Povestea tânărului de 15 ani care a câştigat 1,5 milioane de dolari în trei zile

     “Nu asculta ce spun alţi oameni. Dacă eşti un antreprenor tânăr şi încerci să reuşeşti în afacerile online, nu porni de la premisa că nu vei reuşi. Cu ajutorul internetului aşa cum este acum, poţi să faci orice. Aşa am gândit eu de la început şi cred că mă descurc bine”, spunea într-un interviu acordat Juniorbiz.com Adam Horwitz, antreprenorul din Los Angeles, SUA, care a devenit milionar înainte de a a ajunge la majorat.

    Lui Adam Horwitz i-a venit ideea care avea să îl îmbogăţească la 15 ani. A fondat Urban Stomp, un website unde posta muzică şi adresele petrecerilor din zona Los Angeles-ului. Site-ul a făcut profit prin vânzarea hainelor prin link-uri afiliate. Succesul lui Adam a fost însă prea mare: a adus la o petrecere 800 de persoane şi a fost nevoit să renunţe la site după câteva săptămâni de activitate.

    Adam spune că a învăţat din greşelile sale şi acum îi învaţă pe adolescenţi cum să facă bani online. Cursurile lui, “Tycon Cash Flow” şi “Cell Phone Treasure” i-au adus fiecare profit în valoare 100.000 de dolari. Ultimul său curs, ‘Mobile Monopoly’, i-a adus câştiguri de 1,5 milioane de dolari în trei zile, potrivit juniorbiz.com.

     

  • Un tânăr din Piteşti a făcut primul milion de dolari la 25 de ani. Nu a lucrat nicio zi ca angajat

    „Construiesc centre comerciale mici“, îşi rezumă Alin Mutu activitatea sa din prezent. Are 37 de ani acum şi se simte milionar de la 25 de ani, când a semnat un contract de peste un milion de dolari cu Rompetrol, pentru construcţia unei benzinării pe un teren  al tânărului. Antreprenorul povesteşte cât de folositoare i-a fost studenţia pentru a-şi dezvolta afacerile, fără a lucra nicio zi ca angajat.

    „Norocul meu a fost că am întâlnit pe cine trebuie“, spune franc antreprenorul piteştean. Şi povesteşte de ce. Pe vremea când era student, a cumpărat un teren lângă gara din Piteşti: „I-am convins pe părinţii mei să facă un credit pe care l-au girat cu locuinţa, dar fără să vadă terenul“, spune acum. După ce l-a cumpărat, tatăl său a apreciat că pe terenul respectiv „nu stă nici ceapa“, dar tânărul Alin Mutu simţea că are potenţial. De aceea, student fiind, şi-a ales ca teme pentru proiectele pe care le avea de făcut „subiectele care să-mi servească interesele“.

    O temă a fost legată de benzinării, motiv pentru care a sunat la marile reţele încercând să intre în legătură cu responsabilii de dezvoltare, argumentând că lucrează la un proiect. „De la Lukoil m-au dat afară, dar la Rompetrol am reuşit.“ Aşa a ajuns să-l cunoască pe Şerban Patriciu, fratele lui Dinu Patriciu, şi în cele din urmă Rompetrol a semnat, în 2002, un contract de un milion de euro cu Alin Mutu, prin care acesta închiria terenul de lângă gara piteşteană companiei petroliere. Pentru acest spaţiu de vânzare Rompetrol a investit 1,5 milioane de euro, iar tânărul s-a simţit milionar când a semnat contractul, chiar dacă banii nu i-au intrat în cont toţi odată, ci în tranşe. A închis imediat creditul girat cu locuinţa părinţilor săi, iar contractul pe care îl avea cu compania care este acum al doilea jucător ca mărime din piaţa petrolieră locală i-a dat posibilitatea să se finanţeze, având bonitate în faţa bancherilor.

    „Aşa s-au legat toate celelalte proiecte“, spune piteşteanul, care are în proprietate mai multe spaţii comerciale şi câteva terenuri. A investit 700.000 de euro, din care 80% fonduri proprii, pentru construcţia unui centru comercial de 3.000 mp care ar urma să fie inaugurat în septembrie. Complexul va găzdui un supermarket Praxis şi alte şase magazine de dimensiuni mici, în care producători locali îşi vor putea vinde produsele – carne, brânzeturi sau peşte. Tânărul mai are în proprietate o clădire cu şase niveluri, construită în 2007, cu o investiţie de 500.000 de euro, din care jumătate au fost bani proprii, iar diferenţa a fost luată de la bancă. Demersurile sale ca antreprenor au început când avea numai 20 de ani şi a pornit prima afacere, un magazin în care vindea articole de papetărie în complexul comercial John din Piteşti.

    „Când m-am dus prima dată să vorbesc cu proprietarul, mi-a spus să mă întorc cu tata. Am reuşit însă să-l conving, în cadrul aceleiaşi discuţii, să-mi dea spaţiul fără să plătesc chirie în primele două luni.“ Cele două luni s-au dovedit importante pentru vânzările de papetărie, pentru că precedau începutul anului şcolar şi putea astfel, cu un risc minim, să se dumirească dacă afacerea avea să meargă. Împrumutase 10 milioane de lei, care în 1997 erau cam echivalentul a 1.000 de dolari, de la bunicul său, de la care moşteneşte simţul comercial. Primul spaţiu de vânzare al antreprenorului avea 10 mp şi ca să nu pară pară gol l-a împărţit în două şi spunea că „în spate“ este depozitul, dar în realitate erau doar cutii goale, pentru că nu avusese suficienţi bani pentru a cumpăra marfă. Ştia cam tot ce era de ştiut despre papetărie, povesteşte Alin Mutu, pentru că îşi petrecuse mare parte a copilăriei în magazinul piteştean Trivale, unde mama sa era gestionar al unui magazin de profil. A ajuns în câţiva ani să aibă o reţea de opt spaţii specializate în papetărie în oraşul argeşean, iar tânărul spune că mereu a încercat să se diferenţieze, să facă altfel decât concurenţa, aşa cum îl învăţase bunicul său.

    Acesta vindea, la un moment dat, brânză într-o piaţă, alături de alţi oameni care făceau acelaşi lucru; s-a gândit cum să atragă clienţii la taraba lui şi a început să strige: „Brânză albă de oi negre“. Antreprenorul spune, de pildă, că aducea caiete de la o tipografie de la Dej, într-o vreme când se vindeau caiete la toate chioşcurile, cu adaos mic. „La preţuri mici nu mă puteam capitaliza, aşa că m-am gândit şi am cerut unei tipografii să facă din start caietele cu o linie în plus, cea în funcţie de care se aliniau rândurile. Preţul de producţie era acelaşi, dar eu vindeam caietele cu 20-30% mai scump doar pentru că aveau linie“, povesteşte el.

  • A devenit milionar înainte să termine liceul: “La 15 ani, câştigam 300.000 de dolari pe lună”

    Cameron Johnson s-a lansat în aventura antreprenorială în 1994, în Virginia, când avea 9 ani, pornind de la invitaţiile pe care le-a făcut pentru o petrecere a părinţilor săi. Până la 11 ani, vorba despre talentul său s-a răspândit, iar Johnson a ajuns să câştige mii de dolari din vânzarea de ilustrate sub brandul Cheers and Tears, potrivit publicaţiei americane Forbes.

    Un an mai târziu, a cumpărat colecţia de 30 de păpuşi Teanie Babies a surorii sale, în schimbul a 100 de dolari. Tânărul antreprenor a câştigat rapid de zece ori suma plătită surorii lui, după ce a vândut păpuşile pe eBay. Pentru că a văzut potenţialul afacerii, i-a contactat pe producătorii păpuşilor şi a început să le cumpere în regim en-gros, vânzându-le apoi pe eBay şi pe site-ul său, Cheers and Tears.

    În mai puţin de un an, Johnson a câştigat 50.000 de dolari, bani pentru care i-a folosit în fondarea următoarei sale afaceri, My EZ Mail, un serviciu de forward al e-mail-urilor către anumite conturi, fără dezvăluirea informaţiilor personale ale destinatarului. Pentru a-şi pune în aplicare ideea, a angajat un programator, iar în doi ani, My EZ Mail a generat 3.000 de dolari pe lună în venituri din publicitate.

    În 1997, şi-a unit forţele cu alţi doi antreprenori cu care a creat compania axată pe advertising online Surfingprizes.com prin care utilizatorii software-ului primeau 20 de cenţi/oră pentru inconvenienţa de a vedea anunţuri pe ecranele lor în timp ce navigau. “Aveam 15 ani şi câştigam 300 – 400.000 de dolari pe lună, iar până la absolvire, aveam venituri de mai mult de un milion de dolari”, îşi descrie Johnson aventura antreprenorială.

    După ce a petrecut mai puţin de un semestru ca student al Institutului Politehnic din Virgina, lui Johnson i-a venit o nouă idee de afacere,  Certificateswap.com, axată pe oferirea de certificate de reducere, pe care a vândut-o în 2004 pentru o sumă formă din şase cifre. Cameron Johnson este considerat unul dintre cei mai de succes tineri antreprenori american şi a fost şi protagonistul emisiunii ABC “Oprah’s Big Give” şi gazda emisiunii BBC “Beat the Boss”.

  • La 21 de ani renunţa la facultate şi era PLIN DE DATORII. Acum îi învaţă pe alţii cum să devină MILIONARI

    “La 21 de ani, am renunţat la colegiu, eram falit şi plin de datorii, iar până am împlinit 30 de ani, am ajuns milionar în dolari”, îşi descrie Grant Cardone, expert în vânzări şi autorul a patru cărţi, traseul prin care a ieşit din sărăcie. Să te îmbogăţeşti până la vârsta de 30 de ani pare o fantezie. Cardone este unul dintre exemplele care arată că acest lucru este totuşi posibil şi oferă 10 sfaturi legate de paşii pe care el i-a urmat:
     
    1. “Follow the money” (urmăreşte banii): Primul pas în mediul economic actal este să vă concentraţi  pe creşterea veniturilor în trepte şi pe repetarea etapelor profitabile. “La început, câştigam 3.000 de dolari pe lună, iar nouă ani mai târziu, câştigam 20.000 de dolari lunar.”

    2. Nu vă afişaţi bogăţia: “Nu mi-am cumpărat primul ceas  sau maşină de lux până când afacerile şi investiţiile mele aduceau venituri sigure. Conduceam o Toyota Camry când am devenit milionar. Fii cunoscut pentru etica ta în muncă şi nu prin lucrurile pe care le cumperi”.

    3. Economiseşte pentru a investi, nu  economisi doar de dragul de a economisi: Singurul motiv pentru a strânge bani este pentru a-i investi.  Plasaţi-vă banii în conturi securizate, de care să nu vă atingeţi. Nu folosiţi aceste conturi pentru nimic altceva în afară de investiţii. Până în prezent, am ajuns falit de cel puţin două ori pe an din cauza unor acţiuni pe care nu le pot vinde.

    4. Evitaţi datoriile care nu vă avantajează: Este bine să faceţi o regulă prin care să nu împrumutaţi bani care să nu vă aducă ulterior bani în plus. “Am împrumutat bani pentru o maşină doar pentru că ştiam că îmi va aduce venituri suplimentare”. Oamenii bogaţi folosesc datoriile pentru investiţii pârghie şi pentru a-şi creşte fluxrul de numerar. Oamenii săraci folosesc datoriile pentru a-şi  cumpăra lucruri care îi îmbogăţesc pe oamenii bogaţi.

    5. Trataţi banii asemeni unui iubit gelos: Milioane de oameni visează la libertatea financiară, dar doar cei care o transformă în prioritate o dobândesc. Dacă ignoraţi banii, aceştia vă vor « ignora » la rândul lor  sau vă vor părăsi pentru cei care îi vor transforma în prioritate.

    6. Banii nu dorm: Banii nu ţin cont de ceas, programe sau sărbători şi nici voi nu ar trebui să faceţi acest lucru. “Când aveam 26 de ani, lucram în retail şi magazinul în care lucram se închidea la 7 p.m. De cele mai multe ori, eu eram acolo până la 11 p.m.

    încercând să fac vânzări suplimentare. Nu încerca să fii cea mai deşteaptă sau cea mai norocoasă persoană – asigură-te în schimb că munceşti mai mult decât ceilalţi.”

    7. Sărăcia nu are nicicun sens: Eliminaţi orice idee care sugerează că este ok să fii sărac.Biil Gates spunea “dacă te-ai născut sărac, nu este vina ta. Dacă mori sărac, este greşeala ta.”

    8. Găsiţi un mentor milionar: Este bine să găsiţi un milionar şi să studiaţi etapele prin care a trecut pentru a ajunge acolo. Majoritatea oamenilor bogaţi sunt generoşi în ce priveşte împărtăşirea cunoştinţelor dobândite.

    9. Lăsaţi banii să facă greul: Investiţiile reprezintă un Holy Grail al transformării în milionari şi ar trebui să ajungeţi în punctul în care să faceţi mulţi bani din investiţii decât din munca propriu-zisă. “Am început a doua companie în urma unei investiţii de 50.000 de dolari. Compania respectivă mi-a adus apoi 50.000 de dolari în fiecare lună în ultimii zece ani. Am lansat apoi o a treia investiţie, în domeniul imobiliarelor, care a totalizat 350.000 de dolari, o mare parte din averea mea de atunci.”

    10. Ţintiţi pentru 10 milioane de dolari, nu pentru un milion: Singura greşeală mare pe care am făcut-o a fost să nu gândesc în termeni suficient de mari. Vă încurajez să ţintiţi spre mai mult de un milion de dolari. Nu există un deficit de bani în lume, ci un deficit de oameni care să gândească “big” .

    Sursa: Entrepreneur.com

     

  • Lumea în 2014: unii se simt săraci câştigând 300.000 de dolari pe an, alţii fac 37 de milioane de dolari pe zi

    Din punct de vedere economic, cea mai dramatică ruptură apare între cei din zona de mijloc, care au înregistrat câştiguri moderate, şi miliardarii care au întrecut toate aşteptările. Aşa că există cei care câştigă 300.000 de dolari pe an, dar care se simt încă săraci, şi cel care a câştigat 37 de milioane de dolari pe zi, timp de un an – este cazul investitorului Warren Buffett. Ambele categorii fac parte din ce numim în mod generic „cei 1%„.

    Un studiu apărut recent, realizat de Emmanuel Saez şi Gabriel Zucman, ambii de la Universitatea Berkeley, prezintă cea mai clară împărţire a oamenilor care au constituit „1%„ de până acum. Cei doi explică faptul că există în mod real mai multe grupuri de bogaţi şi foarte bogaţi. În primul grup îi găsim pe cei care au averi de până la 10 milioane de dolari, cu o medie de 7 milioane, care reprezintă segmentul cuprins între primii 0,5 şi 1% ca nivel al averii, iar sumele de bani au rămas constante în ultimii douăzeci de ani. Urmează segmentul cuprins între primii 0,5 şi 0,1%, cu o situaţie similară, câştigurile înregistrate de această categorie fiind relativ mici din 1995 şi până în prezent.

    Marii câştigători sunt cei mai bogaţi dintre bogaţi: primii 0,01%. Membrii acestui grup, cu averi individuale estimate la peste 100 milioane de dolari, au înregistrat o creştere de peste 100% a deţinerilor în ultimii douăzeci de ani. Dacă în 1995 averile lor cumulate reprezentau 5% din cea înregistrată la nivel naţional, acum ele reprezintă 12%. Mai mult decât atât, studiile arată că în ultima jumătate de secol averile lor au crescut de patru ori.

    Warren Buffett a câştigat mai mult decât orice alt miliardar în 2013, estimările arătând că el a câştigat 37 milioane de dolari pe zi, sau, dacă vă place mai mult, 1,5 milioane de dolari pe oră. Averea lui Buffett a crescut de la 46,4 miliarde la 59,1 miliarde de dolari într-un singur an, dar nu l-a depăşit pe Bill Gates, care rămâne cel mai bogat om din America, cu toate că averea sa a crescut cu 11,5 miliarde dolari. Pe locul trei s-a situat magnatul cazinourilor Sheldon Adelson, care a câştigat 11,4 miliarde dolari.

    Cum se explică acest lucru? Cei mai mulţi membri ai grupului select de 0,01% sunt, în cele mai multe cazuri, câştigători din sistemul bursier. Sunt printre cei mai cunoscuţi CEO, bancheri sau antreprenori din America. Oamenii de rând nu analizează însă lucrurile la o astfel de profunzime: pentru ei, un personaj ca Mark Zuckerberg face parte din grupul „celor 1%„. Diferenţa dintre Mark Zuckerberg şi un milionar de rând este însă similară cu diferenţa dintre acelaşi milionar de rând şi un membru al clasei de mijloc.Numărul familiilor ce deţin peste un milion de dolari a crescut în 2013 cu 640.000 (7%), atingând un maxim istoric de 9,63 milioane, conform unui studiu al Spectrem Group. Cel mai ridicat număr de până acum fusese atins în 2007, înainte de criză, când 9,2 milioane de familii erau înregistrate ca „milionare„. Numărul de gospodării cu averi de peste 5 milioane de dolari a crescut şi el, ajungând la 1,2 milioane. Cât despre familii cu averi de peste 25 de milioane de dolari, numărul lor a crescut cu 15%, până la 132.000.

    Sectorul care nu a înregistrat creşteri este cel al familiilor din clasa de mijloc, cu averi estimate în jurul valorii de 500.000 de dolari. Numărul acestora, de 15,3 milioane în prezent, este în scădere, din cauza crizei.

  • Românul care a fost şofer de limuzină în New York şi a ajuns milionar în Silicon Valley

    Cristian Gheorghe a imigrat în SUA înainte de Revoluţie, când avea 23 de ani, fără să cunoască limba engleză şi fără să aibă prea multe perspective pe tărâmul făgăduinţei. A lucrat mai întâi ca şofer de limuzină, iar câţiva ani mai târziu a fondat compania Tidemark, devenind milionar în dolari.

    Gheorghe a crescut în România într-o familie cu venituri medii: tatăl lui era lucrător la strung, iar mama, contabil. Şi-a obţinut diploma de licenţă în inginerie, fiind primul membru al familiei care a absolvit facultatea. Era pasionat şi de calculatoare şi electronice şi cumpăra şi vindea albume Pink Floyd pe piaţa neagră. În perioada de la sfârşitul anilor ’80, în care Guvernul se îndrepta spre un colaps haotic, a decis că era timpul să plece şi să îşi încerce norocul în Statele Unite ale Americii. Ajuns acolo, a reuşit să se angajeze în cadrul unei firme de construcţii din New York.

     “Căram foi de furnir de la primul etaj la al doilea etaj în mod repetat” a declarat Gherghe într-un interviu acordat Reuters. „Mă plăteau cu 100 de dolari pe săptămână şi un sandviş la ora prânzului. A fost un început greu, dar cel puţin lucram”. În mai puţin de un an, el şi-a îmbunătăţit astfel cunoştinţele de limba engleză şi perspectivele odată cu acestea.

    A reuşit apoi să găsească un job potrivit pregătirii sale: a început să scrie cod pentru o mică firmă din domeniul IT. Pentru a câştiga mai mulţi bani, lucra şi ca şofer de limuzină în timpul nopţii şi în weekenduri. În total, în 1990, ajungea la venituri de 700 de dolari pe săptămână. Pentru a economisi bani, dormea pe o saltea pe canapeaua unui văr din Connecticut.

    Gheorghe era mereu în căutare de oportunităţi şi, în urma discuţiilor cu unul dintre clienţii lui, Andrew Saxe, care s-a dovedit a fi şeful unei mici companii care se ocupa de managementul publicităţii prin poştă, a găsit un nou job. Saxe avea nevoie de programatori, prin urmare a fost bucuros să îl primească pe Gheorghe în echipa lui.

    Au construit împreună Saxe Marketing, o afacere care a fost vândută ulterior companiei Experian pentru 30 de milioane de dolari în 1997. Gheorghe a prins astfel gustul antreprenoriatului şi, un an mai târziu, a construit compania Tian Software, care analiza traficul web pentru companii mari. Tian Software a fost vândută în 2005 companiei OutlookSoft pentru o sumă care nu a fost publicată.

    În 2007, SAP a cumpărat OutlookSoft în schimbul a 400 de milioane de dolari, iar Gheorghe a rămas până în 2009 la conducerea companiei în calitate de vicepreşedinte. S-a angajat apoi la Greylock Partners şi s-a mutat între timp şi în Silicon Valley. Nu a durat foarte mult timp pentru ca Gheorghe să contureze următoarea afacere, Tidemark Sytems, construită în 2010 şi axată pe piaţa de business analytics software. Compania lui are clienţi companii cu venituri de cel puţin 500 de milioane de dolari, dar şi clienţi precum Netflix, Acxiom, Hostess şi Brown University cu cifre de afaceri mai mari de un miliard de dolari, potrivit unei publicaţii americane.

     

     

  • Românul care a fost şofer de limuzină în New York şi a ajuns milionar în Silicon Valley

    Cristian Gheorghe a imigrat în SUA înainte de Revoluţie, când avea 23 de ani, fără să cunoască limba engleză şi fără să aibă prea multe perspective pe tărâmul făgăduinţei. A lucrat mai întâi ca şofer de limuzină, iar câţiva ani mai târziu a fondat compania Tidemark, devenind milionar în dolari.

    Gheorghe a crescut în România într-o familie cu venituri medii: tatăl lui era lucrător la strung, iar mama, contabil. Şi-a obţinut diploma de licenţă în inginerie, fiind primul membru al familiei care a absolvit facultatea. Era pasionat şi de calculatoare şi electronice şi cumpăra şi vindea albume Pink Floyd pe piaţa neagră. În perioada de la sfârşitul anilor ’80, în care Guvernul se îndrepta spre un colaps haotic, a decis că era timpul să plece şi să îşi încerce norocul în Statele Unite ale Americii. Ajuns acolo, a reuşit să se angajeze în cadrul unei firme de construcţii din New York.

     “Căram foi de furnir de la primul etaj la al doilea etaj în mod repetat” a declarat Gherghe într-un interviu acordat Reuters. „Mă plăteau cu 100 de dolari pe săptămână şi un sandviş la ora prânzului. A fost un început greu, dar cel puţin lucram”. În mai puţin de un an, el şi-a îmbunătăţit astfel cunoştinţele de limba engleză şi perspectivele odată cu acestea.

    A reuşit apoi să găsească un job potrivit pregătirii sale: a început să scrie cod pentru o mică firmă din domeniul IT. Pentru a câştiga mai mulţi bani, lucra şi ca şofer de limuzină în timpul nopţii şi în weekenduri. În total, în 1990, ajungea la venituri de 700 de dolari pe săptămână. Pentru a economisi bani, dormea pe o saltea pe canapeaua unui văr din Connecticut.

    Gheorghe era mereu în căutare de oportunităţi şi, în urma discuţiilor cu unul dintre clienţii lui, Andrew Saxe, care s-a dovedit a fi şeful unei mici companii care se ocupa de managementul publicităţii prin poştă, a găsit un nou job. Saxe avea nevoie de programatori, prin urmare a fost bucuros să îl primească pe Gheorghe în echipa lui.

    Au construit împreună Saxe Marketing, o afacere care a fost vândută ulterior companiei Experian pentru 30 de milioane de dolari în 1997. Gheorghe a prins astfel gustul antreprenoriatului şi, un an mai târziu, a construit compania Tian Software, care analiza traficul web pentru companii mari. Tian Software a fost vândută în 2005 companiei OutlookSoft pentru o sumă care nu a fost publicată.

    În 2007, SAP a cumpărat OutlookSoft în schimbul a 400 de milioane de dolari, iar Gheorghe a rămas până în 2009 la conducerea companiei în calitate de vicepreşedinte. S-a angajat apoi la Greylock Partners şi s-a mutat între timp şi în Silicon Valley. Nu a durat foarte mult timp pentru ca Gheorghe să contureze următoarea afacere, Tidemark Sytems, construită în 2010 şi axată pe piaţa de business analytics software. Compania lui are clienţi companii cu venituri de cel puţin 500 de milioane de dolari, dar şi clienţi precum Netflix, Acxiom, Hostess şi Brown University cu cifre de afaceri mai mari de un miliard de dolari, potrivit unei publicaţii americane.