De la şaten la blond platinat, Emilia Clarke spune că a vrut să fie mai aproape de personajul din GOT şi în viaţa reală.
“Am făcut-o. Mama dragonilor o întâlneşte pe Emilia. Emilia o întâlneşte pe mama dragonilor”, a scris actriţa pe Instagram.
Presa mondenă internaţională notează că actriţa arată acum ca o adevarată Khaleesi, îndeplinind visul multor fani.
Conform acordului, Google va primi o licenţă pentru proprietatea intelectuală a HTC. Firma din Taiwan va continua să administreze restul afacerii de smartphone-uri.
Tranzacţia, care trebuie să primească autorizare din partea autorităţilor, este aşteptată să se finalizeze la începutul anului 2018.
Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro
Fiica unor foşti sclavi, orfană de la vârsta de 7 ani, căsătorită la 14 ani, mamă la 17 şi văduvă la 20 de ani, ea a construit una dintre cele mai profitabile companii conduse de o persoană de culoare în secolul al XX-lea, Madam C.J. Walker Manufacturing co., prin care a dezvoltat şi comercializat produse cosmetice de îngrijire a părului. A fost, de asemenea, prima femeie din SUA care şi-a făcut singură averea, iar popularitatea sa a depăşit barierele timpului.
Walker s-a născut cu numele Sarah Breedlove pe 23 decembrie 1867 într-o familie săracă, părinţii săi fiind lucrători pe o plantaţie de bumbac din Louisiana; ca majoritatea copiilor de atunci, Sarah a început să lucreze alături de părinţi la o vârstă fragedă.
Ei au murit însă din cauza unor virusuri puternice, iar copila s-a mutat în Mississippi, unde locuia sora ei. Din cauza comportamentului dispreţuitor pe care îl suporta din partea cumnatului său, Sarah s-a căsătorit cu un muncitor pe nume Moses McWilliams când avea doar 14 ani. Trei ani mai târziu, a născut-o pe fiica sa, Leila, moment în care şi-a propus să facă orice sacrificiu pentru ca fiica sa să aibă o viaţă mai bună. |nsă la scurt timp după ce Lelia a împlinit 2 ani, Moses a fost ucis într-un accident, iar Sarah a rămas singură, cu un copil, la doar 20 de ani. Tânăra s-a mutat în St. Louis, unde a lucrat într-o spălătorie pentru 1,50 dolari pe zi, timp de 18 ani. Lucrând până la 14 ore pe zi, a reuşit să economisească destui bani pentru a-şi trimite fiica la Colegiul Knoxville.
Pe la vârsta de 30 de ani a început să-i cadă părul, în mare parte din cauza unui cumul de stres şi ani de utilizare a produselor dăunătoare pentru păr. Şi nu era singura. De fapt, majoritatea femeilor de culoare din acea vreme aveau aceeaşi problemă, însă pe piaţă nu existau produse de îngrijire a părului pentru această afecţiune. A încercat tot ce era disponibil, iar pentru că nu a găsit nimic potrivit, a început să experimenteze propriile leacuri de îngrijire a părului. Succesul i-a ieşit în cale abia în 1905, când, după cum a declarat ea însăşi mai târziu unui reporter, a avut un vis în care i s-a spus ce să folosească pentru a crea produsul-minune.
În câteva săptămâni părul i-a crescut mai repede decât îi căzuse vreodată, iar pentru că prietenele sale s-au arătat interesate de acest leac, şi-a dat seama că ar putea să vândă acest produs. A preparat acasă o cantitate mai mare din acest produs-minune, după care a început să vândă din uşă în uşă prietenilor şi vecinilor, oferind şi mostre gratuite. Această tehnică a funcţionat, iar femeile de culoare din St. Louis au început să cumpere produsele cu entuziasm. Tocmai în această perioadă, Sarah a aflat că fratele ei a murit, lăsând o văduvă şi patru fiice în Denver. Aşa că a decis să se mute acolo pentru a le ajuta, unde a continuat să-şi vândă produsele din uşă-n uşă, cu un succes extraordinar.
La scurt timp după ce a ajuns în Denver, Sarah s-a căsătorit cu jurnalistul C.J. Walker şi a început să folosească drept nume oficial apelativul Madam C.J. Walker. Cu ajutorul soţului, a început să difuzeze anunţuri în ziare, dezvoltându-şi rapid o afacere înfloritoare, trimiţând clienţilor colete prin poştă. După ce a absolvit colegiul, Lelia s-a mutat la Denver pentru a-şi ajuta familia. |n scurt timp, familia Walker ajunsese să câştige circa 10 dolari pe săptămână, o sumă destul de bună pentru acea vreme. C.J. a decis că afacerea şi-a atins întregul potenţial, însă soţia lui nu a fost de acord.
Ea s-a gândit că femeile de culoare din întreaga ţară ar fi interesate de produsele ei, iar pentru aceasta, ar trebui să ştie de existenţa lor. Lăsând-o pe Lelia să se ocupe de comenzile prin poştă, Madam C.J. Walker a decis să plece într-un turneu de vânzări în statele din sudul SUA, drept pentru care, în următoarele câteva luni, a ajuns la vânzări săptămânale de 35 de dolari, mai mult decât dublu faţă de cât câştiga un muncitor alb, de sex masculin, din America, şi de 20 de ori mai mult decât media câştigului unei femei de culoare din acele vremuri.
Realizând faptul că nu putea să se mai ocupe singură de această afacere, Walker a recrutat şi a pregătit o echipă de vânzări din uşă la uşă pentru a face demonstraţii şi a lua comenzi pentru produsele sale, la fel cum Avon a făcut decenii mai târziu. Cu o echipă de femei instruite, Walker a străbătut ţara, iar compania sa a crescut foarte rapid. |n 1908 s-a extins spre est, în Pittsburgh, unde a pus bazele biroului său de afaceri. Doi ani mai târziu, a construit o fabrică de producţie în Indianapolis, unde a angajat, în cele din urmă, peste 3.000 de persoane.
Până în 1917, Madam C.J. Walker Manufacturing a devenit cea mai de succes afacere americană a unor persoane de culoare, iar Madam C.J. Walker, prima femeie din SUA care şi-a făcut singură averea. Ea a murit în 1919 din cauza unor complicaţii legate de hipertensiune, dar a rămas de-a lungul timpului un model respectabil pentru americanii care visează să-şi depăşească statutul.
Cea mai mare putere a lui Putin este însă cea politică: a condus Rusia cu o mână de fier, zdrobind orice fel de opoziţie politică, şi a fost recent acuzat chiar de implicare în alegerile prezidenţiale din Statele Unite.
Cum a ajuns însă Putin dintr-un puşti sărac, născut în Sankt Petersburg, la spion al KGB-ului şi simbol al Rusiei moderne?
Vladimir Putin s-a născut în 1952, tatăl său fiind maistru la o uzină din Sankt Petersburg, iar mama sa casnică. Fiind copil, Putin a intrat în numeroase conflicte cu colegii săi, iar asta a pavat drumul către pasiunea sa pentru judo.
După absolvirea Universităţii de Stat din Leningrad, Putin a intrat în KGB, serviciul secret din Rusia, în 1975. A petrecut 16 ani acolo, iar în 1990, atunci când s-a întors în Rusia, el şi-a început cariera politică.
A lucrat mai întâi ca funcţionar public în primăria din Sankt Petersburg, iar rezultatele sale bune au atras atenţia consilierilor lui Boris Ielţîn, la acea vreme şeful statului. După trei ani petrecuţi la Moscova, Putin a fost numit prim-ministru al Rusiei în 1999.
Un eveniment tragic avea să-i definească traseul politic: atentatele din Rusia din septembrie 1999, soldate cu peste 200 de morţi, au reprezentat prilejul ideal pentru ca Putin să demonstreze abilităţi de conducere. El i-a acuzat pe separatiştii ceceni de organizarea atentatelor şi a dus o adevărată campanie împotriva acestora, iar imaginea sa în rândul ruşilor a devenit una extrem de bună.
Prin urmare, după demisia lui Ielţin din 2000, Putin a devenit noul preşedinte al Rusiei.
Vladimir Putin deţinea acum conducerea statului, dar nu avea încă suficientă putere pentru a schimba lucrurile după bunul său plac. Prima sa mişcare a fost de a discuta cu cei mai bogaţi oameni din Rusia, oligarhii, şi de a le oferi acestora două variante: fie susţin regimul Putin, fie ajung la închisoare.
Strategia lui Putin a fost întotdeauna simplă: restabilirea influenţei globale şi menţinerea statelor din fosta Uniune Sovietică în sfera de influenţă a Rusiei. Drumul său a fost unul cu multe obstacolo, dar popularitatea sa în rândul conaţionalilor continuă să se afle la cote extrem de înalte.
Vladimir Putin se află în ultimul an de mandat, dar sunt şanse mari ca el să candideze din nou şi să rămână şef al statului până în 2024.
Sursa: Bloomberg TV
Gabriela Constandache s-a născut la 6 martie 1938 la Bârlad, unul dintre cei şapte copii ai Mariei Stoica şi ai lui Panait Constandache. A absolvit Universitatea de Medicină şi Farmacie din Iaşi în anul 1961 şi a urmat o eminentă carieră medicală. A fost medic de ţară, apoi medic specialist de laborator, cu specialitatea microbiologie. A servit medicina românească timp de mai bine de patru decenii.
Gabriela Constandache s-a căsătorit cu profesorul doctor René Duda în anul 1957, acum exact şaizeci de ani. Au avut doi fii, pe Principele Radu al României, născut la 7 iunie 1960 la Iaşi, şi pe medicul Gabriel-Dan Duda, profesor asociat la Universitatea Harvard din Statele Unite ale Americii, născut la 16 iunie 1968, la Iaşi. René Duda a decedat în anul 1999.
În copilărie Cleusa Maria era mult mai familiarizată cu greblele decât cu păpuşile. În fiecare zi ea trebuia să-şi ajute tatăl în mica fermă pe care o închiriase undeva în sud-estul Braziliei, într-un sat. Asta până când tatăl ei a murit într-un accident de maşină, când ea avea doar 12 ani, iar mama ei a trebuit să aibă grijă de cei 10 copii, Cleusa fiind cea mai mare dintre aceştia.
Ulterior, tânăra împreună cu mama sa au ajuns să muncească ca lucrătoare agricolă, să culeagă trestie de zahăr, iar turele lor de câte 10 ore începeau zilnic înaintea răsăritului soarelui. Călătoria spre noua viaţă a început-o, însă, în jurul vârstei de 17 ani. A plecat de la ţară şi s-a mutat în oraşul Sao Paulo, cel mai mare din Brazilia, unde a devenit servitoare la o familie foarte bogată. Aici trebuia să locuiască la domiciliul angajatorului său şi avea doar două zile libere în fiecare lună, iar toate salariile i le trimitea mamei sale, care lucra încă în ferme.
Curând s-a hotărât însă să se înscrie la un curs de educaţie pentru adulţi, de care nu a avut parte cât a fost copil, şi să se angajeze ca recepţioneră, undeva lângă Sao Paolo, mai aproape de mama sa. În 1995 a primit o cerere neobişnuită de la soţia şefului ei, care i-ar schimba viaţa – i-a cerut ajutorul pentru a face un tort de 35 de kg. „Soţia şefului meu obişnuia să vândă prăjituri, iar în acea zi şi-a rupt piciorul. Eu nu aveam nicio idee despre cum se face acest lucru, dar mi-a dat toate instrucţiunile şi în cele din urmă am reuşit”, povesteşte aceasta. După acest episod şefa sa a considerat că tânăra are un talent ce nu poate fi ignorat, aşa că i-a cumpărat un mixer şi i-a găsit mai mulţi clienţi. La acea vreme Cleusa era divorţată, avea un copil mic, în timpul zilei lucra la fabrică, iar nopţile şi le petrecea făcând prăjituri.
Doi ani mai târziu a demisionat, iar cu ajutorul unuia dintre fraţii săi a deschis un mic magazin pe care la numit Sodie Doces. Anii următori au fost plini de muncă grea, dar în decurs de zece ani, Cleusa deţinea deja patru magazine de prăjituri. La un moment dat, unul dintre clienţi a insistat ca firma sa să se extindă prin vânzarea de francize. „Nu aveam nicio idee despre ce înseamnă o franciză, dar acest client a persistat, vorbind despre asta pentru un an întreg. Aşa că am luat un curs la Sao Paulo pentru a înţelege modelul de afaceri şi am decis să devin francizor. Clientul a devenit primul nostru francizat, iar în mai puţin de doi ani am ajuns la peste 50 de francize”, povesteşte aceasta.
După două decenii de la deschiderea primului său magazin, Cleusa are peste 300 de puncte de vânzare, iar preţurile prăjiturilor sale variază de la aproximativ 43 reali (circa 10 lire sterline) la 74 reali. Pentru a deschide un magazin Sodie Doces, francizaţii trebuie sa investeasca aproximativ 400.000 de reali, iar fiecare magazin angajează până la 15 angajaţi.
În copilărie Cleusa Maria era mult mai familiarizată cu greblele decât cu păpuşile. În fiecare zi ea trebuia să-şi ajute tatăl în mica fermă pe care o închiriase undeva în sud-estul Braziliei, într-un sat. Asta până când tatăl ei a murit într-un accident de maşină, când ea avea doar 12 ani, iar mama ei a trebuit să aibă grijă de cei 10 copii, Cleusa fiind cea mai mare dintre aceştia.
Ulterior, tânăra împreună cu mama sa au ajuns să muncească ca lucrătoare agricolă, să culeagă trestie de zahăr, iar turele lor de câte 10 ore începeau zilnic înaintea răsăritului soarelui. Călătoria spre noua viaţă a început-o, însă, în jurul vârstei de 17 ani. A plecat de la ţară şi s-a mutat în oraşul Sao Paulo, cel mai mare din Brazilia, unde a devenit servitoare la o familie foarte bogată. Aici trebuia să locuiască la domiciliul angajatorului său şi avea doar două zile libere în fiecare lună, iar toate salariile i le trimitea mamei sale, care lucra încă în ferme.
Curând s-a hotărât însă să se înscrie la un curs de educaţie pentru adulţi, de care nu a avut parte cât a fost copil, şi să se angajeze ca recepţioneră, undeva lângă Sao Paolo, mai aproape de mama sa. În 1995 a primit o cerere neobişnuită de la soţia şefului ei, care i-ar schimba viaţa – i-a cerut ajutorul pentru a face un tort de 35 de kg. „Soţia şefului meu obişnuia să vândă prăjituri, iar în acea zi şi-a rupt piciorul. Eu nu aveam nicio idee despre cum se face acest lucru, dar mi-a dat toate instrucţiunile şi în cele din urmă am reuşit”, povesteşte aceasta. După acest episod şefa sa a considerat că tânăra are un talent ce nu poate fi ignorat, aşa că i-a cumpărat un mixer şi i-a găsit mai mulţi clienţi. La acea vreme Cleusa era divorţată, avea un copil mic, în timpul zilei lucra la fabrică, iar nopţile şi le petrecea făcând prăjituri.
Doi ani mai târziu a demisionat, iar cu ajutorul unuia dintre fraţii săi a deschis un mic magazin pe care la numit Sodie Doces. Anii următori au fost plini de muncă grea, dar în decurs de zece ani, Cleusa deţinea deja patru magazine de prăjituri. La un moment dat, unul dintre clienţi a insistat ca firma sa să se extindă prin vânzarea de francize. „Nu aveam nicio idee despre ce înseamnă o franciză, dar acest client a persistat, vorbind despre asta pentru un an întreg. Aşa că am luat un curs la Sao Paulo pentru a înţelege modelul de afaceri şi am decis să devin francizor. Clientul a devenit primul nostru francizat, iar în mai puţin de doi ani am ajuns la peste 50 de francize”, povesteşte aceasta.
După două decenii de la deschiderea primului său magazin, Cleusa are peste 300 de puncte de vânzare, iar preţurile prăjiturilor sale variază de la aproximativ 43 reali (circa 10 lire sterline) la 74 reali. Pentru a deschide un magazin Sodie Doces, francizaţii trebuie sa investeasca aproximativ 400.000 de reali, iar fiecare magazin angajează până la 15 angajaţi.
