Fabrica ar urma să înceapă producţia în 2014 şi alte două mii de locuri de muncă vor fi generate indirect în industriile aferente, conform reprezentanţilor companiei.
Holzindustrie Schweighofer activează în industria de prelucrare a lemnului din România, având investiţii de peste 300 mil. euro şi o cifră de afaceri de 300 mil. euro anual. Grupul are patru fabrici de prelucrare a lemnului – la Sebeş, Siret, Rădăuţi şi Comăneşti.
Omul de afaceri austriac Gerald Schweighofer, care deţine pe piaţa locală mai multe fabrici de prelucrare a lemnului şi panouri din lemn, spune că în 2012 a avut afaceri de jumătate de miliard de euro, iar pentru anul acesta aşteaptă un avans de 10%. „Regele lemnului“, care a realizat profituri cumulate de peste 160 mil. euro în intervalul 2009 – 2011 pe piaţa locală, spune însă că nu va putea ajunge niciodată la afaceri de 1 mld. euro.
„În România nu vom avea niciodată afaceri de un miliard de euro. Există limitări. Vom investi mai mult, însă nu putem merge decât până la un anumit nivel. Nu există suficientă materie primă pentru cinci fabrici aici. În industria lemnului în care activăm nu avem aşa multe posibilităţi să creştem“, a spus el.
Schweighofer şi-a început afacerile în România în urmă cu 12 ani şi a ajuns să deţină cel mai mare business din industria de prelucrare a lemnului.
El operează o fabrică la Rădăuţi (pentru producţia de cherestea, înfiinţată în 2008), Sebeş (tot pentru cherestea, înfiinţată în 2003), la Siret (unitate de producere a panourilor încleiate, preluată în 2008) şi la Comăneşti (pentru magazinele de tip do-it-yourself, preluată în 2009). El mai are şi păduri, dar şi terenuri agricole şi un hotel la Rădăuţi.
Domnul Stefan din Aiud are 15 angajati care creeaza obiecte de moblier si candelabre unicat. Ideea unei astfel de afaceri i-a venit in urma unei probleme de sanatate care l-a adus la sapa de lemn. Asa a transformat o pasiune intr-un business. Aceeasi indeletnicire o are si domnul Doru din Unirea. In urma cu 10 ani, dupa ce o viata a fost electrician, a decis sa isi incerce norocul si acum nu face fata cererilor de pe piata.
Un foisor se vinde cu 3.000 de euro, un candelabru unicat cu 100 de euro, un dulap cu 500 de euro, iar lucrarile mai complexe sar de 20.000 de euro. Lucratorii in lemn personalizeaza fiecare proiect si il adapteaza gustului si cerintelor clientului. Mobilierul din carpen a ajuns si peste hotare, in Germania, Italia sau Ungaria, unde este foarte apreciat.
Mai mult pe www.incont.ro.
Neobisnuita structura are o inaltime de 28 m, patru niveluri,
este lunga de 150 m, lata de 75 m si seamana cu o ciuperca
neregulata, construita din panouri de cherestea incrucisate, de
grosimi si marimi asimetrice, asamblate cu rasini poliuretanice si
sustinute de o structura de otel. Cele 3.000 de elemente de lemn,
care inseamna un volum total de 2.500 mc, au fost comandate unei
firme din Aichnach, langa Munchen. Costurile de constructie au fost
in total de 90 de milioane de euro.
Centrul urban Metropol Parasol adaposteste un muzeu arheologic, o
piata de legume si fructe, baruri, restaurante si pavilioane pentru
evenimente culturale. Acoperisul cu alei de promenada permite o
vedere panoramica asupra orasului.
Principiul dupa care s-au ghidat arhitectii a fost sa ofere
locuitorilor posibilitatea de a se adaposti la umbra, mai ales in
timpul verilor caniculare. Arhitectul Jurgen Mayer H. a explicat
pentru Time.com ca forma cladirii a fost inspirata de catedrala din
Sevilla si ca a vrut sa creeze la randul lui o “catedrala fara
ziduri”.
Parasol are 18.000 de metri patrati si este o parte a planului
de dezvoltare a zonei Plaza de la Encarnacion.
Constructia este creatia companiei J Mayer H Architects; spatiul
va fi folosit pentru o mare varietate de activitati culturale, de
agrement sau pentru comert. Un site arheologic, o piata taraneasca,
precum si baruri si restaurante vor completa Parasol.
Intr-o zi insorita de aprilie, cateva utilaje zoreau la treaba
prin noroaie, intr-una din marginile unei curti dintr-un sat
prahovean, in apropiere de Campina. In doar cateva luni acolo
trebuie sa fie gata de productie o linie nou-nouta de mobilier. Cu
aproape doua decenii in urma, cand nici nu si-ar fi imaginat ca va
ajunge sa aiba vanzari de zeci de milioane de euro anual, Alexandru
Rizea si-a pornit afacerea intr-o cladire micuta, cu acoperis
verde, care sta acum marturie pentru primii sai pasi in business.
Odata cu afacerea a crescut si suprafata de teren concesionata de
antreprenor, povesteste Adrian Rizea, directorul comercial al
Lemet.
Cladirea initiala margineste acum curtea in care se intind, pe
zeci de mii de metri patrati (cam cat sase terenuri de fotbal)
fabrica, depozitul logistic, dar si expozitia in care Lemet isi
prezinta sutele de produse, arata cu gesturi largi Adrian Rizea, 36
de ani. Principala sa grija sunt cele peste 100 de magazine Lem’s,
care formeaza cea mai extinsa retea de profil de pe piata. Spre
comparatie, Mobexpert are 32 de magazine, iar Elvila are 57. La fel
de adevarat insa este ca, in vreme ce suprafata medie de vanzare a
unui Lem’s este de 500 mp, magazinele Mobexpert ajung la 15.000
mp.
Tocmai dimensiunea mica a spatiilor Lem’s s-a dovedit insa un
punct forte mai ales in perioada de criza. Investitiile sunt direct
proportionale cu suprafata magazinului si, in timp ce Mobexpert are
nevoie de cateva milioane de euro pentru un spatiu nou, pentru
Lem’s bugetele se invart in jurul a 100.000 de euro. Asa ca in
primele trei luni ale anului Adrian Rizea a bifat in agenda sa 14
noi deschideri, care se adauga celor 22 de spatii inaugurate anul
trecut. O strategie care a impins pe plus, si anul trecut,
vanzarile. Nivelul de afaceri generat in 2010 de Lemet a ajuns la
143 de milioane de lei (34 mil. euro), in crestere cu 6,5% fata de
anul anterior. Si asta in conditiile in care vanzarile din piata
mobilei, plasate la un miliard de euro anual, conform Asociatiei
Producatorilor de Mobila, au fost grav afectate de criza. Anul
trecut, valoarea vanzarilor a scazut cu 15-20%, conform unor
estimari.
“Media vanzarilor pe magazin a scazut cu 11% fata de anul
anterior, dar am compensat prin deschiderea de noi spatii”, spune
Adrian Rizea, care s-a implicat in afacerea dezvoltata de parintii
sai in 1996, la terminarea facultatii (ASE), la acea vreme Lemet
avand 20 de angajati. “Afacerea era de mici dimensiuni si colaboram
cu cateva magazine care vindeau mobila, mai ales in Bucuresti”,
povesteste fiul fondatorului. Era vorba, explica el, despre spatii
asezate la strada, no-name-uri.
A inceput prin a invata (“la vremea aceea si tata invata”)
despre cum se desfasura, efectiv, productia in fabrica, despre
produse si despre materiale.
Fabrica infiintata la Campina in 1991 a ajuns acum sa aiba hale
de productie care acopera 30.000 mp, pe poarta fabricii iesind
anual peste 360.000 de module de mobila. Tatal sau, Alexandru
Rizea, a pornit afacerile in 1991, apucandu-se de mobila “pentru ca
de asta vazuse el ca este nevoie; este de formatie inginer si
lucrase intr-o fabrica de piese turnate; ii placeau produsele
industriale si nu l-ar fi atras un domeniu in care nu avea
experienta”, povesteste Adrian. Chiar si numele firmei – Lemet –
este un acronim pentru cuvintele <lemn> si <metal>,
adica materialele cu care lucra, inca de la inceput, antreprenorul
prahovean. Ce parere avea fiul despre decizia tatalui la acea
vreme? “Fiind student, mi se parea ca este o intoarcere in timp,
pentru ca inainte condusese oameni, iar in momentul in care a
pornit afacerea se apucase sa lucreze cu mainile”, isi aminteste
acum fiul. Dar avea, mai spune el, incredere in ambitia tatalui sau
si in faptul ca era un “om orientat”. In plus, “mama deja il
sustinea frenetic si e si ea ambitioasa; la inceputuri tinea
contabilitatea firmei dupa programul de la serviciu”.
Fiul marturiseste acum ca nu s-a gandit niciodata sa faca
altceva decat sa se implice in afacerea familiei: “A inceput sa-mi
placa si, in plus, ma inteleg foarte bine cu parintii mei”. A
considerat, intr-o oarecare masura, ca e si datoria sa de fiu sa
puna umarul la afacerea familiei. De fapt, in aceasta firma
lucreaza atat parintii sai, cat si sora, sotia, veri, o matusa,
cumnatul si multi prieteni, “din fericire si din nenorocire”, spune
Rizea. Si asta pentru ca, explica tot el, “nu exista plus fara
minus”.
S-a implicat activ de la terminarea facultatii, cand Lemet avea
in jur de 20 de angajati, iar spatiul de productie era de zeci de
ori mai mic decat fabrica de-acum, in care lucreaza 417 oameni. “La
inceput am diversificat productia atat cat ne permitea tehnologia
si am inteles ca trebuie sa investim in masini de productie.”
Primele utilaje erau facute de Alexandru Rizea, apoi au cumparat
unele la mana a doua de prin tara. In urma cu peste zece ani, cand
au avut suficient de multi bani de cheltuit pe utilaje, le-au luat
de peste hotare, de la producatori consacrati.
Industria de prelucrare a lemnului are traditie in Romania din
jurul anului 1900. Opt decenii mai tarziu, industria de exploatare
forestiera si cea de prelucrare a lemnului impreuna cu industria
mobilei, care ocupa locul 20 in lume si exporta 70% din productie,
ajunsese una dintre cele mai importante ramuri de productie. Era
clar insa ca aceasta industrie avea nevoie de modernizare si
retehnologizare. Acest lucru s-a facut dupa ’90 in general prin
investitii masive din strainatate – in esenta, sute de milioane de
euro in fabrici de ultima generatie in orase precum Sebes, Brasov,
Comanesti sau Radauti. Iar cele mai importante companii din
domeniul prelucrarii lemnului apartin grupurilor austriece.
Pentru cei de la Kronospan, sursele de aprovizionare pentru
fabricile de la Brasov si Sebes sunt Romania si Ucraina. Ei nu
detin paduri, iar RNP este unul dintre furnizori. Insa austriecii
conteaza pe mai bine de o mie de furnizori, in general firme mici,
pentru care contractele cu Kronospan sunt “foarte importante”. In
viziunea oficialilor companiei, avantajele alegerii Romaniei au
fost traditia de prelucrare a lemnului, personalul calificat, dar
si cererea masiva de pe piata. Explozia imobiliara a determinat si
o cerere importanta de placi de lemn cu diverse intrebuintari:
constructii, mobila sau decoratiuni interioare. A contat si
existenta unor piete externe traditionale si situarea Romaniei
intr-o zona care face legatura atat cu pietele din fosta URSS, cat
si cu Orientul Apropiat. “Dezavantajele Romaniei, in schimb, se
refera in special la sistemul politic instabil, la desele schimbari
legislative in domeniul fiscal si nu numai”, sustine Oana Bodea, PR
manager al firmei.
Gerald Schweighofer, proprietarul grupului austriac cu acelasi
nume, care opereaza in Romania cu numele Holzindustrie
Schweighofer, mizeaza pe aceleasi aspecte enuntate de cei de la
Kronospan: angajati competitivi si calitate buna a lemnului. El
detine 50.000 de hectare de padure in Romania si cumpara lemn de la
mai multi furnizori: “Direct, Romsilva nu e cel mai mare furnizor
al nostru, dar indirect da”. Cea mai importanta destinatie de
export pentru grupul sau este Japonia, unde livrarile anuale ajung
la o suta de milioane de euro, japonezii folosind lemn prelucrat de
fabricile austriacului.
Daca cele mai multe afaceri se concentreaza pe prelucrarea
trunchiurilor, cei de la Egger, de exemplu, folosesc drept materie
prima deseuri din lemn, resturi si lemn rezultat din defrisarile de
intretinere, aschii provenind de la gaterele din zona si lemne
industriale cu valoare redusa. Sursa principala de materie prima o
reprezinta gaterele din judetul Suceava care le furnizeaza
rumegusul, stinghiile si placile, alaturi de Romsilva (circa 5%),
proprietarii particulari de paduri sau companiile de recoltare a
lemnului pentru butuci.
“Am estimat ca noua unitate de productie din Romania va avea
capacitatea sa acopere cererea locala, dar si cererea din alte tari
est-europene si, treptat, si din tari mai indepartate, din Turcia
si Orient”, explica Mihai Sandru, directorul comercial al fabricii
Egger din Radauti. A contribuit la alegerea orasului Radauti
infrastructura buna de transport feroviar si rutier. Din Suceava
exista legaturi directe atat pe drumurile nationale, cat si pe
calea ferata – conducand atat spre sud, catre orasele Bucuresti si
Constanta, cat si spre nord, catre Ucraina. “Nu in ultimul rand, a
contat si potentialul economic al Romaniei ca membru al Uniunii
Europene”, adauga Sandru.
In 2010, destinatiile de export nu au mers deloc rau, iar
afaceristii chestionati vorbesc mai putin de scadere si mai mult de
stagnare sau usoara crestere. Cele mai mari exporturi sunt cele de
lemn neprelucrat, releva o analiza pe baza datelor Institutului
National de Statistica, citata de Ziarul Financiar. In primele sase
luni ale anului trecut, exporturile de lemn brut au atins 305,8
milioane de euro, in crestere cu 34% comparativ cu perioada
similara din 2009. Separat de acestea, articolele rezultate din
prelucrarea lemnului (ca, de exemplu, PAL, MDF, diverse placi) au
atins 280 milioane de euro la jumatatea anului si au avut un plus
de peste 30%. Dupa primele noua luni din 2010, valoarea
exporturilor totale realizate de industria lemnului, a hartiei si a
mobilei era de 2,4 miliarde de euro, adica 7,82% din totalul
exporturilor, in crestere de la 1,9 miliarde (8,02%) in aceeasi
perioada a lui 2009.
Daca oamenii din industrie nu asteapta cresteri notabile pentru
2011, pe termen lung viitorul suna bine. Constructiile care au la
baza lemnul devin din ce in ce mai cautate, pe masura ce ia
amploare conceptul de dezvoltare durabila si protectie a mediului.
Aceasta are un efect pozitiv, contribuind la redresarea economica a
Romaniei, spun oficialii Egger, subliniind insa ca un management
durabil al fondului forestier trebuie sa faca parte din strategia
de dezvoltare a acestui sector.
Marile grupuri sustin la unison, de altfel, ca lemnul trebuie sa
provina din taieri legale, nu trebuie sa fie furnizat din paduri
fara certificare, cu valoare de proprietati protejate, iar
legislatia in domeniu trebuie sa fie stabila si clara. Gerald
Schweighofer spune chiar ca din pricina incertitudinii legislative
din domeniul managementului padurilor a stopat investitiile intr-un
proiect de energie alternativa pe care incepuse sa il dezvolte.
Despre management durabil nu a fost vorba in ultimii 20 de ani
si, la fel ca in domenii precum energia sau privatizarile
strategice, si padurile au avut “baieti destepti”. La intrebarea
“Ce s-a intamplat cu suprafata impadurita a Romaniei in ultimii 20
de ani?”, 4% dintre cititorii www.businessmagazin.ro constata o
crestere, bazata pe efectele impaduririlor initiate de autoritati,
iar 3% vorbesc despre stagnare. Cei mai multi dintre ei, 93%,
apreciaza ca suprafata padurilor a scazut, ca efect al unui “jaf”
constant si fara culoare politica.
CONTINUAREA IN PAGINA URMATOARE
->>>>>>>>>>>
Fraudele au fost descoperite si amendate in zonele Bicaz,
Tusnad, Odorheiu Secuiesc, Odorheiu Secuiesc, Toplita si Botosani,
iar in unele cazuri s-au intocmit dosare penale pentru savarsirea
infractiunilor de taiere fara drept si furt de arbori. Actiunile
vor continua si in perioada urmatoare, coordonate de catre
politistii Biroului pentru Protectia Fondului Forestier si Piscicol
din cadrul Directiei de Ordine Publica a Inspectoratului General al
Politiei Romane.
Politia ii indeamna pe cumparatori sa nu cumpere brazi de Craciun
furati. Pentru un cumparator, primul semn de ilegalitate ar putea
fi prezenta vanzatorului la coltul strazii, in fata imobilului unde
locuieste, sau in alte asemenea locuri. De asemenea, bradul de
Craciun, comercializat prin structurile abilitate silvice, are
atasat sigiliul crotaliu. Lipsa acestui element este un semn de
ilegalitate, iar cumpararea unui asemenea produs ne face oarecum
partasi la fapta contraventionala ori de natura penala a
comerciantului fraudulos.
Politia reaminteste ca transportul materialelor lemnoase de orice
fel, deci si al bradutilor, se poate face numai daca exista acte de
provenienta. Taierea fara drept a puietilor, in functie de paguba
produsa, calculata in regim silvic, poate constitui fie
infractiune, fie contraventie, iar faptasii devin raufacatori ai
mediului chiar in preajma Craciunului.
Taierea ilegala a brazilor de Craciun, precum si transportul ori
comercializarea acestora fara documente de provenienta, se
sanctioneaza contraventional cu inchisoare de la 2 luni la 6 luni
sau cu amenda de la 1.000 la 3.000 de lei. Comercializarea de
material lemnos, de arbori ori arbusti ornamentali si brazi de
iarna, fara documente legale de provenienta sau revanzarea
materialului lemnos cumparat de persoane fizice de la unitatile
silvice pentru trebuinte proprii, se sanctioneaza cu amenda de la
120 la 200 de lei.
Daca valoarea prejudiciului produs, prin taierea, ruperea,
distrugerea, degradarea ori scoaterea din radacini, fara drept, de
arbori, puieti sau lastari din fondul forestier national si din
vegetatia forestiera situata pe terenuri din afara acestuia,
indiferent de forma de proprietate, este de cel putin 5 ori mai
mare decat pretul mediu al unui metru cub de masa lemnoasa pe
picior la data constatarii faptei, constituie infractiune silvica
si se sanctioneaza cu inchisoare de la 6 luni la 4 ani sau cu
amenda.
Avem 11.000 de hectare de padure acum, in conditiile in care
achizitiile pe care le-am facut au fost foarte selective”, a spus
Lucian Petre, reprezentantul Cascade Empire. Compania detine paduri
in Prahova, Arges, Suceava, Harghita, Covasna, Hunedoara, Valcea
pentru care a platit circa 30 mil
Cititi mai multe pe
www.zf.ro