BusinessMagazin

Tag: investitor

  • Ţara din Europa care a condamnat 26 de bancheri responsabili pentru criza din 2008

    În urma unor decizii luate săptămâna trecută de judecători din Islanda, trei manageri ai Landsnankinn, doi manageri ai Kaupking şi un investitor privat au fost condamnaţi la închisoare pentru crime financiare comise înaintea crizei din 2008. Astfel, numărul total al celor condamnaţi pentru evenimentele ce au dus la grava criză financiară a ajuns la 26. Aceştia au primit pedepse cuprinse între doi şi cinci ani, pentru un total de 74 de ani de detenţie.

    Mai multe bănci şi fonduri de investiţii au luat împrumuturi externe uriaşe în numele poporului islandez, iar acestea au dus în cele din urmă la prăbuşirea sistemului financiar. Acţionând diferit faţă de Statele Unite, Islanda a decis să judece şi, ulterior, să condamne pe cei responsabili de colapsul economiei islandeze.

    Olafur Ragnar Grimmson, preşedintele Islandei, a explicat cum ţara sa a reuşit să treacă peste momentele dificile: “Am fost destul de înţelepţi încât să nu urmăm obiceiurile economiilor vestice în ultimii 30 de ani”, a declarat acesta. “Am introdus forme de control asupra valutei, am lăsat băncile să se prăbuşească, am acordat ajutor oamenilor şi nu am introdus măsuri de austeritate, aşa cum au făcut alte state europene.”

    În Statele Unite, niciun manager din sistem nu a fost condamnat pentru crime legate de criza din 2008. Dimpotrivă, Congresul a decis în 2008 să acorde un pachet de salvare de 700 de miliarde de dolari, bani veniţi din taxele plătite de cetăţeni.

  • Ţara din Europa care a condamnat 26 de bancheri responsabili pentru criza din 2008

    În urma unor decizii luate săptămâna trecută de judecători din Islanda, trei manageri ai Landsnankinn, doi manageri ai Kaupking şi un investitor privat au fost condamnaţi la închisoare pentru crime financiare comise înaintea crizei din 2008. Astfel, numărul total al celor condamnaţi pentru evenimentele ce au dus la grava criză financiară a ajuns la 26. Aceştia au primit pedepse cuprinse între doi şi cinci ani, pentru un total de 74 de ani de detenţie.

    Mai multe bănci şi fonduri de investiţii au luat împrumuturi externe uriaşe în numele poporului islandez, iar acestea au dus în cele din urmă la prăbuşirea sistemului financiar. Acţionând diferit faţă de Statele Unite, Islanda a decis să judece şi, ulterior, să condamne pe cei responsabili de colapsul economiei islandeze.

    Olafur Ragnar Grimmson, preşedintele Islandei, a explicat cum ţara sa a reuşit să treacă peste momentele dificile: “Am fost destul de înţelepţi încât să nu urmăm obiceiurile economiilor vestice în ultimii 30 de ani”, a declarat acesta. “Am introdus forme de control asupra valutei, am lăsat băncile să se prăbuşească, am acordat ajutor oamenilor şi nu am introdus măsuri de austeritate, aşa cum au făcut alte state europene.”

    În Statele Unite, niciun manager din sistem nu a fost condamnat pentru crime legate de criza din 2008. Dimpotrivă, Congresul a decis în 2008 să acorde un pachet de salvare de 700 de miliarde de dolari, bani veniţi din taxele plătite de cetăţeni.

  • Un investitor al Volkswagen a pierdut aproape 6 miliarde de dolari în 10 zile

    Fondul de investiţii Qatar investment Authority, al noualea cel mai mare fond de stat din lume, era un investor important pentru Volkswagen, însă odată cu scandalul emisiilor, fondul ar fi pierdut 4,8 miliarde de dolari, potrivit lui Charles Stein, Bloomberg.

    Qatar Investment Authority ar mai fi pierdut 1.1 miliarde de dolari datorită faptului că acţiunile  Glencore au atins un nou minim istoric ieri. Declinul puternic înregistrat ieri, când acţiunile Glencore au pierdut la un moment dat 31%, a plasat valoarea acţiunilor companiei cu aproximativ 47% sub preţul pe care investitorii l-au plătit cu numai câteva săptămâni în urmă în cadrul ofertei de acţiuni.

    Fondul deţine 13% din acţiunile preferenţiale ale VW şi 17% dintre acţiunile ordinare.

     

  • ASTRA Asigurări intră în faliment. Decizia va afecta 4 milioane de asiguraţi

    Astra Asigurări, companie aflată în administrare specială, intră în faliment, informează B1 TV. Decizia aparţine Autorităţii de Supraveghere Financiară şi a fost luată în urma unei şedinţe; concluzia celor de la ASF este că această companie nu se mai poate redresa.

    Decizia era aşteptată şi preconizată de luni bune, scriu cei de la B1 TV, în condiţiile în care era nevoie de 100 milioane de euro, suplimentare de capital, dar niciun investitor nu a dorit să se implice.

    Astfel, vorbim despre falimentul unei companii mari cu peste patru milioane de asiguraţi. În ceea ce îi priveşte pe aceştia, banii vor fi daţi înapoi dintr-un fond de garantare, potrivit sursei citate.

  • Dimineaţa pune 100 de lei, seara pleacă acasă cu 200. Cum face Eduard, din Sighetu Marmaţiei, profit de sută la sută în doar 12 ore. Şi nu e singurul „investitor”

    Eduard şi Ţache sunt printre cei câteva mii de români care fac bani uşor dintr-o afacere pe care autorităţile o ştiu, dar o tolerează.

    Vedeţi, mai jos, un reportaj cu camera ascunsă din România clandestină, realizat la Sighetu Marmaţiei. O afacere cu profit de 100 la sută, la care recurg mulţi români, chiar în vecinătatea autorităţilor. De fapt, poliţia pare a tolera aceste activităţi, chiar dacă susţine că „vina” aparţine cetăţenilor: „Cu siguranţă, nu avem o astfel de înţelegere. Avem însă o problemă: atitudinea civică a cetăţenilor, care lipseşte de cele mai multe ori”. Într-adevăr, oamenii obişnuiţi nu par deranjaţi de practicile lui Eduard, pentru că în final „toată lumea câştigă”. În realitate, pierdem cu toţii. Mult, enorm:

    CEA MAI BĂNOASĂ AFACERE PENTRU CEI CARE VOR SĂ FACĂ BANII UŞOR: PROFIT DE 100 LA SUTĂ ZILNIC!

  • Un austriac a investit peste 7 milioane de euro într-o afacere românească cu vinuri

    „Lucrul la vie nu se opreşte niciodată. Facem pauză de la Crăciun până la începutul lui ianuarie iar apoi începem din nou, în forţă“, spune Ionuţ Dumitraş, inginer agronom la podgoriile Cramei Liliac, arătând cu gesturi largi via aşezată pe o pantă înclinată la circa 30 de grade, la Lechinţa, în Bistriţa-Năsăud.

    Păi cum adică se lucrează în vie tot timpul, vine întrebarea jurnalistului, care nu înţelege ce lucrări se pot face în timpul iernii. Ei bine, după ce se încheie recoltatul, prin octombrie, încep lucrările de fertilizare, iar la rădăcina fiecărei tulpini de viţă de vie trebuie pus îngrăşământ natural, într-o groapă săpată special. Aceste lucrări durează mai bine de două luni, pentru cele 52 de hectare ale Cramei Liliac, după care începe curăţarea viei, legarea acesteia, care mai durează câteva luni. În via de la Lechinţa sunt cultivate soiuri de struguri roşii, iar solul şi proprietăţile acestuia diferă mult de via de la Batoş, din judeţul Mureş, unde se ajunge după un drum de circa o oră de mers cu maşina, prin zone deluroase şi muntoase, cu oameni care vorbesc molcom, la fel ca ritmul în care îşi trăiesc viaţa. Ogoarele sunt aliniate corect, la fel ca şi viile.

    Unele vii din zonă sunt lăsate în paragină şi chiar de la distanţă se vede care sunt loturile pe care se lucrează intens, deosebite de cele năpădite de buruieni şi cu tulpini stufoase. Or tulpinile de viţă, aflăm în expediţia de la Batoş şi Lechinţa, trebuie curăţate de mlădiţe. În viile Cramei Liliac, din fiecare tulpină este lăsat să se dezvolte şi să crească un singure ciorchine, care să acumuleze astfel cât mai multă esenţă.

    „De multe ori le cerem oamenilor să taie ciorchinele la jumătate pentru că este prea greu pentru viţă şi pentru ca boabele rămase să acumuleze mai bine esenţele care se vor regăsi în paharul cu vin. În plus, arată şi bine“, spune Rudolf Krizan, oenologul care colaborează cu Crama Liliac. El preferă, dintre soiurile româneşti, Feteasca Neagră, care i se pare foarte aromat, regăsind în el gustul piperului verde. „Putem merge peste hotare cu Feteasca Neagră, se poate compara cu absolut orice vin roşu din lume“, spune Krizan, care vine aproape săptămânal la Batoş, pentru a urmări producţia vinului, de care se ocupă, în rest, două angajate.

    Oenologul spune că unele soiuri sunt recoltate mai târziu, pentru a creşte acumularea de zahăr, ceea ce duce şi la creşterea cantităţii de alcool, ulterior. „Aşa obţinem vinuri destul de tari.“ În mod obişnuit, pentru strugurii albi recoltarea se face în septembrie, iar cei roşii sunt culeşi în octombrie, poate chiar la început de noiembrie, în unii ani mai puţin însoriţi. Krizan crede că acum este vremea vinurilor extrem de fructate şi aromate, declarându-se un adept convins al vinurilor tinere. Atenţionează, gesticulând pentru a-şi sublinia ideile, când vorbeşte în germană, că de mare importanţă este mediul în care este păstrat vinul, cu temperatură şi umiditate constantă. „Nu sunt adeptul teoriei că vinurile vechi sunt cele mai bune, ci vrem să facem vinuri noi foarte bune, pe care să le vindem în momentul în care au potenţialul maxim. Iar dacă potenţialul maxim al unui soi este la trei luni după îmbuteliere, îl bei atunci, nu îl păstrezi cinci ani doar pentru a spune că ai un vin de cinci ani. Nu-mi place să beau vinuri învechite de zece ani, vinul e ca femeia, trebuie băut atunci când e în starea cea mai bună.“

    Investiţia în Crama Liliac a fost o întâmplare, povesteşte Victor Ciupercă, CEO al amb Holding, din care face parte amb Wine. Ajunsese la Batoş, în 2010, în căutare de teren agricol şi păduri şi a aflat că un investitor care plantase vie era în dificultate. „Era o zi ploioasă, mult noroi pe drum şi, când am ajuns în vârful dealului, Alfred Beck (n.r. – investitorul) a spus: «Aici este via mea!». Eu am spus că poate nu e cea mai înţeleaptă decizie, dar el a replicat: «De mâine te apuci de treab㻓, povesteşte Victor Ciupercă. Aşa a început povestea Liliac, prin cumpărarea unei vii de 14 hectare, iar pentru creşterea terenuri a fost nevoie să achiziţioneze suprafeţe mai mici, iar în unele cazuri proprietarii nu aveau acte sau nu erau în ţară.

  • Miliardarul care anunţă o bulă tehnologică mai rea decât dotcom: “La zece minute după ce au investit, investiţia lor nu mai valorează nimic”

    Mark Cuban, om de afaceri, investitor în media şi sport, cu o avere de 3 miliarde de dolari, este ferm convins că în curând o bulă tehnologică se va sparge, iar efectele vor fi mai rele decât cele din perioada 1999 – 2000, aşa-zisa “criză dotcom”.

    Cuban are un talent deosebit în a identifica acest tip de manifestări, pentru că a făcut avere vânzând un startup chiar la debutul precedetei crize tehnologice.

    Cuban spune că în prezent riscurile sunt concentrate în mânile investitorilor privaţi şi nu la deţinătorii de acţiuni, ca în 2000. Aceasta pentru că finanţarea companiilor din tehnologie este mai accesibilă ca oricând, iar companiile întârzie să intre pe bursă. Acest lucru, cred unii analişti, reduce riscurile spargerii bulei, pentru că vor fi afectaţi doar fondurile de investiţii, cei bogaţi şi angajaţii startupurilor finanţate.

    Cuban îi contrazice şi spune că este vorba de 225.000 de angel investors numai în Statele Unite care au băgat sume considerabile în companii tehnologice. Omul de afaceri este convins că cea mai mare parte a acestor investitori sunt “sub linia de plutire”, adică investiţiile lor valorează mai puţin decât au plătit iniţial); mai mult, în prezent piaţa nu le mai permite să îşi vândă participaţiile la companiile ameninţate. “O bulă speculativă apare atunci când investitori neinformaţi, aflaţi în căutarea câştigului, plătesc mai mult decât valoarea reală şi primesc mai puţini bani. În prezent la zece minute după ce au investit, investiţia lor nu mai valorează nimic”.

    Pe de altă parte, este mai uşor ca oricând să te transformi într-un angel investor, aşa că riscurile se răspândesc cu repeziciune, de la platforme de crowdfunding la investitori pe piaţa de capital.

  • Un investitor a cumpărat 32 de locuinţe în Cosmopolis cu un milion de euro şi aşteaptă un randament de 7,2% pe an

    “Odată cu creşterea cererii din partea utilizatorilor finali, simţim şi o uşoară creştere a interesului pentru achiziţionarea de locuinţe în scop investiţional. Nu vorbim de acelaşi tip de investitor ca în perioada de creştere economică, care cumpăra pentru a revinde cu profit pe termen scurt, ci de investitori care cumpără locuinţe cu scopul exclusiv de a le închiria, randamentul anual oferit fiind net superior unui depozit bancar”, declară Gabriel Voicu, director New Homes division în cadrul Coldwell Banker Affiliates of Romania, agentul exclusiv al Cosmopolis.

    O tranzacţie similară a fost încheiată în 2013, prin care un investitor a cumpărat un bloc, valoarea tranzacţiei ridicându-se la peste două milioane de euro. Pachetul de locuinţe este închiriat integral, cea mai mare parte fiind preluate de către clubul de fotbal FC Viitorul, care a ales să îşi cazeze personalul administrativ şi sportiv în Cosmopolis în momentul relocării echipei din Constanţa în Chiajna. Randamentul anual al acestei investiţii este de 7,8%.

    Cosmopolis a prezentat interes şi pentru investitorii de talie mai redusă – antreprenori, persoane care ocupă poziţii de top management – care au achiziţionat 40 de locuinţe prin produsul ”Business la cheie”, lansat anul trecut. Principala caracteristică a acestui produs este reprezentată de garantarea chiriei pe un an de zile în eventualitatea neînchirierii locuinţelor, această facilitate venind să răspundă potenţialelor temeri ale cumpărătorilor privind închirierea imediată a locuinţei achiziţionate.

    Cu toate acestea, toate locuinţele vândute prin ”Business la cheie” au fost deja închiriate, la niveluri lunare de aproximativ 275 de euro pentru o garsonieră, aproximativ 350 de euro pentru un apartament cu două camere, aproximativ 450 de euro pentru un apartament cu trei camere şi de la 550 de euro pentru o vilă. Cei care au cumpărat locuinţe prin ”Business la cheie” au cumpărat pachete formate din două până la şase locuinţe, randamentele anuale în euro fiind cuprinse între opt şi 9%.

    Cosmopolis este unul din cele mari proiecte rezidenţiale din România, cu peste 1700 de locuinţe finalizate, comunitatea din cadrul proiectului numărând aproximativ 3000 de locuitori. Dezvoltarea proiectului va continua şi în 2015 prin investiţii care se vor ridica la 18 milioane de euro. Vor fi finalizate aproximativ 400 de noi apartamente şi vile şi va fi continuată dezvoltarea generală a infrastructurii proiectului.

    Preţurile de vânzare ale locuinţelor din Cosmopolis pleacă de la 29.000 de euro + 5%* TVA pentru un studio cu o suprafaţă construită de 49 de metri pătraţi, de la 48.500 de euro + 5%* TVA pentru un apartament cu două camere, având o suprafaţă construită de 67 de metri pătraţi, în timp ce un apartament cu trei camere, cu o suprafaţă construită de 82 de metri pătraţi, are un preţ de 54.900 de euro + 5%* TVA. În cadrul Cosmopolis sunt disponibile la vânzare şi vile, cu suprafeţe care pornesc de la 94 de metri pătraţi construiţi şi preţuri de la 76.000 de euro + 5% TVA.

    Cosmopolis este amplasat în zona de nord-est a Bucureştiului, în apropiere de Şoseaua de Centură, între podurile din Pipera-Tunari şi Andronache-Ştefăneştii de Jos. Până în prezent,  investiţiile în cadrul Cosmopolis s-au ridicat la aproximativ 250 de milioane de euro, în construcţia de locuinţe, infrastructură, spaţii comerciale şi spaţii verzi.
     

  • S-a născut în Casablanca, a copilărit în Italia, Anglia, Maroc şi India, dar a ales să investească în România

    Ion Florescu vorbeşte româneşte cu accent englez, italiană şi franceză. Nu-i place să facă poze, vorbeşte cumpănit şi ţine la program. Într-o zi are, în medie, trei-patru întâlniri, iar timpul alocat pentru un interviu trebuie respectat; îşi petrece jumătate din timp în România şi jumătate la Londra, iar într-o lună merge, de regulă, în 3-4 călătorii.

    Vrea să comaseze la Bucureşti şi activitatea din birourile de la Londra şi din Serbia, de aceea sunt aşa multe cutii prin birouri, spune. „În plus, la Londra am acasă un birou mare unde pot să lucrez.“ Zece oameni lucrează în biroul din Bucureşti, aflat în preajma Teatrului Naţional, şi fiecare dintre ei este implicat în activitatea a 4-5 firme. Spune că nu e în căutare de noi investiţii, dar că este o perioadă bună pentru aşa ceva, „dacă ai timp să le lucrezi“. Or fondul mizează pe implicare în firmele unde are participaţii, „nu punem bani şi să stăm deoparte“.

    Acum, RC2 are în portofoliu pachete de acţiuni la producătorul de lactate Albalact, producătorul de vopsele Policolor, hotelul Golden Tulip din Mamaia şi Top Factoring, firma de recuperare de creanţe.

    Parcursul său profesional poate părea neaşteptat, dat fiind că a studiat istoria, la Cambridge, absolvind în 1988. „Practic am avut noroc că România a început să se deschidă exact când am terminat facultatea“, spune el. A venit pentru prima oară în România cu tatăl său, care la rândul său de mic copil a trăit în străinătate, bunicul lui Florescu fiind diplomat de carieră, iar după al doilea război mondial a rămas în Anglia. La acea vreme lucra într-o bancă. Prima slujbă a fost ca ziarist, în SUA, unde a lucrat cu David Frost, care a realizat interviurile cu candidaţii pentru prezidenţie de la acel moment. A lucrat apoi pentru o emisiune săptămânală, de politică internaţională, care acoperea evenimentele la nivel mondial.

    S-a hotărât însă, având model experienţa de bancher a tatălui său, să aleagă o carieră în afaceri, aşa că s-a angajat la Schroders, o bancă de familie, preluată ulterior de Citibank. „City-ul de atunci e foarte diferit de cel de acum. Acum este dominat de băncile universale, foarte mari, care sunt de obicei rezultatul unor fuziuni între băncile de afaceri mai mici şi bănci comerciale. Când am început eu erau mai multe bănci tradiţionale, afaceri de familie, care erau mici din prisma activelor, dar aveau tradiţie în diferite domenii, cum ar fi capital raising, M&A.“

    La Schroders a urmat un curs intensiv pe finanţe, „foarte util, foarte bine făcut, cu un examen la sfârşit, dar diploma era folositoare doar în cadrul instituţiei“. A preluat apoi o funcţie în cadrul departamentului de credit, ca să înveţe cum se analizează o firmă. A urmat o altă poziţie, în departamentul de M&A corporate finance, unde i s-a părut foarte interesant şi a învăţat foarte mult, „dar după ce am început să vin în România am vrut să fac ceva legat de această ţară. Iar ei nu erau interesaţi“.

    Spune că la prima vizită, când a venit să cunoască rudele îndepărtate şi vechii prieteni de familie, nu a avut un şoc. „N-am crescut numai în ţări dezvoltate, am copilărit puţin şi în Maroc, şi în Italia, care în anii ’70 nu era foarte dezvoltată, în India, câteva luni (eram foarte mic). Sunt un tip cosmopolit.“ Spune că a fost foarte interesant, pentru că auzise foarte multe despre România dar nu o vizitase niciodată. Însă totul părea trist: „Nu era lumină când ajungeam la aeroport, aeroportul avea o notă militară, lumea nu se purta bine cu tine, nu era lumină pe străzi. Pe de altă parte căldura umană mă făcea să mă simt ca acasă“. Dar a fost suficient pentru a se decide că vrea să lucreze aici. „Am o intuiţie şi îmi place tot ceea ce ţine de schimbarea postcomunistă.“ Iar pentru că banca nu era interesată de România, ci doar de Polonia, Ungaria şi Rusia, a părăsit instituţia financiară. A cunoscut alţi români din medii financiare influente, cu care a pus bazele unei firme ce făcea, spune Florescu, „un fel de project finance, corporate finance, aranjare de finanţare pentru proiecte din România, intermediere de achiziţii“. Între proiectele la care a lucrat pe atunci dă exemplul unei finanţării pentru modernizarea unei instalaţii la Oltchim.

  • Cei mai admiraţi CEO din România 2014: Mişu Negriţoiu, locul al şaptelea

    Din primăvara acestui an, Negriţoiu s-a pliat pe profilul de funcţionar public şi a fost numit preşedinte al Autorităţii de Supraveghere Financiară, fiind singurul din acest catalog care a părăsit arena mediului de afaceri. 

    Un personaj simbolic al primilor ani de tranziţie, Mişu Negriţoiu a ajuns, în 2006, primul bancher român la conducerea executivă a unei bănci cu capital străin, fiind cunoscut în rândul marelui public atât prin criticile sale la adresa politicilor BNR, cât şi prin relativ scurta sa carieră de politician. Economist de formaţie, a fost admis în 1969 la Facultatea de Comerţ Exterior din cadrul ASE din Bucureşti, unde a şi predat ulterior în calitate de asistent universitar. Negriţoiu a lucrat în comerţul exterior până în 1990, după care a făcut parte dintre specialiştii recrutaţi de noul guvern al FSN: ca şef al Agenţiei pentru Investiţii Străine (ulterior Agenţia Română pentru Dezvoltare).

    A fost şi consilier al preşedintelui Ion Iliescu şi, în 1996, a avut prilejul unei cariere politice ca deputat, însă a părăsit domeniul din senzaţia de plictiseală şi ineficienţă pe care i-o dădea politica. Recrutat de ING Bank la 47 de ani, în 1997, ajunge ca în 2006 să preia şefia filialei din România a băncii olandeze. După 15 ani de carieră în ING, a preluat o poziţie de nonexecutiv, ca chairman al băncii şi al consiliului de administraţie, devenind consultantul sau „înţeleptul“, după cum el însuşi spunea pe blogul său.

    Mişu Negriţoiu face parte din promoţia celor mai admiraţi CEO din 2014 şi a fost premiată în cadrul Galei Business Magazin. Citeşte în premieră alte 99 de poveşti de succes ale celor mai admiraţi executivi din România în a V-a ediţie a catalogului 100 Cei Mai Admiraţi CEO, lansat de Business Magazin în luna noiembrie.

    Catalogul este disponibil pentru comandă mai jos la preţul de 35 de lei:

    Cantitate: buc.

    * Editiile print sunt valabile in limita stocului disponibil. In cazul in care stocul se epuizeaza va fi livrata editia electronica. Taxele de livrare ale editiilor print vor cadea in sarcina cumparatorului .