BusinessMagazin

Tag: industrie

  • “Cum să fie cel mai bun an economic pentru România când soţia mea are 3.000 de lei pe lună, eu iau puţin peste 3.000 de lei şi nu ne ajung banii şi trebuie să fac acum Uber? Poate o fi pentru cei din clădirile de birouri care au salarii mari, dar ca să lucrezi acolo trebuie să ai şcoală, iar noi nu avem.”

    Discuţiile cu şoferii de pe Uber sunt întotdeauna foarte bune idei de articole.

    Într-o seară am ajuns cu discuţia, cu un şofer de pe Uber (partener, cum li se spune), la faptul că viaţa este grea, că lucrurile merg din ce în ce mai prost în ţara asta, că cei de la guvern nu fac nimic să-i ajute pe oamenii de rând, că preţurile sunt mari iar parlamentarii nu-i ajută pe oameni,că nu mai avem industrie, că populaţia are datorii la bănci iar dobânzile sunt mari etc.

    Dar ştiţi că România este una dintre cele mai industrializate ţări din Europa (după ponderea industriei în PIB, noi avem 21-22%, iar media europeană este 17-18%)? Cum mai avem industrie, când nu mai avem fabrici pentru că s-au demolat toate?, a fost replica lui. Poate o fi, cum spuneţi dumneavoastră, dar sigur nu mai este a noastră, este a străinilor. Spuneţi-mi, ce fabrici mai avem noi? Străinii ne-au luat fabricile, iar acum noi lucrăm pentru alţii.

    Dacă ţi-aş spune că România este acum în cea mai bună situaţie economică din istoria ei?

    Cum să fie acest lucru, când soţia mea ia 3.000 de lei pe lună, eu câştig puţin peste 3.000 de lei şi nu ne ajung banii, avem şi un copil, iar acum trebuie să fac Uber? Poate o fi pentru cei care lucrează în clădirile de birouri şi au salarii mari, dar ca să lucrezi acolo trebuie să ai şcoală, iar noi nu avem.

    În Bucureşti salariul mediu a ajuns la 5.200 de lei – datele din septembrie 2022 -, faţă de o medie naţională de aproape 4.000 de lei net. Pe medie şi statistic, România este în cea mai bună situaţie din istorie, cu un PIB de 280 de miliarde de euro şi cu un salariu mediu de 800 de euro. Acum zece ani salariul mediu era de 400 de euro, iar PIB-ul era la jumătate faţă de acum.

    La nivelul străzii, aceste date statistice macroeconomice nu se văd, nu se simt, aşa cum sunt speranţele de mai bine ale oamenilor.

    Şoferul de pe Uber avea în jur de 35-40 de ani. Nu cred că a apucat să lucreze într-o fabrică, iar faptul că România nu mai are industrie sigur a auzit de la părinţi, care cel mai probabil au lucrat într-o fabrică.

    Acum câţiva ani a lucrat în străinătate, dar nici acolo nu este aşa de bine: munceşti ca să strângi bani şi să-ţi iei o casă.

    Şansa lui este că are propriul apartament şi că nu trebuie să plătească rate la bancă. Dacă ar fi fost în poziţia de a avea un credit, ar fi simţit din plin creşterea dobânzilor din ultimul an, ceea ce i-ar fi diminuat foarte mult suma rămasă disponibilă.

    Creşterea preţurilor din supermarketuri este pe buzele tuturor, iar preţul la ulei este etalonul. Mai toată lumea îl ştie pe de rost şi că a crescut foarte mult (conform datelor statistice, preţul uleiului a crescut cu 40% în ultimul an).

    Toată lumea se uită cu invidie la clădirile de birouri, unde cei care lucrează acolo au salarii mari, ca să-l cităm pe partenerul Uber. Dar ca să lucrezi acolo trebuie să ai şcoală.

    În IT salariul mediu a ajuns undeva la 8.000-9.000 de lei, adică 1.600-1.800 de euro net pe lună. Dar nu toată lumea se poate transforma peste noapte în IT-ist ca să aibă acces la acel salariu.

    După Revoluţie, şcoala şi-a pierdut importanţa în societate, mai ales după ce au apărut cei fără şcoală care au făcut bani.

    Înainte de criza din 2008 IT-iştii nu au fost în prim-plan, ci bancherii. Acum însă bancherii au rămas pe loc, iar IT-iştii şi-au dublat salariile

    Nici cei care lucrează la stat în Bucureşti nu ar putea să se plângă că au salarii mici, având în vedere că salariile din administraţia centrală depăşesc 5.000 de lei pe lună.

    Este foarte greu să discuţi în termeni macroeconomici, statistici, cu cei din afara economiştilor şi analiştilor despre situaţia economică din România.

    O bună parte dintre români crede că o duce mai prost ca înainte, conform sondajelor. Reperul la care se raportează este legat de industrie, de şcoală, de spitale, de drumuri, de preţurile mari raportate la câştigurile pe care le au.

    Nu ştiu cum vom traversa următorii ani din punct de vedere economic, sper să evităm recesiunea, dar oamenii de pe stradă văd altfel lucrurile faţă de cum se văd la nivel macro.

    Noroc cu Uber, care a deschis o piaţă pentru cei care vor să facă un ban în plus când au nevoie de bani. În caz contrar, ne-am trezi cu o nemulţumire din ce în ce mai mare.

  • Miliardele de dolari nu mai înseamnă nimic pentru lumea cripto: Şeful Binance a lansat după colapsul FTX un plan de salvare a companiilor cripto însă fără succes. Cele 2 miliarde de dolari aruncaţi în joc n-au reuşit să risipească frica de un tsunami al falimentelor care ameninţă industria

    Changpeeng Zhao, omul din spatele celui mai mare cripto exchange din lume, a venit după colapsul FTX cu un plan de salvare al companiilor cripto care se confruntă cu probleme de lichiditate. Şeful Binance a pus pe masă 2 miliarde de dolari în acest scop, însă lumea cripto nu şi-a revenit încă după falimentul companiei lui Sam Bankman-Fried, iar teama apariţiei unui val de falimente paralizează industria, scrie Bloomberg.

    Zhao susţine că vrea să limiteze impactul falimentului FTX asupra lumii cripto, în ciuda faptului că CEO-ul Binance a contribuit în mod activ la această problemă. Pe 6 noiembrie, Zhao anunţa pe Twitter intenţia de a vinde tokenuri FTX în valoare de 530 de milioane de dolari. Dezastrul platformei FTX  a cutremurat industria, care încă calculează cât de severe vor fi pe termen lung efectele colapsului.

    „Există prea multă incertitudine pe piaţă pentru ca planul lui Zhao să funcţioneze. Este imposibil ca fondul de redersare să fie piesa de puzzle care va schimba totul. Încă nu ştim care este amploarea falimentului şi cum o să afecteze industria. Cu toate acesetea cred că suntem aproape de vârful crizei, iar pieţele nu vor mai scădea prea mult de aici înainte”, a declarat Hayden Hughes, CEO-ul plaformei de social-trading Alpha Impact.

    Credibilitatea lui Zhao pus în poziţia de salvator al industriei este un subiect destul de controversat ţinând cont de rolul activ pe care l-a jucat în prăbuşirea gigantului FTX. Membrii Parlamentului Britanic au cerut Binance să explice circumstanţele în care a fost lansată postarea Şefului Binance pe Twitter şi dacă compania a înţeles impactul unei astfel de acţiuni asupra industriei.

    Un alt element care contribuie la problema credibilităţii este şi faptul că deşi Binance deţine licenţe pentru a opera în multe ţări, compania nu are un sediu stabil cunoscut. Când a fost întrebat despre această chestiune, şeful platformei Binance a preferat să nu ofere detalii ci doar să spună că doar Dubai şi Paris reprezintă „centrele globale ale companiei”.

    Printre companiile pe care Binance încearcă să le salveze se numără Voyager, un business din lumea cripto care a revenit în lumina reflectoarelor după colapsul FTX. De asemenea Binance caută să finanţeze Genesis Global, un broker cripto din SUA care caută finanţare urgent pentru a se menţine pe linia de plutire. Şeful Binance este de părere că dacă Genesis se prăbuşeşte, ar putea afecta atât lumea cripto cât şi pe marii investitori instituţionali.

    „De fiecare dată când un mare jucător din industrie se prăbuşeşte, toată industria resimte colapsul şi asta ar însemna mai multe probleme pe lângă cele existetente deja”, a spus Zhao.

  • România revine la piaţa reglementată de energie. Niciun consumator, indiferent de dimensiune, nu va plăti mai mult de 1,3 lei/kWh până în 2025. Cine plăteşte totuşi mai puţin?

    ♦ Toate companiile din industria alimentară, identificate prin cod CAEN 10, precum şi cele din domeniul agriculturii şi pescuitului, identificate prin cod CAEN 01 şi 03, vor putea primi energia la un preţ de 1 leu/kWh, cu TVA inclusă, pentru 85% din consumul lunar de energie realizat în anul 2021.

    După aproape doi de ani de scumpiri accelerate la energie, războiul din Ucraina intensificând tendinţa de creştere a preţurilor vizibilă încă din 2021, România revine la un model de piaţă reglementat în care nimeni nu va plăti mai mult de 1,3 lei/kWh, indiferent dacă este vorba de un consumator casnic dintr-un sat sau de cel mai puternic consumator industrial de energie. Această revenire în zona reglementată a energiei are loc după ce de circa un an  marii consumatori cer la unison acest lucru, plata facturilor devenind problematică pentru multe industrii locale. Măsurile au fost luate prin Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 119/2022 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 27/2022 privind măsurile aplicabile clienţilor finali din piaţa de energie electrică şi gaze naturale în perioada 1 aprilie 2022-31 martie 2023, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul energiei, document trimis acum spre promulgare.

    „Măsurile prin care vă protejăm se aplică până la data de 31 martie 2025! Niciun cetăţean nu va plăti mai mult de 1,3 lei/kwh pentru energie electrică!“, a anunţat Virgil Popescu, ministrul energiei, pe pagina personală de Facebook.

    Astfel, preţul final facturat plafonat de  furnizorii de energie electrică este de  maximum 0,68 lei/kWh, cu TVA inclusă, pentru consumul realizat în perioada 1 ianuarie 2023 – 31 martie 2025 de următoarele categorii de clienţi: casnicii al căror consum lunar este cuprins între 0 şi 100 kWh inclusiv; clienţii casnici care utilizează dispozitive, aparate sau echipamente medicale necesare efectuării tratamentelor; clienţii casnici care au în întreţinere cel puţin 3 copii cu vârsta de până în 18 ani, respectiv 26 de ani, în cazul în care urmează o formă de învăţământ; clienţii casnici familii monoparentale care au în întreţinere cel puţin un copil cu vârsta de până la 18 ani, respectiv 26 de ani în cazul în care urmează o formă de învăţământ, în baza unei cereri şi a unei declaraţii pe propria răspundere. Mai departe, consumatorii casnici vor plăti maximum 0,80 lei/kWh, cu TVA inclusă, pentru consumul realizat în perioada 1 ianuarie 2023 – 31 martie 2025 dacă acest consum este cuprins între 100,01 şi 255 kWh. Peste nivelul de 255 kWh/lună, întreg consumul se facturează la preţul de maximum 1,3 lei/kWh.

     

    Pe zona de industrie intervin anumite clarificări

    Astfel, IMM-urile vor plăti maximum 1 leu/kWh, cu TVA inclusă, pentru 85% din consumul lunar realizat la locul de consum, diferenţa de consum lunar de energie electrică urmând a fi facturată la preţul de maximum 1,3 lei kWh, cu TVA inclusă, în baza declaraţiei pe propria răspundere a reprezentantului legal pentru următoarele categorii de consumatori.

    Tot la preţul de 1 leu/kWh pentru 85% din consum se înscriu acum operatorii economici din domeniul industriei alimentare, identificaţi prin cod CAEN 10, precum şi cei din domeniul agriculturii şi pescuitului, identificaţi prin cod CAEN 01 şi 03. Aceasta este o clarificare utilă, în contextul în care vechiul text al OUG 119/2022 nu preciza în mod clar ce companii din industria alimentară puteau beneficia de energia redusă. Totodată, preţul va fi plafonat la maximum 1 leu/kWh, cu TVA inclusă, pentru consumul integral al spitalelor publice şi private, al unităţilor de învăţământ publice şi private, al creşelor, al furnizorilor publici şi privaţi de servicii sociale. Plafonarea se aplică şi pentru situaţiile în care una dintre entităţile menţionate anterior este beneficiarul final al consumului de energie electrică şi/sau pentru toate clădirile care au fost construite şi autorizate cu destinaţia de spitale.

  • Industria de armament din Europa de Est este în plină expansiune în contextul înarmării Ucrainei

    Industria de armament din Europa de Est produce tunuri, proiectile de artilerie şi alte materiale militare într-un ritm nemaiîntâlnit de la Războiul Rece, în timp ce guvernele din regiune conduc eforturile de a ajuta Ucraina în lupta sa împotriva Rusiei, scrie Reuters.

    Aliaţii au aprovizionat Kievul cu arme şi echipamente militare de când Rusia şi-a invadat vecinul, la 24 februarie, epuizându-şi propriile stocuri pe parcurs.

    Statele Unite şi Marea Britanie au angajat cel mai mult ajutor militar direct pentru Ucraina între 24 ianuarie şi 3 octombrie, arată un tracker al Institutului Kiel pentru Economie Mondială, Polonia fiind pe locul trei, iar Republica Cehă pe locul nouă.

    În continuare temătoare faţă de Rusia, unele ţări din fostul Pact de la Varşovia consideră că ajutorul acordat Ucrainei este o chestiune de securitate regională.

    Dar aproape o duzină de oficiali guvernamentali şi de companii şi analişti care au vorbit cu Reuters au declarat că conflictul prezintă, de asemenea, noi oportunităţi pentru industria de armament din regiune.

    “Ţinând cont de realităţile războiului în curs de desfăşurare din Ucraina şi de atitudinea vizibilă a multor ţări care vizează creşterea cheltuielilor în domeniul bugetelor de apărare, există o şansă reală de a intra pe noi pieţe şi de a creşte veniturile din exporturi în anii următori”, a declarat Sebastian Chwalek, directorul general al PGZ din Polonia.

    Compania de stat PGZ controlează peste 50 de companii producătoare de arme şi muniţii – de la transportoare blindate la sisteme aeriene fără pilot – şi deţine participaţii în alte zeci de companii.

    Acum intenţionează să investească până la 8 miliarde de zloţi (1,8 miliarde de dolari) în următorul deceniu, mai mult decât dublu faţă de obiectivul de dinainte de război, a declarat Chwalek pentru Reuters. Este vorba de noi instalaţii situate mai departe de graniţa cu aliatul Rusiei, Belarus, din motive de securitate, a spus el.

    Şi alţi producători îşi măresc capacitatea de producţie şi se grăbesc să angajeze muncitori, au declarat companii şi oficiali guvernamentali din Polonia, Slovacia şi Republica Cehă.

    Imediat după atacul Rusiei, unele forţe militare şi producători din Europa de Est au început să îşi golească depozitele de arme şi muniţii din epoca sovietică, cu care ucrainenii erau familiarizaţi, în timp ce Kievul aştepta echipamente la standarde NATO din partea Occidentului.

    Pe măsură ce aceste stocuri s-au diminuat, producătorii de arme au accelerat producţia atât de echipamente mai vechi, cât şi de echipamente moderne, pentru a menţine aprovizionarea. Fluxul de arme a ajutat Ucraina să respingă forţele ruse şi să recupereze teritoriu.

    Chwalek a declarat că PGZ va produce acum 1.000 de sisteme portabile de apărare antiaeriană Piorun în 2023 – nu toate pentru Ucraina – faţă de 600 în 2022 şi 300-350 în anii anteriori.

    Compania, despre care a spus că a livrat, de asemenea, sisteme de artilerie şi mortiere, obuziere, veste antiglonţ, arme de calibru mic şi muniţie pentru Ucraina, este probabil să depăşească o ţintă de venituri de 6,74 miliarde de zloţi pentru 2022, stabilită înainte de război.

    Companiile şi oficialii care au vorbit cu Reuters au refuzat să ofere detalii specifice despre livrările militare către Ucraina, iar unii nu au dorit să fie identificaţi, invocând sensibilităţi de securitate şi comerciale.

    “Ţările est-europene sprijină substanţial Ucraina”, a declarat Christoph Trebesch, profesor la Institutul Kiel. “În acelaşi timp, este o oportunitate pentru ele de a-şi dezvolta industria de producţie militară”.

    Ucraina a primit arme şi echipamente în valoare de aproape 50 de miliarde de coroane (2,1 miliarde de dolari) de la companii cehe, din care aproximativ 95% au fost livrări comerciale, a declarat pentru Reuters ministrul adjunct al apărării ceh Tomas Kopecny. Exporturile cehe de arme din acest an vor fi cele mai mari din 1989 încoace, a spus el, multe companii din acest sector adăugând locuri de muncă şi capacităţi.

    “Pentru industria cehă de apărare, conflictul din Ucraina şi asistenţa pe care o oferă reprezintă în mod clar un impuls pe care nu l-am mai văzut în ultimii 30 de ani”, a declarat Kopecny.

    David Hac, directorul executiv al grupului ceh STV, a prezentat pentru Reuters planurile de a adăuga noi linii de producţie pentru muniţia de calibru mic şi a declarat că ia în considerare extinderea capacităţiilor şi pentru muniţie de mare calibru. Pe o piaţă a forţei de muncă restrânsă, compania încearcă să racoleze lucrători din industria auto, în încetinire, a spus el.

    Vânzările din domeniul apărării au ajutat grupul cehoslovac, care deţine companii precum Excalibur Army, Tatra Trucks şi Tatra Defence, să îşi dubleze aproape de două ori veniturile din primul semestru faţă de anul precedent, ajungând la 13,8 miliarde de coroane.

    Compania îşi măreşte producţia de gloanţe NATO de 155 mm şi de 152 mm de calibru estic şi recondiţionează vehiculele de luptă ale infanteriei şi tancurile T-72 din epoca sovietică, a declarat pentru Reuters purtătorul de cuvânt Andrej Cirtek.

    El a spus că aprovizionarea Ucrainei a fost mai mult decât o afacere bună.

    “După ce a început agresiunea rusă, livrările noastre pentru armata ucraineană s-au înmulţit”, a spus Cirtek.

    “Majoritatea populaţiei cehe încă îşi aminteşte de vremurile în care ţara noastră a fost ocupată de ruşi înainte de 1990 şi nu vrem să avem trupe ruseşti mai aproape de graniţele noastre”.

    (1 dolar = 4,5165 zloţi)

    (1 dolar = 23,3850 coroane cehe)

  • Cine este Sam Bankman-Fried, omul care a cutremurat lumea crypto cu lansarea FTX, şi apoi a prăbuşit piaţa prin cel mai de răsunet faliment din industrie. El a pierdut 94% din avere peste noapte, după ce active de 15 miliarde de dolari s-au evaporat odată cu destrămarea imperiului FTX

    Pe 11 noiembrie 2022, FTX, deţinută de Sam Bankman-Fried, a cerut intrarea în faliment în conformitate cu capitolul 11 în SUA, potrivit unui comunicat al companiei postat pe Twitter. De asemenea, Bankman-Fried a demisionat din funcţia de director general şi a fost înlocuit de John J. Ray III, deşi şeful demisionar va rămâne în funcţie pentru a ajuta la tranziţie.

    Samuel Bankman-Fried s-a născut pe 6 martie 1992 în campusul Universităţii Stanford, fiul Barbarei Fried şi al lui Joseph Bankman, ambii profesori de drept la Stanford Law School. Când avea aproximativ 14 ani, mama sa a observat că acesta a dezvoltat spontan un interes pentru utilitarism. Mai târziu, a participat la Canada/USA Mathcamp, un program de vară pentru liceeni talentaţi la matematică.

    Între 2010 şi 2014, Bankman-Fried a urmat cursurile Institutului de Tehnologie din Massachusetts. Acolo, a locuit într-o casă de grup coeducaţională numită Epsilon Theta. În 2012, a scris pe blog despre utilitarism, baseball şi politică. În 2014, a absolvit cu o diplomă în fizică şi o specializare în matematică.

    Cunoscut şi după iniţialele SBF, este un antreprenor american, fiind fondatorul şi directorul executiv al FTX, de asemenea, el gestionează active prin intermediul Alameda Research.

    Cariera

    În vara anului 2013, Bankman-Fried a început să lucreze la Jane Street Capital, tranzacţionând ETF-uri internaţionale. Iniţial stagiar, s-a întors acolo cu normă întreagă după absolvire.

    În septembrie 2017, Bankman-Fried a renunţat la Jane Street şi s-a mutat la Berkeley, unde a lucrat pentru scurt timp la Centre for Effective Altruism în calitate de director de dezvoltare din octombrie până în noiembrie 2017. În noiembrie 2017, a fondat Alameda Research. Începând cu 2021, Bankman-Fried deţinea aproximativ 90% din Alameda Research. În ianuarie 2018, Bankman-Fried a organizat o tranzacţie de arbitraj, mutând până la 25 de milioane de dolari pe zi, pentru a profita de preţul mai mare al bitcoinului în Japonia în comparaţie cu cel din America. După ce a participat la sfârşitul anului 2018 la o conferinţă despre criptomonede în Macao, s-a mutat la Hong Kong. A fondat FTX, o firmă specializată în instrumente financiare derivate, specializate în industria cripto, în aprilie 2019, care a fost lansată în luna următoare.

    La 8 decembrie 2021, Bankman-Fried, împreună cu alţi directori din industrie, a depus mărturie în faţa Comisiei pentru Servicii Financiare în legătură cu reglementarea industriei criptomonedelor.

    Pe 12 mai 2022, a fost dezvăluit faptul că Emergent Fidelity Technologies Ltd., deţinută majoritar de Bankman-Fried, a cumpărat 7,6% din acţiunile Robinhood Markets Inc.

    În septembrie 2022, a fost dezvăluit faptul că Bankman-Fried i-a oferit lui Elon Musk miliarde de dolari pentru a finanţa achiziţia Twitter. Potrivit mesajelor publicate în cadrul procesului dintre Twitter şi Musk în timpul propunerii de achiziţie a Twitter de către acesta din urmă, la 25 aprilie 2022, bancherul Michael Grimes a scris că Bankman-Fried ar fi dispus să se angajeze până la 5 miliarde de dolari.

    Bankman-Fried este vegan. Locuieşte într-un penthouse în Bahamas cu aproximativ 10 colegi de cameră. Are o pasiune pentru jocul video League of Legends, iar compania sa, FTX, a investit în organizaţia esports TSM, ceea ce a inclus schimbarea numelui TSM în TSM FTX.

    Potrivit Forbes, valoarea netă a lui Sam Bankman-Fried era de 8,7 miliarde de dolari în mai 2021. Acest lucru îl făcea să fie a 274-a cea mai bogată persoană din lume. Forbes precizează că marea majoritate a averii lui Bankman-Fried se află în acţiuni FTX şi în jetoane FTT.

    În februarie 2021, Bankman-Fried era al doilea cel mai bogat antreprenor cunoscut din spaţiul criptomonedelor, după Brian Armstrong, potrivit Forbes. La acel moment, averea netă a lui Bankman-Fried era de 4,5 miliarde de dolari, în timp ce cea a lui Armstrong era de 6,5 miliarde de dolari.

    Valoarea netă a lui Bankman-Fried a atins un vârf de 26 de miliarde de dolari. Înainte de criza de lichidităţi a companiei sale, Bankman-Fried avea o valoare estimată la 15,2 miliarde de dolari, dar, potrivit Bloomberg, 14,6 miliarde de dolari au fost şterse peste noapte. Ascensiunea rapidă a lui Bankman-Fried către succesul financiar, combinată cu relativa sa tinereţe şi cu personalitatea sa excentrică, inclusiv presupusa sa înclinaţie de a dormi pe un beanbag în biroul său, a făcut din SBF unul dintre cei mai îndrăgiţi oameni din industria cripto.

     

  • Câtă industrie are defapt România. Majaoritatea străinilor sunt de altă părere

    Industria României, o ţară puternic industrializată, în ciuda percepţiei generale, trece printr-una dintre cele mai grele perioade de după 1989. Cu preţurile la energie şi materie primă la cer, cu rupturile de pe lanţurile de aprovizionare care au început încă de acum aproape trei ani, industria românească este unul dintre stâlpii de susţinere ai economiei, iar industria hârtiei şi cartonului nu face excepţie. Care sunt perspectivele, când necunoscutele au devenit, de fapt, singurele cunoscute?

    Hârtia este un produs de larg consum, necesar în gospodărie şi fără fluctuaţii majore, aşadar volumul nu considerăm că va scădea în perioada următoare. Este posibil, pe fondul inflaţiei, să scadă puterea de cumpărare a românilor şi, prin urmare, să cumpere mai ieftin şi mai eficient”, răspunde Gabriel Stanciu, general manager Pehart, unul dintre cei mai importanţi jucători din industria hârtiei din Europa Centrală şi de Est. Statistica vine şi confirmă: după 2019 şi 2020, doi ani de recesiune pentru toată industria, nu numai pentru industria hârtiei, 2021 şi 2022 vin cu creşteri ale producţiei. În ciuda inflaţiei, războiului din apropierea României şi tuturor blocajelor economice internaţionale, industria hârtiei a reuşit să crească. „Deşi vorbim de un context nu foarte prietenos cu mediul de afaceri, compania noastră a reuşit să menţină planul de investiţii în fabrici, astfel încât să asigurăm un nivel superior de calitate pentru produsele noastre şi, în acelaşi timp, să putem dezvolta produse noi – cum este noua linie de producţie a şerveţelelor faciale ambalate în cutii de carton”, mai spune Gabriel Stanciu. Pehart are, prin compania Pehart Group Tec, peste 500 de angajaţi în România şi mai multe facilităţi de producţie în Transilvania. Este cel mai mare producător de hârtie de tipul tissue din România, prin mărcile Pufina, Alint sau Altessa.

    Nu este uşor, însă: „Actualul mediu macroeconomic face ca 2022 să fie un an cu multă volatilitate în piaţă, un an care tinde să devină chiar puţin complicat, aş spune. Ne aflăm într-un context marcat de creşteri mari de costuri ale energiei şi gazului, fapt care are un impact direct în producţie şi costurile totale ale companiei, aşa cum de altfel se întâmplă în toate sectoarele de business. În plus, creşterea inflaţiei are un efect direct asupra costurilor materiilor prime”. Cea mai mare problemă a tuturor producătorilor în acest moment este criza energetică şi întrebarea tuturor rămâne care este ieşirea din această situaţie. De cele mai multe ori, răspunsurile diferă în funcţie de persoana interogată, dar care este perspectiva investitorilor din industria României? „Cred că nu există o singură variantă corectă de răspuns la această întrebare, dar un lucru e clar. Soluţia pentru ieşirea din criza energetică o putem găsi doar împreună, prin implicarea tuturor factorilor, a celor politici, precum şi a celor care activează în zona economică.

    Credem că sustenabilitatea, utilizarea tehnologiilor prietenoase cu mediul şi utilizarea surselor alternative de energie sunt parte din răspunsul la întrebarea adresată, dar nu singurele care rezolvă problema”, răspunde Stanciu, care adaugă că Pehart ia deja în calcul posibilitatea producerii de hidrogen verde şi derulează programe de implementare a panourilor fotovoltaice. „Avem convingerea că fiecare companie are o responsabilitate în sensul dezvoltării sustenabile, dar, repet, o soluţie cu efecte pozitive pe termen lung putem găsi doar împreună.”

    „În ultimii şase ani, compania noastră a realizat investiţii semnificative, de 36,2 milioane de euro, în fabrici şi linii de producţie moderne şi inovatoare. Bugetul estimat pentru anul viitor este de aproximativ 15 milioane de euro.”

    Gabriel Stanciu, general manager, Pehart

    Cu toate incertitudinile legate de viitor, investitorii au continuat să facă ce ştiu mai bine: să aducă capital, să investească în dezvoltare. Dacă acum câţiva ani toată concentrarea era pe capacităţi de producţie, acum focusul s-a mutat, firesc, în zona de eficienţă energetică. „În ultimii şase ani, compania noastră a realizat investiţii semnificative, de 36,2 milioane de euro, în fabrici şi linii de producţie moderne şi inovatoare. În 2023 ne propunem să investim mai ales în zona de eficienţă energetică şi eficienţă în producţie, dar şi în dezvoltarea portofoliului. Bugetul estimat pentru anul viitor este de aproximativ 15 milioane de euro.” Hârtia produsă de Pehart în România ajunge la retaileri şi în fabrici din 18 ţări din Europa. Cu toate acestea, circa 70% din producţia de produse din hârtie a Pehart rămâne pe piaţa locală. Producătorul de hârtie Pehart , contro­lat de fondul de private equity Abris Capital, derulează afaceri în România de peste 500.000 de lei şi are fabrici la Sebeş, jud. Alba şi Dej, jud. Cluj. Grupul produce mărcile Pufina, Alint şi Altessa, precum şi jumbo rolls, role de hârtie mari, pentru clienţii industriali şi pentru consumul propriu „Pehart produce anual, în cele două fabrici ale sale din Petreşti şi Dej, 100.000 de tone de hârtie tissue şi are o capacitate de procesare a produselor finite de peste 75.000 de tone. Aproximativ 30% din producţie merge la export, iar restul este vândută în ţară”, mai spune Gabriel Stanciu. Industria României, care înseamnă până la 24% din PIB, produce şi circa 75% din exporturile ţării. Producţia industrială, care este cel mai important indicator pentru mersul industriei româneşti, este în scădere la 8 luni din 2022 cu 1,2%, faţă de perioada similară din 2021. Cu toate acestea, anumite segmente înregistrează creşteri ale producţiei, cum este şi industria hârtiei şi a produselor din hârtie, care a crescut, în perioada amintită cu  aproape 5%. În ultimii opt ani, industria hârtiei a crescut considerabil, cu un apogeu în 2017, când avansul înregistrat a fost de aproape 12%. În 2019 şi 2020, la fel ca toată industria ţării de altfel, şi industria hârtiei a scăzut ca producţie, pentru ca în 2021 să crească cu 12%, iar la 8 luni din 2022 să înregistreze o creştere de aproape 5%. „Cred că 2023 rămâne un an greu de previzionat, iar în piaţă nu vedem momentan semne de stabilizare în preţurile energiei, gazelor şi materiilor prime”, mai spune Gabriel Stanciu, dar adaugă că piaţa hârtiei, fiind un bun de larg consum şi necesar în fiecare casă, nu va scădea pe volum, chiar dacă după majorarea preţurilor consumatorii vor alege preţurile mai rentabile. 

     

  • Ioana Alexandra Petre: În atelierul de mobilă de la 5 ani

    Vârstă: 25 de ani

    Funcţie: director marketing & comunicare

    Companie: MAM Bricolaj

    Număr de angajaţi aflaţi în subordine: 4

    Cifră de afaceri (2021): 53,1 mil. lei

    Experienţă: Este director de marketing MAM Bricolaj începând din 1 decembrie 2021. A absolvit facultatea de Marketing la ASE în Bucureşti.

    ♦ Ce ţi-ar plăcea să ai şi nu deţii în prezent?

    Sunt recunoscătoare pentru tot ceea ce am şi sunt în punctul unde îmi doream să ajung acum 6 ani. Dorinţa de dezvoltare personală şi profesională este în continuare pe pantă ascendentă.

    ♦ Care este cea mai realizare din viaţa ta de până acum?

    Personal, la acest moment consider că cea mai mare realizare este faptul că oamenii au început să mă aprecieze pentru ceea ce ştiu să fac şi pentru competenţele mele şi nicidecum pentru că sunt „fata lui tata”.

    ♦ Dacă ar fi să oferi un rating vieţii tale de până acum, între 1 şi 10, care ar fi acesta?

    Nu poţi să-ţi evaluezi viaţa ca şi cum ai fi o agenţie de rating. Fiecare moment al vieţii vine cu lecţiile lui, important este ce înveţi din acestea. Unele momente poate au fost de 5 şi altele de 10 dar important este cum au fost depăşite.

    ♦ Cine este mentorul tău?

    Tata, Cristian Găvan. Fiindu-i alături zi de zi, am învăţat ce înseamnă munca şi dorinţa de a reuşi. Am fost cu el  în atelierul de mobilă încă de la 5 ani iar în 2011, când s-a deschis primul magazin MAM, am lucrat o vară întreagă la ambalaje. În 2021, am ajuns  director de marketing. 

    ♦ Ce te motivează?

    Modelul de succes din familia mea şi satisfacţia lucrului bine făcut.

    ♦ Care crezi că este cea mai mare provocare a vremurilor noastre?

    Să rămânem ancoraţi în realitate. Să nu ne lăsăm influenţaţi de aparenţe şi false valori.

  • Cristian Bădescu: Fericit la locul de muncă

    Vârstă: 40 de ani

    Funcţie: CEO

    Companie: INATECH Packaging/iFOAM AG

    Număr de angajaţi: 49/6

    Cifră de afaceri (2021): 27,1 mil. lei/1,8 mil. lei

    Experienţă: A fost, între 2005 şi 2006, Şef de cabinet parlamentar pentru Parlamentul României; 2006-2008 – Expert Investiţii şi Achiziţii, Primăria Sector 3; 2008-2017 – Regional Busines Manager, Pregis şi antreprenor; din 2017 deţine rolurile curente.

    ♦ Ambiţia sau talentul – ce contează cel mai mult pentru a avea succes?

    Categoric ambele. O simplă dăruire din partea divinităţii cu acea calitate ce se numeşte talent fără a fi cultivat apoi prin eforturi uneori uriaşe nu va transforma talentul în măiestrie. Talentul nu e de-ajuns. Ne trebuie ceva în plus pentru a reuşi. Ne trebuie ambiţie, ne trebuie voinţă.

    ♦ Ce ţi-ar plăcea să ai şi nu deţii în prezent?

    Pentru mine este cea mai grea întrebare din acest chestionar. Am lăsat-o la urmă sperând că îmi va veni inspiraţia… cu timpul îţi doreşti mai multă linişte, mai multă înţelepciune, capeţi mai multă experienţă, iar lucrurile materiale îşi pierd din importanţă.

    ♦ În ce loc te simţi cel mai fericit?

    Poate suna ciudat, dar locul de muncă mă face cel mai fericit. Aici în fiecare zi întâmpin noi provocări, domeniul este unul destul de dinamic, colectivul este extraordinar, iar satisfacţiile sunt pe măsură.

    ♦ Care este cea mai realizare din viaţa ta de până acum?

    Pe primul loc îmi pun ambii copii, ei sunt cea mai mare realizare a vieţii mele, iar apoi compania pe care am construit-o, care la rândul ei este cumva copilul meu.

    ♦ Ce te motivează?

    Cea mai mare motivaţie a mea este familia. Ei sunt cea mai mare sursă de inspiraţie a mea şi, de asemenea, cei mai puternici susţinători ai mei.

    l Care crezi că este cea mai mare provocare a vremurilor noastre?

    După doi ani de pandemie şi acum război şi criză economică, ne dăm seama că nimic nu este pentru totdeauna şi lucrurile se pot schimba de la o zi la alta, chiar şi de la o oră la alta. Cea mai mare provocare o consider că este abilitatea de adaptare la noile vremuri.

  • Iuliana Pănescu: „Genialitatea nu poate înlocui ambiţia”

    Vârstă: 40 de ani

    Funcţie: Head of Treasury

    Companie: Grupul Premier Energy

    Cifră de afaceri (2021): 971 mil. lei

    Număr de angajaţi: 482

    Experienţă: Iuliana Pănescu, cu o experienţă de peste 15 ani în sistemul bancar românesc este, din 2019, Director Comercial, ulterior Head of Treasury în cadrul grupului Premier Energy. Grupul este deţinut de fondul cehesc de investiţii Emma Capital, controlat de antreprenorul ceh Jiří Šmejc, numit recent şi CEO al PPF. În cadrul Premier Energy, ea coordonează extinderea grupului, care, după nouă ani de prezenţă în România este al treilea jucător pe piaţa de distribuţie de gaze şi al cincilea pe piaţa de furnizare. În ultimul an şi jumătate, Pănescu s-a implicat direct în procesul de M&A prin care compania a devenit şi jucător în segmentul energiei regenerabile. Nu în ultimul rând, coordonează strategiile de ESG ale companiei şi susţine dezvoltarea de noi platforme de business regionale sub umbrela grupului.

    ♦ Ambiţia sau talentul – ce contează cel mai mult pentru a avea succes?

    Ambitia. Nimic nu poate înlocui ambiţia, nici măcar talentul. Cei mai comuni sunt oamenii talentaţi care n-au dobândit succesul. Nici genialitatea nu poate înlocui ambiţia; motivul geniului nerecompensat a devenit aproape un proverb… Ambiţia şi determinarea sunt omnipotente.

    ♦ Ce ţi-ar plăcea să ai şi nu deţii în prezent?

    Mai mult timp liber pentru oamenii cei dragi din viaţa mea şi pentru mine.

    ♦ În ce loc te simţi cea mai fericită?

    Fericirea e o stare de spirit, nu un loc, prin urmare, atât timp cât sunt înconjurată de oameni cu energie pozitivă şi bună, mă simt fericită.

    ♦ Care este cea mai realizare din viaţa ta de până acum?

    Familia fără de care nu aş fi reuşit să am acest parcurs profesional, sper eu ascendent şi pe viitor.

    ♦ Dacă ar fi să oferi un rating vieţii tale de până acum, între 1 şi 10, care ar fi acesta?

    Maxim, evident!

    ♦l Ce te motivează?

    Succesul este ceea ce mă motivează atât în viaţa personală, cât şi în cea profesională. Faptul că munca şi perseverenţa mea mă vor ajuta să obţin un succes profesional mai mare este ceea ce mă face să merg mai departe.

  • Adrian-Cosmin Ciocîrlan: Atitudinea este esenţială şi pentru succes

    Vârstă: 31 de ani

    Funcţie: Manager pentru Non Fuel Category Management

    Companie: MOL România

    Numărul de colegi pe care îi coordonează: 5

    Cifră de afaceri (2020): 5,548 mld. lei

    Profit (2020): 280 mil. lei

    Număr de angajaţi: 260

    Experienţă: S-a alăturat echipei MOL România în 2013, iar acum conduce echipa de NonFuel Category Management. Primul job a fost de casier, iar apoi a devenit Responsabil reclamaţii în Retail Customer Service, devenind apoi Category Manager Services & Tobacco.

    ♦ Ambiţia sau talentul – ce contează cel mai mult pentru a avea succes?

    Alegerea unui rol care îţi pune în valoare abilităţile native influenţează rezultatele pe care le obţii, crescând şansele de a face performanţă. Ambiţia, perseverenţa şi o atitudine corectă în raport cu toţi partenerii sunt însă condiţii esenţiale pentru a avea succes.

    ♦ Ce ţi-ar plăcea să ai şi nu deţii în prezent?

    Îi admir foarte mult pe cei care şi-au descoperit o serie de pasiuni şi le practică. Momentan eu nu am un hobby căruia să îi dedic mai mult din timpul meu liber, de aceea testez lucruri noi şi îmi doresc să am experienţe diverse, tocmai pentru a găsi acel ceva care mi se potriveşte cu adevărat.

    ♦ În ce loc te simţi cel mai fericit?

    În fiecare weekend îmi rezerv două ore pe care le petrec acasă, deconectat de la tehnologie. Atunci mă odihnesc, meditez şi reuşesc să îmi pun ordine în gânduri şi în planurile de viitor. Acest moment de relaxare îmi oferă un sentiment de împlinire şi de ordine în viaţa mea.

    ♦ Care este cea mai realizare din viaţa ta de până acum?

    Cea mai mare realizare este că am reuşit să ating un echilibru între timpul alocat familiei şi carieră. Trăim într-un mediu dinamic şi este important să fim agili şi să ştim să prioritizăm, astfel încât să fim bine pe toate planurile şi să ne atingem obiectivele cu adevărat importante.

    ♦ Dacă ar fi să oferi un rating vieţii tale de până acum, între 1 şi 10, care ar fi acesta?

    Daca mă raportez la trecut, mi-aş da ratingul 10, fiindcă am trecut prin etape pline de provocări, care au avut un rol extrem de important şi m-au ajutat să devin omul de astăzi. În prezent, cred că sunt la un 8 – îmi doresc să fac mai mult sport şi să am un stil de viaţă mai sănătos.

    ♦ Ce te motivează?

    Succesul, rezultatele şi performanţa mă motivează să nu mă opresc, să duc până la capăt ceea ce mi-am propus. Pe plan personal, din momentul în care mi-am descoperit pasiunea pentru navigaţie, provocarea a fost să dobândesc o experienţă din ce în ce mai mare ca skipper. Amator, fireşte!