BusinessMagazin

Tag: guvern

  • Răsturnare de situaţie dramatică la Washington: Congresul american evită pe muchie închiderea guvernului cu numai câteva ore înainte de termenul limită, dar sacrifică ajutorul acordat Ucrainei. Noua finanţare nu include miliardele de dolari pe care se baza Kievul

    Congresul american a votat pentru a evita o închidere a guvernului, după ce legislatorii au convenit asupra unei măsuri de ultim moment care menţine finanţarea guvernului până la jumătatea lunii noiembrie, dar nu include fonduri pentru ajutorul acordat Ucrainei.

    Senatul a votat sâmbătă seară cu 88-9 pentru a aproba un acord negociat mai devreme în cursul zilei de Camera Reprezentanţilor, doar nouă republicani votând împotriva proiectului de lege în camera superioară.

    Preşedintele Joe Biden a semnat acordul înainte de termenul limită de la miezul nopţii, evitând astfel o închidere care ar fi pus pe tuşă sute de mii de ”bugetari” şi ar fi oprit funcţiile guvernamentale de bază.

    Acordul marchează o răsturnare de situaţie dramatică la Washington, unde, cu doar o zi mai devreme, o închidere părea inevitabilă.

    Anterior, sâmbătă, Camera Reprezentanţilor a votat cu 335-91 asupra acordului care menţine finanţarea guvernului la nivelul actual pentru încă 45 de zile, amânând riscul unei închideri până la jumătatea lunii noiembrie.

    Toţi membrii democraţi ai Camerei, cu excepţia unuia, s-au alăturat majorităţii republicanilor în susţinerea măsurii, în timp ce 90 de republicani s-au alăturat preşedintelui Camerei, Kevin McCarthy, opunându-se acordului.

    Într-o declaraţie făcută publică după votul din Senat, Biden a lăudat măsura provizorie pentru că “a prevenit o criză inutilă care ar fi provocat dureri inutile pentru milioane de americani care muncesc din greu”. El a criticat republicanii “extremişti” din Camera Reprezentanţilor care s-au opus finanţării.

    Biden a declarat că nu se poate permite ca sprijinul SUA pentru Ucraina să se piardă, adăugând că se aşteaptă ca McCarthy “să îşi respecte angajamentul faţă de poporul ucrainean şi să asigure trecerea sprijinului necesar pentru a ajuta Ucraina în acest moment critic”.

    Înaintea votului, Chuck Schumer, principalul democrat din Senat, a declarat că el şi Mitch McConnell, liderul minorităţii republicane, au convenit să “continue să lupte pentru mai mult ajutor economic şi de securitate pentru Ucraina”.

    În timp ce mulţi republicani din Camera Reprezentanţilor au fost reticenţi în ceea ce priveşte acordarea unui sprijin mai mare pentru Kiev, McConnell a fost hotărât în ceea ce priveşte necesitatea de a-l susţine pe preşedintele ucrainean Volodymyr Zelenskyy.

    McConnell a declarat sâmbătă seară că “majoritatea republicanilor din Senat îşi menţin angajamentul de a-i ajuta pe prietenii noştri de pe linia întâi”, adăugând că este “încrezător” că Senatul va aproba “un nou ajutor urgent pentru Ucraina în cursul acestui an”.

    Votul de sâmbătă din Camera Reprezentanţilor a venit după zile de încercări eşuate de compromis care au pus sub semnul întrebării conducerea lui McCarthy. Amploarea rebeliunii de sâmbătă va ridica şi mai multe semne de întrebare cu privire la forţa preşedinţiei lui McCarthy.

  • Adrian Sârbu: „Domnul Ciolacu m-a lămurit: există poporul român bugetar şi poporul român nebugetar. Cine sunt şmecherii şi cine fraierii, nu ne-a spus”

    S-a terminat cu şmecheria! Pachetul de taxe asumat de Guvern vizează mediul privat. Ţinta e pusă pe microîntreprinderi. Nici multinaţionalele nu scapă. Marcel Ciolacu spune că măsurile sunt necesare pentru România şi că vor aduce bugetului 19 miliarde de lei la anul şi 20 de miliarde de lei în 2025.

    Dar cine sunt şmecherii în România? Au încercat să afle aseară la ŞTIU Adrian Sârbu şi Cristian Hostiuc.

    Adrian Sârbu: „Cine sunt şmecherii? Hai să clarificam. Cei care se conformau legii şi beneficiau de taxe reduse.” 

    Bogdan Hofbauer: „Exact. Şi cei care nu plăteau taxele către ANAF, celebrii evazionişti.” 

    Adrian Sârbu: „Ia zi, Fini. Tu eşti şmecher sau fraier? Tu eşti şmecher, da?” 

    Cristian Hostiuc: „Da.” 

    Adrian Sârbu: „Hofi, tu ce eşti? Şmecher sau fraier?” 

    Bogdan Hofbauer: „Am ceva din ambele.” 

    Adrian Sârbu: „Deci eşti şmecher. Tu, Nemo?” 

    Lucian Nemoiu: „Sper să nu mă transform în vreun fraier dacă, nu ştiu, risc să-mi cumpăr vreo maşină din aia mai scumpă vreodată.” 

    Bogdan Hofbauer: „Să recunoaştem că suntem fraieri majoritatea de aici.” 

    Adrian Sârbu: „Mie mi-a rămas rolul de fraier, adică fac pe prostul dar sunt şmecher.” 

    „Am reuşit să ne întoarcem în comunism. Bugetari – ăştia sunt comuniştii. Adică cine sunt? Partidele şi votanţii lor. Evident că ăştia sunt şmecherii. Nu poate să fie şmecher unul care plăteşte taxe. E şmecher unul care are salariu fără să facă nimic, cum spune şi domnul Ciolacu, căruia i s-a dublat salariul de 2,6 în ultimii ani, care sunt şefi 20 unul din cinci, care au şi bonuri de masă şi bonuri de vacanţă. Mă mir că nu şi bonuri să meargă la toaletă că poate au nevoie de bonuri şi acolo, de un suplimentar. Şi fraieri, proşti sau plătitori – restul. Suntem de acord? E o realitate. Şi mai trăim încă într-o realitate pe care domnul Ciolacu nu că vrea să ne-o ascundă, pur şi simplu nu o vede. Noi trăim în realitatea partidului unic.

    Astăzi deficitul estimat e cât bugetul lui Năstase. La el avea 18 miliarde, deficitul o fi pe la 15-16 miliarde. Dar bugetul ţării pentru 1.200.000 de bugetari, pe vremea lui Năstase a ajuns pentru 1.200.000 de bugetari, pe vremea lui Ciolacu – Ciucă, să nu-l uitam nici pe Ciucă, la 120 de miliarde”, spune Adrian Sârbu.

    Cristian Hostiuc: „124 de miliarde.”

    Adrian Sârbu: „Spune-mi şi mie, aceşti 1.200.000 de bugetari, ce au adus ei României ca să justifice să mănânce partea lor supradimensionată din PIB-ul ţării?! Că domnul Ciolacu se plânge că nu se strâng decât 27%. Păi 27% ăsta înseamnă vreo 110 miliarde. Şi domnia sa doreşte încă 14 – 15 miliarde în plus că are de cheltuit. Te întreb şi eu sau vă întreb pe toţi, şmecheri şi fraieri: Ce a adus acest popor român bugetar României în ultimii 20 de ani ca să justifice să nu-i ajungă 110 miliarde, să-i trebuiască 124? Spuneţi-mi şi mie!”

  • Organizaţia Concordia, una dintre cele mai mari organizaţii patronale, critică pachetul de măsuri fiscale asumat de guvernul Ciolacu: Reducerea cheltuielilor şi combaterea evaziunii fiscale rămâne la nivel de promisiune şi măsurile nu ni se par foarte convingătoare

    Pachetul de măsuri fiscale pentru care Guvernul şi-a angajat ieri răspunderea în faţa Parlamentului are încă multe aspecte problematice şi va necesita multe ajustări pe măsură ce guvernanţii vor înţelege unde au greşit, este de părere Radu Burnete, directorului executiv al confederatiei patronale Concordia.

    ”Pachetul de măsuri fiscale pentru care Guvernul şi-a angajat ieri răspunderea în faţa Parlamentului are încă multe aspecte problematice pe care noi vom continua să le semnalăm şi pe care vom continua să le discutăm cu actuala coaliţie de guvernare, în speranţa că le vom putea corecta. Îmi aduc aminte că în septembrie 2022, când Guvernul României a adoptat la fel de intempestiv un pachet pentru preţurile la energie, am spus că nu va trece o lună până ne vom întoarce să-l amendăm. Şi aşa a fost. Acum cred la fel, că aceste măsuri fiscale vor necesita multe ajustări pe măsură ce guvernanţii vor înţelege unde au greşit”.

    Patronatele spun că recunosc nevoia Guvernului de a găsi soluţii pentru criza bugetară şi de a evita afectarea PNRR sau suspendarea fondurile europene, însă consideră că există soluţii mai dezirabile şi care nu ar fi de natură să  afecteze competitivitatea.

    ”Susţinem principiile pe care Guvernul României le-a subscris acestui pachet, anume sustenabilitatea finanţelor publice şi o povară egală între mediul public şi cel privat, eficientizarea cheltuielilor bugetare, combaterea evaziunii şi echilibrarea sistemului fiscal astfel încât să existe contribuţii echitabile, însă nu credem că textul acestui pachet le reflectă aşa cum trebuie,  ba chiar uneori este contrar”, a mai spus Radu Burnete.

    În opinia lui printre problemele legate de pachetul fiscal se numără faptul că reducerea cheltuielilor şi combaterea evaziunii fiscale rămân la nivel de promisiune, taxarea cifrei de afaceri a marilor companii este o măsură antieconomică care va duce la creşteri de preturi, iar unele măsuri sunt aplicate imediat, încălcând principiul predictibilitătii.

    ”În ciuda poziţiei critice pe care o avem despre acest pachet de măsuri, rămânem parteneri de dialog şi aşteptăm din partea Guvernului, aşa cum s-a angajat, să avem o consultare amplă şi fără grabă despre sistemul fiscal românesc”, a concluzionat directorul executiv al Concordia.

    Ce semnalează confederatia după asumarea pachetului de către Guvern:

    • Tot ceea ce ţine de reducerea cheltuielilor şi combaterea evaziunii fiscale rămâne la nivel de promisiune undeva în viitor şi măsurile nu ni se par foarte convingătoare. Aşteptăm să ni se arate repede că ne-am înşelat şi că banii vor fi cheltuiţi mai eficient şi evaziunea fiscală va fi redusă drastic şi repede.
    • Taxarea cifrei de afaceri a marilor companii este o măsură antieconomică ale cărei efecte se vor vedea foarte repede în multe industrii şi apoi în preţuri mai mari.
    • Eliminarea facilităţilor fiscale are aplicabilitate la câteva zile de la intrarea în vigoare a acestui pachet. Este o gravă încălcare a principiului predictibilităţii fiscale. La fel de gravă ca şi abrogarea prin OUG a acestui principiu. În acest al doilea caz, ne întrebăm ce face Avocatul Poporului, care ar fi trebuit să se sesizeze din oficiu.
    • Similar, creşterea salariului minim se va face aproape peste noapte. Fără vreo referire la nivelul creşterii, ieşim dintr-unul dintre puţinele mecanisme predictibile pe care le aveam: salariul minim era negociat în fiecare toamnă de partenerii sociali şi intra în vigoare la începutul anului următor.
    • Sistemul bancar, esenţial pentru finanţarea economiei, a aflat de pe o zi pe cealaltă şi din presă că va avea de suportat un impozit şi mai mare decât cel supus dezbaterii publice şi nu înţelegem în urma căror analize sau studii de impact se iau astfel de decizii.
    • Sperăm că nu este adevărat ce s-a vehiculat în spaţiul public despre amendamente de ultim moment care să vizeze Pilonul II, ar fi fost profund nociv şi nedemocratic.

     

  • Pachetul fiscal-bugetar al PSD-PNL, pe ultima sută de metri. Cât rezolvă din ecuaţia bugetară şi cu ce preţ pentru economie?

    Pachetul fiscal-bugetar propus de coaliţia PSD-PNL pentru a reechilibra deficitul bugetar care a intrat în derapaj în 2023, a intrat pe ultima sută de metri, fiind asumat de guvern.

    Forma care pleacă la votul parlamentului este similară cu proiectul iniţial din punctul de vedere al modificărilor majore, cum  ar fi taxa pe cifra de afaceri a marilor companii, regimul microîntreprinderilor sau eliminarea de facilităţi fiscale.

     În lipsa unui studiu de impact din partea guvernului, se ridică însă două întrebări centrale: cât rezolvă din ecuaţia bugetară şi cu ce preţ pentru economie?

    „Poate fi un şoc pentru economie, poate să afecteze profitabilitatea investiţiilor, poate să ducă la o scădere a cererii de muncă, poate chiar la o scădere a salariului real sau la inflaţie“, este de părere Liviu Deceanu, profesor de economie la Universitatea Babeş Bolyai din Cluj-Napoca.

  • Guvernul a suplimentat numărul maxim de posturi la DNA pentru EPPO

    Guvernul a adoptat o hotărâre prin care a fost suplimentat numărul maxim de posturi al DNA pentru Structura de sprijin a procurorilor europeni delegaţi în România, cu cinci posturi de ofiţeri de poliţie judiciară şi un post de grefier.

    Potrivit Ministerului Justiţiei, suplimentarea posturilor de poliţie judiciară are rolul de a asigura buna desfăşurare a anchetelor complexe, precum şi a activităţii întregii structuri.

    „Funcţionarea optimă a organelor judiciare şi înfăptuirea cu celeritate a actului de justiţie sunt în avantajul justiţiabilului”, transmite, joi, Ministerul Justiţiei.

    MJ reaminteşte că în luna iulie a fost finalizată procedura de selecţie a ultimilor trei procurori europeni delegaţi în România şi numirea acestora de către Colegiul EPPO. România are, astfel, schema completă de 20 de procurori europeni delegaţi.

  • Guvernul îşi dă voie singur: Ministerul Finanţelor a pus în dezbatere publică un proiect de lege prin care modificările la Codul fiscal pot fi anunţate şi cu mai puţin de şase luni înainte de a intra în vigoare. Actuala lege prevede un termen de minim şase luni pentru ca mediul de business să poată asimila modificările fiscale DOCUMENT

    Guvernul a pus în dezbatere publică un proiect de lege prin care modificările la Codul fiscal pot fi anunţate şi cu mai puţin de şase luni înainte de a intra în vigoare, conform unui document publicat de Ministerul de Finanţe. Actuala lege prevede un termen de minim şase luni pentru ca mediul de business să poată asimila modificările fiscale

    „Se propune modificarea dispoziţiilor Codului fiscal în sensul flexibilizării condiţiilor actuale din Codul fiscal care restricţionează posibilitatea introducerii de impozite, taxe sau contribuţii obligatorii noi, majorarea celor existente, eliminării sau se reducerii facilităţilor existente, a căror intrare în vigoare să fie prevăzută la termene mai scurte de 6 luni de la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I”, se arată în nota de fundamentare a proiectului de Ordonanţă de Urgenţă.

    În acest sens, se propune introducerea unei excepţii de la regulile actuale prevăzute la art. 4 din Codul fiscal, conform căreia, în situaţii extraordinare de deficit bugetar, să poată fi efectuate modificări sau completări. Proiectul de lege vine în contextul în care guvernul a publicat în aceeaşi zi un proiect de 82 de pagini de taxe noi şi creşteri de taxe, care ar urma să intre în vigoare fie odată cu publicarea legii în Monitorul Oficial, fie de la 1 ianuarie 2024. În aceste condiţii, termenul de şase luni prevăzut de actuala lege ar fi încălcat de către guvern, aşa că executivul schimbă legea.

    „Măsura propusă prin acest proiect poate avea impact asupra mediului de afaceri, având în vedere că va permite ca modificările aduse Codului fiscal să intre în vigoare într-un termen mai scurt decât cel prevăzut în prezent de lege”, admit artizanii proiectului.

     

     

     

  • Vestea bună: noile măsuri fiscale se aplică din 2024. Vestea rea, nimeni nu scapă

    Ministerul de Finanţe a publicat un proiect de lege în dezbatere publică cu măsuri de creştere a taxelor şi de încetinire a cheltuielilor bugetare. Impactul pe bugetul de anul acesta ar urma să fie de 630 mil. lei, însă numai la partea de cheltuieli, pentru că taxele noi şi majorările de taxe ar urma să producă efecte începând cu 2024, conform notei de fundamentare a proiectului. 

    ♦ În sfârşit: Finanţele au publicat proiectul oficial de măsuri fiscal-bugetare. ♦ Creşterile de taxe şi taxele noi nu ar urma să aibă impact în buget în 2023, dar se elimină scutirile de la plata impozitului pe venit pentru IT-işti, constructori şi lucrători din agro care au salarii mai mari de 10.000 de lei brut.

    Ministerul de Finanţe a publicat un proiect de lege în dezbatere publică cu măsuri de creştere a taxelor şi de încetinire a cheltuielilor bugetare. Impactul pe bugetul de anul acesta ar urma să fie de 630 mil. lei, însă numai la partea de cheltuieli, pentru că taxele noi şi majorările de taxe ar urma să producă efecte începând cu 2024, conform notei de fundamentare a proiectului. Cu toate acestea, pachetul care va produce efecte începând cu 2024 este masiv şi afec­tea­ză aproape toate sectoarele economice.

    În opinia lui Alin Negrescu, tax partner la KPMG, măsurile din pachetul fiscal nu vor atinge obiectivul guvernului, adică de a creşte veniturile bugetare, dar, în schimb, efectele negative în economie se vor vedea imediat. „Există un mare semn de incertitudine cu privire la eficacitatea tuturor acestor măsuri fiscale în atingerea obiectivului de majorare a veniturilor fiscale. Ba mai mult, efectele în economie vor fi resimţite imediat, iar acest lucru va avea ca rezultat o diminuare drastică a investiţiilor, amplificarea fenomenului inflaţionist ca efect al majorării preţurilor de consum şi un sentiment general de incertitudine marcat de riscul apariţiei unor măsuri nesustenabile, cu obiective pe termen scurt, prin care se încearcă tot felul de intervenţii de avarie“, este de părere Alin Negrescu.

    Radu Burnete, directorul Concordia, una dintre cele mai mari confederaţii patronale din România, spune că, deşi guvernul a spus că jumătate din măsuri vor fi pe partea fiscală şi jumătate vor fi pe partea de reducere de cheltuieli la buget, acum se constată că în următorii ani 85% din măsuri sunt suportate de mediul de afaceri.

    „Guvernul vrea să colecteze 100 de miliarde în plus până în 2028, dar să facă o economie de doar 16 miliarde în aceeaşi perioadă. Dacă iniţial se vorbea de un efort egal, acum efortul este de 85% pe mediul privat şi de 15% pe aparatul bugetar. Pe partea de cheltuieli măsurile propuse sunt neconvingătoare“, remarcă el.

     

    Principalele cinci măsuri din pachetul fiscal-bugetar

    ► Eliminarea scutirilor de impozit pe venit la IT, construcţii şi agro pentru salarii mai mari de 10.000 de lei brut

    ► Toată lumea plăteşte contribuţii sociale (erau exceptaţi agricultorii şi constructorii)

    ► Impozit minim pe cifra de afaceri la companii cu afaceri mai mari de 50 mil. euro

    ► Impozitul suplimentar de 1% din venituri aplicat băncilor

    ► Modificarea regimului microîntreprinderilor

  • Răzvan Botea, ZF: Creşterile de taxe anunţate sunt departe de a face faţă deficitului bugetar. Când vine adevăratul pachet de creşteri de taxe?

    Creşterile de taxe, taxele noi, economiile de la buget şi măsurile de combatere a evaziunii fiscale puse în dezbatere publică de coaliţia PSD-PNL sunt foarte departe de a acoperi nevoile bugetare şi de a aduce deficitul bugetar în ţinte. 

    O spune chiar Ministerul de Finanţe în nota de fundamentare: pachetul fiscal-bugetar de 82 de pagini propus de coaliţie va avea un impact bugetar de 600 mil. lei în 2023 şi de 19 mld. lei în 2024. Adică 0,04% din PIB în 2023, în condiţiile în care s-a vorbit de un derapaj bugetar de 1,2% din PIB, adică de 30 de ori mai mare.

    Măsurile anunţate de guvern sunt stufoase: taxe pe cifra de afaceri a marilor companii, o taxă suplimentară pe veniturile băncilor, modificarea regimurilor microîntreprinderilor şi eliminarea unor nişe fiscale. ZF a solicitat Ministerului de Finanţe impactul bugetar al fiecărei măsuri în parte, dar, până la publicarea acestui material, nu a primit răspuns.

    În 2024, impactul bugetar total al pachetului este de 1,1% din PIB. Ar fi insuficient şi dacă guvernul ar fi în grafic cu deficitul pe 2023, adică la 4,4% din PIB, dar este departe.

    Iată că, negru pe alb, guvernul recunoaşte că măsurile propuse nu au cum să ajungă pentru a recalibra bugetul în marja unui deficit rezonabil. Nu este public în acest moment la ce acord s-a ajuns cu Comisia Europeană sau s-ar putea ajunge, dar surse solide spun că un deficit de peste 5,5% din PIB în 2023 şi peste 3,5% din PIB în 2024 iese din discuţie şi procedura de deficit excesiv trece la următorul pas. Într-un final, dacă guvernul nu va reuşi să intre în ţintele asumate, se vor pierde fonduri europene, dar procedura este lungă şi destul de birocratică, cu mai multe pârghii ca România să reintre în matcă şi să nu piardă fonduri europene.

    Execuţia bugetară este clară: cheltuielile angajate au fost depăşite cu 13 mld. lei numai în primele şapte luni din an şi nu pot fi oprite, pentru că sunt cheltuieli fixe, cu salarii şi pensii. Cu inflaţie de peste 10% constantă în ultimul an, dar mult mai puternic resimţită, orice încercare de tăieri salariale sau chiar şi de oprire a creşterilor va fi contrată de greve în mediul public, aşa cum s-a întâmplat şi încă se întâmplă.

    Pachetul de măsuri vine şi pune sigiliul pe un deficit mai mare decât unul considerat rezonabil, pentru că dacă guvernul nu va veni cu alte măsuri, cum ar fi creşteri de TVA, recuperările sunt foarte mici doar din aşa-zisele economii la cheltuieli. Că economiile promise sunt credibile sau nu, nici nu mai contează acum.

    Este un scenariu plauzibil în care guvernul consideră 2023 jucat deja, în care să se fi resemnat cu un deficit mai mare decât ţintele asumate, fără consecinţe foarte dure: agenţiile de rating, pieţele financiare şi Comisia Europeană văd că sunt încercări de echilibrare a bugetului şi se duc negocieri şi pe alte măsuri.

    Miza este 2024 şi anii care urmează. De unde poate tăia cheltuieli guvernul şi de unde aduce noi resurse la buget?

    Calculele politice, dar şi situaţia socio-economică tensionată scot din discuţie tăieri serioase de cheltuieli de salarii publice sau pensii. Dar nici pe partea de venituri situaţia nu este roz. Consumul, care generează încasări din TVA pentru buget este în piuneze şi un fapt alarmant este că scade consumul de energie, ceea ce înseamnă că marii consumatori industriali din România încep să ducă lipsă de comenzi. Totul se corelează cu o economie europeană în stagnare şi chiar recesiune în marile pieţe vestice. Creşterea economică a dezamăgit în prima parte din 2023 şi prognozele s-au redus pentru restul anului.

    În tot tabloul macro, pare că singurul aliat al guvernului în lupta cu deficitul este inflaţia, doar că inflaţia este un aliat perfid care se poate întoarce oricând împotriva sa.

    Se conturează, aşadar, din ce în ce mai cert perspectiva unui nou pachet fiscal-bugetar, doar că mai îndrăzneţ de data aceasta, pentru că, suplimentar faţă de ce a anunţat deja guvernul, va mai fi nevoie de încă 2-3% din PIB în 2024 pentru a ajunge într-un deficit măcar aproape de rezonabil. Creşterea economică nu se ştie cât va ajuta, dobânzile, deşi stabile, sunt totuşi încă sus şi ca nisipul între rotiţele economiei, iar cheltuielile nu pot fi scăzute drastic într-un mod realist. În tot acest peisaj, noi creşteri de taxe, cel mai probabil de TVA, aşa cum deja se discută, sunt inevitabile. 

     

     

     

     

     

     

     

     

  • Multe farmacii din Ungaria şi-ar putea suspenda operaţiunile din cauza guvernului

    Peste 4.100 de farmacişti din Ungaria protestează împotriva planului guvernului de a permite farmaciştilor cu diplomă de liceu să lucreze în anumite farmacii în loc de diplomă universitară, scrie Daily News Hungary.

    Criticii spun că măsura ar putea duce la dispariţia farmaciştilor în oraşele mai mici.

     

  • Acum 15 ani s-a declanşat cea mai mare criză financiară mondială de până acum. Noi, companiile private şi băncile am învăţat pe propria piele ce înseamnă o criză, ce înseamnă când se retrag banii. Guvernul şi aceleaşi partidele nu au învăţat nimic iar dezmăţul bugetar actual ne va arunca din nou în groapă

    Acum 15 ani, în septembrie s-a declanşat cea mai mare criză financiară modială înregistrată până acum, punctul de plecare fiind data de 15 septembrie 2008, când americanii au lăsat să cadă una dintre cele mai mari bănci ale lor, Lehman Brothers.

    Au urmat zile dramatice în SUA, dar şi în întreaga lume, statele şi băncile centrale intervenind în forţă pentru a salva băncile de un faliment generalizat.

    Ceea ce părea imposibil din punct de vedere al capitalismului – to big to fail – a devenit doar un slogan aruncat la istorie. Băncile centrale au printat miliarde, sute de miliarde, mii de miliarde de dolari şi euro pentru a ţine în viaţă sistemul financiar mondial, băncile şi bursele.

    Nimic nu a mai contat, decât injectia de lichiditate în sistem. Pieţele financiare, bursele, băncile, grupurile financiare globale, companiile de asigurări sunt toate interconectate iar căderea uneia se duce ca într-un joc de domino către toată lumea. Marii giganţi americani – Merrill Lynch, Goldman Sachs, Morgan Stanley, JP Morgan, AIG, una dintre cele  mai mari companii de asigurări din întreaga lume, au fost salvate direct şi indirect. În Europa, ING, Unicredit, RBS, Deutsche Bank, Erste, Raiffeisen au fost salvate cu ajutorul împrumuturilor date de statele naţionale.

    Bursele din întreaga lumea se prăbuşeau în fiecare zi şi toată lumea se întreba cine mai rămane în picioare a doua zi.

    Cei 15 ani au trecut, căderea Lehman Brothers nu mai înseamnă acelaşi lucru ca atunci, nici pentru cei care au trăit pe viu acest lucru. Pentru noile generaţii chiar că nu mai înseamnă nimic.

    Câteodată este bine să dai timpul înapoi, să vezi cum a fost, aşa cum a fost consemnat în paginile Ziarului Financiar de atunci. Nu de alta, dar greşelile se repetă, cei drept într-o altă formă şi cu alte persoanaje.

    În toamna lui 2008, la Bucureşti parcă se trăia într-o altă lumea, cel puţin la nivelul guvernului şi a partidelor politice, premierul Tăriceanu împărţea miliarde de lei în dreapta şi în stânga, iar lumea se pregătea de alegerile parlamentare.

    În 3 luni de zile, guvernul Tăriceanu şi apoi guvernul Boc, rezultat după alegeri prin alianţa PDL-PSD, au cheltuit nu mai putin de 3% din PIB, contribuind la accelerarea şi agravarea crizei financiare. România avea un deficit public de numai 13% din PIB – 65 miliarde de lei,  ceea ce pentru cei de la guvern părea ceva confortabil.

    Nimeni nu se uita la deficitul comercial – 18 muliarde de euro, deficitul de cont curent – 16 miliarde de euro, şi nimeni nu se uita la datoria externă pe termen scurt – 20 miliarde de euro. De altfel, BNR nici nu o consemna în rapoartele lunare şi anuale.

    Deficitul de cont curent, care ajunsese la 16 miliarde de euro, reprezentând 12% din PIB şi datoria externă pe termen scurt, care era de vreo 20 miliarde de euro, ne-au îngropat. În momentul în care a izbucnit criza în America, liniile de finanţare în valută, pentru România au dispărut peste noapte, toţi banii se retrageau, presiunea pe cursul valutar leu/euro era imensă şi nimeni nu ştia ce va urma.

    Rasvan Radu, preşedintele Unicredit, spunea atunci, în septembrie 2008: Mediul bancar şi de business din România nu vrea să accepte că este vorba de o criză.

    Robert Rekkers, directorul general al Băncii Transilvania, spunea: Este incredibil ceea ce se întâmplă în SUA, mai rău de atât nu ştiu ce se poate întâmpla.

    Florin Ilie, atunci directorul pieţei de capital de la ING Bank Romania, spunea: Nimeni nu ştie ce se va întâmpla a doua zi, cu atât mai puţin peste câteva luni. Cred că ne mai aşteaptă luni de dureri.

    Nicolae Dănilă, fostul preşedinte al BCR, menţiona: După o logică şi teorie este greu de explicat ce s-a întâmplat acolo.

    În spatele uşilor, Mugur Isărescu încerca să ţină piaţa valutară şi monetară cât de cât într-un echilibru, vedea şi el cum pleacă banii din România şi era doar o chestiune de săptămâni şi luni până când trebuia să cerem ajutorul FMI. Public, mesajul BNR era că noi, România nu avem treabă cu ceea ce se întâmplă acolo, peste ocean.

    Valentin Lazea, economistul şef al BNR, menţiona pe 15 septembrie: Nu cred că vom vedea un efect direct pe plan local al problemelor de pe piaţa americană. Pieţele emergente ar putea fi lovite, doar prin ricoşeu, de o creştere a aversiunii faţă de risc, dar această accentuare a turbulenţelor de pe pieţele internaţionale nu va pune probleme pe partea de finanţare a deficitului de cont curent (n.r. – tocmai lipsa de finanţare a deficitului de cont curent ne-a trimis la FMI).

    Eugen Rădulescu, consilier al guvernatorului, spunea: Nu văd influenţe pe plan local, mai ales actorii implicaţi in turbulelenţele din sistemul american nu au activităţi semnificative în România. Băncile americane au probleme de lichidităţi, nefiind neapărat în situaţie de insolvenţă. Aceste bănci au acum nevoie de 3 lucruri: bani, bani, bani.

    După 15 ani, Mugur Isărescu a dezvăluit săptămâna trecută ceva din operaţiunile pe care le-a făcut Banca Naţională în acele vremuri, pentru a împiedica o criză bancară şi financiară de proporţii la noi.

    BNR a acordat în toamna lui 2008 un împrumut de urgenţă Băncii Transilvania, care, după cum spune guvernatorul, era solvabilă, dar nu avea lichiditate.

    Deponenţii îşi retrăgeau banii de la Banca Transilvania pentru că cineva a strigat la Cluj, în faţa băncii, “scoteţi-vă banii, că se va prăbuşii”, băncile locale, dar deţinute de grupurile străine, nu mai lucrau cu banca din Cluj din cauza panicii care se instaura peste tot în lume. Nimeni nu avea încrederea în nimeni, ceea ce pentru un sistem financiar este ucigător.

    Banca Transilvania a rezistat atunci şi pentru că cineva a avut inspiraţia să găsească un motiv pentru oprirea tranzacţiilor cu acţiunile băncii la Bursă, pentru că altfel ar fi fost măcelărită din toate părţile. Pentru cei care nu îşi mai aduc aminte, capitalizarea Băncii Transilvania scăzuse de la 1 miliard de euro în 2007 la 200 de milioane de euro în toamna lui 2008.

    În caz ca nu ştiţi sau nu vă mai aduceţi aminte, capitalizarea Bursei de Valori de la Bucureşti a scăzut în 2008 cu 47%, iar volumul de tranzacţionare a scăzut cu 49%. Mulţi şi-au pierdut banii pe Bursă, iar preturile acţiunilor au ajuns la un nivel de neimaginat.

    Pieţele nu au memorie, investitorii nu au memorie, noii jucători – pentru că tot timpul apar jucători noi, nu au memorie, aşa că nimeni nu crede că ceea ce s-a întâmplat atunci se mai poate întâmpla vreodată.

    Istoria, însă, se repeta, iar cel puţin noi, Romania, riscăm să facem aceleaşi greşeli, de fapt le-am facut deja.

    Dacă acum 15 ani, PIB-ul era de 503 miliarde de lei, adică 140 de miliarde de euro, acum PIB-ul este dublu, estimarea pentru acest an fiind de 320 miliarde de euro.

    Dacă atunci aveam un deficit bugetar de 27 de miliarde de lei, 5,3% din PIB în 2008, în acest an vom ajunge la acelaşi procent din PIB, peste 5%, dar la un PIB într-o valoare nominală mult mai mare, de 1.600 de miliarde de lei, ceea ce face ca deficitul bugetar să depăşescă 100 de miliarde de lei, adică de 4-5 ori mai mult.

    În 2008, am intrat în criză cu un nivel extrem de redus al datoriei publice, 13% din PIB, iar acum am ajuns la o datorie publică de 876 miliade de lei, reprezentând 55% din PIB, adică de 12 ori mai mare.

    Datoria externă, atât pe termen scurt, cât şi pe termen mediu şi lung, a ajuns la 158 de miliarde de euro, dublu fată de acum 15 ani.

    În continuare, în Romania este un dezmăţ fiscal-bugetar care nu poate fi oprit din punct de vedere politic. Partidele nu îşi asumă o restructurare fiscală, prin  creşterea impozitelor şi taxelor, ceea ce ne va lovi mai încolo. Pieţele financiare ne aşteaptă la cotitură. Deficitul de cont curent este în continuare foarte mare – 11 miliarde de euro, după primele 7 luni din acest an, dar din fericire avem un excedent important în sectorul de servicii (traiască transporatorii şi It-işti), de 8 milarde de euro, de 10 ori mai mult decât acum 15 ani.

    Dacă credeţi că dobânzile de acum sunt mari, gândiţi-vă că în urmă cu 15 ani dobânzile la depozite erau de 10%, iar la creditele ajunseseră la 15%, în condiţiile în care inflaţia fusese de aproape 7%, faţă de 9,4% cât este în prezent.

    Este adevarat că la nivelul rezervei valutare stăm mai bine, având în vedere că faţă de acum 15 ani s-a dublat ajungând, în august, la 53 de miliarde de euro.

    Sectorul privat s-a corectat dramatic în perioada toamna 2008/2009/2010 – prin tăierea salariilor în valoare nominală, reduceri de personal (700 de mii de persoane şi-au pierdut jobul), reducerea businessului, insolvenţe şi falimente. Băncile s-au umplut de credite neperformate.

    Preţurile pe piaţa imobiliară s-au prăbuşit cu 30-50% la apartamente şi cu 70-90 % la terenuri. (Nu degeaba spunea Dragoş Pavăl, de la Dedeman, ca achiziţia de terenuri acum 15 ani a fost una dintre cele mai bune decizii de business).

    Cursul valutar a fost ţinut cu greu în frâu, de la 3,6 lei pentru un euro, a urcat la finalul anului la 3,9 lei pentru un euro, pentru ca în primavara lui 2009 să ajungă la 4,2 – 4,3 lei/euro.

    Sistemul bancar romanesc era supraexpus pe valută, având în vedere că 70% din creditele date au avut la bază euro, franci eleveţieni, dolari.

    Mugur Isărescu a apărat prin toate mijloacele cursul valutar, în aprilie 2008, în celebrul atac speculativ, practic cu orice preţ, respectiv prin strângerea politicii monetare de gât, ceea ce a dus la explozia dobânzilor la lei pe piaţa interbancară. Pentru cei care nu îşi mai aduc aminte, dobânzile au ajuns la 300%, iar ROBOR-ul a fost plafonat administrativ de BNR, la 25%. Iar ROBOR-ul acum este de 6,4% şi este considerat mare.

    Dacă, cel putin din perspectiva sistemului bancar, suntem mai în siguranţă acum – creditele în lei sunt în proporţie de 70%, băncile nu mai au expunerea pe liniiile de finanţare externe, iar depozitele sunt mai mari decât creditele, clienţii pot să îşi plătească ratele, chiar dacă au crescut cu 60% în ultimul an(salariile au crescut de 3 ori faţă de 2008), bugetul de stat a ajuns principala problema a României, iar deficitul bugetar a scăpat de sub control.

    Dezmăţul bugetar continuă şi nici nu am intrat în anul electoral 2024.

    Aşa că este bine să ne uităm cum a fost atunci, acum 15 ani, când nimeni nu credea că se poate întâmpla ceva dramatic, dar s-a întâmplat, pentru a nu repeta greşelile, cel puţin o parte din ele.

    Aşa că vă invit să parcurgeţi Ziarul Financiar, de acum 15 ani, din toamna lui 2008, când s-a prăbuşit Lehman Brothers.