BusinessMagazin

Tag: fermieri

  • UniCredit Bank intensifică finanţările destinate beneficiarilor de subvenţii APIA

    „Îndemnăm beneficiarii de subvenţii APIA să se adreseze reprezentanţilor băncii în vederea începerii analizei cât mai curând posibil”, a declarat Valentin Boldeiu, Coordonator al Departamentului pentru Fonduri Europene din cadrul UniCredit Bank.

    Dobânda maximală a facilităţilor este ROBOR 6M + 2% iar documentele de analiză în vederea obţinerii creditării specifice sunt istoricul de încasare a subvenţiilor şi cererea unică de plată depusă la APIA. În plus, UniCredit Bank oferă beneficiarilor de subvenţii APIA care au cont curent la bancă posibilitatea deschiderii unui cont special destinat încasării subvenţiilor, fără costuri suplimentare, cont nepurtător de dobânzi şi comisioane.

    În 2018, UniCredit Bank oferă finanţare pe baza cererii de plată anuale depuse la APIA în cuantum de până la 70% pentru clienţii existenţi şi de până la 60% pentru clienţii noi din valoarea următoarelor submăsuri:

    • Schema de Plată Unică pe Suprafaţă (SAPS), valoare estimată 96 euro/hectar;

    • Plata redistributivă (acordată gradual pentru primele 30 de hectare ale exploataţiei agricole), cu o valoare de 5 euro/hectar pentru primele 5 hectare şi de 48 euro/hectar pentru restul de 25 de hectare;

    • Plata pentru practici agricole benefice pentru climă şi mediu (“Plata pentru înverzire”), cu o valoare estimată de 60 euro/ hectar;

    • Măsura 13 – Plăţi pentru zonele care se confruntă cu constrângeri naturale sau cu alte constrângeri semnificative.

    În momentul seamnării Convenţiei cu APIA aferentă campaniei 2018 şi prezentării adeverinţei cu contul bancar al UniCredit Bank, valoarea finanţărilor va fi reîntregită până la procentul maxim prevăzut în Convenţie (80%).

  • Ieşean condamnat după ce a jucat ”la păcănele” banii europeni primiţi pentru fermieri

    Judecătorii din cadrul Tribunalului Iaşi au decis condamnarea lui Andrei Anti la doi ani şi şase luni de închisoare cu suspendare, pentru schimbarea, fără respectarea prevederilor legale, destinaţiei fondurilor obţinute din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei.

    Instanţa i-a impus lui Anti Andrei obligaţia de a urma un curs de calificare profesională. De asemenea, acesta va presta o muncă neplătită în folosul comunităţii în cadrul Primăriei comunei Butea, pe o perioadă de 70 de zile.

    Ieşeanul este obligat la plata sumei de 107.304 lei, au declarat, miercuri, magistraţii ieşeni.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Tarifele mari practicate de retaileri îi obligă pe fermierii români să livreze carne proaspătă direct la uşa clientului. Cum vi se par preţurile?

    Crescătorii de animale din România au început să li­vreze cutii cu carne proaspătă direct la uşa consuma­to­ru­lui final, în încercarea de a scăpa de taxa de raft impusă de retaileri, dar şi de intermediarii care pun presiune pe preţ.
     
    „Ne-am apucat să livrăm direct pentru că nu reuşeam să fim prezenţi în multe magazine, pentru a sări taxa de raft şi pentru a ajunge direct la clientul final. E complicat să ne facem magazine proprii. Vindem 5-10% din pro­ducţie prin livrări directe şi 90% prin marii comercianţi“, a spus Dan Spătaru, administratorul grupului de firme Meat Box, care creşte 18.000 de porci pe an în fermele proprii din judeţele Braşov şi Brăila.
     
    Preţul unei cutii cu carne de porc Meat Box începe de la 60 de lei pentru patru kilograme de carne şi ajunge la 180 de lei pentru 12 kilograme. Compania distribuie marfa folosind propria maşină, în Bucureşti şi în judeţele Ilfov şi Braşov.
     
    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Daea face lumină în cazul “Alege Oaia”: Din program s-a înţeles că e bine să mâncăm tot ce produce oaia

    “Eu n-am variante la «Alege oaia». Înseamnă că s-a înţeles din acest program că e bine să mâncăm tot ce produce oaia. Produce brânză? E bine s-o mâncăm, de altfel seara şi să n-o criticăm în fiecare zi de dimineaţă. Produce lână? Să luăm un pulover pe noi că ne ţine bine, ne încălzeşte. Dacă anul acesta, şi sunt convins că le produce pe toate şi le valorificăm noi pe toate, consumându-le noi în primul rând, este un succes al programului «Alege oaia» şi este şi un succes, în varianta dumitale (a jurnalistului – n.r.), «Alege mielul»”, a explicat ministrul Agriculturii, răspunzând la o întrebare despre oferta de pe piaţă de miei în perioada sărbătorile pascale de la începutul lunii aprilie.

    În cadrul aceleiaşi conferinţe, Petre Daea a mai anunţat că perioada în care fermierii pot depune cererile pentru a primi subvenţiile de la Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (1 martie-15 mai) nu va fi prelungită. El a făcut apel la primarii din România să ofere sprijin fermierilor în depunerea cererilor. De asemenea, el a adăugat că România ar putea absorbi peste 4,1 miliarde de euro din fonduri europene, prin Programul Naţional de Dezvoltare Rurală 2020.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Povestea capitalistului care a înfiinţat una dintre cele mai mari multinaţionale de inginerie şi electronică. A crescut într-o familie cu 12 copii – VIDEO

    Compania are o istorie de mai bine de un secol, începută datorită lui Robert Bosch. El s-a născut  în apropierea oraşului Ulm, aflat în sudul Germaniei. A fost cel de-al 11-lea din cei 12 copii ai unei familii de fermieri. Robert Bosch a studiat la o şcoală tehnică din orasul natal, iar apoi şi-a completat cunoştinţele cu un stagiu de ucenicie ca mecanic.
    A început să lucreze la 18 ani, fiind implicat în producţia echipamentelor electrice. A lucrat mai întâi pentru companii din Germania, iar, mai târziu, în Statele Unite ale Americii pentru Thomas Edison şi în Anglia. Bosch a învăţat însă tainele afacerilor de la fratele lui, Karl, care avea o companie de instalaţii pentru gaze şi apă în Köln.


    Bosch a înfiinţat propria companie, Atelierul pentru mecanică precisă şi inginerie electrică, împreună cu un asociat şi un ucenic, în 1886. A epuizat în scurt timp capitalul operaţional de 10.000 de mărci al firmei, parte a economiilor sale şi a moştenirii primite de la tatăl lui. A reuşit să menţină însă compania pe linia de plutire printr-un împrumut bancar.Electrificarea oraşului Stuttgart adusă de era industrială a fost un impuls important în creşterea afacerii. Totuşi, produsul care a adus succesul companiei a fost dispozitivul pentru aprindere cu magnetou creat de Bosch. Acesta a revoluţionat industria auto. Scopul magnetoului era generarea scânteii electrice necesare pornirii unui motor cu combustie internă. În 1901 Bosch deschidea propria fabrică, angajând 45 de salariaţi. Antreprenorul începuse încă din 1898 să îşi vândă produsele în alte ţări din Europa, mai întâi în Anglia, iar apoi în Franţa, Austria şi Ungaria. În Statele Unite ale Americii şi-a deschis primele departamente de vânzări în 1906, iar şase ani mai târziu a inaugurat acolo şi o fabrică. În acea perioadă, Bosch era şi unul dintre primii angajatori care introduceau ziua lucrătoare de opt ore. Până în 1913, compania sa a ajuns să vândă produsele pe toate continentele şi să genereze 88% din vânzări pe pieţe de export.


    Primul Război Mondial a fost un dezastru pentru Bosch, odată cu dispariţia pieţelor cheie ale companiei. După război însă, Bosch a lansat o serie de inovaţii în industria automotive – printre care claxonul electric, ştergătoarele de parbriz, injecţia diesel, sistemul pneumatic de frânare. Însă, odată cu criza economică din 1920, Bosch a iniţiat un proces de modernizare şi diversificare pentru a reduce dependenţa de această industrie. În câţiva ani, a transformat compania dintr-un furnizor de piese auto într-o multinaţională producătoare de produse electrice. Ultimii ani din viaţa lui Bosch au fost umbriţi de implicarea companiei în reînarmarea Celui de-al Treilea Reich. El şi asociaţii lui au susţinut rezistenţa în faţa regimului nazist şi au contribuit la salvarea angajaţilor evrei de la executare.

  • Un supermarket din România anunţă ieftinirea ouălor de la micii fermieri români, după intervenţia ministrului Agriculturii, Petre Daea

    Preţul pe ou ajunge astfel la aproximativ 0,66 lei. Cooperativa Agricolă „Ţara Mea” este o asociaţie a micilor fermieri români şi furnizează ouă în magazinele Kaufland.

    Preţul în creştere al ouălelor a fost discutat şi în şedinţa de Guvern de miercuri 22 noiembrie, cînd premierul Mihai Tudose l-a chestionat pe ministrul Agriculturii, Petre Daea, cu privire la scumpirea unor produse, afirmând că ”au început să circule caricaturi cu găini care-şi iau haine de blană, că s-au scumpit ouăle”.

    ”Dat fiind faptul că în piaţă preţurile la unele produse au crescut nejustificat, imediat am instituit la nivelul ministerului o echipă de control. De altminteri, ieri au intrat în dispozitiv toate instituţiile statului să verifice ce şi cum. Am făcut şi o adresă dlui preşedinte al Consiliului Concurenţei şi l-am rugat să intervină pentru că sunt elemente pe care noi nu le cunoaştem, dat fiind faptul că ele nu se justifică din punct de vedere al calculelor pe care le facem şi al logicii privind desfăşurarea procesului de producţie”, a declarat ministrul Petre Daea. El a mai spus că preţul ouălor la producător este de 36 de bani pe bucată.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • APIA a început plata în avans a subvenţiilor agricole

    Suma totală autorizată la plată este de 42,1 milioane de euro pentru un număr de 24.464 fermieri.

    „Precizăm că 28,59 milioane de euro se plătesc din Fondul European de Garantare Agricolă (FEGA), iar diferenţa de 13,51 milioane de euro din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR) şi cofinanţare de la bugetul naţional”, se arată într-un comunicat al APIA.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Scenariu de film: cu ce s-au întors doi tineri după ce au plecat cu 2,5 milioane de dolari în deşert

    Matt Scanlan ducea o viaţă liniştită în New York lucrând pe Wall Street, însă nu-i plăcea ceea ce făcea aşa că şi-a dat demisia. La o săptămână de la demisie, a primit un telefon de la prietenul său Diederik Rijsemus care se pregătea să meargă într-o călătorie în Mongolia. Deoarece Scanlan nu mai avea o slujbă a decis să meargă alături de prietenul lui.

    Au ajuns în Ulaanbaatar, capitala Mongoliei, şi s-au împrietenit cu un jurnalist american care se afla în regiune pentru a face reportaje despre fermierii din Mongolia. Aşa au ajuns să se împrietenescă cu doi localnici: Bodio şi Ishee. S-au înţeles bine şi cei doi mongolezi i-au invitat pe americani să le cunoască familia care trăia la ţară. S-au urcat într-o maşină şi au mers o zi şi o noapte, ca în basme, până când au ajuns la o fermă.

    A doua zi, Bodio şi Ishee le-au spus că abia peste o lună se întorc în Ulaanbaatar, iar cei doi fie încercau să-şi găsească singuri drumul prin deşert, fie aşteptau o lună. Timp de o lună au trăit alături de localnici şi acolo aflat că fermierii creşteau capre de la care se adună lâna de caşmir. Lâna se obţine la sfârşitul iernii prin pieptătănatul caprei de Caşmir, obţinându-se 150 de grame/animal.

    În timp ce produsele de caşmir se vând pentru foarte mulţi bani, fermierii obţineau doar o sumă foarte mică din această plăcintă. Cei doi au sesizat oportunitatea de a elimina intermediarii, cumpărând chiar ei lâna pentru a produce haine. Astfel, fermierii primeau mai mulţi bani, hainele de caşmir erau vândute mai ieftin, şi, bineînţeles, cei doi obţineau un profit frumos.

    Aveau nevoie de bani pentru a cumpăra lâna. “Aveam nevoie de 2,5 milioane de dolari pentru a cumpăra toată lâna de la toţi fermierii din regiune”, mărturiseşte Matt. 

    Întorşi la New York, cei doi au strâns banii într-un an, a transferat banii din New York în Ulaanbaatr, însă când a ajuns a aflat că nicio bancă nu-i va da suma totală odată, aşa că s-a plimbat la şase locaţii diferite pentru a scoate banii. Apoi au mers cu 2,5 milioane de dolari cash băgaţi în pungi de plastic în deşertul Gobi pentru a plăti fermierii. 

    Cu banii au cumpărat 60 de tone de caşmir, adică 23 de camioane pline. O parte din bani i-au strâns de pe Kickstarter şi obiectivul iniţial era de a strânge 20.000 de dolari şi să vândă pulovere cu 140-200 de dolari, dar proiectul a prins foarte bine şi au strâns 103,493 de dolari. Până la 2,5 milioane de dolari e cale lungă, iar cei doi nu au dezvăluit pentru presa americană de unde au obţinut banii. 

    Din cele 3 milioane de persoane care trăiesc în Mongolia, în jur de o treime sunt nomazi şi au grijă de cirezi de 250-1000 de animale, inclusiv de caprele care produc lână de caşmir. Nu au o casă şi se mută din loc în loc în funcţie de locurile de păscut pentru animale, potrivit Fast Company.

    Industria caşmirului a explodat, iar puloverele şi accesoriile realizate din caşmir sunt extrem de populare în SUA şi Europa. Produsele sunt foarte scumpe, însă fermierii din Mongolia nu au beneficiat de asta din cauza faptului că sunt foarte izolaţi. Negustorii vin la ei odată pe an şi cumpără caşmir pe care-l vând la fabrici. Potrivit lui Scanlan, comercianţii cumpără un kilogram de caşmir cu 20 de dolari pe care apoi îl vând cu 50. “Marginalizează munca pe care fermierii o depun şi cresc preţul arficial al materialului”, spune Scanlan pentru publicaţia Fast Company.

    Ei au plătit 31 de dolari per kilogram şi au mers cu materialele la fabrici în Italia, China şi chiar Mongolia pentru a putea fi transformate în pulovere, căciuli, mânuşi etc. 

    Habar nu aveau cum să facă haine aşa că au apelat la designer-ul Hadas Saar pentru producţia de haine. Aşa a apărut firma Haadam care produce haine din caşmir. Puloverele Naadam se vând cu un preţ de pornire de 99 de dolari şi ajung până la 200 de dolari, mult mai ieftin decât produsele Loro Piana, Brunello Cucinelli sau Portolano.

    Scăpând de intermediari, cei doi au reuşit să obţină o marje de profit mari, iar în 2016 venitul ajungea la 6 milioane de dolari.
    Naadam s-a angajat să investească 10% din profiturile companiei către programul al World Bank ce asistă fermierii în caz de dezastru natural. De exemplu, în iarna 2009, în Mongolia au murit 9,7 milioane de animale (22% din total), ceea ce a făcut ca PIB-ul ţării să scadă cu 1,6%.

     

     

     

  • Pariu pe export

    Opt fermieri, cu vârsta de până în 45 de ani, au mizat pe cartea antreprenoriatului şi au renunţat la statutul de angajaţi la Bucureşti şi Iaşi; ulterior, s-a mai alăturat un alt fermier, astfel încât numărul lor a ajuns la nouă. S-au asociat anul trecut şi cultivă acum nouă plantaţii de cătină certificate ecologic sau în proces de obţinere a acestui certificat. Plantaţiile sunt răspândite în mai multe judeţe din România, localizate în zone neinundabile şi fertile. Împreună, acestea alcătuiesc cea mai mare cultură de cătină ecologică din România, totalizând o suprafaţă de peste 80 de hectare. „Nu ne-a fost uşor să înfiinţăm această cooperativă, pentru că legea cooperaţiei nu este foarte cunoscută şi este dificil să găseşti expertiză în piaţă pentru întocmirea întregii documentaţii. În plus, sunt câteva legi cu completări ulterioare în legislaţie apărute pe parcursul mai multor ani. Am studiat toată legislaţia şi, cu ajutorul unor avocaţi, după şase luni de dezbatere, am reuşit să finalizăm actele de înfiinţare”, a declarat Mădălina Giurescu, membru fondator al Cooperativei Agricole Bio Cătina.

    Suprafeţele deţinute de Cooperativă se găsesc în Vâlcea, Dâmboviţa, Vaslui, Buzău, Olt, Constanţa, Suceava, Arad şi Călăraşi; conform fondatoarei, Cooperativa Bio Cătina deţine cea mai mare suprafaţă de cătină ecologică din România, în timp ce restul pieţei este fărâmiţată în suprafeţe de la 5 la 30 ha. Cooperativa primeşte din ce în ce mai multe cereri de aderare, iar în acest ritm, Giurescu estimează că până la finele lui 2018 suprafeţele cultivate vor însuma 200 ha, dublu faţă de anul acesta. „Este important să creştem, pentru că astfel obţinem o putere de negociere mult mai mare cu marii procesatori şi, deci, condiţii comerciale mult mai avantajoase. Una este să negociezi vânzarea unui TIR cu marfă şi alta este să negociezi 10-20 TIR-uri. Volumul şi constanţa în calitate atrag cu totul alte condiţii comerciale”, explică reprezentanta asociaţiei.

    În ceea ce ţine de estimările financiare, fondatoarea ţine să precizeze că recoltarea nu s-a încheiat încă, iar cantitatea de cătină obţinută diferă de la o fermă la alta în funcţie de anul plantaţiei. Mai mult, anul acesta a fost unul dificil pentru fructe, iar cătina din diferite zone geografice ale ţării a fost afectată de îngheţul din luna martie. În plus, o parte dintre membrii cooperatori nu au recoltat anul acesta, ei urmând să între pe producţie în septembrie 2018. Recolta de anul acesta va fi valorificată fie în toamna aceasta, fie în primăvara lui 2018, când preţul cătinei va înregistra o creştere importantă. „Condiţia este să ai capabilităţi de păstrare în condiţii adecvate, iar pentru cătină asta înseamnă camere frigorifice la -20 grade sau uscătoare de mari dimensiuni pentru deshidratare”, adaugă fondatoarea asociaţiei.

    În acest an, întreaga producţie a cooperativei pleacă mai cu seamă spre ţări scandinave; urmează negocierile cu clienţi interesaţi din piaţa asiatică, dar şi din Germania, Ungaria, şi alte ţări. „Piaţa din Europa este importantă şi ea, însă presiunea pe preţ este un impediment important”, spune Giurescu, care argumentează că preţul pe piaţa europeană este de aproximativ 2.000 de euro pe tona de cătină. „Scopul nostru este să dezvoltăm pieţe noi. Ne gândim ca în viitor să ne dezvoltăm şi în zona de procesare, eventual prin atragerea de fonduri europene, completate de investiţii proprii. Astfel, vom putea aduce o valoare adăugată mai mare membrilor asociaţiei, prin preluarea întregii lor producţii de cătină la un preţ mai mare, care să le ofere o profitabilitate mai bună”, detaliază Mădălina Giurescu planurile de viitor ale cooperativei.

    Investiţia totală în cultura de cătină, la nivelul tuturor membrilor fondatori, depăşeşte 800.000 de euro, iar fermierii speră să-şi amortizeze investiţia după cea de-a treia recoltă, în 2020. În legătură cu acest aspect, Giurescu ţine să precizeze: „Aş dori să dărâm mitul profitabilităţii uriaşe şi peste noapte din culturile de cătină. Sunt multe speculaţii pe internet în privinţa profitabilităţii mari în astfel de culturi, însă vă pot spune că lucrurile nu stau chiar aşa.” În primul rând, explică ea, este nevoie de investiţii foarte mari, de ordinul zecilor sau chiar sutelor de mii de euro, pentru a asigura facilităţile de condiţionare, sortare şi păstrare a fructelor, sisteme de irigaţii, utilaje şi echipamente etc., fără de care investiţia în cultura propriu-zisă nu are rost. „Investiţia mare aici este şi nu în înfiinţarea unui hectar de cătină, care are într-adevăr un cost investiţional relativ mic, de aproximativ 5.000 euro pe hectar”, spune fondatoarea. În plus, puţini ştiu că recoltarea cătinei se face prin separarea ramurilor de fruct, metoda congelării rapide; astfel, prin tăierea ramurilor se obţine o recoltă o dată la doi ani ori se poate recolta jumătate într-un an şi cealaltă jumătate în anul următor, decalând culturile. Aşadar, fie se înregistrează venituri din doi în doi ani, fie jumătate din totalul productiv anual. „Calculele de rentabilitate trebuie să ţină cont de aceste realităţi. Deci, iată că lucrurile nu stau chiar aşa cum citim pe internet, ci au o cu totul şi cu totul altă dinamică”, adaugă Giurescu.

  • „Fermierii din vestul României angajează muncitori din Ungaria. Am forţat plecarea a trei milioane (poate 4) de români în 27 de ani, un milion doar în ultimul deceniu”

    Pe Facebook, Teodor Baconschi a scris: Fermierii din vestul României angajează muncitori din Ungaria. Ne lipsesc pe piaţa muncii economişti, IT-şti şi medici. Am forţat plecarea a trei milioane (poate 4) de români în 27 de ani, un milion doar în ultimul deceniu.
    Suntem însă numeroşi, aşa că vor exista vectori care să aducă robotizarea industriei (câtă e) şi să decupleze o nouă generaţie de la realitate, prin căşti VR cumpărate din pensii mici.

    Partidele nu au doctrine şi programe asumate, aşa cum duc lipsă de legitimitate intelectuală: piaţa ideilor va rămâne pe FB, între micro-comunităţi civice variabil polarizate. Numai autostrăzi nu avem şi nu vom avea: e prea multă corupţie şi n-o poţi diminua decât prin prosperitate şi prevenţie, prin educaţie şi autolimitare spirituală, nu prin telejustiţialismul care a băgat totul în ceaţă.

    Vorba unui demnitar: ”să judece opinia publică”…