BusinessMagazin

Tag: fericire

  • De ce dacă muncim mai mult nu înseamnă că muncim mai bine

     „Angajaţii care lucrează pentru o perioadă lungă de timp nu doar că sunt obosiţi sau stresaţi, reducându-şi astfel productivitatea, dar creşte şi probabilitatea de erori, accidente şi boli care impun anumite costuri angajatorilor”, spune John Pencavel, autorul studiului.  „Automat un  om fericit lucrează mai bine; când suntem fericiţi, prin serotonină şi alţi hormoni, automat simţit că putem să facem mai multe lucruri, ne asumăm mai multe responsabilităţi, avem poftă de viaţă, energie, creativitate, ave, noi idei, putem să eficientizăm tot ceea ce facem şi să obţinem rezultate mult mai rapid” remarcă psihologul Andra Tănăsescu.  Ea oferă exemplul angajaţilor din ţări precum Franţa, Anglia, Polonia, unde pauzele de masă şi încheierea programului la 18 sunt respectate cu stricteţe. „Stilul românesc este să preluăm 200 de sarcini pentru că simţim că putem şi da, putem într-adevăr până la punctul în care simţim că de dor spatele, capul şi poate ajungem la afecţiuni mult mai grave.” Andra Tănăsescu recomandă angajaţilor care suferă de astfel de simptome să îşi ia câteva zile libere în care să se deconecteze total de muncă, iar dacă nu reuşesc acest lux, să înceapă cu alocarea a câte o oră pe zi unui lucru pe care le place să îl facă – un curs de dans, de pictură, lectură, muzică etc.. „Astfel se eliberează hormoni în corp care duc la o stare de bine, se eliberează energie şi chef de viaţă.”  „Este foarte important ca fiecare să îşi gestioneze ce are de făcut într-un mod eficient pentru că tendinţa multor persoane este de a începe cinci lucruri odată, în acelaşi timp, iar astfel poate scădea eficienţa şi randamentul – implicarea în mai multe proiecte înseamnă că energia se disipează şi niciunul din lucrurile respective nu este dus la bun sfârşit. Ar fi ideal ca fiecare dintre sarcini să fie terminate pe rând, cu câte o pauză între acestea. Ne este mai uşor astfel să dozăm atenţia, energia şi efortul.”

     

     

     

  • Cine este domnul Angela Merkel, bărbatul din spatele CELEI MAI PUTERNICE FEMEI din Europa

    Joachim Sauer, în vârstă de 68 de ani, este soţul cancelarului german şi pare fericit să rămână un ilustru necunoscut în afara domeniului său de activitate, fiind profesor de chimie cuantică la Universitatea din Berlin. El nu vorbeşte niciodată cu presa şi apare foarte rar în public cu soţia sa, scrie ONE.

    Joachim Sauer s-a născut pe 19 aprilie 1949, în orăşelul Hosena în Germania Democrată. A cunoscut-o pe Merkel în 1981. Ea avea 27 de ani şi tocmai obţinuse diploma universitară în fizică. El avea 32 de ani şi preda la Academia de Ştiinţe din Berlin. Amândoi erau căsătoriţi. Căsătoria Angelei cu Ulrich Merkel, tot un absolvent de fizică, s-a încheiat cu un divorţ în 1985. Căsnicia lui Sauer cu o chimistă s-a încheiat în 1983, când el a decis să părăsească apartamentul cuplului.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

     

  • Cea mai fericită adolescentă din lume: tatăl său i-a organizat o petrecere de 6 milioane de dolari – GALERIE FOTO

    Aniversarea de 15 ani a adolescentei Maya Henry nu a fost una obişnuită: organizată într-un complex de 20.000 de metri pătraţi în San Antonio, Texas, petrecerea a costat nu mai puţin de 6 milioane de dolari. Spaţiul a fost decorat cu cireşi înfloriţi, pereţi de trandafiri şi fântâni.

    Tatăl fetei, avocatul Thomas J. Henry, a contractat serviciile unei companii de organizări evenimente din New York. Firma a pus la dispoziţie 150 de oameni pentru a asigura desfăşurarea fără cusur a petrecerii.

    Lista de invitaţi a numărat 600 de persoane, iar sărbătorita şi-a exprimat satisfacţia pe reţelele sociale: “A fost o noapte minunată, pe care nu o să o uit niciodată. Le mulţumesc celor care au participat dar mai ales părinţilor mei, care mi-au împlinit toate dorinţele.”

    Sursă foto: Daily Mail

  • Restaurantul care vinde cea mai scumpă supă din lume

    Este vorba de restaurantul Niu Ba Ba din Taiwan unde se servesc 8 tipuri de supe de vită cu tăieţei, cu preţul de pornire de 16 dolari. Totuşi supa de vită cu tăieţei prezidenţială costă nu mai puţin de 325 de dolari.

    Patronul restaurantului justifică preţurile mari prin utilizarea celor mai bune bucăţi de carne de vită importate din SUA sau Australia.

    Resturantul a fost înfiinţat în 1990, iar până în 2007 preţul supei prezidenţiale era decis de clienţi. “Întrebam clienţii cât valorează supa. Mulţi au fost dispuşi să plătească şi 10.000 de dolari taiwanezi (aprox 333 de dolari)”, a spus patronul.

    Pentru a prinde un loc în micuţul local (18-20 de locuri) este recomadă rezervarea cu două zile înainte.

  • Ce pensie URIAŞĂ are femeia care a condus ani la rând Oriflame în România: “Am avut un salariu imens”

     În condiţiile în care pensiile în România sunt foarte mici, cele mai multe dintre ele, există şi români fericiţi care pot trăi liniştiţi. printre ei, se numără şi una dintre cele mai cunoscute persoane din spaţiul public autohton.

    Este vorba despre Monica Tatoiu, cea care a condus ani la rând Oriflame în România şi care, la 59 de ani şi-a depus actele de pensionare. Este un român fericit căci nu are motive de îngrijorare, deoarece pensia pe care o va lua, lunar, este una uriaşă.
     
    Femeia de afaceri va primi aproape 10.000 de lei pensie, după 15 ani în care a cotizat sume imense către Fondul de Pensii.
     
    “Mi-am depus actele pentru a mă pensiona. Am pensie 9.800 de lei. Am cotizat, timp de 15 ani, cu peste 4000 de euro la pensie, lunar. Am avut un salariu imens. Eu nu voi avea viaţă de pensionară, voi continua să muncesc”, a spus Monica Tatoiu, la Antena Stars.
     
    “Am avut un salariu de 10.000 de euro. Am muncit mult şi am făcut banii cu greu. Mi-am uitat şi copilul sub birou. De aceea, nu arunc cu banii. Nu stau la hoteluri de cinci stele şi nu mănănc la restaurante de fiţe. La noi, inspectorii ar închide acele localuri, cvare fac grătar în uşa toaletei. Am maşină de 14.000 de euro, nu de 50.000, pentru că tot acolo mă duc cu ea, la piaţă! Cumpăr bilete de avion în avans, cu discount de 60 la sută. Acum am o pensie de 9.700 de lei. Şi când eram profesoară de matematică, eu câştigam bine. Făceam meditaţii. Luam cam 1000 de dolari. Din primul meu salariu mi-am luat un inel cu diamante de 1.300 de lei”, a declarat Monica Tatoiu la un post de televiziune, potrivit Click.
     

     

  • Topul vânzărilor de carte din vară

    Pe a treia poziţie se află tot Jojo Moyes, cu volumul „După ce te-am pierdut”

    Irina Binder, cu„Insomnii”, a fost autoarea română preferată, clasându-se pe poziţia a patra în vânzările de peste vară. Tot în top 10 a mai intrat şi Andrei Ciobanu cu volumul său „Suge-o, Andrei!”.

    „Îmi pare rău, sunt aşteptată”, scrisă tot de autoarea franceză Agnes Martin-Lugand, dar şi „În ape adânci” a Paulei Hawkins, lecturi preferate de doamne, se situează şi ele în clasamentul celor mai apreciate zece titluri.

    Locul al nouălea este ocupat de volumul „Spovedania unui preot ateu”, scriere controversată semnată cu pseudonimul Ion Aion şi lansată pe piaţă în luna mai a acestui an.

    Clasamentul este completat de „Aviatorul”, ultimul roman al scriitorului rus Evgheni Vodolazkin, apărut recent pe rafturile cu carte din România.

  • Oraşul unde nu ai voie să mori sau cel construit într-o piatră: care sunt CELE MAI CIUDATE 12 aşezări omeneşti din lume – GALERIE FOTO

    12. Oraşul în care nu poţi muri

    Oraşul Longyearbyen, Svalbard, un teritoriu insular în Oceanul Arctic, este una dintre cele mai nordice aşezări din lume şi un loc în care, oficial, nu puteţi muri. Există un cimitir în oraş, dar nu a fost folosit în 70 de ani. Motivul este clima îngheţată, care împiedică descompunerea corpurilor moarte şi le face o atracţie pentru animalele sălbatice. Persoanele care sunt susceptibile de a muri în curând sunt transportate în Norvegia cu avionul.

     

    11. Oraşul aflat pe teritoriul a două ţări

    Oraşele împărţite între două ţări sunt un fenomen mai frecvent decât credeţi, dar acesta este cel mai neobişnuit dintre ele. Büsingen am Hochrhein este un oraş german aflat în Elveţia. Din punct de vedere economic, face parte din Elveţia, dar din punct de vedere administrativ, face parte din Germania. Büsingen am Hochrhein este singurul oraş german unde francul elveţian este monedă principală şi are două coduri poştale: una elveţiană şi una germană. Cetăţenii folosesc atât numere de telefon elveţiene, cât şi germane. FC Büsingen este singura echipă germană care joacă în campionatul elveţian.

     

    10. Oraşul „iadului”

    Statul Michigan, Statele Unite ale Americii, este un loc unde puteţi găsi „Iadul” la orice colţ, mai exact, cuvântul englez „Hell”. Asocierea acestuio cuvânt cu oraşul este incertă, dar locuitorii oraşului sunt fericiţi să-şi susţină imaginea infernală. Turiştii sunt fericiţi să se fotografieze cu panourile „Bine aţi venit în iad” pe fundal, iar magazinele de suveniruri locale profită de beneficiile „iadului”.

    9. Un oraş austro-chinez

    Chinezii sunt cunoscuţi pentru abilitatea de a copia foarte bine un lucru, chiar şi oraşele întregi. Pentru a-şi conferi şansa de a călători fără a părăsi ţara, aceştia au decis să refacă satul austriac Hallstatt. Biserica a fost construită mai întâi, urmată de străzi, care arată exact ca cele originale. Mai mult,  piaţa imobiliară din Hallstatt, China, este mai scumpă decât în ​​cel austriac.

    8. Ultimul oraş liber

    Slab City este un oraş californian populat în principal vagabonzi, pensionari şi cei care nu au unde să meargă. Oamenii trăiesc aici în remorci şi în hambare improvizate, fără apă, electricitate sau adrese. De asemenea, lipsesc utilităţile publice, precum şi taxele şi chiriile. Toate acestea suna ca o multime de inconveniente, dar multi dintre cei care au fost aici spun ca este de fapt un loc foarte confortabil. Localnicii îl numesc „ultimul oraş liber din America”.

    7. Oraşul peşteră

    Matmata din sudul Tunisiei este un oraş mulţi trăiesc în locuinţe subterane. În anii 1970, aici s-au construit case la suprafaţă, dar mulţi localnici preferă să locuiască în casele lor tradiţionale. Fanii Star Wars vor recunoaşte acest loc ca fiind casa lui Luke Skywalker.

    6. Tot oraşul sub un singur acoperiş

    Întregul oraş din Whittier, Alaska, este situat în clădirea cu 14 nivele a unei foste unităţi militare. Aceasta găzduieşte, pe lângă locuinţe,  toate magazinele, o secţie de poliţie, un spital şi o biserică. Scopul a fost economia la încălzire, pentru că vremea este rece şi vântură aproape tot anul. Populaţia oraşului numără doar 220 de persoane.

  • Orădeanul care a intrat în afaceri cu o discotecă improvizată, a inventat DVD-ul şi a devenit unul dintre cei mai bogaţi români din Silicon Valley

    În vârstă de 61 de ani, George Haber este renumit pentru că a pus bazele mai multor companii de succes în Silicon Valley, printre care şi CompCore Multimedia, ce a dezvoltat tehnologia rularii de filme pe computer şi care a evoluat in asa-numitul standard DVD. Potrivit profilului său de LinkedIn, motto-ul său este  ”Dacă ceva poate fi făcut în software, va fi făcut”, iar traseul său antreprenorial indică faptul că i-a fost fidel acestuia. Antreprenorul a strâns o avere în Statele Unite ale Americii, estimata la o suta de milioane de dolari, care i-a adus reputatia de cel mai bogat roman din Silicon Valley si, probabil, din intreaga America.

    În prezent, George Haber este managing partner al Cresta Fund şi fondator & preşedinte al Crestatech. Una dintre investiţiile fondului este evenVoice, o aplicaţie ce le permite utilizatorilor să îşi exprime părerea despre produsele pe care le folosesc, opiniile fiind trimise direct companiilor vizate, iar Crestatech este compania din spatele tehnologiei TV Smart Tuner.

    George Haber a povestit despre debutul său antreprenorial pentru Business Magazin în 2006, în cadrul unuia dintre primele sale interviuri acordate presei româneşti. Haber a povestit cum prima afacere a făcut-o în Oradea, în anii ‘70  şi consta într-o afacere mică, de ocazie. Era, pe vremea aceea, elev în clasa a XI-a şi cânta, alături de câţiva prieteni, printre care Adrian Pintea – devenit între timp actor – într-o trupă de rock. Într-o seară de vineri, s-a trezit fără trupa. Adrian Pintea plecase din oraş, iar toboşarul fusese luat în armată. Şi-a adus de-acasa magnetofonul şi câteva benzi şi a încropit o discotecă, prima din Oradea.

    Pe lângă câştiguri de aproximativ 100 de lei pe seară – ”bani serioşi pe vremea aia”, discoteca orădeana a însemnat pentru George Haber şi altceva: o primă lecţie improvizată de afaceri. Privind retrospectiv, a realizat că atunci a înţeles prima dată că nu banii aduc fericirea, ci fericirea aduce bani. ”Daca le dai oamenilor ce vor şi îi faci fericiţi, se pot face şi bani”, declara Haber în interviul acordat Business Magazin. Discotecile pe care le-a organizat în liceu şi facultate l-au învăţat că ”banii adevăraţi îi faci când clienţii se întorc la tine” – iar clienţii se întorc numai daca ”le oferi ceva plăcut şi interesant”. Ca om de afaceri adevărat avea să se desăvârşească mult mai târziu, în Silicon Valley, în anii ’90.

    Haber s-a născut în 1954 într-o familie de evrei marcată de experienţa devastatoare a Holocaustului: mama lui supravieţuise Auschwitz-ului, iar tatăl, electrician, fu-sese deportat într-un lagăr din Ucraina. În adolescenţa a învăţat, de la ei, ”cea mai valoroasă lectie”, una pe care spunea că n-o va uita niciodata: aceea ca ”poţi să iei cu tine doar ceea ce inveti si stii” – că obiectele nu sunt ”pentru totdeauna”. Şi tot în adolescenţă a ieşit la iveală şi înclinaţia lui spre inginerie, dacă se poate numi aşa dezmembrarea unui televizor – primul din cartier, mândria familiei Haber. Toţi vecinii le treceau pragul ”să se uite la televizor”, pâna într-o bună zi când George l-a desfăcut.  Domnul Haber i-a spus fiului atât: ”Tu l-ai desfăcut, tu îl pui la loc!”. Aventura s-a încheiat cu happy-end, după câteva zile, dar experienţa s-a dovedit folositoare: Haber a reuşit sa-şi construiască propriile amplificatoare şi difuzoare, indispensabile pentru cariera de rocker. 

    După ce anii de liceu s-a sfârşit,  George a plecat în Israel, descris de Haber drept primul şoc căruia Haber a trebuit să îi facă faţă. ”Dintr-un copil cu zeci de prieteni şi bani, am ajuns un analfabet care nu stia sa vorbeasca, sa citeasca si nu intelegea mentalitatea locala.” A trecut insa peste asta si s-a inscris, in cele din urma, la o facultate tehnica israeliana, Technion, locul in care a inteles ca, la urma urmei, Israelul e plin de oameni asemenea lui. S-a mutat apoi intr-un camin studentesc si viata lui a redevenit frumoasa. Doar ca in week-end, cand colegii plecau acasa, la familiile lor, ramanea din nou singur. ”Si asa am ajuns sa deschid si in Haifa, in Israel, cea mai de succes discoteca. Veneau la dans cate o mie de oameni, iar Haber era omul-discoteca: el facuse amplificatoarele, el crease orgile de lumini si tot el era, fireste, si DJ-ul.”

    Si-a cunoscut sotia tot la discoteca, in Haifa – pe atunci ea era studenta la arhitectura. Dupa un stagiu militar de doi ani in armata israeliana, ca ofiter de aviatie, a acceptat, fara sa se gandeasca prea mult, o oferta de munca in California, unde i s-a nascut, un an mai tarziu, cel de-al doilea copil, o fetita. A trebuit sa mai treaca insa cinci ani pana cand George Haber sa inceapa constructia primei sale companii importante. CompCore Multimedia a inceput cu investitie zero si a ajuns sa dezvolte o tehnologie, familiara tuturor in prezent: rularea de filme pe computer, care, in timp, a evoluat in asa-numitul standard DVD. ”Pot sa spun cu mana pe inima ca DVD-ul a fost, in parte, dezvoltat de noi”, spunea Haber, care califica drept ”extraordinara” experienta de a crea o companie din nimic, de a o extinde si de a o aduce in pozitia de ”lider mondial, care a participat la crearea celui mai popular mod de rulare a filmelor”.

    CompCore ajusese, la sfarsitul anilor ‘90, suficient de interesanta pentru a fi scoasa la vanzare. A cumparat-o Zoran, care continua sa fie un important furnizor de tehnologie pentru divertismentul digital, cu 80 de milioane de dolari. Haber detinea, in momentul tranzactiei, 40% din actiunile CompCore, primul sau start-up de succes. 

    Dupa CompCore a urmat GigaPixel, al doilea start-up. De data aceasta a început cu o investiţie de sase milioane de dolari investiti de partenerii de la Silicon Graphics. Compania, infiintata in 1997, producea procesoare grafice vandute in placi grafice si in console de jocuri, precum PlayStation. GigaPixel a negociat cu Microsoft sa furnizeze tehnologia necesara pentru placa grafica a X-Box. Cu aceasta ocazie, Microsoft a investit in companie 15 milioane de dolari. In 2000, 3DFx a cumparat compania pentru 180 de milioane de dolari. Haber avea in momentul tranzactiei 30% din companie.

    Mobilygen a fost preşedinte al companiei care produce tehnologie multimedia pentru telefoanele mobile si pentru player-ele muzicale de tipul iPod pentru care a atras investitii de 15 milioane de dolari (2000-martie 2006).

    În prezent, George Haber este managing partner al Cresta Fund şi fondator & preşedinte al companiei Crestatech. Pe piata locala, Haber a contribuit  la una dintre cele mai importante tranzacţii realizate de antreprenorii IT din România, respectiv achiziţia companiei locale Interakt Online de către gigantul american Adobe Systems în anul 2006, fiind membru în boardul Interakt din aprilie 2004 până în octombrie 2006. Potrivit profilului său de LinkedIn, antreprenorul de origine română a mai fost şi membru în boardul companiei Avangate şi adviser pentru Bitdefender timp de trei ani (până în 2008).

     

  • Orădeanul care a intrat în afaceri cu o discotecă improvizată, a inventat DVD-ul şi a devenit unul dintre cei mai bogaţi români din Silicon Valley

    În vârstă de 61 de ani, George Haber este renumit pentru că a pus bazele mai multor companii de succes în Silicon Valley, printre care şi CompCore Multimedia, ce a dezvoltat tehnologia rularii de filme pe computer şi care a evoluat in asa-numitul standard DVD. Potrivit profilului său de LinkedIn, motto-ul său este  ”Dacă ceva poate fi făcut în software, va fi făcut”, iar traseul său antreprenorial indică faptul că i-a fost fidel acestuia. Antreprenorul a strâns o avere în Statele Unite ale Americii, estimata la o suta de milioane de dolari, care i-a adus reputatia de cel mai bogat roman din Silicon Valley si, probabil, din intreaga America.

    În prezent, George Haber este managing partner al Cresta Fund şi fondator & preşedinte al Crestatech. Una dintre investiţiile fondului este evenVoice, o aplicaţie ce le permite utilizatorilor să îşi exprime părerea despre produsele pe care le folosesc, opiniile fiind trimise direct companiilor vizate, iar Crestatech este compania din spatele tehnologiei TV Smart Tuner.

    George Haber a povestit despre debutul său antreprenorial pentru Business Magazin în 2006, în cadrul unuia dintre primele sale interviuri acordate presei româneşti. Haber a povestit cum prima afacere a făcut-o în Oradea, în anii ‘70  şi consta într-o afacere mică, de ocazie. Era, pe vremea aceea, elev în clasa a XI-a şi cânta, alături de câţiva prieteni, printre care Adrian Pintea – devenit între timp actor – într-o trupă de rock. Într-o seară de vineri, s-a trezit fără trupa. Adrian Pintea plecase din oraş, iar toboşarul fusese luat în armată. Şi-a adus de-acasa magnetofonul şi câteva benzi şi a încropit o discotecă, prima din Oradea. Pe lângă câştiguri de aproximativ 100 de lei pe seară – ”bani serioşi pe vremea aia”, discoteca orădeana a însemnat pentru George Haber şi altceva: o primă lecţie improvizată de afaceri. Privind retrospectiv, a realizat că atunci a înţeles prima dată că nu banii aduc fericirea, ci fericirea aduce bani. ”Daca le dai oamenilor ce vor şi îi faci fericiţi, se pot face şi bani”, declara Haber în interviul acordat Business Magazin. Discotecile pe care le-a organizat în liceu şi facultate l-au învăţat că ”banii adevăraţi îi faci când clienţii se întorc la tine” – iar clienţii se întorc numai daca ”le oferi ceva plăcut şi interesant”. Ca om de afaceri adevărat avea să se desăvârşească mult mai târziu, în Silicon Valley, în anii ’90.

    Haber s-a născut în 1954 într-o familie de evrei marcată de experienţa devastatoare a Holocaustului: mama lui supravieţuise Auschwitz-ului, iar tatăl, electrician, fu-sese deportat într-un lagăr din Ucraina. În adolescenţa a învăţat, de la ei, ”cea mai valoroasă lectie”, una pe care spunea că n-o va uita niciodata: aceea ca ”poţi să iei cu tine doar ceea ce inveti si stii” – că obiectele nu sunt ”pentru totdeauna”. Şi tot în adolescenţă a ieşit la iveală şi înclinaţia lui spre inginerie, dacă se poate numi aşa dezmembrarea unui televizor – primul din cartier, mândria familiei Haber. Toţi vecinii le treceau pragul ”să se uite la televizor”, pâna într-o bună zi când George l-a desfăcut.  Domnul Haber i-a spus fiului atât: ”Tu l-ai desfăcut, tu îl pui la loc!”. Aventura s-a încheiat cu happy-end, după câteva zile, dar experienţa s-a dovedit folositoare: Haber a reuşit sa-şi construiască propriile amplificatoare şi difuzoare, indispensabile pentru cariera de rocker. 

    După ce anii de liceu s-a sfârşit,  George a plecat în Israel, descris de Haber drept primul şoc căruia Haber a trebuit să îi facă faţă. ”Dintr-un copil cu zeci de prieteni şi bani, am ajuns un analfabet care nu stia sa vorbeasca, sa citeasca si nu intelegea mentalitatea locala.” A trecut insa peste asta si s-a inscris, in cele din urma, la o facultate tehnica israeliana, Technion, locul in care a inteles ca, la urma urmei, Israelul e plin de oameni asemenea lui. S-a mutat apoi intr-un camin studentesc si viata lui a redevenit frumoasa. Doar ca in week-end, cand colegii plecau acasa, la familiile lor, ramanea din nou singur. ”Si asa am ajuns sa deschid si in Haifa, in Israel, cea mai de succes discoteca. Veneau la dans cate o mie de oameni, iar Haber era omul-discoteca: el facuse amplificatoarele, el crease orgile de lumini si tot el era, fireste, si DJ-ul.”

    Si-a cunoscut sotia tot la discoteca, in Haifa – pe atunci ea era studenta la arhitectura. Dupa un stagiu militar de doi ani in armata israeliana, ca ofiter de aviatie, a acceptat, fara sa se gandeasca prea mult, o oferta de munca in California, unde i s-a nascut, un an mai tarziu, cel de-al doilea copil, o fetita. A trebuit sa mai treaca insa cinci ani pana cand George Haber sa inceapa constructia primei sale companii importante. CompCore Multimedia a inceput cu investitie zero si a ajuns sa dezvolte o tehnologie, familiara tuturor in prezent: rularea de filme pe computer, care, in timp, a evoluat in asa-numitul standard DVD. ”Pot sa spun cu mana pe inima ca DVD-ul a fost, in parte, dezvoltat de noi”, spunea Haber, care califica drept ”extraordinara” experienta de a crea o companie din nimic, de a o extinde si de a o aduce in pozitia de ”lider mondial, care a participat la crearea celui mai popular mod de rulare a filmelor”.

    CompCore ajusese, la sfarsitul anilor ‘90, suficient de interesanta pentru a fi scoasa la vanzare. A cumparat-o Zoran, care continua sa fie un important furnizor de tehnologie pentru divertismentul digital, cu 80 de milioane de dolari. Haber detinea, in momentul tranzactiei, 40% din actiunile CompCore, primul sau start-up de succes. 

    Dupa CompCore a urmat GigaPixel, al doilea start-up. De data aceasta a început cu o investiţie de sase milioane de dolari investiti de partenerii de la Silicon Graphics. Compania, infiintata in 1997, producea procesoare grafice vandute in placi grafice si in console de jocuri, precum PlayStation. GigaPixel a negociat cu Microsoft sa furnizeze tehnologia necesara pentru placa grafica a X-Box. Cu aceasta ocazie, Microsoft a investit in companie 15 milioane de dolari. In 2000, 3DFx a cumparat compania pentru 180 de milioane de dolari. Haber avea in momentul tranzactiei 30% din companie.

    Mobilygen a fost preşedinte al companiei care produce tehnologie multimedia pentru telefoanele mobile si pentru player-ele muzicale de tipul iPod pentru care a atras investitii de 15 milioane de dolari (2000-martie 2006).

    În prezent, George Haber este managing partner al Cresta Fund şi fondator & preşedinte al companiei Crestatech. Pe piata locala, Haber a contribuit  la una dintre cele mai importante tranzacţii realizate de antreprenorii IT din România, respectiv achiziţia companiei locale Interakt Online de către gigantul american Adobe Systems în anul 2006, fiind membru în boardul Interakt din aprilie 2004 până în octombrie 2006. Potrivit profilului său de LinkedIn, antreprenorul de origine română a mai fost şi membru în boardul companiei Avangate şi adviser pentru Bitdefender timp de trei ani (până în 2008).

     

  • Răspunsul la această întrebare îţi va decide viitorul

    Indiferent dacă eşti angajat sau dacă eşti la conducerea unei companii trebuie să-ţi pui următoarea întrebare, scrie Jackelyn Ho, fondatoare a Arrival Gym, ce oferă cursuri de fitness, într-un articol Inc.com

    Mă face sluba fericit? Nu trebuie ca jobul să-ţi aducă satisfacţie 100% în fiecare zi, dar trebuie ca fericirea să facă parte din fundaţia a ceea ce faci. Este normal să ai zile mai puţin bune, dar dacă jobul, compania pe care o conduci nu te face să le povesteşti tuturor cu ceea ce te ocupi atunci este timpul să cauţi ceva care să facă asta.

    Atunci când eşti fericit la job depui mai mult efort la birou, iar şansele de succes cresc. Atunci când nu eşti pasionat de muncă toată lumea va vedea asta. Asta este valabil în special antreprenorilor care trebuie să fie entuziasmaţi de produsul la care lucrează.