BusinessMagazin

Tag: faliment

  • CITR vine cu un raport devastator despre falimentul City Insurance

    Printre cauzele operaţionale care au dus la falimentul City Insurace se numără un deficit semnificativ, de 1,2 ml.d lei, rezultat din vânzarea poliţelor sub tariful notificat cu scopul de a creşte cota de piaţă, după cum reiese din analiza activităţii City Insurance în perioada 2018-2021, potrivit informaţiilor transmise de reprezentanţii CITR, lichidatorul judiciar al City Insurance.

    “Avem astăzi, la finalizarea unei analize complexe, o mai mare claritate asupra elementelor care au determinat cel mai răsunător faliment de pe piaţa asigurărilor. Mai sunt etape de parcurs până când vom putea considera încheiat acest dosar, care mi-aş dori să fie folosit, peste ani, drept studiu de caz din care să extragem cu toţii învăţăminte valoroase. Avem însă obligaţia să înţelegem cum s-a ajuns în această situaţie endemică pentru a evita repetarea ei. Mai departe, vom formula cererile de atragere a răspunderii pentru demersurile care au condus la falimentul City şi instanţele competente vor putea acţiona în consecinţă”, a transmis Paul-Dieter Cîrlănaru, CEO al CITR.

    În ceea ce priveşte pierderile suplimentare ale companiei, suma se ridică la 422 mil. lei, care au fost generate de faptul că City Insurance nu a efectuat demersuri pentru recuperarea creanţelor din reasigurar, în timp ce alte 54 de mil. lei au fos tpierderi din incapacitatea societăţii de a recupera creanţele din regrese.

    Pierderile City Insurance se adâncesc şi din neplata la timp a daunelor, cee ace a dus la plăţi de penalităţi şi cheltuieli de executare de peste 45 mil. lei, iar pierderile constante la nivelul filialelor din Grecia şi Italia pe perioada 2017-2021 au creat un deficit de 185 mil. lei.

    “CITR a stabilit, de asemenea, deficienţe în legătură cu gestionarea fondurilor băneşti. Astfel, City Insurance a achitat dobânzi şi comision de succes în valoare de 147 milioane lei, aferente unor împrumuturi de la acţionarul majoritar şi de la o companie străină, împrumuturi care nu au fost folosite de către companie. La acestea se adaugă pierderi de 57 de milioane de lei generate de nerecuperarea unor împrumuturi acordate societăţii afiliate City Invest & Management”, au mai spus reprezentanţii CITR.

    Alte surse de pierderi sunt reprezentate de unele tranzacţii imobiliare cu terenuri achiziţionate la valori ridicate, în perioada 2012 – 2014, care ulterior au fost vândute la preţuri inferioare în perioada 2019-2020, rezultând de aici o diferenţă de 42,6 mil. lei.

    Din punctul de vedere al răspunderii, CITR a identificat atragerea răspunderii a celor care au cauzat falimentul City Insurance.

    „În ceea ce priveşte atragerea răspunderii a celor care au cauzat falimentul City Insurance, potrivit articolului 268 din Legea Insolvenţei, judecătorul sindic poate dispune ca prejudiciul să fie suportat de membrii organelor de conducere şi/ sau supraveghere din cadrul societăţii, precum şi de orice altă persoană care a contribuit la starea de insolvenţă a debitorului prin săvârşirea uneia din faptele prevăzute expres de lege”, au mai adăugat reprezentanţii CITR.

    Lichidatorul judiciar a identificat incidenţa mai multor cazuri de antrenare a răspunderii prevăzute de legea 85/2014, după cum urmează:

    • au dispus în interes personal continuarea unei activităţi care conduceau în mod vădit societatea de asigurare/reasigurare la încetarea de plăţi
    • au folosit activele şi/sau creditele societăţii de asigurare/reasigurare în interes propriu şi al altor persoane.
    • au ţinut o contabilitate fictivă, au facilitat dispariţia unor documente contabile sau nu au ţinut contabilitatea potrivit legii
    • au deturnat ori au ascuns o parte din activul societăţii de asigurare/reasigurare sau au mărit în mod fictiv pasivul acesteia.
    • au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura societăţii de asigurare/reasigurare fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăţi
    • au întocmit situaţii financiare anuale, alte situaţii contabile ori raportări, cu nerespectarea prevederilor legale
    • în cadrul acţiunilor interne de verificare, nu au identificat şi/sau nu au sesizat, din culpa acestora, faptele care au condus la fraude şi/sau la o gestiune defectuoasă a patrimoniului societăţii de asigurare/reasigurare.

  • Cum se împarte piaţa asigurărilor auto obligatorii. După un faliment şi o ieşire din piaţă, companiile îşi reaşază RCA-ul în portofolii

    ♦ Euroins a fost liderul pieţei RCA 5 din ultimii 10 ani ♦ Începutul anului 2022 aduce pentru principalii jucători rămaşi pe zona RCA cote de piaţă de două, chiar trei ori mai mari decât la finalul anului 2021 ♦ După falimentul City Insurance, companiile Allianz-Ţiriac, Groupama şi Grawe au preluat cote semnificative din piaţa RCA la începutul anului 2022 ♦ Uniqa Asigurări, un jucător minor pe piaţa RCA, a ieşit la finalul anului trecut ♦ Odată cu un număr mai restrâns al jucătorilor pe piaţă, Axeria Iard, un nou jucător francez, s-a decis să intre pe piaţa RCA.

    În ultimul deceniu, piaţa asigurărilor obligatorii auto din România a trecut prin multe transformări, printre care trei falimente, ieşirea din piaţă a unor jucători, iar acum companiile rămase îşi regândesc strategia pentru această linie de business.

    Piaţa asigurărilor RCA, care în 2021 a ajuns la subscrieri de 5,95 mld. lei, un record atât din perspectiva primelor subscrise, cât şi a ritmului de creştere de 50%, a rămas cu 8 asigurători care activează pe acest segment din 11 câţi erau în urmă cu un deceniu.

    Dintre cei 8 jucători care sunt avizaţi de Autoritatea de Supraveghere Finan­ciară (ASF) să vândă poliţe RCA, Axeria Iard este un nou jucător francez care a decis să intre pe piaţa RCA din România la finalul anului 2021.

    Deşi anul 2022 aduce schimbări în ceea ce priveşte asigurătorii care vând poliţe RCA, dar şi reaşezarea cotelor de piaţă, anul 2021 reprezentat un punct de cotitură pentru piaţa RCA, fiind anul în care liderul pieţei asigurărilor şi cel mai dominant jucător de pe piaţa RCA, City Insurance, a intrat în faliment, iar în acelaşi timp un alt jucător, Uniqa Asigurări, a decis să iasă din piaţa RCA.

    De-a lungul ultimilor 10 ani, asigură­torii care au rămas activi pe piaţa RCA sunt Euroins, Allianz-Ţiriac, Groupama, Omniasig, Asirom, Grawe şi Generali. Dintre aceştia, urmărind evoluţia cotelor de piaţă pe zona RCA, doar Euroins, Allianz-Ţiriac şi Grawe au înregistrat o creştere a cotei de piaţă în ultimul deceniu, în timp ce restul jucătorilor au înregistrat o scădere a cotelor de piaţă.

    Unul dintre motivele pentru care companiile de asigurări fie au început să se distanţeze de zona RCA, observându-se în evoluţia cotelor de piaţă, fie au ieşit cu totul din piaţă sau au intrat în faliment este legat de pierderile care sunt asociate acestei linii de business printr-o rată a daunei combinată de peste 100%. Doar în ultimii 6 ani piaţa RCA a avut parte de trei falimente mari, Astra Asigurări, Carpatica Asig şi City Insurance. Deşi segmentul RCA pare a fi o gaură neagră în portofoliile companiilor de asigurări, el reprezintă unul dintre cele mai dominante segmente din întreaga piaţă a asigurărilor, cu peste 40% pondere în totalul subscrierilor din 2021.

    Euroins România, acum noul lider al pieţei RCA după falimentul City Insurance, şi-a triplat cota de piaţă în ultimul deceniu, ajungând în anul 2021 la o cotă de piaţă de aproape 36%, iar în prima lună din 2022 a debutat cu o cotă de peste 37%. În ciuda faptului că Euroins a fost mereu pusă în acelaşi colţ cu City Insurance, compania a reuşit să evite o serie majoră de probleme printr-o creştere succesivă de capital, intrarea Băncii Europene de Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD) în acţionariatul grupului şi o încercare de reorientare şi către alte segmente de business. Cu toate acestea, linia principală de business din portofoliul său rămâne zona de asigurări auto în proporţie de 96%, fapt care se observă prin evoluţia cotei de piaţă pe segmentul RCA.

    În ultimul deceniu, cota de piaţă a Euroins pe zona RCA a fluctuat în perioada 2012-2020, dar începând cu 2021 se vede clar tendinţa de creştere a cotei de piaţă. Acest lucru nu reprezintă o surpriză, având în vedere că cel puţin în perioada 2017-2021 compania oferea al doilea cel mai mic preţ la poliţele RCA, după City Insurance. În mod natural, mentalitatea populaţiei fiind de orientare către cel mai mic preţ în detrimentul altor factori precum calitatea serviciilor, Euroins a fost imediat luat ca următoarea opţiune după prăbuşirea City Insurance.

    Cu toate acestea, începând cu data de 17 septembrie 2021, momentul în care ASF a decis să retragă autorizaţia de funcţionare a City Insurance şi a anunţat promovarea cererii de deschidere a procedurii de faliment împotriva companiei, piaţa RCA a intrat într-o zonă a incertitudinii, iar actorii pieţei au reacţionat printr-o prudenţă ridicată. Această prudenţă s-a manifestat printr-o creştere bruscă a preţurilor la poliţele RCA.

    Deşi cotele de piaţă din 2021 a jucătorilor din zona RCA au scăzut raportat la anul 2012, faţă de 2020 sau chiar faţă de 2019, se observă mai multe creşteri la companii precum Allianz-Ţiriac, Groupama, Asirom şi Grawe, în ciuda reticenţelor pe care majoritatea jucătorilor o aveau în ceea ce priveşte piaţa RCA.

    Allianz-Ţiriac, care acum este al doilea cel mai mare jucător pe zona asigurărilor RCA, şi-a menţinut o implicare relativ constantă de-a lungul ultimului deceniu, cota de piaţă fluctuând în jurul intervalului de 7% – 9%. Pe de altă parte, anul 2021 şi începutul anului 2022 arată o creştere semnificativă ieşită din tipar pentru Allianz-Ţiriac pe zona RCA, ceea ce înseamnă că apetitul pentru această linie de business a crescut mai mult ca niciodată.

    În ceea ce priveşte Groupama, compania a avut trei mari vârfuri a cotei de piaţă pe zona RCA în perioada 2012-2021, respectiv o cotă de 9,30% în 2012, 7% în 2016 şi 9,08% în 2021. Cu toate acestea, cea mai mare creştere a cotei de piaţă a fost în anul 2021, când Groupama a înregistrat o triplare, de la 2,97% în 2020, la 9,08% în 2021. Avansul cotei de piaţă a continuat pentru companie şi în prima lună din 2022, ajungând să deţină o cotă de piaţă de peste 14%.

    Faţă de Allianz-Ţiriac şi Groupama, companii ale căror cotă de piaţă s-a amplificat substanţial după falimentul City Insurance, Omniasig a rămas la un nivel modest de 5,39% în anul 2021. Raportat la anul 2012, Omniasig şi-a înjumătăţit cota de piaţă, compania fiind pe un trend descendent al cotei din anul 2018. Pe de altă parte, primele trei luni din 2022 au adus o cotă de piaţă de peste 7%.

    Grawe, o companie care şi-a început prezenţa pe piaţa RCA în anul 2017, a captat în ultimii cinci ani o cotă din piaţa RCA de 3,9%, fiind pe un trend ascendent. După falimentul City Insurance, prima lună din 2022 au adus pentru companie o cotă de piaţă de 11%, ceea ce înseamnă că Grawe şi-a propus să devină un jucător mult mai activ pe zona RCA, acesta fiind un moment propice pentru o propulsare pe acest segment.

    În ceea ce priveşte Generali, prezenţa companiei pe piaţa RCA a fost la un nivel a cotei de piaţă de sub 5% în ultimul deceniu, cu excepţia anului 2016, când societata a depăşit uşor nivelul de 5%. În perioada 2016-2020, trendul a fost unul descedent în ceea ce priveşte cota de piaţă pe zona RCA a companiei, iar anul 2021 a adus o creştere relativ mică de circa 1 punct procentual. Faţă de restul jucătorilor care activează pe segmentul RCA, prima lună din 2022 au adus cea mai mică cotă din piaţa RCA pentru Generali, respectiv 1,27%.

    În ultimii 10 ani, piaţa asigurărilor RCA şi-a triplat volumul primelor brute subscrise, atingând un nivel record de 5,95 mld. lei în 2021. Astfel, dominanţa pieţei asigurărilor de segmentul RCA a continuat şi s-a intensificat în anul 2021, ajungând la o pondere de 41%, comparativ cu 34,5% în 2020, din volumul total al primelor brute subscrise de întreaga piaţă.

     

  • Doctorul de afaceri: care este cea mai bună soluţie prin care să îţi salvezi afacerea de la faliment

    După 20 de ani de analize financiare ale companiilor din România, Alice Ionescu a ajuns la concluzia că şi în cazul evoluţiei unei afaceri se pot aplica principii similare medicinei. Astfel, cel mai bun remediu împotriva falimentului este, la fel ca în cazul unei boli, prevenţia.

     

    Ca multe alte afaceri, doctorbusienss.ro, a luat naştere după ce fondatoarea platformei a identificat o nevoie nefructificată încă: după ce a efectuat analize financiare de peste 20 de ani, ea a observat că cele mai multe dintre problemele unei afaceri sunt conştientizate doar când apar blocaje pe fluxurile de cash. „Cauzele acestor blocaje sunt ori înţelese prea târziu ori deloc. Dacă anterior ar fi existat atenţie asupra situaţiei financiare a afacerii, problemele ar fi putut fi evitate. Văzându-le şi conştientizând aceste probleme, iei măsuri la timp, nu laşi să se înrăutăţească lucrurile. Experienţa mi-a arătat că orientarea pe controlul şi înţelegerea situaţiei financiare a dus la redresarea companiilor.” Alice Ionescu este de părere că, dacă antreprenorii ar evalua stabilitatea financiară a firmelor lor, creanţele şi datoriile la sfârşitul fiecărei luni, ar putea evita un potenţial blocaj. În realitate însă, există firme în care cifra de afaceri şi volumul încasărilor reprezintă singurele informaţii privind situaţia în care se află compania.

    Conform fondatoarei doctorbusiness.ro, există antreprenori care nici nu cer balanţa contabilă a firmei, întrucât nu o pot înţelege. În acest context, ea spune că a reuşit să implementeze sisteme de raportare managerială, să creeze obiceiuri sănătoase de urmărire rapidă a celor mai importante şi sensibile aspecte ale businessului. „Cu alte cuvinte, am reuşit să mut o parte din atenţia pe care antreprenorul o are pentru dezvoltarea firmei către zona financiară, făcându-i să înţeleagă că lucrurile sunt foarte simple atunci când ai claritate. Pentru că, până la urmă, fără o bază sănătoasă, nu poţi merge mai departe”, adaugă ea. Pe lângă afişarea rezultatelor legate de performanţa firmei (venituri, cheltuieli, profit), aplicaţia realizează, totodată, o radiografie a stabilităţii patrimoniului (datorii, stocuri, creanţe) şi un diagnostic al stării de sănătate, acoperind aici nivelul de îndatorare, capacitatea de plată şi capitalul de lucru. Odată cu intrarea pe pagina principală a site-ului, antreprenorul poate încărca balanţa lunară, urmând să primească în câteva secunde un raport de analiză de 20-30 de pagini de informaţii, grafice, recomandări, explicaţii. Poate observa astfel starea de sănătate a firmei prin 14 indicatori de performanţă prezentaţi într-o metodă „semafor”: verde – afacere sănătoasă, galben – stare de oboseală şi roşu – nevoie de tratament. Un beneficiu notabil al platformei este că antreprenorii pot rămâne anonimi, nefiind nevoie de codul CUI sau numele companiei. „Nu-mi place cuvântul faliment. Eu ajut companiile să fie profitabile şi stabile financiar. DoctorBusiness.ro este şi un sfătuitor care pune degetul pe rană şi oferă soluţii pentru stabilizare. Raportul generat de aplicaţie evidenţiază punctele forte şi vulnerabilităţile (…) Nu trebuie să fi făcut ASE-ul ca să înţelegi raportul de analiză financiară”, crede Alice Ionescu.

    Astfel, mottoul companiei pare a fi „să previi este mai bine decât să constaţi”, în vreme ce antreprenorii pot vedea cheltuielile care afectează cifra de afaceri, distanţa faţă de obiectivul propus în fiecare lună şi o lungă serie de vulnerabilităţi. Deşi provocările companiilor sunt cât se poate de diverse, simptomul este mereu acelaşi: lipsa de cash. Totuşi, cel mai des întâlnite probleme constau în achiziţia de active din banii de capital de lucru, estimarea incorectă a costurilor pe produse şi costurilor fixe, un nivel scăzut de productivitate şi creanţele neîncasate la scadenţă şi negarantate, unele cauze fiind neurmărirea scadenţei, mai degrabă decât lipsa de cash a clientului. „Neurmărirea stocurilor este o cauză foarte des întâlnită, ca şi lipsa unui responsabil pentru stocurile firmei. Sunt multe companii cu lipsuri in gestiune, necorelând acest lucru cu faptul că pe acolo se scurge o parte din profitul acumulat”, observă Alice Ionescu. Ea adaugă că antreprenorii se confruntă, între timp, cu probleme care ţin de garanţii neacordate clienţilor, cu valori mai mari decât profitul proiectului şi neurmărirea scadenţei lor.

    În consecinţă, o firmă cu multe astfel de proiecte şi fără o linie de finanţare rămâne în scurt timp fără capital de lucru. Aici se mai adaugă, de asemenea, corelarea defectuoasă dintre momentul achiziţiei şi cel al producţiei şi, într-un final, lipsa de planificare a companiei – de la buget, producţie şi  vânzări la cash flow, prioritizarea sarcinilor şi faptul că strategia nu este cunoscută de toată echipa. În ceea ce priveşte profilul firmelor care au descărcat o analiză financiară a afacerii lor pe doctorbusiness.ro, cifrele de afaceri sunt cuprinse între 55.000 şi 350 de milioane de lei, iar obiectul lor de activitate poate fi dedus din structura de costuri şi de patrimoniu. Astfel, doctorbusiness.ro interacţionează cu firme de producţie (cu active multe şi costuri cu materiile prime), companii de IT (cu o pondere accentuată a salariilor în cifra de afaceri şi active necorporale), firme de comerţ online (cu costuri mari de promovare) şi companii care oferă servicii de transport (cu mari cheltuieli de combustibil). „Din păcate, deoarece antreprenorii români încă trăiesc cu frica amenzilor de la ANAF, atenţia majorităţii contabililor este către bugetul de stat, ceea ce este un lucru foarte bun. Însă, către bugetul antreprenorului nu se mai uită nimeni. Există încă în companiile româneşti conversaţii între contabili şi antreprenori care se rezumă la «cât avem de plată TVA/impozit», «am făcut OP-urile pentru salarii», «nu mi-aţi adus documentele»”, explică Alice Ionescu. Ea susţine că, deşi fiecare companie are modelul şi particularităţile ei de business, la nivel macro, toate au aceleaşi scopuri traduse în cifre: vânzări, profit, cash şi stabilitate financiară. În contextul actual, marea provocare a doctorbusiness.ro constă în expunerea cât mai concisă a produsului în faţa antreprenorilor. Până acum, investiţiile platformei sunt reprezentate de costurile de promovare şi dezvoltare, de la analiză, programare la testare şi design. Antreprenoarea şi-a propus ca aplicaţia să ajungă la pragul de 10.000 de utilizatori până la finalul anului.

    Însă, în final, ce îi diferenţiază, mai exact, pe antreprenorii de succes de cei care au dat greş sau care încă se chinuie să îşi ducă businessul pe noi culmi? „Să dai greş se întâmplă. S-a întâmplat şi celor care au acum afaceri de succes. Nu eşecul este problema, ci renunţarea. Cred că e nevoie de un întreg «pachet» care să asigure succesul: încredere, îndrăzneală, muncă, consecvenţă, claritate şi hotărâre.” Alice Ionescu a început analiza financiară într-o companie de producţie, perioadă în care a început să se „joace” cu automatizările, creând un program care afişa în timp real profitul produselor în funcţie de variaţiile de preţ la materii prime. A urmat apoi un job în cadrul unei firme de comerţ, unde a văzut prima dată un ERP (enterprise resource planning), la a cărui configuraţie şi-a adus raportul, obţinând rapoarte de management particularizate pe modelul de business şi pe nevoia de informare a antreprenorului. Cea mai mare experienţă spune că a dobândit-o,  însă, în compania UTI, unde a învăţat să pună rapid la punct un sistem de raportare financiară şi bugetare, iar de şapte ani lucrează ca freelancer. „Închei prin a spune că motorul unui business sunt vânzările. Însă pe palierul următor stă administrarea eficientă a resurselor. Daca ai vânzări, este imposibil să nu obţii profit. Tot ce trebuie să faci este să ai o atenţie constantă pe situaţia financiară”, a conchis Alice Ionescu.

  • Adrian Vasilescu, BNR: O temă mereu nouă: restructurarea

    Asocierea conceptelor „restructurare şi faliment”, în recenta analiză a economiei româneşti făcută de Consiliul de Conducere al BNR, este parte a tabloului celor patru tipuri de politici – monetară, fiscală, salarială şi de restructurare – aflate în proces neîncetat de influenţare şi  potenţare reciprocă, de optimizări si fortificări. De impulsuri puternice având nevoie, cu prioritate, politica de restructurare. Pentru că, de-a lungul multor ani,  a suferit fracturi grave şi încetiniri, multe din cauze obiective, dar şi mai multe legate de eschive şi justificări subiective.

    Cuvântul restructurare, cu rezonanţe istorice, a fost rostit întâia oară în România, într-un cadru oficial, acum mai bine de 150 de ani – la 10 mai 1866.  Când, depunându-şi jurământul ca domnitor al ţării unite, Carol I a vorbit despre nevoia de restructurare a societăţii româneşti. De atunci, deceniu după deceniu, imperativul restructurării a pus pe jar forţele sociale şi politice din ţară. Fără ca astăzi, după atâta amar de vreme, să putem trage linie şi să contabilizăm nu încheierea acestui proces – pentru că restructurarea nu are sfârşit – ci finalizarea unor capitole, care să ne fi proiectat în competiţia economică globală pe un loc la care ne-ar fi îndreptăţit resursele! Cea mai importantă fiind capitalul uman!

    Încă de atunci, dar mai cu seamă pe măsură ce statul român a cunoscut modernizări semnificative, problema restructurării a impus rezolvări complexe, de ordin tehnologic, economic, politic, social, psihologic şi -important! – de ordin juridic. Sub acest din urmă aspect, Codul Comercial Român de la 1887 este un exemplu edificator, pentru că s-a dovedit atât de modern încât  şi astăzi numeroase prevederi din prima lui ediţie îşi menţin actualitatea.

    Astăzi, chiar dacă în dezbaterea geopolitică teama de deglobalizare a urcat până la vârful FMI, fiind îndreptăţită, competiţia economică globală supravieţuieşte. Şi cea europeană, de asemenea. La nivelul Uniunii Europene, cu deosebire, României i se pretinde – pentru a fi un activ şi nu un pasiv în competiţia economică – nu doar să îndeplinească criteriile nominale privind optimizarea inflaţiei, dobânzii pe termen lung, datoriei publice, deficitului bugetar şi cursului de schimb! I se pretinde mai mult, să facă paşi mai mari în asigurarea convergenţei reale, cu criteriul ei de forţă – PIB pe locuitor la paritatea standard a puterii de cumpărare. În aceste împrejurări, dacă vrem să primim cândva biletul de intrare în zona euro, abordarea interdisciplinară în politica de restructurare nu mai poate fi amânată. În aceste vremuri complexe, când până şi unei mici firme cu câţiva lucrători, ca să devină competitivă, i se pretinde  un stil managerial apropiat de cel al unei multinaţionale, restructurarea implică un mix de soluţii: financiare, tehnologice, de organizare a muncii.

    Desigur, imperativul restructurării este prezent în întreaga noastră viaţă economică, atât în companiile de producţie, cât şi în cele de servicii. Fără să existe în acest sens vreo lege dintre acelea subiective, scrise de oameni.  Există însă o lege a competiţiei – de fapt o legitate obiectivă,  ignorată de cele mai multe firme româneşti – care obligă la eficienţă. Când însă firmele clachează şi ajung în încetare de plăţi, atunci intervine legea subiectivă… pentru a-i apăra pe creditori. Acesta este principalul motiv pentru care – şi nu de azi-de ieri, ci încă din 1887, când a intrat în vigoare Codul Comercial Român – dreptul a impus un tampon de impact înainte ca o firmă să ajungă în faliment: obligativitatea unei tranziţii!  A  unui timp în care firma ce a clacat  să-şi aleagă calea: se pregăteşte pentru a-şi relua viaţa economică normală sau dispare din piaţă. Acesta este timpul pentru restructurare. Insolvenţa! Ea are rolul de baraj în calea falimentului. 

    Tratamentul insolvenţei, aşa cum a fost gândit în Codul Comercial din 1887 şi cum s-a menţinut în serii succesive de legi, până în zilele noastre, prevede două episoade ca şanse de salvare a companiilor care ajung în dezechilibru financiar: 1) planul de restructurare şi 2) restructurarea efectivă. Aceste două faze constituie firul roşu al insolvenţei începând din 1887 şi până azi. Fără să fie însă asigurat şi un fir continuu de susţinere practică la nivelul cerut de prevederile legale. Dacă poziţiile de judecător sindic şi de administrator judiciar au fost şi sunt, de regulă, bine acoperite de jurişti din rândul instanţelor judecătoreşti şi dacă, în aceeaşi  măsură, corpul practicienilor în insolvenţă asigură aplicarea corectă a legilor în materie de insolvenţă, au rămas mereu neacoperite partiturile esenţiale de dincolo de sfera dreptului.

    Societatea românească, indiferent care au fost motivele – lipsă de resurse ori neînţelegerea în profunzime a rolului insolvenţei – nu a pregătit practicieni specializaţi în restructurare. Nu avem un corp de manageri cu experienţă recunoscută, cu blazon, care să ajute companiile în dificultate să-şi revigoreze sursele de bani. Şi, mai mult, să înţeleagă ei înşişi că restructurarea de succes nu înseamnă să propună disponibilizări în masă, ci să vină cu soluţii pentru păstrarea sau convertirea locurilor de muncă. Esenţa restructurării este nu doar evitarea falimentului prin simpla reorganizare a activităţii debitorului, ci restructurarea conducerii, eficientizarea structurii funcţionale, pregătirea companiei pentru o relaţie optimă cu bănci care să aibă încredere să-i acorde împrumuturi. Ceea ce ar însemna, în ultimă instanţă, asigurarea unor perspective de redresare care să depăşească inclusiv deficienţele existente în piaţa internă a muncii.

    Deseori, planurile de restructurare încep cu intenţii şi se sfârşesc cu promisiuni. Firesc ar fi însă să înceapă cu propuneri concrete şi să se sfârşească prin reactivarea surselor de bani. Să înceapă, deci, cu tabloul concret al nevoilor de bani, nu doar pentru a-şi achita datoriile, ci şi pentru a-şi continua activitatea. Şi să se încheie cu proiecţia realistă a modalităţilor prin care compania insolventă să producă bani pentru toate aceste nevoi. Iar aşa cum sunt planurile va fi şi restructurarea.

  • Povestea FALIMENTULUI care a zguduit România din temelii. Milioane de români au avut de suferit şi nimeni nu a fost găsit vinovat

    City Insurance, compania de asigurări care a fost liderul întregii pieţe a asigurărilor din România din anul 2017 până în 2021, a ajuns într-un final, aşa cum majoritatea jucătorilor din piaţă credeau că se va întâmpla, să se prăbuşească. Dar cum a trecut o astfel de companie prin filtrul reglementărilor şi al cerinţelor din piaţă ajungând să conducă asigurările româneşti în doar câţiva ani?

    Totul a început cu data de 31 martie 1998, data la care societatea City Insurance a fost înfiinţată. Ulterior, în anul 2008, City Insurance a primit autorizare pentru a putea activa şi în Italia, iar în 2013 şi în Grecia. Între timp, activitatea companiei a fost în principal bazată pe zona asigurărilor RCA şi a asigurărilor de garanţii.

    În 2007, City Insurance era printre jucătorii mici din piaţă, cu subscrieri de 3,5 milioane de lei. Ce este important de observat este evoluţia acestor subscrieri. În anul 2008, volumul subscrierilor a ajuns la 9 milioane de lei, însemnând aproape o triplare faţă de anul anterior, iar în 2009, primele subscrise au depăşit 28 de milioane de lei, însemnând o nouă triplare a volumului subscrierilor.

    Această metodă de subscriere agresivă şi captare a pieţei a fost baza pe care City Insurance a ajuns la volume ale subscrierilor din ce în ce mai mari, creşterile fiind în acelaşi timp unele semnificative. Numai din anul 2009 până în anul 2021, cota de piaţă a companiei s-a majorat de 64 de ori, în timp ce subscrierile companiei au crescut de 700 de ori în 14 ani. Deşi evoluţia companiei poate părea spectaculoasă, City Insurance a întâmpinat prima oară probleme legate de lichiditate în anul 2016, motiv pentru care a trebuit să vină cu un plan de redresare pe care să îl realizeze conform cerinţelor ASF.

    „În acel moment, City Insurance şi-a asumat anumite obligaţii de restabilire a obligaţiilor economice atât prin aducerea de sume suplimentare, cât şi prin obţinerea unor mecanisme de garantare. Aspectul pus în discuţie acolo a fost dezechilibrul între suma pe care trebuia să o acopere din poliţă şi activul de care beneficia. Ieşirea din redresare s-a făcut pe baza angajamentelor pe care City şi le-a luat”, a explicat Paul-Dieter Cîrlănaru, CEO al CITR, lichidatorul judiciar al City Insurance, desemnat odată cu decizia oficială din partea Tribunalului Bucureşti din 9 februarie 2022 de a intra în faliment. Astfel, pe baza unor promisiuni pe care City Insurance şi le-a asumat, ASF a aprobat ieşirea companiei din redresare.

    Acest lucru nu a făcut decât să îi permită asigurătorului să îşi continue drumul, scopul rămânând acelaşi, captarea agresivă a pieţei, practicând în acelaşi timp printre cele mai mici tarife pe zona asigurărilor RCA. Unul din motivele pentru care în prezent, preţurile poliţelor RCA au crescut semnificativ, unele companii dublând sau chiar triplând tarifele, a fost politica de dumping a preţurilor pe care City Insurance a folosit-o de-a lungul evoluţiei sale pe piaţă. Această practică a presupus setarea celor mai mici preţuri dintre jucătorii care activau în zona asigurărilor RCA pentru a putea capta cât mai mulţi clienţi şi a subscrie un volum cât mai mare. Prin urmare, restul jucătorilor nu aveau de ales şi ajungeau să îşi asume riscuri mai mari pentru a putea concura cu City Insurance.

    După mai bine de patru ani în care City Insurance s-a aflat printre cele mai mari companii de asigurări din piaţă, dar mai ales pe segmentul RCA, asigurătorul s-a prăbuşit într-un final în anul 2021. Mai exact, pe data de 17 septembrie 2021 ASF i-a retras autorizaţia de funcţionare a companiei, a constatat starea de insolvenţă şi a demarat promovarea procedurii de faliment împotriva City Insurance. Cu toate acestea, până în acel moment, City Insurance a fost sancţionată în repetate rânduri de-a lungul timpului. Numai în perioada 2014-2021, valoarea cumulată a amenzilor pe care ASF le-a impus companiei a fost de 18,7 mil. lei, valorile cele mai mari fiind înregistrate în anul 2021, anul în care City Insurance s-a prăbuşit.

    Ce se întâmplă în culisele celui mai mare faliment din asigurări?

    Ulterior, pe lângă zona asigurărilor RCA, unde City Insurance avea peste 3,1 milioane de clienţi înainte de a intra în faliment, compania avea şi o expunere semnificativă din zona asigurărilor de garanţii. Astfel, în prezent, masa credală constituită ca urmare a falimentului City Insurance a strâns 1.600 de creditori, care s-au înscris pentru a-şi recupera datoriile de la companie.

    Valoarea expunerii calculată de CITR pe baza înscrierilor creditorilor este de 8,4 miliarde de lei. Printre cei mai mari creditori ai City Insurance se numără FGA cu o expunere de peste 2 miliarde de lei, CNAIR cu 1,55 mld. lei, RAJA Constanţa, cu aproape 1 mld. lei şi BCR cu aproape 800 mil. lei. „Mecanismul falimentului are ca scop lichidarea a tot ce există în patrimoniu.

    Cu siguranţă, şi nu va fi primul caz, în care disponibilităţile nu vor acoperi datoriile. Când nu mai există active şi sume de recuperat sau litigii pe rol, se radiază şi compania dispare. În ceea ce priveşte sumele rămase, dacă în urma finalizării raportului se identifică persoane responsabile, acestea trec printr-un proces în instanţă, apoi devin sentinţe executorii care se îndreaptă către persoanele responsabile pentru sumele care se constată că este o legătură de cauzalitate între faptele respective şi prejudiciul pe care l-au creat. Dar şi în această situaţie există perspectiva reală ca acestea să rămână sume neacoperite”, susţine Paul-Dieter Cîrlănaru.

    CITITI AICI MATERIALUL INTEGRAL

  • Radiografia celui mai mare faliment recent din istoria României, care a zguduit ţara din temelii, afectând milioane de oameni

    City Insurance, compania de asigurări care a fost liderul întregii pieţe a asigurărilor din România din anul 2017 până în 2021, a ajuns într-un final, aşa cum majoritatea jucătorilor din piaţă credeau că se va întâmpla, să se prăbuşească. Dar cum a trecut o astfel de companie prin filtrul reglementărilor şi al cerinţelor din piaţă ajungând să conducă asigurările româneşti în doar câţiva ani?

     

    Totul a început cu data de 31 martie 1998, data la care societatea City Insurance a fost înfiinţată. Ulterior, în anul 2008, City Insurance a primit autorizare pentru a putea activa şi în Italia, iar în 2013 şi în Grecia. Între timp, activitatea companiei a fost în principal bazată pe zona asigurărilor RCA şi a asigurărilor de garanţii.

    În 2007, City Insurance era printre jucătorii mici din piaţă, cu subscrieri de 3,5 milioane de lei. Ce este important de observat este evoluţia acestor subscrieri. În anul 2008, volumul subscrierilor a ajuns la 9 milioane de lei, însemnând aproape o triplare faţă de anul anterior, iar în 2009, primele subscrise au depăşit 28 de milioane de lei, însemnând o nouă triplare a volumului subscrierilor.

    Această metodă de subscriere agresivă şi captare a pieţei a fost baza pe care City Insurance a ajuns la volume ale subscrierilor din ce în ce mai mari, creşterile fiind în acelaşi timp unele semnificative. Numai din anul 2009 până în anul 2021, cota de piaţă a companiei s-a majorat de 64 de ori, în timp ce subscrierile companiei au crescut de 700 de ori în 14 ani. Deşi evoluţia companiei poate părea spectaculoasă, City Insurance a întâmpinat prima oară probleme legate de lichiditate în anul 2016, motiv pentru care a trebuit să vină cu un plan de redresare pe care să îl realizeze conform cerinţelor ASF.

    „În acel moment, City Insurance şi-a asumat anumite obligaţii de restabilire a obligaţiilor economice atât prin aducerea de sume suplimentare, cât şi prin obţinerea unor mecanisme de garantare. Aspectul pus în discuţie acolo a fost dezechilibrul între suma pe care trebuia să o acopere din poliţă şi activul de care beneficia. Ieşirea din redresare s-a făcut pe baza angajamentelor pe care City şi le-a luat”, a explicat Paul-Dieter Cîrlănaru, CEO al CITR, lichidatorul judiciar al City Insurance, desemnat odată cu decizia oficială din partea Tribunalului Bucureşti din 9 februarie 2022 de a intra în faliment. Astfel, pe baza unor promisiuni pe care City Insurance şi le-a asumat, ASF a aprobat ieşirea companiei din redresare.

    Acest lucru nu a făcut decât să îi permită asigurătorului să îşi continue drumul, scopul rămânând acelaşi, captarea agresivă a pieţei, practicând în acelaşi timp printre cele mai mici tarife pe zona asigurărilor RCA. Unul din motivele pentru care în prezent, preţurile poliţelor RCA au crescut semnificativ, unele companii dublând sau chiar triplând tarifele, a fost politica de dumping a preţurilor pe care City Insurance a folosit-o de-a lungul evoluţiei sale pe piaţă. Această practică a presupus setarea celor mai mici preţuri dintre jucătorii care activau în zona asigurărilor RCA pentru a putea capta cât mai mulţi clienţi şi a subscrie un volum cât mai mare. Prin urmare, restul jucătorilor nu aveau de ales şi ajungeau să îşi asume riscuri mai mari pentru a putea concura cu City Insurance.

    După mai bine de patru ani în care City Insurance s-a aflat printre cele mai mari companii de asigurări din piaţă, dar mai ales pe segmentul RCA, asigurătorul s-a prăbuşit într-un final în anul 2021. Mai exact, pe data de 17 septembrie 2021 ASF i-a retras autorizaţia de funcţionare a companiei, a constatat starea de insolvenţă şi a demarat promovarea procedurii de faliment împotriva City Insurance. Cu toate acestea, până în acel moment, City Insurance a fost sancţionată în repetate rânduri de-a lungul timpului. Numai în perioada 2014-2021, valoarea cumulată a amenzilor pe care ASF le-a impus companiei a fost de 18,7 mil. lei, valorile cele mai mari fiind înregistrate în anul 2021, anul în care City Insurance s-a prăbuşit.

     

    Ce se întâmplă în culisele celui mai mare faliment din asigurări?

    Ulterior, pe lângă zona asigurărilor RCA, unde City Insurance avea peste 3,1 milioane de clienţi înainte de a intra în faliment, compania avea şi o expunere semnificativă din zona asigurărilor de garanţii. Astfel, în prezent, masa credală constituită ca urmare a falimentului City Insurance a strâns 1.600 de creditori, care s-au înscris pentru a-şi recupera datoriile de la companie.

    Valoarea expunerii calculată de CITR pe baza înscrierilor creditorilor este de 8,4 miliarde de lei. Printre cei mai mari creditori ai City Insurance se numără FGA cu o expunere de peste 2 miliarde de lei, CNAIR cu 1,55 mld. lei, RAJA Constanţa, cu aproape 1 mld. lei şi BCR cu aproape 800 mil. lei. „Mecanismul falimentului are ca scop lichidarea a tot ce există în patrimoniu.

    Cu siguranţă, şi nu va fi primul caz, în care disponibilităţile nu vor acoperi datoriile. Când nu mai există active şi sume de recuperat sau litigii pe rol, se radiază şi compania dispare. În ceea ce priveşte sumele rămase, dacă în urma finalizării raportului se identifică persoane responsabile, acestea trec printr-un proces în instanţă, apoi devin sentinţe executorii care se îndreaptă către persoanele responsabile pentru sumele care se constată că este o legătură de cauzalitate între faptele respective şi prejudiciul pe care l-au creat. Dar şi în această situaţie există perspectiva reală ca acestea să rămână sume neacoperite”, susţine Paul-Dieter Cîrlănaru.

    El a mai explicat că există totuşi o diferenţă între expunere şi datorie, iar până nu se va vedea fiecare contract în ce stadiu este, nu se va putea determina sumele efectiv de recuperat. „Există o diferenţă importantă între expunere şi datorie. Până nu vom vedea CNAIR în fiecare contract în ce stadiu este nu avem cum să determinăm sumele de recuperat efective. Este important să vedem întreaga situaţie ca una care are o dimensiune sistemică”, a mai spus CEO-ul CITR. În ceea ce priveşte activele City Insurance, momentan lichidatorul judiciar nu are o evaluare concretă, dar cea mai mare parte a activelor este reprezentată de sumele pe care le are de recuperat City Insurance de la reasigurători.

    „Avem o valoare contabilă în acest moment de ordinul sutelor de milioane de lei. Dar care până nu se intră punctual în fiecare nu o să putem să vedem efectiv. Indiferent ce se va întâmpla, va fi o etapă care va trece. Pe viitor, va fi foarte important să fie mai multă stricteţe.”, este de părere Paul-Dieter Cîrlănaru. CEO-ul CITR a mai adăugat că produsul acesta RCA este un produs atipic, iar calitatea produsului nu prea interesează cumpărătorul. „Cumperi poliţa pentru a îndeplini o obligaţie legală, pentru a nu primi amendă şi cel care are de suferit dacă respectivul asigurător nu livrează calitativ este cel pe care l-ai lovit cu maşina.

    Controlul în domeniul altor produse se face de către consumator, care stabileşte că plăteşte un preţ pentru un anumit serviciu, pentru că este bun sau rău sau satisfăcător, aici nu există acest feedback. Aici cred că intervine zona de reglementare. Fiind un produs obligatoriu, care asigură riscul altcuiva, trebuie să vedem mai multă reglementare sau mai precisă. Trebuie încurajat un comportament mult mai bun în piaţă pentu a nu se ajunge într-o astfel de situaţie”, susţine Paul-Dieter Cîrlănaru.

    Printre situaţiile financiare ale City Insurance, lichidatorul judiciar a observat că City Insurance a acordat împrumuturi societăţii afiliate City Invest & Managment, la care City Insurance este acţionar, cu şanse de recuperare reduse. Soldul de recuperat se ridică la 82 de milioane de lei. Pe lângă acestea, compania a achitat dobânzi pentru împrumuturi primite care s-au dovedit a fi fără substanţă economică în valoare de 114 milioane de lei şi a mai achitat comisioane intermediarilor pentru împrumuturi, de asemenea, fără substanţă economică, de 33 de milioane de lei. În primele 85 de zile de la deschiderea falimentului City Insurance, CITR a identificat şi notificat peste 71.000 de creditori. Dintre aceştia 1.600 de creditori s-au înscris la masa credală cu o expunere de 8,4 mld. lei. În acelaşi timp, lichidatorul judiciar are de gestionat direct peste 14.000 de litigii în 10 ţări, în care City Insurance este angrenată.

    Următorii paşi în procedura de faliment, după întâlnirea creditorilor, care a avut loc pe data de 6 mai 2022, sunt evaluarea patrimoniului, demersurile pentru recuperarea creanţelor şi valorificarea activelor.

  • Coinbase, unul dintre cele mai mari exchange-uri crypto, a scăzut cu 26% pe Bursa din New York după rezultate trimestriale dezamăgitoare. Exchange-ul îi anunţă pe investitori că şi-ar putea pierde banii dacă intră în faliment

    Acţiunile companiei Coinbase, care operează unul dintre cele mai mari exchange-uri crypto din lume, au scăzut cu 26% în şedinţa de miercuri, după raportări trimestriale care au arătat venituri şi o utilizare în scădere a platformei, potrivit CNBC.

    Coinbase a anunţat marţi că veniturile pe primul trimestru au scăzut cu 27% de la an la an, ajungând la 1,17 miliarde de dolari, mult sub nivelul de 1,48 de miliarde de dolari estimat de analiştii de pe Wall Street. Mai mult, compania a înregistrat pierderi nete de 430 de milioane de dolari în primul trimestru din 2022.

    Activitatea în platforma Coinbase a scăzut, numărul de tranzacţii de retail înregistrate lunar situându-se la 9,2 milioane, în scădere de la 11,4 milioane de tranzacţii în T4/2022. Volumele totale de tranzacţionare au scăzut de la 547 de miliarde de dolari la 309 miliarde de dolari

    Raportul vine într-un moment în care piaţa crypto înregistrează scăderi masive. Bitcoin, cea mai mare reţea crypto după valoarea de piaţă, a scăzut cu peste 50% de la vârful de aproape 69.000 de dolari atins în noiembrie 2021.

    Trebuie menţionat că joi, la momentul redactării acestui articol, acţiunile Coinbase înregistrau un minus de aproape 7% înainte de începerea şedinţei de tranzacţionare.

    Lovitură după lovitură

    În contextul unui declin general al pieţei crypto, raportul cu rezultatele dezamăgitoare ale Coinbase mai ascunde o informaţie care i-a surprins pe utilizatorii platformei.

    Concret, în cazul în care compania întră în faliment, Coinbase spune că utilizatorii ar putea să-şi piardă toate activele digitale aflate în custodia companiei.

    Compania a notat în raport că are în custodie din partea clienţilor un total de 256 de miliarde de dolari reprezentând atât bani fiat, cât şi criptomonede. Totuşi, în cazul în care Coinbase intră vreodată în faliment „activele crypto pe care le ţinem în custodie ar putea fi subiectul procedurilor de faliment”, potrivit Fortune.

    Acest lucru nu ar trebui să fie posibil în contextul în care dreptul de proprietate asupra criptomonedelor tale ar trebui să fie unul imuabil şi absolut – cel puţin acesta este crezul „propovăduit” de entuziaştii criptomonedelor în întreaga lume.

    Însă atunci când utilizator îşi deschide un cont Coinbase, acesta ajunge de cele mai multe ori să îşi stocheze criptomonedele într-un wallet controlat de Coinbase, ceea ce înseamnă că renunţă măcar parţial la controlul pe care îl are asupra fondurilor sale.  

    Accesul la un wallet crypto este guvernat de o cheie privată, iar fără acest şir lung de caractere „portofelul digital” nu poate fi accesat. La Coinbase, exchange-ul are în posesie cheia privată şi le permite utilizatorilor să aibă acces la fondurile lor printr-un sistem care presupune o parolă mai convenţională. Sistemul a fost gândit pentru a facilita un acces mai rapid, în care utilizatorul foloseşte o parolă mai uşor de ţinut minte.

    Totuşi, în cazul unui faliment, Coinbase are acces la cheile private şi are control asupra deciziei dacă un utilizator îşi poate accesa activele sau nu.

  • Surpriză uriaşă: Cine are cel mai mare salariu din România plătit pe carte de muncă, în valoare de 23.000 de euro

    ♦ Toate datele îl indică pe Gino Iorgulescu, preşedintele Ligii Profesioniste de Fotbal (LPF), ca fiind persoana cu cel mai mare salariu net obţinut pe carte de muncă din România: 23.000 de euro net pe lună.

    Ziarul Financiar a publicat ieri topul celor mai mari salarii obţinute pe contracte de muncă şi a arătat care sunt funcţiile şi ce domenii de activitate au cei 14 angajaţi care au salarii de peste 20.000 de euro net pe lună, potrivit datelor de la Inspecţia Muncii.

    Din acest clasament, s-a detaşat salariul echivalent a circa 23.000 de euro net pe lună obţinut de un angajat cu funcţia de ”preşedinte organizaţie profesională naţională” care lucrează într-o organizaţie cu codul CAEN ”9319- alte activităţi sportive”, acesta fiind cel mai bine plătit salariat din România al momentului.

    Având în vedere că niciun alt sport din România nu are puterea financiară a fotbalului, toate indiciile despre organizaţia la care ar lucra cel mai bine plătit angajat duc spre Liga Profesionistă de Fotbal, o structură sportivă a a cluburilor din România care evoluează în Liga I. De altfel, Gazeta Sporturilor a preluat ieri ştirea ZF:

    „În topul celor mai mari salarii obţinute în România pe contractul individual de muncă, cel mai bine plătit român, cu 22.800 de euro lunar net, este preşedintele unei organizaţii profesionale naţionale din domeniul sportiv. În martie 2021, Gazeta Sporturilor dezvăluia că Gino Iorgulescu, preşedintele LPF, încasează peste 15.000 de euro lunar”, a scris Gazeta Sporturilor.

    Pe de altă parte, fotbalul românesc este la pământ în ultimii 20 de ani, în condiţiile în care echipa naţională nu a reuşit nicio calificare la campionate europene sau mondiale, şi nici cluburile nu s-au calificat în fazele finale ale competiţiilor europene (Champions League şi UEFA Europa League). Mai mult, două echipe din Liga I sunt în buza falimentului şi sunt des întâlnite situaţii în care fotbaliştii nu-şi încasează onorariile negociate.

    Cu toate acestea, guvernul şi primăriile au investit în ultimii ani în stadioane şi au pus la dispoziţia Ligii I infrastructura adecvată pentru obţinerea performanţelor. 

    Lipsa de viziune şi de efica­citate a organizatorilor din fotba­lul românesc face ca fotbalul să fie la cel mai jos nivel din ultimele decenii. 

    Dacă este vorba de Gino Iorgulescu, şeful LPF câştigă un salariu foarte mare, comparativ cu cel al liderilor din state puternice, precum Marea Britanie sau Statele Unite ale Americii. Cu un venit brut de circa 500.000 de dolari pe an, Gino Iorgulescu ar câştiga mai bine ca Joe Biden, preşedintele SUA, care încasează 400.000 de dolari brut pe an. Întrebarea este de ce acceptă cluburile să îi plătească un asemenea salariu unui preşedinte cu asemenea rezultate.

  • Surpriză uriaşă: Cine are cel mai mare salariu din România plătit pe carte de muncă, în valoare de 23.000 de euro

    ♦ Toate datele îl indică pe Gino Iorgulescu, preşedintele Ligii Profesioniste de Fotbal (LPF), ca fiind persoana cu cel mai mare salariu net obţinut pe carte de muncă din România: 23.000 de euro net pe lună.

    Ziarul Financiar a publicat ieri topul celor mai mari salarii obţinute pe contracte de muncă şi a arătat care sunt funcţiile şi ce domenii de activitate au cei 14 angajaţi care au salarii de peste 20.000 de euro net pe lună, potrivit datelor de la Inspecţia Muncii.

    Din acest clasament, s-a detaşat salariul echivalent a circa 23.000 de euro net pe lună obţinut de un angajat cu funcţia de ”preşedinte organizaţie profesională naţională” care lucrează într-o organizaţie cu codul CAEN ”9319- alte activităţi sportive”, acesta fiind cel mai bine plătit salariat din România al momentului.

    Având în vedere că niciun alt sport din România nu are puterea financiară a fotbalului, toate indiciile despre organizaţia la care ar lucra cel mai bine plătit angajat duc spre Liga Profesionistă de Fotbal, o structură sportivă a a cluburilor din România care evoluează în Liga I. De altfel, Gazeta Sporturilor a preluat ieri ştirea ZF:

    „În topul celor mai mari salarii obţinute în România pe contractul individual de muncă, cel mai bine plătit român, cu 22.800 de euro lunar net, este preşedintele unei organizaţii profesionale naţionale din domeniul sportiv. În martie 2021, Gazeta Sporturilor dezvăluia că Gino Iorgulescu, preşedintele LPF, încasează peste 15.000 de euro lunar”, a scris Gazeta Sporturilor.

    Pe de altă parte, fotbalul românesc este la pământ în ultimii 20 de ani, în condiţiile în care echipa naţională nu a reuşit nicio calificare la campionate europene sau mondiale, şi nici cluburile nu s-au calificat în fazele finale ale competiţiilor europene (Champions League şi UEFA Europa League). Mai mult, două echipe din Liga I sunt în buza falimentului şi sunt des întâlnite situaţii în care fotbaliştii nu-şi încasează onorariile negociate.

    Cu toate acestea, guvernul şi primăriile au investit în ultimii ani în stadioane şi au pus la dispoziţia Ligii I infrastructura adecvată pentru obţinerea performanţelor. 

    Lipsa de viziune şi de efica­citate a organizatorilor din fotba­lul românesc face ca fotbalul să fie la cel mai jos nivel din ultimele decenii. 

    Dacă este vorba de Gino Iorgulescu, şeful LPF câştigă un salariu foarte mare, comparativ cu cel al liderilor din state puternice, precum Marea Britanie sau Statele Unite ale Americii. Cu un venit brut de circa 500.000 de dolari pe an, Gino Iorgulescu ar câştiga mai bine ca Joe Biden, preşedintele SUA, care încasează 400.000 de dolari brut pe an. Întrebarea este de ce acceptă cluburile să îi plătească un asemenea salariu unui preşedinte cu asemenea rezultate.

  • Cum a ajuns caracatiţa City Insurance să aibă efecte în 10 ţări cu 14.000 de litigii

    Paul-Dieter Cîrlănaru, CEO CITR: Mecanismul falimentului are ca scop lichidarea a tot ce există în patrimoniu,. Cu siguranţă, şi nu va fi primul caz,  disponibilităţile nu vor acoperi datoriile.

    Falimentul City Insurance, cel mai mare eşec de pe piaţa asigurărilor din România, derulat sub supravegherea ASF, îşi arată colţii şi în afara României cu 14.000 de litigii active în 10 ţări, conform informaţiilor prezentate ieri de Paul-Dieter Cîrlănaru, CEO al CITR, lichidatorul judiciar al City Insurance.

    „Mecanismul falimentului are ca scop lichidarea a tot ce există în patrimoniu. Cu siguranţă, şi nu va fi primul caz, disponibilităţile nu vor acoperi datoriile. Când nu mai există active şi sume de recuperat sau litigii pe rol se radiază şi compania dispare. În ceea ce priveşte sumele rămase, dacă în urma finalizării raportului se identifică persoane responsabile, acestea trec printr-un proces în instanţă, apoi devin sentinţe executorii care se îndreaptă către persoanele responabile pentru sumele pentru care se constată că există o legătură de cauzalitate între faptele respective şi prejudiciul pe care l-au creat. Dar şi în această situaţie există perspectiva reală ca acestea să rămână sume neacoperite. Acestea rămân un write-off pentru creditorii care nu reuşesc să recupereze sumele“, a explicat Paul-Dieter Cîrlănaru.

    De asemenea, Oana Munteanu, partener în cadrul CITR şi managerul proiectului City Insurance, susţine că având această dimensiune în piaţa din România, compania a fost subiectul multor litigii atât în ţară cât şi în afara ţării.

    „Pe lângă tabelul preliminar, s-au mai derulat câteva etape, printre care s-a realizat şi inventarul companiei. Având această dimensiune în piaţa din România, compania a fost subiectul multor litigii atât în ţară cât şi în afara ţării“, a spus Oana Munteanu.

    Astfel, City Insurance are un număr de 14.000 de litigii în 10 ţări care vor fi gestionate în perioada următoare, împreună cu o expunere totală de 8,4 mld. lei din zona asigurărilor de garanţii, unde creditorii s-au înscris la masa credală pentru a-şi recupera creanţele, dar situaţia încă nu este definitivată, după cum a explicat Paul-Dieter Cîrlănaru.

    Până acum, la masa credală s-au înscris aproximativ 1.600 de creditori ai City Insurance.

    „Toate poliţele pe care City le-a emis, indiferent de natura lor sunt reziliate de drept ca efect al legii începând cu 11 mai, atât pentru RCA, cât şi pentru poliţele de garanţii. Pe de o parte există o diferenţă importantă între expunere şi datorie. După închiderea asigurărilor vom vedea exact unde sunt daune şi cât va fi exact de plată. Cei 8,4 mld. lei reprezintă plaja maximală, cel mai probabil suma totală va fi mai mică“, susţine CEO-ul CITR.

    El a mai adăugat că riscul ca oamenii să rămână neasiguraţi sau să nu respecte termenul acesta de 11 mai pentru reînnoirea poliţelor este mare.

    „Pe de altă parte, capacitatea de a prelua poliţele cred că este posibilă. Nu cred că va fi o sincopă din perspectiva vânzării unor poliţe noi pentru cei care rămân fără asigurare după data de 11 mai, întrebarea se va pune la ce preţ şi dacă consumatorul va fi dispus să îl plătească“, explică Paul Cîrlănaru.

    În ceea ce priveşte cauzele falimentului City Insurance, Paul-Dieter-Cîrlănaru a spus că din punct de vedere operaţional s-a observat un comportament agresiv privind vânzarea poliţelor şi o gestionare defectuoasă a relaţiei cu reasigurătorii.

    „City Insurance a avut o creştere accelerată a cotei de piaţă şi un focus agresiv pe vânzări. Practic, paralel cu dificultăţile pe care compania le înregistra şi cu angajamentele pe care compania şI le-a asumat în relaţia cu ASF privind recapitalizarea şi restabilirea echilibrului economic, observăm comportamentul comercial al companiei care continua să vândă poliţe într-un ritm accelerat acoperind o cotă tot mai mare de piaţă. Acest comportament se manifesta atât prin modalitatea în care compania vindea poliţe prin piaţa de brokeri, cât şi prin modul în care pentru a putea să suţină această creştere a volumului poliţelor ceda în reasigurare fără a recupera ulterior aceste sume de la reasigurător“, a mai detaliat CEO-ul CITR.

    În acelaşi timp, din perspectiva investiţională, City Insurance a făcut investiţii în active corporale ale căror valori s-au depreciat în urma reevaluării efectuate de experţi, iar în urma tranzacţiilor efectuate cu aceste active s-a ajuns la pierderi semnificative, respectiv 42 mil. lei identificaţi până în acest moment.

    „Sunt multe exemple de investiţii şi achiziţii care se dovedesc a fi neprofitabile pe termen lung sau tranzacţii în urma cărora avem active achiziţionate la preţuri superioare decât revânzarea lor ulterioară. Vedem de asemenea un comportament privind modul în care compania a încercat să îşi asigure lichidităţile necesare pentru a avea echiibru financiar impus de normele legale. Vorbim de mai multe împrumuturi care nu au avut efecte în patrimoniul societăţii. Sume pentru care s-au plătit dobânzi şi comisioane substanţiale“, a mai explicat Paul-Dieter Cîrlănaru.

    Astfel, City Insurance a acordat împrumuturi societăţilor afiliate cu şanse de recuperare reduse, soldul de recuperat ridicându-se la 82 mil. lei, în timp ce dobânzile achitate pentru împrumuturile primite şi comisioanele achitate intermediarilor pentru împrumuturi fără substanţă economică se ridică la 147 mil. lei.

    Pe data de 6 mai 2022 are loc prima adunare a creditorilor City Insurance, unde CITR va comunica stadiul falimentului până în acest moment. Următorii paşi în procedura de faliment, după întâlnirea creditorilor sunt evaluarea patrimoniului, dememrsurile pentru recuperarea creanţelor şi valorificarea activelor.

    De-a lungul timpului, premisele unui faliment al City Insurance s-au tot auzit, atât de la actori din zona service-urilor, cât şi din partea pieţei asigurărilor. Cu toate acestea, nu s-a luat nici o măsură decât în momentul în care City Insurance ajunsese să fie cel mai dominant jucător din piaţă.

    S-au dat semnale de alarmă în ultimii 6 ani privind situaţia City Insurance. Pe lângă faptul că asigurătorul a stat frecvent în diferite planuri de redresare, cel mai relevant moment a fost în anul 2016-2017, când s-a impus o limitare la volumul subscrierilor cu 25% mai mică faţă de anul precent, aceasta fiind o măsuri pe care ASF a luat-o cu scopul de a forţa compania să nu îşi crească cota de piaţă incontrolabil, neavând capitalul necesar pentru a acoperi angajamentele asumate prin subscrierile făcute.

    Cu toate acestea, tot ASF a renunţat la această măsură, după ce City Insurance a prezentat aceleaşi documente false privind existenţa unor bani într-un cont bancar din Elveţia. De ce nu s-au făcut verificările necesare încă de atunci?

    City Insurance a reuşit să ajungă la un business de 500 mil. euro şi a provocat cel mai mare faliment din piaţa asigurărilor.

    Având în vedere că acest faliment a avut loc sub supravegherea ASF, la 6 ani de la alte două falimente, respectiv Astra şi Carpatica, nimeni nu a fost tras la răspundere.

    În ultimii 6 ani, un jucător de pe piaţa asgurărilor a reuşit să ajungă lider al pieţei, sub supravegherea ASF, în condiţiile în care compania a mai fost sancţionată în trecut, pe aceleaşi probleme de lipsă de capital, dincolo de ancheta societăţii ar trebui investigată şi supravegherea defectuoasă a ASF, care a permis un asemenea cutremur în piaţă.