Tag: dispozitiv

  • Puştiul care la 16 ani a reuşit ceea ce mii de cercetători au încercat, ani de-a rândul

    La 16 ani, Adriel Summathipala a reuşit ceea ce mii de cercetători au încercat, ani de-a rândul, să realizeze: un metodă de diagnostic pentru posibile boli de inimă.

    Adriel Summathipala a ajuns în situaţia de a cerceta bolile de inimă după ce a a aflat că bunicul său a murit în urma unui infarct şi că există mari şanse ca problemele sale să se transmită pe cale genetică. Deşi bunicul său a murit înainte ca Summathipala să se nască, povestirile despre acesta l-au determinat pe tânăr să urmeze un regim de viaţă sănătos şi echilibrat.

    S-a simţit însă frustrat de faptul că nu avea cum să monitorizeze eficacitatea acestui regim, dat fiind faptul că testele din ziua de azi sunt destul de scumpe şi necesită prezenţa într-un laborator.

    Astfel, Adriel Summathipala a decis să construiască un test pentru bolile de inimă ieftin, rapid şi mai ales portabil. În loc să măsoare colesterolul, testul său urmăreşte evoluţia lipoproteinelor cu densitate scăzută, un element corelat cu apariţia bolilor cardiace.

    După doi ani de încercări, tânărul a reuşit să dezvolte acest aparat folosind structura unei imprimante, reprogramând senzorii de hârtie astfel încât aceştia să poată citi nivelul enzimelor de pe un carton special.

    Proiectul său i-a adus un loc pe lista finaliştilor Google 20 Global Science Fair, evenimentul al cărui câştigător va fi anunţat în luna septembrie. Marele premiu oferit de Google constă într-o vacanţă de o săptămână pe Insula Galapagos şi un cec pentru studii în valoare de 50.000 de dolari.

  • Google a lansat astăzi Chromebook în România

    Google a prezentat astăzi Chromebook, primul produs din divizia de hardware lansat oficial de compania americană în România.

    Deşi Chromebook se comercializează deja în alte ţări în mai multe variante, în România va fi disponibil doar modelul produs de HP. Chromebook va fi vândut în exclusivitate de Orange, la preţul de 99 de euro împreună cu un abonament Net 24 valabil pe 2 ani.

    Chromebook este un laptop ce utilizează sistemul de operare Chrome şi este destinat, în principal, celor care preferă să lucreze în cloud. Astfel, dispozitivul are o memorie internă de tip SSD de 32 de GB şi un procesor de tip Intel.

    Chromebook cântăreşte 1,2 kilograme, iar timpul necesar procesului de boot (deschiderea laptop-ului) este de doar câteva secunde. Ecranul este de 11,6 inci, cu tehnologie HD, iar autonomia bateriei este de aproximativ 8 ore şi un sfert (utilizare mixtă), după cum a explicat Mugur Pantaia, managing director al HP România.

    Accesul la Chromebook se realizează prin contul de Gmail, iar documentele şi aplicaţiile folosite sunt salvate automatul în cloud-ul Google Drive; sincronizarea se realizează de fiecare dată când Chromebook-ul se conectează la internet.

    În acelaşi timp, aplicaţii precum Gmail Offline sau Google Docs permit salvarea locală a documentelor în lucru atunci cânt laptul este folosit în modul offline. Chromebook vine cu cele mai populare aplicaţii Google preinstalate, iar utilizatorii pot accesa mai multe programe în Chrome Web Store.

  • Un grup de studenţi a dezvoltat o valiză inteligentă care-şi urmează proprietarul – VIDEO

    Acest dispozitiv ar putea schimba felul în care călătoreşti. Valiza inteligentă se numeşte “Follow me Suitcase” şi a fost creată să urmeze proprietarul astfel încât acesta nu mai este nevoit să tragă bagajul după el, informează site-ul vosizneias.com

    “Fac parte dintr-o echipă de cinci oameni şi am creat această valiză care-şi urmăreşte proprietarul, nemaifiind nevoie ca acesta să-şi împingă bagajul. Ideea ne-a venit pe aeroportul din Dubai când am văzut cum oamenii se chinuiai să-şi care bagajele grele”, a spus Ralph Shalhoub, unul dintre studenţii care a contribuit la crearea dispozitivului.

    Valiza are mai mulţi senzori şi un procesor, dar şi un sistem care detectează  brăţară pe care proprietarul o poartă pe gleznă, astfel încât valiza poate urmări mişcările acestuia. Valiza este dotată cu un GPS, dar şi cu un sim-card pentru a putea trimite alerte telefonului proprietarului, anunţându-l unde se află valiza. De asemenea, proprietarul îşi foloseşte telefonul pentru a trimite instrucţiuni precum: stop sau urmează-mă.

    Echipa a căştigat primul loc în cadrul competiţiei organizate de Federation of Inventors Associations şi medalia de aur la iENA, alt concurs ce are loc în Germania. Echipa speră să atragă fonduri şi să aducă produsul pe piaţă.

  • O companie din Spania a lansat un speaker vaginal care să ajute la dezvoltarea fetusului

    Compania spaniolă Babypod a inventat un speaker care se inserează în vagin pentru a stimula dezvoltarea fetusului.

    “Bebeluşii învaţă să vorbească ca răspuns la stimulii auditivi, în special cei melodici. Babypod este un dispozitiv care stimulează prin muzică, înainte de naştere; astfel, bebeluşii învaţă sunete chiar din burta mamei”, explică site-ul companiei.

    Există numeroase studii referitoare la efectul pe care sunetele îl au asupra unui fetus, iar părerea generală este că bebeluşii răspund, într-adevăr, la aceşti stimuli. Există mai multe dispozitive pe piaţă în acest scop, dar ele se ataşează pe burta mamei, scriu cei de la The Guardian.

    Babypod citează însă studiul unei clinici de ginecologie, Institutul Marques, care notează că bebeluşii pot auzi sunete clar doar dacă acestea sunt emise în interiorul vaginului.

    Dispozitivul, care costă 150 de euro, este controlat de o aplicaţie de smartphone fără a folosi însă tehnologia Bluetooth. Babypod este recomandat începând cu a 16-a săptămână de sarcină şi în serii de câte 10-20 de minute.

    Compania a lansat recent “primul concert pentru fetus”, în cadrul căreia Soraya Arnelas, fostă concurentă la Eurovision, a cântat pentru 10 femei “echipate” cu Babypod.

  • Infractorii folosesc dispozitive cu termoviziune pentru a afla codul PIN al cardurilor celor care plătesc în magazine

    Cei de la themindunleashed.org au demonstrat cât de uşor se poate fura codul PIN introdus de o altă persoană. Experimentul foloseşte imaginile în infraroşu pentru a detecta amprenta termică lăsate asupra dispozitivelor.

    Dispozitivele care “văd” în infroroşu se găsesc acum pe piaţă la preţuri de doar 200 de dolari, mult mai ieftine decât cele disponibile în urmă cu 7-8 ani. Autorii demonstrează cât de simplu este să ataşezi un astfel de dispozitiv unui smartphone, iar ceea ce rămâne de făcut este pur şi simplu o poză a cititorului de PIN.

    Butoanele de plastic reţin amprenta termică, iar în funcţie de intensitate e uşor de determinat care a fost primul buton apăsat şi care ultimul. Astfel, rămând doar două variante posibile pentru codul PIN.

     

  • Infractorii folosesc dispozitive cu termoviziune pentru a afla codul PIN al cardurilor celor care plătesc în magazine

    Cei de la themindunleashed.org au demonstrat cât de uşor se poate fura codul PIN introdus de o altă persoană. Experimentul foloseşte imaginile în infraroşu pentru a detecta amprenta termică lăsate asupra dispozitivelor.

    Dispozitivele care “văd” în infroroşu se găsesc acum pe piaţă la preţuri de doar 200 de dolari, mult mai ieftine decât cele disponibile în urmă cu 7-8 ani. Autorii demonstrează cât de simplu este să ataşezi un astfel de dispozitiv unui smartphone, iar ceea ce rămâne de făcut este pur şi simplu o poză a cititorului de PIN.

    Butoanele de plastic reţin amprenta termică, iar în funcţie de intensitate e uşor de determinat care a fost primul buton apăsat şi care ultimul. Astfel, rămând doar două variante posibile pentru codul PIN.

     

  • Cele mai inovatoare companii, conform Business Review Weekly

    Planet Innovation a câştigat onoarea de a fi cea mai inovatoare companie, dar şi cea mai inovatoare companie cu un număr mic de angajaţi (doar 90 de oameni lucrează pentru Planet Innovation). Blamey Saunders, care de zece ani se ocupă de soluţii pentru oameni cu deficit de auz, a încheiat un parteneriat cu Plannet Innovation pentru a dezvolta un dispozitiv pentru cei cu probleme de auz.

    În urma parteneriatului a rezultat Incus, un program cu ajutorul căruia pacientul poate regla dispozitivul de auz fără a fi nevoit să vadă un doctor. Utilizatorul poate ajusta volumul în funcţie de mediul în care se află printr-o aplicaţie pe telefonul mobil. Acest sistem ar fi redus preţul unui dispozitiv pentru auz de calitate de la un preţ de 10.000 de dolari la 3.000 de dolari, crescând astfel accesibilitatea produsului.

    MYOB este o companie care activează în domeniile IT şi telecom, iar în februarie 2015 a anunţat proiectul Smart Bills, o soluţie de contabilitate în cloud care se adresează afacerilor mici şi mijlocii. Companiile care au utilizat această soluţie au câştigat timp şi au devenit mai eficiente în administrare.

    Mirvac este o companie din domeniul construcţiilor care a încheiat un parteneriat cu CSR şi a dezvoltat o metodă de a construi mai repede şi mai eficient. Împreună au dezvoltat un program în care CSR construieşte pereţi şi podele într-un mediu controlat, apoi elementele sunt transportate şi ridicate la şantier. Potrivit publicaţiei, panourile de perete sau de podea sunt de calitate mai bună decât cele construite în mod tradiţional şi construcţia unei clădiri se face mult mai repede.

    Clasamentul Business Review Weekley este completat de companii precum Ivy College, Class, Seeing Machines şi Management Consultancy International. Ivy College a adus inovaţia în domeniul predării, Class a găsit o metodă de a spori eficacitatea de contabilitate a corporaţiilor, iar Seeing Machines a dezvoltat un produs pentru identificarea feţelor şi urmărirea ochilor (eye tracking). De exemplu, dacă acest software este instalat pe un tir, acesta poate detecta dacă şoferul este obosit sau nu doar după mişcarea ochilor.

  • Leonardo DiCaprio a investit într-un startup care susţine că poate “creşte” diamante reale în câteva săptămâni

    Actorul nu este singurul care crede în metoda celor de la Diamond Foundry, un startup care se laudă că poate “creşte” diamante adevărate într-un laborator, ci îi sunt alături alţi 10 miliardari care au investit în această idee, potrivit Business Insider. Diamantele ar fi de înaltă calitate, la fel ca cele naturale.

    Cum sunt create aceste diamante? 

    Potrivit informaţiilor de pe site-ul startup-ului, procesul începe cu un diamant natural, cu o structură cristalină, apoi prin intermediul unui dispozitiv se construiesc mai mulţi atomi pe structura cristalină, strat cu strat, până când se formează diamantul. Astfel, piatra preţioasă este “crescută” într-un reactor chimic unde temperaturile pot ating 8.000 de grade Celsius, adică la o temperatură mai ridicată decât cea de la suprafaţa soarelui (5.500 de grade Celsius).

    În mod normal, diamantele apar la adâncimi mari (150 km), unde sunt temperaturi (1200-1400 °C) şi presiuni ridicate. Diamantele sintetice sunt create în laboratoare. Din punct de vedere chimic, diamantele naturale şi cele sintetice sunt aproape identice.

    În prezent, există două metode de a crea diamante sintetice, iar Diamond Foundry se pare că a găsit o soluţie, îmbinând cele două metode existente, este de părere Catherine McManus,  şef de laborator Materialytics, companie care se ocupă de identificarea diamantelor reale.

  • ColorSearch, un serviciu care permite căutarea de lucrări de artă după culoare

    Pe lângă cei care cumpără opere de artă atraşi de frumuseţea sau valoarea lor ca investiţie, mai există şi unii care caută doar ceva care să se potrivească cu stilul în care şi-au decorat locuinţa. Acestora, dar nu numai lor, li se adresează un serviciu recent lansat, ColorSearch, care permite căutarea de lucrări după culoare, de pe computer sau de pe un dispozitiv mobil, scrie New York Times.

    La baza acestui serviciu a stat observaţia fondatoarei firmei care l-a creat, Alexandra Chemla, că oamenii care merg la multe expoziţii îşi amintesc mai degrabă anumite culori care i-au impresionat la o lucrare, precum şi faptul că mai mulţi oameni nu descriu o culoare în acelaşi fel. Ca urmare ColorSearch oferă utilizatorilor posibilitatea să caute opere de artă după una sau o combinaţie dintre cele 200 de culori standardizate pe baza unor fotografii digitale. 

  • Idei pentru investiţii: Litigiile corporatiste, cea mai nouă piaţă de plasamente

    Miller, producător de echipamente din Marea Britanie, a inventat un dispozitiv de cuplare, denumit Bug,  care nu doar că scurtează timpul de lucru, dar şi eficientizează modul de lucru. Acest dispozitiv le permite operatorilor maşinăriilor hidraulice să schimbe freza sau cupa fără să părăsească niciun moment cabina vehiculului. Astfel, înainte ca Miller să-şi breveteze dispozitivul minune, un operator al unei maşinării de excavare era nevoit să piardă până la 30 de minute când dorea să schimbe freza sau cupa. Dispozitivul brevetat în 1990 de către Miller se numea Magnificul Şapte şi reducea timpul necesar asamblării la doar 7 secunde. În acelaşi timp, o altă problemă era rezolvată: dispozitivul era funcţional şi perfect adaptabil oricărui tip de echipament. Dispozitivele de cuplare rapidă au revoluţionat industria şi au dus la o compatibilitate universală între produse.

    În 1997 un reprezentant al Miller a fost abordat de către Caterpillar în cadrul unui târg de profil din Germania. Cele două companii au început discuţiile legate de un posibil parteneriat. De-a lungul anilor, Caterpillar, potrivit Miller, a cumpărat aproximativ 27.000 de unităţi pe care le-a revândut propriilor clienţi, generând astfel micii companii venituri de 100 de milioane de dolari. Fiecare produs trebuia să se potrivească perfect pe maşinăriile Caterpillar, aşa că inginerii celor două companii au făcut schimb de fişe tehnice. Comenzile Caterpillar reprezentau circa 28% din businessul Miller.

    Conform versiunii lui Miller, în timpul crizei economice din 2008 Caterpillar a întrerupt brusc parteneriatul cu compania britanică, motivând că nu mai au nevoie de acest dispozitiv şi că au dezvoltat un produs asemănător. Caterpillar a negat că ar fi folosit tehnologia Miller pentru a crea acest produs şi a invocat faptul că în contract era stipulat că puteau întrerupe colaborarea oricând doreau. Keith Miller, fondatorul companiei, a fost devastat, realizând că va pierde cel mai mare client al său, lucru ce va avea un impact extrem de negativ asupra veniturilor companiei. Lipsa contractului cu Caterpillar i-a dus direct pe pierdere şi au concediat jumătate dintre angajaţi.
    La un an distanţă, Miller a văzut pentru prima dată produsul celor de la Caterpillar. „Nu numai că era similar, ci era o copie, pur şi simplu“, a spus Keith Miller. A dat în judecată Caterpillar pentru încălcarea contractului, fraudă şi utilizarea de secrete tehnologice. Curând şi-a dat seama ce înseamnă să dai în judecată o astfel de companie.

    Era o luptă între David şi Goliat. Pentru acest proces, Miller s-a gândit la o metodă de plată alternativă. Nu-şi plăteşte avocaţii din propriul buzunar, ci o firmă privată din Illinois, Arena Consulting, plăteşte costurile legale ale procesului. Dacă Miller pierde procesul, Arena nu primeşte nimic, însă, dacă Miller câştigă, Arena primeşte o parte din venituri, ceea ce ar putea fi o sumă de ordinul zecilor de milioane de dolari.

    Potrivit New York Times, cazul Miller vs. Caterplillar este doar un exemplu al unei noi pieţe care se formează din disputele de proprietate intelectuală în valoare de multe milioane de dolari. Noua formă de finanţare a proceselor este izvorâtă atât din posibilitatea de a căuta dreptatea în sala de judecată, cât şi o dovadă a mercantilismului ingenios de care omul dă dovadă. Faptul este demonstrat de înclinaţia americanilor de a face bani din orice, de capacitatea de a transforma orice în bunuri ce pot fi comercializate. Unii susţin că această practică le permite companiilor mai mici, cum ar fi Miller, să se lupte cu jucătorii mai mari. Alţii îşi fac griji că ar putea da naştere la un număr foarte mare de procese, procese ce aduc foarte mulţi bani în joc, bani care ar putea creşte semnificativ costurile deja ridicate ale sistemului juridic american.

    Deşi numărul de litigii finanţate în această manieră este încă mic, industria creşte foarte rapid, condusă de legi permisive şi de promisiunea unui profit gras. În 2013 şi 2014, Burford Capital, o companie din Marea Britanie, şi-a mărit capitalul de investiţii în domeniul legal de la 150 de milioane de dolari la 500 de milioane de dolari. În aceeaşi perioadă, profiturile companiei au crescut cu 89%. În aceeaşi manieră, multe alte companii caută să se extindă pe această piaţă, iar portofoliul deţinut de IMF Bentham numără 39 de cazuri, pe care firma le evaluează la peste 2 miliarde de dolari.

    Ca urmare, doi senatori americani au trimis scrisori către investitori majori pe care îi rugau să detalieze cazurile în care au investit şi alte detalii legate de afacerile acestora. Aceştia au numit această finanţare a litigiilor drept o industrie „în floare”, nereglementată, în care se operează fără licenţiere sau supraveghere.

    Această procedură este întâlnită şi în cadrul companiilor mari, cele care, deşi au propriii avocaţi şi finanţe destule, vând „bucăţi” din procese pentru a nu avea probleme cu fluxul de numerar şi, totodată, pentru a scăpa de o parte din risc. Juridica Investments, un fond din Miami, ce are în gestiune 650 milioane de dolari, s-a specializat în a lucra cu companii din topul Fortune 500, acestea reprezentând cam 80-85% din investiţiile sale, potrivit lui Richard Fields, directorul executiv al companiei. Acesta spune că finanţarea din afara companiei implicate în proces vine în interesul reclamanţilor.

    Revenind la disputa dintre Miller şi Caterpillar, avocaţii companiei americane au încetinit desfăşurarea procesului prin intentarea de noi procese prin care reclamau  că Miller a oferit produse „substandard“ şi că nu a reuşit să aprovizioneze în mod regulat Caterpillar. În această situaţie, avocaţii lui Miller au cheltuit repede milioanele de dolari disponibile, iar pentru a putea continua procesul dincolo de prima fază ar fi avut nevoie de alte milioane de dolari. Keith Miller şi cei doi fraţi ai săi şi-au ipotecat casele pentru a putea face rost de bani, însă tot nu au reuşit să strângă fonduri suficiente pentru a continua procesul. O persoană din Londra i-a pus în contact cu Reed Oslan, un avocat din Chicago care este specializat în finanţarea litigiilor.

    Termenii afacerii dintre Miller şi finanţatorii procesului nu au fost făcuţi publici, dar investitorii cumpără de obcei între 20 şi 60% din suma pe care compania ar trebui să o primească, dacă decizia curţi îi este favorabilă. Însă procentul poate creşte şi mai mult. Luna aceasta, când procesul dintre Miller şi Caterpillar va ajunge în faţa unui juriu, avocaţii companiei britanice vor cere 100 de milioane de dolari daune. „Fără această metodă de finanţare nu am fi reuşit să ajungem atât de departe în acest proces“, a spus Keith Miller.
    Miller susţine că de-a lungul anilor Caterpillar a negat zvonurile în legătură cu faptul că îşi construia propria versiune a Bug-ului, în acelaşi timp asigurându-i pe cei de la Miller că relaţia dintre companii e foarte bună. Disputa dintre Caterpillar şi Miller nu se rezumă doar la bani, în opinia lui Miller: „Vreau să se facă dreptate”.

    Finaţarea litigiilor nu este o invenţie nouă, ci îşi are rădăcinile în antichitate. Membrii cluburilor politice ateniene se sprijineau reciproc în procesele lor contra rivalilor, potrivit lui Max Radin, istoric. Apollodorus, fiul unui bancher, a cumpărat acţiuni într-un proces şi a angajat oratori profesionişti să scrie discursuri pentru proces. De asemenea, în secolul XIII, în Anglia medievală era ceva obişnuit ca cei implicaţi într-o dispută să angajeze „campioni“, luptători care să-i reprezinte.

    Fondurile de hedging, băncile sau companiile de asigurări au finanţat ocazional procese, dar nicio firmă nu se specializase în aşa ceva până în 2007 când a fost înfiinţată Juridica Investments. Naşterea acestei companii, precum şi creşterea industriei se datorează, în parte, şi recesiunii, pentru că avocaţii marilor companii erau dornici să scape de risc, dar şi datorită faptului că cererea a crescut în rândul investitorilor ce căutau o sursă de profit care să nu depindă de oscilaţiile bursei.

    Problema este că nu tot timpul interesul investitorilor şi al celor implicaţi în proces este acelaşi. În funcţie de structura înţelegerii, de multe ori reclamanţii pot câştiga foarte puţini bani, mult mai puţini decât avocaţii şi investitorii.

    În 2007 Altitude Capital a investit 8 milioane de dolari într-o dispută pe drepturi de autor dintre DeepNines şi McAfee. DeepNines a avut câştig de cauză şi a primit 25 de milioane de dolari de la McAfee, dar asta înainte să se facă împărţirea. Suma a fost distribuită în felul următor: 2,1 milioane de dolari s-au dus pe cheltuieli diverse, avocaţii au primit 11 milioane, iar Altitude a luat 10 milioane de dolari. DeepNines a rămas doar cu 800.000 de dolari, 3% din suma totală. Lucrurile nu s-au oprit aici pentru că Altitude a considerat că a primit prea puţini bani, aşa că i-au dat în judecată pe cei de la DeepNines. În cele din urmă s-a renunţat la proces.

    O astfel de întâmplare este neobişnuită, dar când vine vorba de împărţirea banilor, compania mică se poate vedea înfruntând un alt Goliat, cel care înainte îi era prieten.

    Când finanţatorii litigiilor vorbesc despre lărgirea accesului la justiţie al individului mic, defavorizat, cu acces la mai puţine resurse, aceştia se referă la ajutorarea milionarilor în lupta cu miliardarii. În unele privinţe, creşterea acestui business este un simptom a ceea ce a devenit sistemul de justiţie american: un sistem lent, costisitor şi complicat pentru medierea litiigiilor între corporaţii. Judecătorii din sistem ar putea fi văzuţi ca nişte arbitri, dar mai degrabă se îndreaptă spre contabilitate.

    Se apropie ziua când procesele devin asemănătoare Bug-ului, complicate, scumpe şi transformate în comodităţi transferabile? Da, pentru că tot mai mulţi avocaţi sunt plătiţi de oameni al căror interes în dispută este speculativ, nu personal.