Tag: diferenta

  • O ţară a vrut să dea fiecărui cetăţean 2.500 de dolari pe lună, dar poporul a respins ideea

    Elveţienii au respins masiv, la referendumul de pe 5 iunie, instituirea unui venit minim de bază pentru toţi, salariaţi sau şomeri, iniţiativă ce a stârnit dezbateri aprinse.

    Conform unui sondaj, 78% dintre cei intervievaţi s-au pronunţat împotriva salariului minim de bază, în timp ce 66% au votat pentru revizuirea legislaţiei privind azilul, în sensul examinării mai rapide a cererilor de azil, într-un termen de cel mult 140 de zile.

    Un grup de parlamentari a propus iniţial garantarea unui venit minim de 2.500 de dolari pentru fiecare adult. Pe 5 iunie, în cantoane a avut loc un referendum pentru a decide dacă această propunere se va transforma în lege, iar majoritatea elveţienilor păreau a fi de acord.

    Cei care nu lucrează ar fi primit astfel lunar suma de 2.500 de franci elveţieni (2.520 de dolari), iar cei care lucrează dar aveau venit mai mic ar fi urmat să primească doar diferenţa până la venitul minim.

    O altă particularitate a legii este că suma de 2.500 de franci trebuia să rămână în urma impozitării şi nu era, în niciun fel, condiţionată; astfel, în cazul celor care nu muncesc, banii oferiţi de stat ar fi fost direct scutiţi de taxe.

    Deşi pare o sumă considerabilă, 2.500 de franci elveţieni reprezintă puţin peste cea considerată a fi la limită sărăciei, respectiv 2.200 de franci elveţieni.



  • Cum arată, de fapt, obiectivele turistice pe care toţi visăm să le vizităm – GALERIE FOTO

    Atunci când ne gândim să vizităm un obiectiv turistic, avem tendinţa de a ignora faptul că alături de noi vor mai fi probabil sute de alţi turişti.

    În continuare, imagini care ilustrează diferenţa dintre aşteptări şi realitate, atunci când vine vorba de obiective turistice.

    Sursa foto: Bored Panda

  • Cum arată, de fapt, obiectivele turistice pe care toţi visăm să le vizităm – GALERIE FOTO

    Atunci când ne gândim să vizităm un obiectiv turistic, avem tendinţa de a ignora faptul că alături de noi vor mai fi probabil sute de alţi turişti.

    În continuare, imagini care ilustrează diferenţa dintre aşteptări şi realitate, atunci când vine vorba de obiective turistice.

    Sursa foto: Bored Panda

  • Părinţii credeau că pleacă în fiecare zi la serviciu, dar ea construia în secret un imperiu de 10 milioane de dolari

    Povestea de succes a tinerei Jane Lu, din Australia, a început ca multe alte poveşti: dimineaţa se îmbrăca formal, pentru serviciu, îşi lua la revedere de la părinţi şi pleca spre locul de muncă, relatează dailymail.co.uk.

    Singura diferenţa este că Jane Lu nu avea un birou la care să ajungă, un job cu titlu complicat sau un şef căruia să îi raporteze. Lu a ţinut ascuns de părinţii ei întregul plan de afaceri, crezând că aceştia nu vor fi de acord cu ideea de a porni un business pe cont propriu. Tânără mergea în fiecare zi la o cafenea din centru, deschidea laptop-ul şi contacta diverse companii, organiza evenimente şi punea bazele unei afaceri de milioane de dolari.

    Compania tinerei, ShowPo.com, a generat venituri de peste 10 milioane de dolari în 2014. Ea distribuie haine în 45 de ţări, are 420.000 de fani pe Instagram şi aproape 500.000 pe Facebook. Jane Lu consideră că mare parte a succesului său se datorează modului în care a desfăşurat campaniile de social media.

    Chiar dacă recunoaşte că şi-a minţit pentru o bună perioadă de timp părinţii, Lu spune că aceştia sunt extrem de mândri de felul în care ea a gestionat businessul. “În primă fază nu le-a venit să creadă cât curaj am avut”, povesteşte Lu celor de la dailymail.co.uk.

    ShowPo.com are în momentul de faţă zece angajaţi, iar Jane Lu spune că cel mai important lucru este că poate face zi de zi lucrurile care îi plac. Cât despre lansarea unui business, Jane Lu crede că cea mai mare problemă a tinerilor este teama de eşec: “Merită să-ţi asumi acest risc şi este extrem de important să fii întotdeauna sincer. Nu trebuie să laşi o afacere să te schimbe”, a mai spus Lu.



    CELE MAI INTERESANTE GALERII FOTO:

    Fiica unuia dintre ultimii dictatori ai lumii şi viaţa sa incredibilă. A cântat cu Iglesias, vinde bijuterii şi fură milioane de dolari

    Fotografii incredibile ale şahului din Iran şi ale haremului său – GALERIE FOTO

    Cum arată palatul de 1 miliard de dolari lui Vladimir Putin de la Marea Neagră -GALERIE FOTO

    Închisoarea unde deţinuţii sunt atât de înfricoşători încât nici gardienii nu intră. Instituţia este păzită doar la exterior de poliţişti – GALERIE FOTO

     

  • Cronica de film: A Hologram for the King

    Filmul începe cu o secvenţă lipsită de prea mult sens: un vis al personajului central, Alan Clay, prin care aflăm că acesta e un om de afaceri care a pus la punct o tehnologie revoluţionară, apoi a dat faliment, şi-a pierdut ulterior maşina şi soţia, iar acum nu mai are bani nici pentru educaţia copiiilor.

    Prin urmare, omul nostru se decide să meargă în Arabia Saudită pentru a prezenta ideea sa regelui saudit. Urmează o poveste ce seamănă destul de mult cu linia din Salmon Fishing in the Yemen; în ambele filme apare un personaj central care trece printr-o criză existenţială şi care dă vina pe cei din jur pentru toate problemele sale, în special pe chinezi şi invazia produselor din China. Astfel, de-a lungul filmului, folosind (nu foarte convingător) replici între diverse personaje, regizorul încearcă să transmită următorul mesaj: Arabia are problemele ei, dar nu se compară cu China!

    În cele din urmă, filmul vrea să reflecte ciocnirea dintre civilizaţii: Clay este până la urmă un turist, iar povestea este filtrată prin modul în care el percepe sentimentul de alienare. Spun „vrea să reflecte“, pentru că rezultatul nu este unul deloc cizelat – prietenii pe care Clay şi-i face şi interacţiunea dintre personaje reflectă doar ceea ce cred americanii despre saudiţi.

    Filmul este regizat de Tom Tykwer, un fel de Sergiu Nicolaescu al ultimilor ani: este regizor, scenarist, compozitor şi producător. El s-a remarcat prin conducerea unor filme precum Cloud Atlas, Perfume: The Story of a Murderer sau Run Lola Run. Pentru A Hologram for the King, el s-a rezumat doar la regie şi scenariu. În rolurile principale îi regăsim, alături de Tom Hanks, pe Alexander Black (debut într-un lungmetraj), Sarita Choudhury (Lady in the Water, A Perfect Murder, franciza The Hunger Games) şi Sidse Babett Knudsen (After the Wedding, The Duke of Burgundy, Borgen).

    În concluzie, A Hologram for the King pare mai mult un clip publicitar menit să convingă americanii că Arabia Saudită poate fi un bun partener de afaceri. Nu este cel mai bun film al lui Tom Hanks, dar, pe de altă parte, fără el am fi discutat probabil de una dintre marile dezamăgiri ale anului.
     

  • Cronica de film: A Hologram for the King

    Filmul începe cu o secvenţă lipsită de prea mult sens: un vis al personajului central, Alan Clay, prin care aflăm că acesta e un om de afaceri care a pus la punct o tehnologie revoluţionară, apoi a dat faliment, şi-a pierdut ulterior maşina şi soţia, iar acum nu mai are bani nici pentru educaţia copiiilor.

    Prin urmare, omul nostru se decide să meargă în Arabia Saudită pentru a prezenta ideea sa regelui saudit. Urmează o poveste ce seamănă destul de mult cu linia din Salmon Fishing in the Yemen; în ambele filme apare un personaj central care trece printr-o criză existenţială şi care dă vina pe cei din jur pentru toate problemele sale, în special pe chinezi şi invazia produselor din China. Astfel, de-a lungul filmului, folosind (nu foarte convingător) replici între diverse personaje, regizorul încearcă să transmită următorul mesaj: Arabia are problemele ei, dar nu se compară cu China!

    În cele din urmă, filmul vrea să reflecte ciocnirea dintre civilizaţii: Clay este până la urmă un turist, iar povestea este filtrată prin modul în care el percepe sentimentul de alienare. Spun „vrea să reflecte“, pentru că rezultatul nu este unul deloc cizelat – prietenii pe care Clay şi-i face şi interacţiunea dintre personaje reflectă doar ceea ce cred americanii despre saudiţi.

    Filmul este regizat de Tom Tykwer, un fel de Sergiu Nicolaescu al ultimilor ani: este regizor, scenarist, compozitor şi producător. El s-a remarcat prin conducerea unor filme precum Cloud Atlas, Perfume: The Story of a Murderer sau Run Lola Run. Pentru A Hologram for the King, el s-a rezumat doar la regie şi scenariu. În rolurile principale îi regăsim, alături de Tom Hanks, pe Alexander Black (debut într-un lungmetraj), Sarita Choudhury (Lady in the Water, A Perfect Murder, franciza The Hunger Games) şi Sidse Babett Knudsen (After the Wedding, The Duke of Burgundy, Borgen).

    În concluzie, A Hologram for the King pare mai mult un clip publicitar menit să convingă americanii că Arabia Saudită poate fi un bun partener de afaceri. Nu este cel mai bun film al lui Tom Hanks, dar, pe de altă parte, fără el am fi discutat probabil de una dintre marile dezamăgiri ale anului.
     

  • iPhone 7 Pro: dual camera, Smart Connector şi căşti pe mufă Lightning

    În timp ce zvonurile despre iPhone 7 vorbesc despre un smartphone mai subţire cu o baterie mai mare decât generaţia 6/6S, încep să apară zvonuri versiunea mai mare a acestuia. Este vorba despre iPhone 7 Pro, care va înlocui modelul Plus şi va beneficia de câteva capabilităţi exclusive. Se pare că acesta va fi singurul model care va integra două camere foto pe spate, versiunea standard fiind echipată cu un singur senzor foto şi un singur obiectiv.

    Dar aceasta nu este singura diferenţă. Imaginile dezvăluite în urmă cu doar câteva săptămâni cu spatele unui iPhone 7 se pare că descriau modelul Pro, care vine cu Smart Connector în partea de jos a capacului, probabil pentru conectarea de accesorii inteligente precum huse, tastaturi sau pentru încărcare. 

    Citiţi mai multe pe www.go4it.ro

  • Ce face diferenţa dintre profit şi piedere pe piaţa materialelor de construcţii

    Anul trecut a adus veşti mai bune pentru companiile care produc materiale de construcţii, după ce în 2013 şi 2014 mai mult de o treime din cele 51 de companii din domeniu au înregistrat pierderi. Ce face diferenţa dintre profit şi piedere într-o piaţă în care contează deopotrivă apetitul pentru cheltuieli al firmelor şi al populaţiei?

    Peste 7.000 de angajaţi şi afaceri anuale de peste 3 miliarde de lei reunesc cele 51 de companii din domeniul mortarelor, vopselelor şi polistirenului. Mai mult de o treime dintre aceste firme au înregistrat pierderi în 2014, astfel încât minusurile lor cumulate au depăşit 110 milioane de lei, în timp ce firmele care au făcut profit au câştigat 144 de milioane de lei.

    „Au fost ani foarte grei după izbucnirea crizei economice pentru mulţi jucători din piaţă, pentru că sectorul construcţiilor a fost cel mai afectat. Noi am avut însă inspiraţia şi curajul să investim masiv în această perioadă. Am considerat – şi nu am greşit – că investiţiile în tehnologie de ultimă oră, superautomatizată, ne vor ajuta să avem costuri operaţionale mult mai mici decât competitorii noştri“, spune Marcel Bărbuţ, CEO al AdePlast. Pe parcursul ultimilor ani antreprenorul Marcel Bărbuţ a mizat pe investiţii de peste 20 de milioane de euro în linii de producţie de ultimă generaţie.

    AdePlast se laudă cu o producţie şi profitabilitate de invidiat nu numai pentru competitorii săi locali, ci şi pentru reprezentanţele locale ale unor companii internaţionale. În 2014, AdePlast avea 270 de angajaţi, fiecare dintre aceştia generând o producţie de 1,113 milioane de lei şi un profit de peste 55.500 lei. Creşterea eficienţei în toate fabricile şi zonele de activitate ale firmei este urmarea atenţiei dată detaliilor: în fabrica de adezivi de la Ploieşti, de pildă, sunt folosite cântare pentru a nu înregistra timpi morţi în timpul producţiei. Iar pentru a eficientiza la maximum transporturile, camioanele sunt încărcate până la jumătate cu „prafuri“, adică adezivi şi mortare uscate, iar deasupra sunt aşezate pachete cu polistiren tocmai pentru a nu plăti transportul de aer; polistirenul este foarte uşor dar ocupă mult spaţiu, iar transportul său individual ar fi prea scump.

    Iar toate aceste calcule sunt importante pentru Bărbuţ; rezultatul este că AdePlast se laudă cu o producţie şi profitabilitate de invidiat. Alte firme competitoare, pe piaţa de polistiren, au productivitatea pe angajat de câteva ori mai mici: în 2014, Hirsch a avut un profit pe muncitor de aproape 24.000 de lei, iar în cazul Genderka profitul pe angajat a fost de 25.600 lei. Diferenţa este şi mai mare faţă de companii ca Isopor, unde profitul pe muncitor a fost de 822 lei (la o producţie de aproape 470.000 lei), iar în cazul Equator profitul pe muncitor a fost de 584 de lei. În domeniul polistirenului, din cele 20 de firme, opt au înregistrat pierderi. Ponderea este şi mai mare în domeniul mortarelor şi al adezivilor, unde din 23 de concurenţi zece au înregistrat pierderi în 2014.

    Domeniul vopselurilor pare a nu fi la fel de încurcat ca piaţa polistirenului sau a mortarelor, devreme ce din 16 firme doar trei înregistrează pierderi. Anul trecut s-a făcut simţită o revigorare a domeniului, aşa cum declara, pentru ZF, Laurenţiu Lupuşor, directorul general al producătorului de materiale de construcţii Baumit România, deţinut de grupul austriac Schmid Industrie Holding. Iar respectiva revigorare ar trebui să se reflecte în rate de creştere cuprinse între 5 şi 10% anual. „Semnalele sunt foarte solide. În primul rând, eu simt o revigorare în ceea ce priveşte gândirea investitorilor. S-a reajuns la un moment în care nu mai există acea teamă de a investi în construcţii“, spunea Lupuşor.

    Totuşi, doar o parte din companii au anunţat rezultatele anului trecut. Proprietarul AdePlast spune că piaţa produselor destinate termoizolaţiilor creşte într-un ritm al ei, care pare să se intensifice odată cu apropierea de anul 2020, când – cel puţin teoretic – ar trebui să fie deja reabilitate din punct de vedere al consmului de energie termică toate clădirile. „Nu este vorba numai de această ţintă, cât mai ales de mentalitate. Oamenii conştientizează de la un an la altul ca reducerea costurilor cu încălzirea şi confortul propriu-zis oferit de o locuinţă reabilitată termic sunt necesare. În plus, creşterea valorică a vânzărilor pe acest segment provine şi din faptul că sunt folosite materiale de mai bună calitate, deci la preţuri mai mari“, declară Marcel Bărbuţ.

     

  • A fost lansat cel mai subţire laptop din lume. Vezi cum arată – GALERIE FOTO

    HP susţine că a lansat cel mai subţire laptop din lume. HP Spectre 13 are doar 10.4 mm grosime, mai subţire decât Apple MacBook (13.2mm) şi Dell XPS 13 (15.2mm). E chiar aşa de importantă o diferenţă de câtiva milimetri, cei de la The Verge asta susţin şi spun că Spectre este un laptop frumos care-ţi atrage atenţia.

    Spectre 13 are un ecran de 13.3 inci, 1080p display, 8 GB RAM şi 256 GB capacitate de stocare pe modelul de bază şi vine cu un procesor intel i5 sau i7. Laptopurile de această mărime deobicei nu primesc procesoare core I, ci core M, care este mai lent, dar nu se încălzeşte la fel de repede ca I.
    Autonomia bateriei Spectre ajunge la 9.5 ore, potrivit reprezentanţilor companiei, ceva mai puţin decât MacBook Air (12 ore).
    Puteţi comanda laptopul începând cu 25 aprilie la un preţ de 1.169 de dolari

  • România trece la ora de vară. Când şi cum trebuie să reglaţi ceasurile

    Duminică, 27 martie, va fi cea mai scurtă zi din an pentru români pentru că se va schimba ora. Ceasurile se dau înainte, ora 3.00 devenind ora 4.00. Odată cu modificarea orei, diferenţa faţă de timpul universal (GMT) va fi de 3 ore.

    Conform Convenţiei fusurilor orare, ceasornicele arată pentru fiecare punct de pe Pământ acelaşi minut şi aceeaşi secundă, iar diferenţele dintre ore sunt date de faptul că la fiecare 15 grade longitudine apare o oră în plus.