BusinessMagazin

Tag: diaspora

  • Gorghiu: Declaraţiile lui Tăriceanu îmi aduc aminte de Ion Iliescu, de la începutul anilor 1990

    ”Oare ce resorturi pot determina un om politic ca Popescu Tăriceanu să se transforme dintr-un liberal pur-sânge în ceva greu de calificat! Acţiunile şi declaraţiile sale, mai cu seamă cele din acest an, îmi aduc aminte de acel Ion Iliescu, de la începutul anilor 1990, când salamul cu soia era folosit ca armă împotriva diasporei şi a seniorilor repatriaţi ai PNŢCD şi PNL”, scrie Gorghiu în postarea de pe Facebook, după precizările lui Călin Popescu Tăriceanu, privind votul prin corespondenţă şi votul din diaspora.

    Gorghiu spune că ”îi este ruşine de modul acesta de comportament în spaţiul public”.

    ”Românii din diasporă au venit de la sute de kilometri să voteze, au stat ore în şir la cozi interminabile, în frig şi ploaie. Datorită civismului lor, atât de impresionant, România este, în continuare, o ţară democrată. Tot ei sunt cei care au împiedicat ca susţinătorii din umbră ai candidaturii lui Ponta să îşi continue cinicele coabitări politice, din campania electorală şi dinainte. Pentru toate aceste lucruri, şi nu numai, în calitate de co-preşedinte al PNL, le transmit românilor jigniţi de CP Tăriceanu un singur cuvânt: respect!”, mai arată corpreşedintele PNL.

    Preşedintele Senatului, Călin Popescu Tăriceanu a postat vineri, pe Facebook, un text cu titlul ”o clarificare necesară referitoare la votul prin corespondenţă”.

    ”Am văzut zilele acestea vehiculate o serie de neadevăruri referitoare la declaraţii pe care le-aş fi făcut la finalul lui ianuarie, în cadrul unei dezbateri privind soluţiile pentru un acces mai facil la vot al românilor din străinătate, organizată de Ambasada Franţei în România şi de Centrul Regional Francofon de Cercetări Avansate în Ştiinţe Sociale (CEREFREA). În primul rând, la această dezbatere am ridicat semne de întrebare privind posibile fraude care pot apărea în procesul de introducere a votului prin corespondenţă. Am afirmat că aşa cum s-a întâmplat şi în România în trecut, aşa s-ar putea întâmpla şi în diaspora în viitor. În România, din păcate, au existat multiple cazuri de cumpărare de voturi – prin chermeze organizate în campanie şi daruri oferite votanţilor. Românii îşi amintesc că un participant frecvent la astfel de chermeze – alături de personaje îndoielnice – a fost Traian Băsescu”, susţine Tăriceanu.

    El menţionează că a susţinut, cu acel prilej, ”că modernizarea legii electorale trebuie însoţită de măsuri de prevenţie a unor astfel de situaţii, mai ales că în cazul votului prin corespondenţă astfel de fraude sunt mult mai greu de urmărit”.

    ”De altfel, la acelaşi seminar, a fost invocată de către alţi participanţi experienţa unor democraţii, unde s-a constat că votul prin corespondenţă a fost însoţit de fraude. Sunt semne de întrebare legitime care ar trebui discutate civilizat, nu folosite în bătălia politică. Aşa că Traian Băsescu şi colegii lui din PNL (şi cei care fac comentarii similare în spaţiul public) ar trebui să lase ipocrizia, demagogia şi populismul. Nu foloseşte nimănui, nici măcar lor, să arunce în public minciuni, doar-doar vor reuşi să schimbe majorităţi parlamentare”, mai arată Călin Popescu Tăriceanu.

    Tăriceanu concluzionează: ”Traian Băsescu aparţine trecutului României şi trebuie să rămână acolo. Este un preşedinte care a făcut mult mai mult rău României, decât Nicolae Ceauşescu. Astăzi, România are nevoie de un cordon sanitar care să o separe de Traian Băsescu”.

  • Gafe diplomatice în România şi în lume – de la ţări inventate la glume bizare şi hărţi greşite

    Postul public german ZDF a prezentat, sâmbătă, gafele diplomatice ale săptămânii, printre ele figurând şi broşura cu harta Franţei acoperită cu steagul german oferită de ministrul român de Externe, Bogdan Aurescu, omologului Frank-Walter Steinmeier, în timpul vizitei făcute luni în România.

    Greşeala, asumată de Agerpres, care a realizat broşura respectivă, a dus la eliberarea din funcţie a purtătorului de cuvânt al Ministerului Afacerilor Externe (MAE).

    În aceeaşi zi, Aurescu i-a comunicat lui Steinmeier “regretul profund” pentru faptul că pe broşură se afla harta Franţei, şi nu cea a Germaniei, aşa cum ar fi trebuit.

    Potrivit MAE, “ministrul de Externe german i-a transmis omologului român că nu apreciază că situaţia în cauză este de natură să producă vreun efect sau să creeze vreo problemă în relaţiile bilaterale, până la semnalarea acesteia de către omologul român ea nefiind remarcată”.

    Nici presa germană nu a fost prea vehementă, Hamburger Morgenpost notând că o astfel de încurcătură a făcut, recent, şi Ministerul de Externe de la Berlin. În februarie, în pregătirea vizitei lui Steinmeier în Republica Democrată Congo, MAE german a comandat insigne cu steagul acestei ţări. Din fericire, chiar înainte de plecare cineva a observat că în loc de steagul Republicii Democrate Congo pe insigne se afla cele al ţării vecine, Republica Congo (Congo Brazzaville).

    Din România, şeful diplomaţiei germane a mers la Sofia, de unde a postat pe Facebook, marţi, 10 martie, că spre finalul vizitei sale în Bulgaria a fost primit şi de către “preşedintele român Rosen Plevneliev”.

    Câteva ore mai târziu, greşeala a fost corectată, după ce a fost taxată într-o serie de comentarii furioase, inclusiv ale unor bulgari, potrivit cotidianului bulgar BGglas.

    Întâmplarea cu broşura a fost cea de-a doua gafă a diplomaţiei române în acest an. În februarie, la Ambasada din Paris a izbucnit un scandal, după ce mai mulţi invitaţi la o recepţie organizată cu ocazia vizitei preşedintelui Klaus Iohannis au primit un e-mail care avea ataşat şi un document intern în care o angajată a misiunii a trecut o serie de aprecieri nepotrivite, precum “indezirabil” şi scârbos”, la adresa unor persoane.

    În urma incidentului de la Paris, ministrul Aurescu a decis încheierea misiunii permanente a diplomatului implicat, precum şi încetarea detaşării şi a raporturilor de muncă cu Ministerul Afacerilor Externe. Yvette Fulicea, implicată şi ea în scandalul invitaţiilor, şi-a prezentat, demisia din funcţia de director al Institutului Cultural Român (ICR) din Paris.

    Nu a fost lipsit de incidente diplomatice nici mandatul lui Teodor Baconschi.

    Revocat intempestiv de la conducerea MAE în 23 ianuarie 2012, pentru declaraţii fără legătură cu politica externă, Teodor Baconschi rămâne în istorie ca un şef al diplomaţiei care s-a remarcat nu neapărat prin fapte – chiar dacă în timpul mandatului său s-a semnat acordul cu SUA privind scutul antirachetă şi s-a desfăşurat cea mai mare operaţiune de evacuare de români din străinătate: peste 700 aduşi din Libia – ci mai ales prin declaraţiile de culoare cu care şi-a presărat intervenţiile publice.

    El s-a remarcat de-a lungul timpului prin afirmaţii nu neapărat greşite, dar foarte colorate.

    Mandatul său a început sub auspiciile problemei cetăţenilor români de etnie romă din Franţa. “Avem nişte probleme fiziologice, naturale, de infracţionalitate în sânul unora dintre comunităţile româneşti, în special în rândul comunităţilor cetăţenilor români de etnie romă”, a spus el în declaraţii cu omologul francez, în februarie 2010, referindu-se la comunitatea de romi.

    La începutul lui 2011, Baconschi afirma, într-un interviu, că în condiţiile în care MCV este folosit în alte domenii şi devine un handicap, România îl poate denunţa unilateral, la fel cum poate condiţiona aderarea Croaţiei la UE. La acel moment au intervenit atât Comisia Europeană – precizând că România nu poate denunţa unilateral MCV – cât şi preşedintele Traian Băsescu.

    Mai puţin diplomatic, însă foarte sincer, Baconschi deplângea, la 6 ianuarie 2012, faptul că nu există nici la MAE, nici în altă parte “o baghetă magică” prin care să se schimbe compoziţia Guvernului olandez, referindu-se la opoziţia Olandei faţă de aderarea României şi Bulgariei la Schengen, pusă pe seama faptul că Executivul de la Haga era sprijinit în Parlament de o formaţiune de extremă dreapta. Ministrul mai spunea atunci că deplânge “aceste opţiuni câteodată radical eurosceptice sau chiar antieuropene”.

    Şi Adrian Cioroianu a fost un şef al diplomaţiei care s-a remarcat printr-o serie de gafe.

    La puţin timp după începerea mandatului, în aprilie 2007, ministrul Cioroianu a fost aspru criticat după ce i-a solicitat o întrevedere secretarului de stat al SUA Condoleezza Rice, cu ocazia reuniunii miniştrilor de Externe din ţările NATO, de la Oslo, dar a primit răspuns negativ, din cauza scurtei prezenţe a oficialului american în capitala Norvegiei. În timp ce Ambasada SUA de la Bucureşti explica imposibilitatea organizării unei reuniuni bilaterale prin programul foarte aglomerat al Condoleezzei Rice, Cioroianu declara că a avut o întâlnire “de prim contact” cu secretarul de stat american, dar că nu s-a urmărit realizarea unei întrevederi bilaterale, în sens clasic.

    O întâlnire pe care a avut-o cu secretarul de stat american Condoleezza Rice l-a adus din nou pe Adrian Cioroianu în centrul controverselor. “Da”, “da, da, desigur”, “bineînţeles” şi “vă mulţumesc foarte mult” au fost singurele cuvinte rostite de ministrul român de Externe în prezenţa omologului său american, în timpul întâlnirii cu presa, conform transcrierii publicate pe site-ul Departamentului de Stat american.

    Uciderea unei italience de către un imigrant român de etnie romă din Italia a creat contextul în care ministrul a făcut o nouă gafă.

    În timpul unei intervenţii telefonice la un talk-show televizat, Adrian Cioroianu a spus: “Vă rog să mă credeţi. Şi eu mă gândesc de săptămâni de zile care ar fi situaţia. Eu vă spun deschis că nu mi se pare cea mai bună soluţie aceasta, de a nu-i lăsa să părăsească… Aceasta ar trebui să fie, cum să spun, cea mai uşoară pedeapsă. Aceşti oameni, din păcate, repet, nu am studii de drept, nu vreau să pozez în altceva decât ceea ce sunt, dar, aşa cum judec eu, aceşti oameni care comit astfel de fapte, aceşti oameni nu trebuie trimişi în regim de celulă, cu televizor, ar trebui puşi la muncile cele mai dure şi formate probabil batalioane din alea disciplinare. Nu ştiu dacă asta le-ar aduce mintea la cap, dar, credeţi-mă, eram ieri pe drumul dintre Alexandria şi Cairo, la sfârşitul vizitei, îmi veneau ştirile din ţară, din păcate pe SMS, nu puteam fi prins pe telefonul mobil, vă daţi seama, prin deşert…şi mă gândeam dacă nu cumva puteam cumpăra un teren în deşertul ăla egiptean, să-i plasăm acolo pe cei care..astfel de oameni ne fac de râs”.

    În vara lui 2007, aflat în vizită în Macedonia, Adrian Cioroianu a confundat Georgia cu Azerbaidjanul.

    Aflat în vizită în Italia, în noiembrie 2007, împreună cu premierul Călin Popescu Tăriceanu, Cioroianu s-a întâlnit cu reprezentanţi ai românilor din această ţară, printre care şi cu liderul Asociaţiei romilor refugiaţi politici din Italia, Costică Argint. Cei doi s-au îmbrăţişat, iar Adrian Cioroianu a spus “Să trăiască domnu’ Argint”. Argint era acuzat de mai multe infracţiuni în România, iar ulterior el a fost arestat şi pentru infracţiuni comise pe teritoriul italian.

    Tot în noiembrie 2007, presa a relatat că, aflat în vizită în Spania, în delegaţia care îl însoţea pe preşedintele Traian Băsescu, Cioroianu i s-a adresat într-un limbaj colocvial suveranului spaniol. În timpul ceremonialului de primire, ministrul i-ar fi spus regelui Juan Carlos: “Good point, good, good point”. Mai mult, ministrul de Externe a continuat, ridicând degetul mare de la mâna dreaptă în sus, cu pumnul strâns în dreptul pieptului, facându-i regelui Juan Carlos semnul “OK”, a mai relatat presa.

    Tot presa a relatat că, în timpul vizitei în Suedia, alături de şeful statului, Adrian Cioroianu a întârziat la întâlnirea cu oamenii de afaceri suedezi, la care au participat preşedintele Traian Băsescu şi regele Suediei, Carl XVI Gustaf. El a intrat după rege, ceea ce contravine protocolului.

    Şi summit-ul NATO de la Bucureşti a fost o ocazie pentru criticii lui Cioroianu să remarce că acesta nu s-a aflat la aeroportul “Henri Coandă” pentru a-l întâmpina pe preşedintele SUA George W. Bush, iar la plecarea acestuia l-a condus însoţit de logodnică.

    Prezenţa militară slovacă în Irak i-a pus în încurcătură, pe 29 mai 2009, pe şefii diplomaţiilor de la Bucureşti şi Bratislava, ministrul Diaconescu spunând că a fost o temă discuţiilor bilaterale, nefiind contrazis iniţial de omologul său, care ulterior a spus însă că Slovacia s-a retras din Irak în 2007.

    Gafe şi greşeli diplomatice se întâmplă şi la case mai mari.

    În 2008, înainte de summitul NATO de la Bucureşti, Casa Albă anunţa, potrivit transcriptului conferinţei de presă a consilierului pe probleme de securitate naţională al preşedintelui american, că preşedintele SUA, George W. Bush, se va deplasa la “Constadt”, pe litoralul Mării Negre, pentru a se întâlni cu “preşedintele Vasesque”.

    Ulterior, Casa Albă, prin intermediul unei precizări făcute de Ambasada SUA la Bucureşti pentru MEDIAFAX, şi-a exprimat regretul pentru eroarea de grafie apărută în transcriptul referitor la vizita preşedintelui Bush în România, precizând că, din păcate, transcriptul a fost postat pe pagina de Internet înainte de a fi editat, iar numele preşedintelui Băsescu a apărut “aşa cum a auzit stenografa”.

    Tot fostul preşedinte Traian Băsescu a fost “victima” unei greşeli în 2012, când site-ul oficial al summitului NATO de la Chicago, chicagonato.org, l-a prezentat drept prim-ministrul României.

    Preşedintele Barack Obama a fost criticat de presa americană şi de cea britanică după ce, în martie 2009, i-a dăruit premierul Gordon Brown, aflat în vizită în SUA, o colecţie de DVD-uri cu filme americane clasice. Acestea însă nu erau compatibile cu DVD playerele britanice.

    O lună mai târziu, Obama se ducea la Buckingham Palace cu un IPod pentru regina Elizabeta a II-a, cadou catalogat drept o gafă de către presa din Albion.

    În cadrul aceleaşi întrevederi, Michelle Obama a încălcat protocolul casei regale, îmbrăţişând-o pe suverana britanică, care nu a părut derajantă de gest.

    Una dintre cele mai criticate greşeli ale preşedintelui SUA s-a petrecut în 2012. Obama a vorbit, în cursul unei ceremonii omagiale, despre “lagărele de exterminare poloneze” din cel de-al doilea Război Mondial, sintagma fiind considerată o ofensă gravă în Polonia, unde regimul nazist german a executat polonezi şi evrei în timp ce ţara era sub ocupaţie.

    Liderul de la Casa Albă i-a trimis o scrisoare omologului Bronislaw Komorowski pentru a-şi cere scuze, dând asigurări că a folosit expresia “în mod eronat”.

    La summitul G20 din 2011, din cauza unor microfoane rămase deschise, întreg mapamondul a aflat o discuţie privată între preşedinţii Barack Obama şi Nicolas Sarkozy.

    Referindu-se la premierul israelian Benjamin Netanyahu, Sarkozy a declarat: “Nu îl mai suport. Este un mincinos”. Obama a replicat: “Tu te-ai săturat de el, dar eu trebuie să tratez cu el în fiecare zi!”.

    Ulterior, Sarkozy i-a trimis o scrisoare lui Netanyahu în care i-a amintit de prietenia pe care i-o poartă şi a subliniat că divergenţele lor privind problemele din Orientul Mijlociu, apărute în presă, nu au impact asupra acestei prietenii.

    Şi vicepreşedintele american Joe Biden este cunoscut pentru gafele sale, unele cu implicaţii asupra relaţiilor cu alte state.

    Anul trecut, a reuşit într-un singur discurs să enerveze autorităţile din Turcia şi Emiratele Arabe Unite, aliate ale SUA, acuzându-le că sprijină financiar grupările militare din Siria. Biden a fost nevoit să-i sune pe preşedintele turc, Recep Erdogan, şi pe prinţul moştenitor Mohammed bin Zayed Al Nahyan pentru a-şi cere scuze.

    Tot anul trecut, l-a descris pe fostul premier din Singapore Lee Kuan Yew drept “cel mai înţelept om din Orient”, asiaticii considerând termenul “Orient” ca fiind învechit şi ofensator.

    Secretarul de stat american John Kerry şi-a cerut şi el scuze autorităţilor de la Tel Aviv, după ce presa a relatat că oficialul SUA a avertizat Israelul că riscă să devină un stat “de apartheid”, în cazul în care nu face rapid pace cu palestinienii.

    Kerry a negat vehement că ar fi spus aşa ceva, dar Departamentul de Stat nu a dezminţit că şeful diplomaţiei americane a folosit acest termen care desemnează sistemul social segregaţionist aflat în vigoare în Africa de Sud în perioada 1948-1994.

    În septembrie 2013, secretarul de stat John Kerry a dorit să salute activitatea diplomaţilor americani din Kyrgyzstan, dar a dat impresia că a confundat această ţară cu vecina mai bogată în resurse, Kazakhstan.

    Diplomaţii SUA din afara ţării “luptă împotriva corupţiei în Nigeria, sprijină statul de drept în Burma, sprijină instituţiile democratice din Kyrzakhstan”, a spus Kerry.

    Predecesoarea sa, Hillary Clinton, a fost ţinta ironiilor în 2009, după ce i-a oferit omologului rus, Serghei Lavrov, un “buton de resetare”. Dar cuvântul de pe buton, “peregruzka”, înseamnă mai degrabă “supraîncărcare” decât “resetare”. Clinton i-a dat asigurări omologului său că personalul său a depus eforturi pentru a face acest lucru corect. “A fost corect?”, a întrebat ea, zâmbind. “Aţi greşit”, i-a răspuns Lavrov, care zâmbea, de asemenea.

    În pofida situaţiei stânjenitoare, cei doi s-au amuzat în faţa camerelor de luat vederi şi au apăsat butonul împreună. La o conferinţă comună, după două ore de discuţii, cei doi au glumit pe tema greşelii. “Am ajuns la un acord despre cum se scrie «resetare» în rusă şi engleză, nu mai avem divergenţe”, a spus Lavrov.

    În 2010, Hillary Clinton a felicitat-o pe regina Marii Britanii cu o săptămână înainte de ziua sa de naştere.

    “E mai bine să feliciţi cu o săptămână mai devreme decât cu o săptămână mai târziu”, a replicat Philip Crowley, un purtător de cuvânt de la Departamentul de Stat, încercând să repare gafa.

    Soţul reginei, ducele de Edinburgh, este recunoscut pentru comentariile incomode şi pentru umorul mai ciudat, cotidianul Daily Telegraph alcătuind o lungă listă cu gafele sale diplomatice.

    Printre ele, se numără şi întrebarea adresată, în 2002, unor aborigeni din Australia, prinţul dorind să ştie dacă aceştia trag în continuare cu săgeţi.

    “Nu sunteţi cei mai mulţi dintre voi descendenţi din piraţi?”, l-a întrebat el, în 1994, pe un locuitor din Insulele Cayman.

    “Arăţi de parcă eşti gata de culcare”, i-a spus, în 2012, preşedintelui nigerian, îmbrăcat într-un costum tradiţional.

    Fostul preşedinte George H. W. Bush i-a insultat involuntar pe australieni în timpul unei vizite la Canberra în 1992, când a făcut semnul victoriei, fără să ştie că în Australia acesta are altă semnificaţie, fiind un gest obscen.

    Fostul lider de la Casa Albă este, de altfel, autorul uneia dintre cele mai celebre gafe din politica internaţională. Involuntară şi aceasta.

    Din cauza unei gripe intestinale, Bush Sr. a vomitat pe premierul japonez Kiichi Miyazawa, în 1992, în timpul unui dineu găzduit de oficialul nipon. Incidentul i-a adus popularitate preşedintelui american în Japonia, fiind inventată o expresie nouă în limba japoneză: “bushu-suru” (a vomita în public).

    Aflat în vizită în China în 2010, premierul britanic, David Cameron, şi-a supărat gazdele, refuzând să renunţe la floarea de mac de la butonieră. Cameron şi miniştrii care îl însoţeau purtau la butoniere flori de mac, simbol al comemorării eroilor căzuţi la datorie în primul Război Mondial. Pentru chinezi, florile de mac reprezintă o amintire dureroasă a celor două războaie ale opiumului, ambele pierdute de ei în faţa britanicilor.

    Exprimarea liberă, gafele şi alte derapaje erau caracteristice şi pentru fostul premier italian Silvio Berlusconi.

    În noiembrie 2008, când se afla în vizită oficială la Moscova, Silvio Berlusconi l-a calificat pe preşedintele Barack Obama drept “tânăr, frumos şi chiar bronzat”.

    A recidivat un an mai târziu, spre indignarea opoziţiei din Italia.

    Întors de la Pittsburgh, el spunea: “Vă aduc salutările unui om care se numeşte, care se numeşte… aşteptaţi, era cineva bronzat: Barack Obama!. Nu o să credeţi, însă, au mers amândoi la plajă ca să facă baie de soare, pentru că şi soţia sa este bronzată!”.

    În 2003, Berlusconi a provocat o criză diplomatică între Roma şi Berlin după ce a declarat că Martin Schulz, pe atunci eurodeputat, ar putea juca “rolul unui gardian de lagăr” într-un film despre nazişti.

    În cursul summiturilor oficiale, Berlusconi a fost protagonistul mai multor episoade insolite, ascunzându-se în spatele unei plante pentru a o speria pe Angela Merkel sau punându-i coarne unui ministru spaniol în timpul unei fotografii de grup.

    În anul 2000, cancelarul german Gerhard Schröder a stins, din greşeală, flacăra eternă de la Memorialul Yad Vashem dedicat Holocaustului din Israel, flacăra care arde în memoria celor şase milioane de evrei ucişi de nazişti. Cancelarul şi premierul israelian Ehud Barak au încercat fără succes să o aprindă, fiind nevoie de intervenţia unui angajat de la Memorialul Yad Vashem.

  • Iohannis: Românii din străinătate să ştie că la Administraţia Prezidenţială e un Departament pentru diaspora

    Postarea de pe pagina de socializare a preşedintelui Klaus Iohannis a venit la scurt timp după ce şeful statului a avut, în cadrul vizitei oficiale în Republica Germania, o întâlnire cu românii din această zonă a Europei.

    Klaus Iohannis le-a transmis un mesaj, prin intermediul Facebook: ”Românii care au venit la ambasada României din Berlin în această seară trebuie să ştie că, în cadrul administraţiei prezidenţiale, există de acum încolo un departament dedicat diasporei”, a scris preşedintele, adăugând că îşi doreşte o politică externă apropiată de cetăţenii români, oriunde s-ar afla aceştia.

    ”Vreau ca românii, oriunde trăiesc, să fie mândri de modul în care sunt reprezentaţi în străinătate, iar întărirea relaţiilor cu celelalte state să aibă consecinţe pozitive asupra vieţii lor de fiecare zi. Cum spuneam şi în această dimineaţă, într-un interviu la ARD, radioul public german, România e mult mai bună decât imaginea pe care o are în lume. Noi, oamenii politici, trebuie să muncim mai mult împreună cu cetăţenii care ne-au votat pentru ca imaginea să fie pe măsura ţării pe care ne-o dorim”, a mai scris Klaus Iohannis.

    Preşedintele Klaus Iohannis şi soţia sa, Carmen, au petrecut, joi seara, la Berlin, mai bine de o oră printre cei aproximativ 300 de români veniţi din toate colţurile Germaniei pentru a se întâlni cu şeful statului, Iohannis transmiţându-le că vrea să schimbe modul de a se face politică, în ţară.

    Klaus Iohannis şi-a încheiat, joi seara, vizita din Germania printr-o întâlnire cu reprezentanţi ai comunităţii româneşti din această ţară.

    Peste 300 de români din Berlin dar şi din alte oraşe germane, de la copii mici la persoane de peste 70 de ani, au venit la întâlnirea cu şeful statului organizată la sediul Ambasadei României.

    Administraţia Prezidenţială a publicat pe site noua structură a Departamentelor conduse de consilierii prezidenţiali, 15 la număr, o noutate constituind-o, faţă de structura veche, Departamentul pentru Problemele Diasporei, un departament nou înfiinţat în mandatul lui Klaus Iohannis.

    Cele 15 departamente sunt: Cancelaria Preşedintelui, condusă de Dan MIhalache, Departamentul Securităţii Naţionale, condus de George Scutaru, Departamentul de Politică Externă, condus de Lazăr Comănescu, Departamentul de Comunicare Publică, condus de purtătorul de cuvânt al preşedintelui, Tatiana Niculescu Bran, Departamentul Relaţii cu Autorităţile Publice şi Societatea Civilă, condus de Andrei Muraru, Departamentul Afaceri Europene, condus de Leonard Orban, Departamentul Politici Economice şi Sociale, condus de Cosmin Ştefan Marinescu, Departamentul Reformă Instituţională şi Constituţională, condus de Elena Simina Tănăsescu.

    Departamentul Politică Internă este condus de consilierul prezidenţial Laurenţiu Ştefan, Departamentul Legislativ, de Mihaela Ciochină iar Departamentul Cultură, Culte şi Centenar este condus de consilierul prezidenţial Sergiu Nistor.

    Structura organizatorică a Administraţiei Prezidenţiale mai cuprinde Departamentul de Sănătate Publică, Departamentul pentru Problemele Diasporei, care reprezintă o noutate, şi Departamentul Managementul Resurselor.

  • “Ce este diaspora” a fost cea mai căutată interogaţie pe Google în 2014

    Compania Google România a publicat lista celor mai populare căutări realizate pe Google de-a lungul anului 2014 de pe piaţa locală. Potrivit documentului citat, construcţia “ce este diaspora” se clasează pe locul întâi în topul căutărilor interogative din România din acest an.

    Top 10 cele mai populare căutări „Ce este…?”:

    1. Ce este diaspora
    2. Ce este ebola
    3. Ce este epidurala
    4. Ce este perhidrolul
    5. Ce este oncologia
    6. Ce este satelitul
    7. Ce este metafizica
    8. Ce este fabula
    9. Ce este coronarografia
    10. Ce este mucoviscidoza

    Conform dicţionarului explicativ al limbii române, cuvântul de gen feminin diasporă reprezintă un grup etnic aflat în afara graniţelor ţării de origine. Diaspora a jucat un rol decisiv în câştigarea alegerilor de către primarul Sibiului, Klaus Iohannis, pe fondul organizării deficitare a scrutinului în afara graniţelor de guvernul condus de contracandidatul său, Victor Ponta. Zeci de mii de persoane nu au reuşit să voteze din cauza numărului redus de secţii de votare, deşi numărul alegătorilor care şi-au exercitat dreptul la vot în diaspora s-a triplat comparativ cu alegerile din 2009. Conform rezultatelor finale ale scrutinului din turul al doilea al alegerilor prezidenţiale, date publicităţii de BEC, la alegerile din 16 noiembrie în străinătate s-au prezentat la urne 377.651 de români, iar dintre aceştia 10,26% au votat pentru Victor Ponta şi 89,73% pentru Klaus Iohannis.

    Cele mai populare căutări din România

    1. Simona Halep
    2. iPhone 6
    3. Rezultate bacalaureat
    4. Eurovision
    5. Robin Williams
    6. Alegeri prezidentiale
    7. Conchita Wurst
    8. Titularizare
    9. World Cup
    10. Adrian Iovan
     

  • Tomac a iniţiat două proiecte de lege privind votul prin corespondenţă şi cel electronic în diaspora

    Tomac a precizat, la o conferinţă de presă, că cele două proiecte vor fi supuse dezbaterii publice până la începutul sesiunii viitoare astfel încât toţi parlamentarii care vor dori, să poată depune amendamente.

    El a spus că, după ce a fost respins în Parlament proiectul său privind votul prin corespondenţă pe motiv că nu asigura securitatea votului cetăţenilor, a redepus acest proiect într-o varianţă îmbunătăţită.

    Proiectul privind votul prin corespondenţă prevede că exercitarea prin corespondenţă a dreptului de vot se poate face la alegerile pentru Camera Deputaţilor şi a Senatului, alegerile pentru Preşedintele României şi alegerile pentru Parlamentul European de către alegătorii români care au domiciliul sau reşedinţa în străinătate.

    Votarea prin corespondenţă se realizează prin expedierea buletinului de vot, prin intermediul serviciilor poştale, către birourile electorale ale secţiilor de votare organizate la misiunile diplomatice şi oficiile consulare din circumscripţiile consulare la care alegătorii români cu domiciliul sau reşedinţa în străinătate sunt arondaţi.

    Proiectul privind votul electronic prevede că votul electronic poate fi exprimat în cadrul alegerilor parlamentare, alegerilor prezidenţiale şi, respectiv, alegerilor pentru Parlamentul European şi reprezintă o posibilitate alternativă de vot, faţă de votul la urne pentru toţi cetăţenii români.

    Camera Deputaţilor a respins, marţea trecută, proiectul iniţiat de Eugen Tomac privind introducerea votului prin corespondenţă pentru alegătorii români cu domiciliul sau reşedinţa în străinătate, cu 203 voturi, fiind înregistrate de asemenea 84 de abţineri şi 8 voturi împotrivă.

    Proiectul, iniţiat de deputaţii PMP Eugen Tomac, Mihaela Stoica, Valerian Vreme şi Clement Negruţ, propunea introducerea votului prin corespondenţă în cazul alegerilor parlamentare, prezidenţiale şi europarlamentare.

    Comisiile de administraţie şi juridică au apreciat că acest sistem de vot prezintă vulnerabilităţi semnificative din punctul de vedere al siguranţei procesului de votare.

    Camera Deputaţilor este for decizional cu acest proiect, Senatul respingându-l anterior.

    Preşedintele Camerei, Valeriu Zgonea, a precizat, în 19 noiembrie, că votul prin corespondenţă pentru prezidenţiale va fi discutat peste cinci ani, când va fi viitorul scrutin, el arătând că în acest moment prioritară este elaborarea unei legi pentru alegerile parlamentare care să includă acest tip de vot.

    „Am stabilit cu liderii grupurilor parlamentare că votul prin corespondenţă este important pentru alegerile pentru Camera Deputaţilor şi Senatului din 2016. Săptămâna viitoare convocăm comisia pentru modificarea legii şi vom discuta acest capitol şi această iniţiativă parlamentară (privind votul prin corespondenţă, n.r.) şi vom găsi soluţia oportună ca în cel mai scurt timp să avem o lege de alegere a Camerei şi Senatului care să includă votul prin corespondenţă”, a spus atunci Zgonea.

  • Autoritatea Electorală a transmis DNA mai multe documente în cazul alegerilor din diaspora

    Potrivit unui comunicat de presă al Autorităţii Electorale Permanente (AEP), remis MEDIAFAX, la Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA) au fost trimise documentele emise privind procesul de organizare şi desfăşurare în străinătate a alegerilor pentru preşedintele României din noiembrie 2014.

    În plus, reprezentanţii AEP au mai transmis procurorilor şi corespondenţa intra şi interinstituţională privind procesul de organizare şi desfăşurare a alegerilor, dar şi toate documentele şi materialele aferente şedinţelor de lucru, intra şi interinstituţionale, privind procesul de organizare şi desfăşurare în străinătate a alegerilor pentru preşedintele României din acest an.

    Până la acest moment, nicio persoană din conducerea Autorităţii Electorale Permanente nu a fost chemată la audieri în dosarul privind organizarea alegerilor în secţiile de votare din străinătate.

    Dosarul privind problemele înregistrate la votul din diaspora a fost preluat, în 4 decembrie, de Direcţia Naţională Anticorupţie, de la procurorii Parchetului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (PICCJ).

    Dosarul privind probleme la votul din diaspora, la alegerile prezidenţiale, a fost constituit, pe rolul Secţiei de urmărire penală şi criminalistică a PICCJ, prin conexarea a şase dosare penale care vizează plângeri legate de modul de desfăşurare a scrutinului.

    Faptele sesizate în plângeri sunt abuzul în serviciu, neglijenţa în serviciu şi împiedicarea exercitării drepturilor electorale.

    La ambele tururi ale alegerilor prezidenţiale, din 2 şi 16 noiembrie, românii din străinătate au ieşit la vot în număr record, însă în mai multe capitale europene, cozile au fost uriaşe, iar mii de oameni nu au mai putut vota.

    Problemele de votul din diaspora au dus la demisia ministrului de Externe, Titus Corlăţean. Înlocuitorul lui, Teodor Meleşcanu, a făcut apel, înaintea turului al doilea, ca românii din diaspora să vină la vot devreme, el menţionând că dacă declaraţiile pe propria răspundere sunt completate din timp şi dacă cei şapte membri ai secţiei sunt prezenţi, numărul celor care vor vota se va dubla.

    După scrutin, Meleşcanu şi-a cerut scuze românilor din diaspora care nu au putut vota şi a declarat că trebuie identificate soluţii legislative pentru a asigura condiţiile ca românii să-şi exercite dreptul de vot oriunde s-ar afla în străinătate.

    La două zile după turul al doilea, şi Meleşcanu a demisionat, el precizând că face acest lucru pentru că nu toţi românii din diaspora au putut vota şi că a luat această decizie ca “om de onoare”, “într-o ţară în care nimeni nu prea-şi asumă responsabilităţile”.

    Teodor Meleşcanu a declarat că singurul lucru pe care nu a reuşit să îl realizeze a fost suplimentarea numărului secţiilor de votare, întrucât, deşi a solicitat Biroului Electoral Central acest lucru, BEC “nu a putut oferi clarificările necesare privind existenţa unei soluţii legale, în acest sens”. Potrivit lui Meleşcanu, exista, în cazul modificării numărului secţiilor de votare între cele două tururi de scrutin, riscul contestării alegerilor.

    Meleşcanu a mai spus că soluţia prelungirii programului de vot nu a putut fi pusă în aplicare, întrucât contravine prevederilor legale în vigoare, iar Biroul Electoral pentru Străinătate a atras atenţia asupra acestui lucru, într-o adresă, prin care se preciza că închiderea tuturor secţiilor se va face la ora 21.00.

  • Despre putere

    Un ins inteligent a împărţit, la un moment dat, evoluţia puterii aşa cum o percep şi folosesc oamenii, astfel: prima epocă a fost cea a muşchilor şi armelor; a doua epocă este a banilor, cotelor de piaţă şi a gândirii. A treia etapă ar trebui să vă facă să ridicaţi sprânceana, pentru că puterea, în următoarea perioadă, se va traduce prin „mai amabil, mai blând, mai bun“.

    Într-o primă fază mi-a sunat cam ca dictonul creştin cu oferitul celuilalt obraz sau ca proverbul, discutabil, care ne asigură că sabia nu taie capul plecat. Am mers un pic pe firul ideii, îmi suna a înţelepciune budistă transferată în lumea occidental-corporatistă, şi am descoperit articolul unui profesor universitar de la Berkeley, The Power Paradox, care a inspirat cele de mai sus şi care a lansat următorul concept: puterea este abilitatea de a influenţa oamenii să îşi atingă scopurile şi interesele, folosindu-şi propriile abilităţi într-un mod responsabil. Paradoxul este că puterea deteriorează numitele abilităţi.

    Universitarul invocă trei mituri ale puterii în lumea modernă. Primul este că puterea înseamnă bani, voturi şi muşchi, al doilea că un individ definit drept machiavelic va câştiga oricum în jocul puterii şi al treilea că puterea este dobândită în urma aplicării unei strategii. Fiecare din aceste mituri este demontat în articol, cu exemple practice ce merg de la puterea ţipătului copilului ce vrea o bomboană asupra părinţilor la ierarhiile din dormitoarele universităţilor, unde modestia este la mare preţ, sau la manifestările unor şefi de companii. Un bun exemplu este şi modul în care outsiderul a câştigat cursa prezidenţială în România, nu insist.

    În esenţă puterea adevărată are nevoie de modestie şi de empatie, nu de forţă şi de teama de pedeapsă; dar ceea ce vor cu adevărat oamenii de la liderii lor, aşa-numita inteligenţă socială, este distrusă chiar de experienţa puterii.
    Este aceasta o poziţie contrară celei a fostului director executiv de la Enron, Jeffrey Skilling: „Tot ceea ce contează sunt banii… cu bani cumperi loialitate. Nicio emoţie nu este mai importantă decât banii. Cu asta obţii performanţă“.

    Bazându-se pe astfel de credinţe, Enron a fost puternică: şase ani la rând a fost categorisită una din cele mai inovatoare companii în topul Fortune, iar New York Times credea că este un model pentru noua cultură a muncii din SUA. Banii totuşi nu au contat, pentru că Enron a falimentat, iar acum Skilling este în puşcărie, iarăşi nu insist.
    Timp de două decenii şi jumătate puterea din România s-a bazat pe crearea de temeri şi pe identificarea de vinovaţi – cutare vinde ţara sau cutare vă ia pensiile sau pământul.

    Dacă vom fi în stare să depăşim astfel de spaime, putem încerca să ne recuperăm ţara. Dar în micul ghid al recuperatorului de ţară trebuie musai să apară câteva reguli: unu, să încerci să îţi croieşti planurile privind spre viitor şi nu spre trecut; doi, să ai timp, să ai timp pentru orice, să te gândeşti, să îi asculţi pe ceilalţi cu toată atenţia şi cu emisfera dedicată şi nu cu jumătate de ureche, să încerci să-i înţelegi, să ai timp pentru privit/discutat cu tine în oglindă, pentru cultură sau pentru muncă în folosul societăţii; trei, să depăşeşti zona retorică şi să te implici.

    Dumnezeu a distribuit inteligenţa în mod uniform, nu există naţii superinteligente şi altele tâmpe, diferenţa este în modul în care oamenii aleg să îşi folosească înzestrarea. Alegerile au dovedit că se poate, acum ne mai trebuie doar consecvenţă.

    Cândva în anii ‘70 un pictor japonez, Ogawara Shu, îşi expunea viziunea asupra societăţii, pe care o vedeţi în imaginea alăturată: un grup de dulăi încăieraţi, un tablou violent, dar desenat într-un mod copilăresc şi lipsit de un punct central. Artistul spunea că a reprezentat mentalitatea poporului japonez, care a adoptat atât cultura militaristă a guvernului din perioada celui de-al doilea război mondial, cât şi politicile proamericane de după. Ogawara şi-a asumat el însuşi faptul că a fost un soi de colaboraţionist, fiind unul din cei doi „pictori de război“ oficiali ai armatei japoneze din timpul conflagraţiei mondiale, pentru că a părăsit comunitatea artistică din Tokio, refugiindu-se într-un mic orăşel de provincie.

  • Klaus Iohannis se declară “profund recunoscător” faţă de românii din diaspora

    “În curând vom marca 25 de ani de la căderea comunismului. Totodată, anul acesta, odată cu votul istoric din 16 noiembrie, românii au reuşit împreună să dărâme un mit, să alunge o vorbă veche despre neputinţa noastră, să îngroape acel sentiment că totul este pierdut şi că ţara noastră nu mai are viitor. Îndeplinindu-şi datoria de cetăţeni, românii din afara graniţelor au avut forţa şi priceperea să dovedească prin vot că România are o mare şansă. Pentru acest exemplu fascinant de solidaritate, eu şi românii de acasă le mulţumim şi le suntem profund recunoscători.

    Acesta nu este doar un capitol din istoria noastră recentă, ci este o dovadă grăitoare despre cum o naţiune îşi regăseşte fiii, moment prin care trec, la un moment dat, toate naţiunile mari. În definitiv, lecţia pe care am învăţat-o a fost că nu există loc oricât de îndepărtat în această lume unde oamenii să nu-şi dorească o Românie a lucrului bine făcut.

    După ani de dezamăgiri şi nereuşite, le spun astăzi românilor de pretutindeni că vom clădi împreună acel loc în care ne vom bucura să trăim, nu din care vom fi tentaţi să plecăm. Oricât de greu ar fi, oricât de mult timp ar lua şi mai ales oricâte sacrificii ar cere, vom întări în societatea românească ceea ce este de aşezat, cu viziune, cu calm şi răbdare: legea, încrederea în instituţii, valorile democratice, tradiţiile, toleranţa şi respectul pentru muncă şi carte.

    În încheiere, îi încurajez pe românii de pretutindeni să continue lucrurile bune pe care le fac pentru comunităţile în care trăiesc şi pentru ţară.

    La mulţi ani, tuturor românilor de pretutindeni!”

    Ziua de 30 noiembrie, a Sfântului Apostol Andrei, Ocrotitorul României, este sărbătorită anual ca Ziua Românilor de Pretutindeni, potrivit Legii nr. 299 din 13 noiembrie 2007 privind sprijinul acordat românilor de pretutindeni.

  • Furtuna perfectă care l-a ridicat pe Klaus Iohannis

    În cele din urmă, prezenţa la turul al doilea a depăşit-o nu numai pe cea de la ultimele trei runde ale prezidenţialelor, dar a fost mai mare cu aproape 2 milioane de alegători decât la primul tur din 2 noiembrie (din total, în diaspora au votat în plus aproape 218.000), ceea ce i-a asigurat lui Iohannis victoria cu un scor de 54,43% la 45,56%. Primele estimări ale CURS – Avangarde arătau că spre Iohannis s-au îndreptat majoritatea celor care au ieşit la vot numai în turul al doilea, majoritatea tinerilor sub 30 de ani, majoritatea maghiarilor, majoritatea alegătorilor din mediul urban, din Transilvania şi Bucureşti şi majoritatea celor care în primul tur au votat cu Monica Macovei, Kelemen Hunor şi Elena Udrea, respectiv în jur de jumătate dintre votanţii lui Dan Diaconescu şi C. V. Tudor. Iohannis a câştigat inclusiv în fiefuri tradiţionale ale PSD (Vrancea, Iaşi, Bacău, Suceava, Prahova, Constanţa), iar în R. Moldova, unde Ponta câştigase în primul tur, Iohannis a întors scorul în favoarea sa.

    La nivel de campanie electorală convenţională, victoria lui Iohannis poate fi atribuită reuşitei echipei acestuia de a-l poziţiona nu doar deasupra polarizării obositoare între “băsişti” şi “antibăsişti” (inclusiv prin refuzul de a iniţia alianţe cu alte partide), dar şi deasupra temelor tradiţionale de campanie prezidenţială (unde Iohannis nu s-a remarcat prin iniţierea sau detalierea vreunei teme anume, cu excepţia anticorupţiei) şi chiar deasupra legăturii cu suportul său real de partid (PNL şi PDL).

    Ca atare, primarul Sibiului a devenit apt să să valorifice sentimentul popular antisistem, care alteori s-a exprimat prin absenteism sau voturi pentru candidaţi precum C. V. Tudor, Traian Băsescu, Dan Diaconescu sau, mai nou, Monica Macovei. Spre deosebire de Ponta, Iohannis a beneficiat inclusiv de o campanie online fără precedent de puternică, centrată pe imaginea “neamţului civilizat/civilizator/care tace şi face”, pe ideea de “Românie normală” (înţeleasă în opoziţie cu România scandalurilor din epoca Băsescu – Ponta) şi pe necesitatea ca preşedinţia, guvernul şi parlamentul să nu fie concentrate în mâna unui singur partid.

    De cealaltă parte, înfrângerea lui Ponta poate fi atribuită eşecului echipei acestuia de a-l poziţiona insistent drept adversarul unui Traian Băsescu reîncarnat în Iohannis şi de a-l repoziţiona drept candidat de centru, dacă nu chiar de centru-dreapta, cu preţul neglijării electoratului de stânga. Mai mult, electoratului i-a fost servită o campanie dusă cu mijloacele anilor ’90 (atacuri la persoana contracandidatului şi tactica “pomenii electorale”) şi susţinută de alianţe nominale cu PRM şi PPDD.

    Pe acest fond, scandalul voturilor din diaspora, propagat în special prin reţelele sociale, care amorsaseră deja înainte de primul tur interesul tinerilor graţie campaniei Monicăi Macovei, a fost decisiv, în condiţiile în care autorităţile, inclusiv după înlocuirea la Externe a lui Titus Corlăţean cu Teodor Meleşcanu, au refuzat să suplimenteze numărul de secţii de votare din străinătate, cu unica explicaţie că se tem de o eventuală invalidare a alegerilor pe motiv de încălcare a legislaţiei electorale. Procurorul general Tiberiu Niţu a anunţat, de altfel, că după primul tur a fost deschis un dosar de urmărire penală in rem faţă de fapta de încălcare a dreptului la vot în diaspora.

    Alături de preşedintele Consiliului European, Herman van Rompuy, printre primii care l-au felicitat pe Iohannis au fost preşedintele şi cancelarul Germaniei, ţară care furnizează anual peste 10% din investiţiile noi în România: preşedintele Joachim Gauck a declarat că “Germania va continua să sprijine şi în viitor România pe drumul reformelor importante care urmează să fie făcute, în special în ceea ce priveşte îmbunătăţirea statului de drept”, iar cancelarul Angela Merkel a promis că ţara sa “va sprijini România cu sfaturi şi fapte pe calea reformelor importante pentru aceasta şi pentru UE”.

    Victoria lui Klaus Iohannis a fost salutată în presa externă în primul rând ca un eveniment exemplar pentru alte ţări din UE sau din Europa de Est, una dintre ideile recurente fiind faptul că într-o Europă ameninţată de tentaţia extremismului cu bază naţionalistă, în România câştigă alegerile prezidenţiale un candidat complet atipic (sas şi protestant). După Slovacia, România a devenit a doua ţară est-europeană unde alegătorii au blocat anul acesta încercarea premierului în funcţie de a deveni preşedinte, dând astfel un exemplu Ungariei confruntate cu tendinţele spre autoritarism ale guvernului Orban, arată Bloomberg, în timp ce Financial Times consideră că victoria lui Iohannis reprezintă “manifestarea unor ani de furie acumulată din cauza standardului de trai scăzut şi a persistenţei corupţiei”.

  • Cum au votat românii din străinătate: Iohannis, votat de 89,73% dintre alegători. Ponta a câştigat doar în Palestina – REZULTATE FINALE

    Conform rezultatelor finale ale scrutinului de duminică, date publicităţii joi de BEC, la alegerile prezidenţiale din 16 noiembrie în străinătate s-au prezentat la urne 377.651 de români, iar dintre aceştia 38.778 (10,26%) au votat pentru Victor Ponta şi 338.873 (89,73%) pentru Klaus Iohannis.

    De altfel, Klaus Iohannis a câştigat alegerile în toate cele 294 de votare organizate în străinătate, cu excepţia celei din Palestina. În această ţară au votat 19 români, iar zece dintre aceştia (52,63%) au votat cu Victor Ponta.

    În multe dintre ţări, precum Spania, Marea Britanie, Franţa, Germania, Elveţia, Norvegia, Olanda, Danemarca, peste 90% dintre alegători au votat cu Klaus Iohannis.

    Cei mai mulţi români au votat în Italia, unde la cel de-al doilea tur de scrutin s-au prezentat la urne 96.600 de români. Dintre aceştia, 85.579 (88,59%) au votat cu Klaus Iohannis, iar 11.021 (11,40%) cu Victor Ponta.

    În Spania, au votat 82.744 de români. Dintre aceştia, 74.995 (90.63%) au votat cu Iohannis, iar 7.749 (9.36%) cu Ponta.

    Un număr mare de români – 35.543 – s-a prezentat la vot în 16 noiembrie şi în Republica Moldova. Dintre aceştia, 27.933 (78.58%) au votat cu Klaus Iohannis, iar 7.610 (21.41%) cu Victor Ponta.

    În Marea Britanie, s-au prezentat la urne 25.850 de români, iar 24.533 (94,90%) au votat cu Klaus Iohannis.

    În Franţa, s-au prezentat la urne 16.053 de români, iar 93,46% (15.004) au votat pentru Klaus Iohannis, în Belgia au mers la urne 13.040 de români, 93,72% votând cu Iohannis, în timp ce în Austria au votat 9.533 de români, 94.12% dintre aceştia preferându-l tot pe Iohannis.

    În Australia, au votat 1.499 de români, 92,39% dintre aceştia votând cu Klaus Iohannis, în timp ce în Noua Zeelendă au mers la urne 330 de români, dintre care 309 au votat cu Iohannis.

    În Canada, la cel de-al doilea tur al alegerilor prezidenţiale au votat 6.490 de români, dintre care 6.067 (93.48%) l-au preferat pe Victor Ponta, iar în Statele Unite ale Americii au mers la vot 17.683 de cetăţeni români. Dintre aceştia, 16.388 (92,67%) au votat cu Klaus Iohannis.

    În Danemarca, au votat 4.813 de români, dintre care 4.579 (95,13%) pentru Klaus Iohannis, în timp ce în Elveţia au mers la vot 3.758 de români, din care 3.504 (93.24%) au votat cu Klaus Iohannis, iar în Olanda au votat 3.818 români, dintre care 92,5% cu Klaus Iohannis.

    În Irlanda, au mers la urne 3.718 de români, din care 3.560 (95,75%) au votat cu Iohannis.

    În străinătate au fost organizate 294 de secţii de votare, în: Afganistan, Africa de Sud, Albania, Algeria, Arabia Saudita, Argentina, Armenia, Australia, Austria, Azerbaidjan, Angola, Belgia, Bosnia Herţegovina, Brazilia, Belarus, Bulgaria, Canada, Chile, Cipru, Columbia, Croaţia, Cuba, Coreea de Nord, Coreea de Sud, Danemarca, Egipt, Elveţia, Emiratele Arabe Unite, Etiopia, Federaţia Rusă, Filipine, Finlanda, Franţa, Georgia, Grecia, India, Iordania, Irak, Irlanda, Israel, Italia, Japonia, Kazahstan, Kenya, Kuweit, Letonia, Liban, Lituania, Luxemburg, Macedonia, Malaezia, Malta, Marea Britanie, Maroc, Mexic, Muntenegru, Nigeria, Norvegia, Noua Zeelanda, Olanda, Pakistan, Palestina, Peru, Polonia, Portugalia, Qatar, Republica Arabă Siriană, Republica Cehă, Republica Chineză, Germania, Indonezia, Iran, Republica Moldova, San Marino, Turcia, Senegal, Serbia, Singapore, Slovacia, Slovenia, Spania, Sri Lanka, SUA, Sudan, Suedia, Thailanda, Tunisia, Turkmenistan, Ucraina, Ungaria, Uruguay, Uzbekistan, Venezuela, Vietnam şi Zimbabwe.

    La ambele tururi ale alegerilor prezidenţiale, în mai multe capitale europene cozile de la secţiile de votare au fost uriaşe, iar mii de oameni nu au mai putut vota.

    Problemele legate de votul din diaspora au dus la demisia ministrului de Externe, Titus Corlăţean. Înlocuitorul acestuia, Teodor Meleşcanu, a demisionat şi al la două zile de la cel de-al doilea tur de scrutin. El şi-a cerut scuze românilor din diaspora care nu au putut vota şi a susţinut că trebuie identificate soluţii legislative pentru a asigura condiţiile ca românii să-şi exercite dreptul de vot oriunde s-ar afla în străinătate.

    Joi, procurorul general al României, Tiberiu Niţu, a anunţat, joi, că după turul întâi al alegerilor prezidenţiale a fost deschis un dosar în care a început urmărirea penală in rem, respectiv faţă de fapta de încălcare a dreptului la vot, ca urmare a problemelor la scrutinul din diaspora.

    Tot joi, preşedintele instanţei supreme, Livia Stanciu, a declarat, legat de problemele din diaspora de la scrutinul prezidenţial, că “strict pe lege” putea fi emisă o Ordonanţă de Urgenţă a Guvernului pentru înfiinţarea unor noi secţii de votare în turul al doilea.