BusinessMagazin

Tag: descoperire

  • Inginerul auto care şi-a descoperit pasiunea pentru obiecte din lut şi a reuşit să atragă fonduri europene de 40.000 de euro ca să îşi finanţeze hobby-ul

    Astăzi, Mihai Stanciu are 28 de ani, profesează ca inginer în domeniul automotive, dar în paralel realizează şi accesorii şi obiecte dintre cele mai diverse folosind lemn de nuc, piese de ceas mecanic sau tablă de cupru în micul său atelier situat în Avrig, la o distanţă de 25 de kilometri de Sibiu.
    „Am început să lucrez în atelier de acum 14 ani, făcând bijuterii din lut, pe care le pictam sau le decoram. Lucram la început pentru prieteni sau pentru familie. Apoi, încet, încet, am trecut la bijuterii pentru ceasuri. Îmi plăceau foarte mult ceasurile. După aceea am descoperit lemnul şi frumuseţea lui şi am trecut la obiecte din lemn”, îşi aminteşte Mihai Stanciu.
    El spune că şi-a descoperit pasiunea pentru lemn dintr-o întâmplare. Are un prieten de familie tâmplar, care i-a oferit la un moment dat câteva bucăţi de lemn pe care el nu le mai folosea, iar din ele a făcut primele obiecte. Astfel, şi-a dat seama că-i place să modeleze lemnul, unul dintre cele mai puternice elemente ale naturii. Hobby-ul său s-a transformat în afacere în 2018, când a atras fonduri europene de 40.000 de euro pentru a moderniza atelierul şi pentru a-şi cumpăra echipamente mai performante.
    Portofoliul Atelierului lui Mihai cuprinde acum de la cutiuţe pentru bijuterii sau accesorii la tăviţe pentru cafenele. Cei mai mulţi clienţi sunt persoane fizice care îşi doresc produse cu diferite mesaje. Comenzile companiei vin prin intermediul propriului site, dar şi prin intermediul paginii de Facebook. O cutiuţă pentru verighete costă 200-250 de lei, iar timpul de realizare a acesteia este de patru sau cinci zile.

  • Tainele gelateriei italieneşti, pentru gusturi româneşti

    După 15 ani petrecuţi în străinătate, s-a întors la Cluj să producă îngheţată moleculară sub brandul L’Albero dei sogni („Pădure de vis“), ca urmare a unei investiţii de 20.000 de euro.

    „După 15 ani petrecuţi în străinătate am hotărât să mă reîntorc acasă la familia mea, să îmi petrec cât mai mult timp cu fetiţa mea, Alyssia, dar şi să fiu independentă financiar. Îmi doream dintotdeauna să devin antreprenor pentru că şi părinţii mei au fost antreprenori. Voiam să deschid o afacere în sectorul HoReCa, pentru că am urmat cursurile celei mai mari şcoli de bucătari şi cofetari din Italia, Alma la Scuola Internazionale della Cucina Italiana, şi o specializare în Elveţia”, povesteşte Roxana Pârjol, fondatoarea gelateriei L’Albero dei sogni.

    Numele brandului L’Albero dei sogni este inspirat din desertul preferat al antreprenoarei, Pădure de Vis, cu care a participat la o emisiune de bucătari şi care a fost apreciat. Ea a lucrat anterior ca chef bucătar într-un restaurant din Italia timp de zece ani. „Finanţarea businessului a venit treptat, la început din resurse proprii de 20.000 de euro, iar apoi am luat un credit BT Mic pentru a începe să dezvoltăm afacerea, să facem faţă cererii pieţei.”

    Roxana Pârjol a urmat un curs de antreprenoriat, în urma căruia a decis să-şi deschidă o gelaterie şi să aducă un produs inovativ pe piaţă, îngheţata moleculară. Ideea s-a transformat
    într-un bussines după mai multe experimente.
     

  • Cum reuşeşte o tânără să câştige zeci de mii de euro din vânzarea produsului care nu lipseşte niciodată de pe masa românilor

    Investiţia în Semolina se contorizează pe de o parte în bani – 20.000 de euro, iar pe de altă parte în timp – 2.000 de zile. Banii au mers în amenajarea unui spaţiu adecvat pentru producţia de pâine, cu malaxoare, cuptoare şi instalaţii de frig, în atelierul amenajat în comuna Corbeanca de lângă Bucureşti. Timpul a înghiţit toate eforturile, de la început până astăzi.

    „Este grozav cât de bine se împletesc în proces lucruri învăţate, obiceiuri pe care le-am deprins în facultate. Am studiat fizica, iar înclinaţia mea naturală de a experimenta, măsura, studia felul cum diverse variabile influenţează rezultatul final şi-au găsit locul într-o ocupaţie plină de sens, fabricarea pâinii”, povesteşte Monica Secăreanu.În business, i s-a alăturat între timp soţul – Petronius Secăreanu, dar şi un prieten al lor – Sebastian De Lazzero. Vânzările de pâine Semolina au ajuns anul trecut la 30.000 de euro cu doi angajaţi, iar afacerea a trecut pe profit, faţă de anul anterior când generase pierderi.

    „Atelierul este, practic, a doua mea casă. Este situat chiar în cartierul în care locuiesc. În mare, clienţii mei sunt membrii comunităţii din Corbeanca şi din vecinătăţi. Pe toţi îi cunosc personal şi cred că una dintre trăsăturile definitorii ale acestei afaceri este chiar relaţia apropiată cu ei. Pentru că nu îmi place risipa, lucrez doar la comandă.”

    Astfel, clientul comandă un anume produs, apoi îşi poate ridica pachetul personal la orice oră, dintr-un spaţiu dedicat al atelierului situat tot în comuna Corbeanca şi deschis nonstop. Acest sistem de onorare a comenzilor a fost conceput pentru clienţii care lucrează până târziu şi care nu puteau ajunge la o oră anume pentru a-şi prelua pâinile şi prăjiturile. Comenzile se fac la început de săptămână, iar plata – la sfârşitul lunii, pe baza unei facturi care conţine toate produsele comandate în luna respectivă.

    Pe lângă aceşti clienţi, Monica Secăreanu mai colaborează cu un restaurant şi câteva cafenele din Corbeanca şi din Bucureşti. Unul dintre clienţi este Moşia Corbeanca, un spaţiu dezvoltat de Alexandru Cîndea şi Bogdan-Mihail Doltu, care funcţionează ca restaurant şi loc pentru diferite tipuri de evenimente.
    Din meniul Semolina fac parte 12 feluri de pâini – fiecare cu un nume propriu, majoritatea cu maia sălbatică (o combinaţie de apă şi făină, îngrijită timp de mai multe zile pentru a putea fi apoi folosită în prepararea pâinii), dar şi cornuri dulci şi sărate, fursecuri cu bucăţi de ciocolată, nuci şi fructe uscate, checuri cu fructe sau ciocolată, tarte, cozonac, cheesecake.

    „Într-o lună, am aproximativ 500 de comenzi. În timpul săptămânii, se comandă cel mai des pâinea şi cornurile, pentru pacheţelul copiilor, iar spre final şi pentru weekend – tartele, checurile şi fursecurile”, spune Monica Secăreanu.

    Ingredientele vin în principal de la producători locali. De pildă, făina spelta bio este achiziţionată de la o fermă din judeţul Timiş, iar nucile vin tot din Transilvania. „Ingredientele premium, producţia la comandă în cantităţi mici, documentarea permanentă se regăsesc şi în preţul produselor. De exemplu, o pâine cu maia sălbatică de aproximativ 700 de grame, în care folosesc făină din grâu antic (pâine denumită Antik), costă 16 lei, una cu acelaşi gramaj în care pun nuci şi roşii uscate din belşug (Ronu) este 20 de lei, un cozonac de 900 de grame cu umplutură de cremă de nucă, cacao şi coajă de lămâie confiată costă 55 de lei.”

    Planurile pentru 2019 includ diversificarea portofoliului de produse, atât prin reţete noi, cât şi prin noi tehnici de pregătire a pâinii şi a prăjiturilor. Iar la capitolul inovaţie, Monica Secăreanu are deja experienţă, mai ales că inclusiv numele afacerii, „Semolina – brutăreşte artizanal”, este tot o formă de inovare, verbul „a brutări” fiind inexistent în DEX, dar ilustrativ pentru pasiunea antreprenoarei din Corbeanca.

    ZF şi Banca Transilvania au lansat proiectul AFACERI DE LA ZERO, o platformă dedicată micilor antreprenori, firmelor care au creat peste 1,7 milioane de locuri de muncă. 

    Fiecare afacere de la zero este o poveste despre ambiţie, curaj şi determinare. Poveştile micilor antreprenori vor fi publicate în ZF şi pe platforma zf.ro/afaceri-de-la-zero.

    În România sunt peste 500.000 de microîntreprinderi şi firme mici, unde lucrează 1,7 milioane de salariaţi, companii cu afaceri anuale de 70-80 mld. euro.
    Intraţi pe platforma  www.zf.ro/afaceri-de-la-zero şi descoperiţi universul de companii create de micii antreprenori.

  • A fost descoperită epava celei mai mari nave a Imperiului Roman – FOTO

    Arheologii au descoperit cea mai mare navă care a aparţinut Imperiului Roman, pe fundul Mării Mediterane, unde zace de aproximativ 2000 de ani.

    Impresionanta navă măsoară 35 de metrii lungime, de două ori mai mare dcât orice navă de la vremea aceea şi are o încărcătură de 6000 de amfore.

     

     

     

    Descoperirea a fost făcută în zona insulei Kefalonia, în estul Greciei. 

    Nava se află la aproximativ 2 km de la intrarea în golful Fiskardo.

    “Toate amforele reperate pe navă s-au păstrat într-o condiţie foarte bună, iar nava descoperită ne poate da foarte multe informaţii despre rutele maritime comerciale din acea eră şi despre modalitatea de construcţie a navelor.”, a declarat George Ferentinos, cercetător la Universitatea din Patras. 

     

  • Fondul de investiţii Earlybird, care a descoperit UiPath face o nouă investiţie în România: Compania IT FintechOS, fondată de Teodor Bildăruş şi Sergiu Neguţ, atrage o nouă finanţare, de 14 milioane de dolari

    FintechOS, start-up-ul desprins din compania locală Softelligence, specializat în dezvoltarea de soluţii de transformare digitală pentru industria financiară, a atras o nouă finanţare, de 14 mil. dolari, în scopul continuării creşterii hiper-accelerate şi a dezvoltării ulterioare a platformei.

    Finanţarea a fost condusă de Digital East Fund al Earlybird Venture Capital, unul dintre primele fonduri de investiţii care au pariat pe UiPath – primul unicorn din industria locală de IT şi OTB Ventures, cu participarea de tip follow-on a investitorilor existenţi Gapminder Ventures şi Launchub.

    ”Această companie schimbă paradigmele. Este transformativă pentru industria serviciilor financiare şi, posibil, pentru alte industrii, în viitor. Viziunea sa şi tehnologia de ultimă generaţie ajută băncile şi companiile de asigurări să accelereze dramatic implementarea de noi modalităţi complet automatizate prin care acestea interacţionează cu clienţii lor sau cu propriii angajaţi sau ecosisteme”, explică Dan Mihaescu, Partener Fondator al GapMinder, fondul de investiţii care în 2018 a condus runda de tip Seed, care s-a ridicat la 2 milioane de dolari.

    Fondată în 2017 de Teodor Blidăruş şi Sergiu Neguţ, compania are acum clienţi în peste 20 de ţări de pe trei continente. Veniturile sale anuale recurente au crescut cu 450% în 2019. Capitalul suplimentar obţinut prin noua rundă de finanţare va fi utilizat pentru a continua ritmul rapid de creştere a companiei şi pentru extinderea operaţiunilor sale în Europa, dar şi în Asia de Sud-Est şi Statele Unite. De asemenea, FintechOS va investi în continuare puternic în dezvoltarea mai multor aplicaţii, servicii şi soluţii financiare accesibile instant, pentru a facilita accesul la servicii cu valoare adăugată şi personalizate pe multiple canale

  • Dacă nu ar fi fost ei, sigur ar fi fost alţii

    Dacă nu ar fi fost Steve Jobs, nu aţi fi făcut cunoştinţă cu iPhone-ul, obiectul de care nu vă puteţi despărţi, chiar dacă el acum are declinări în Samsung, Huawei, ZTE etc.

    Dar dacă nu ar fi fost fizicianul rus Zhores Alferov, tatăl conductorilor avansaţi, nu ar fi fost astăzi smartphone-ul. Pentru că descoperirea lui a fost critică în dezvoltarea fibrelor optice, a laserelor şi circuitelor prezente astăzi atât în smartphone-uri, cât şi în alte dispozitive care au împânzit lumea.
    El a descoperit heterostructurile prin care impulsurile electrice puteau fi accelerate fără a produce prea multă căldură.

    Dacă nu ar fi fost Sergey Brin şi Larry Page, doi doctoranzi de la Stanford, nu ar fi apărut Google, care a dat acces liber, gratis, la informaţie, care până atunci era pe bani şi era un apanaj al ziarelor, revistelor de specialitate, instituţiilor educaţionale etc.
    Astăzi Google este dicţionarul lumii, locul unde poţi să găseşti aproape orice printr-o simplă căutare.

    Dacă nu ar fi fost Mark Zuckerberg, care voia să se conecteze cu fetele din cămin, nu ar fi apărut Facebook, acest serviciu care a ajuns universal şi prin care oamenii se pot conecta cu oricine, îşi pot pune poze, pot comenta şi pot interacţiona cu lumea cunoscută şi necunoscută.

    Dar dacă nu ar fi fost Tim Berners-Lee, cel care a inventat Internetul – World Wide Web – în 1989, nu ar fi apărut Google şi multe alte produse şi servicii.
    El a conectat prin www miliardele de calculatoare din întreaga lume.
    Dar dacă nu ar fi fost Bill Gates, cu Microsoft şi Windows şi viziunea lui că pe fiecare birou trebuie şi va fi un calculator, lumea nu ar fi fost astăzi atât de deschisă.

    Dacă nu ar fi apărut smartphone-ul, probabil că nici Uberul, cu toate declinările lui, nu ar fi apărut.
    Ani de zile, Travis Kalanick a eşuat cu alte proiecte până a dat lovitura cu Uber, privind sistemul de transport într-un alt mod, care dă posibilitatea tuturor să se implice în acest serviciu. Indiferent dacă este legal sau ilegal, ceea ce a făcut Uber nu mai poate fi întors.

    Dacă nu ar fi fost Jeff Bezos şi modul lui de a privi vânzarea cărţilor altfel decât prin intermediul librăriilor, Amazonul nu ar fi existat astăzi. Cine şi-ar fi putut închipui că cineva poate sparge monopolul celebrelor librării şi să pună prima cărămidă la ceea ce astăzi se cheamă retailerul online? De la cărţi, livrarea online s-a dus către toate produsele şi a deschis noi şi noi pieţe, dând posibilitatea unor sute de milioane de antreprenori să aibă un acces direct la clienţi, nu prin intermediul magazinelor. Aproape oricine poate să vândă orice pe Amazon.

    Dacă nu ar fi fost Reed Hastings şi Marc Randolph nu am fi avut astăzi Netflix şi nu am fi avut un acces direct la cea mai mare librărie de filme din lume. Pornind de la vânzările de DVD-uri şi închirierea prin e-mail, Netflix a intrat pe streaming, un model în care marile studiouri de film de la Hollywood nu credeau. Din acest motiv, au dat cu mână largă toate librăriile de filme către Netflix, fără să se gândească câtuşi de puţin că acest serviciu va deveni cel mai mare concurent al lor.
    Aşa cum presa din întreaga lume a dat gratis conţinutul către Google şi acum către Facebook, pentru ca banii să se ducă către cele două servicii şi mai puţin către companiile de publishing şi ziarişti.

    Netflix, cu cei 140 de milioane de abonaţi în întreaga lume, produce acum propriile filme şi chiar poate să-şi creeze propria televiziune.
    Dacă nu ar fi fost Elon Musk, care să creadă că o maşină electrică poate zdruncina titanii auto mondiali, nu ar fi apărut Tesla.

    Lumea este plină de astfel de exemple, eu i-am ales pe cei vizibili, cu ale căror produse interacţionăm în fiecare zi. Inovaţia este în fiecare dintre noi, este în fiecare companie, toţi avem idei, dar numai câţiva reuşesc să vadă dintre nori şi să pună în practică, în execuţie, ceea ce visează.
    Dacă n-ar fi fost cei de mai sus, sigur ar fi fost alţii care ar fi inventat poate altceva, dar care ar fi adus lumea în acelaşi punct.
    Pentru că toate inovaţiile încearcă să schimbe lumea.

  • Faraon de milioane

    Pornite din nevoie în anul 1961, când Egiptul avea nevoie de fonduri pentru lucrări de protecţie a siturilor arheologice ameninţate de inundaţii, expoziţiile itinerante cu astfel de obiecte au devenit un magnet pentru vizitatori, care stau ore în şir la coadă ca să intre la ele şi o sursă importantă de venituri pentru muzee şi proprietarul exponatelor. Mai mult, popularitatea acestor evenimente a dus şi la dezvoltarea unei pieţe înfloritoare de expoziţii de copii ale celor mai bine de 1.000 de obiecte găsite în mormântul lui Tutankamon. 

  • Un ingredient folosit zilnic în băuturi şi alimente, găsit de NASA în meteoriţii prăbuşiţi pe Pâmânt în urmă cu miliarde de ani

    O echipă internaţională de oameni de ştiinţă a găsit zahăr „bio-esenţial” în meteoriţi, care conţin de asemenea alte componente importante din punct de vedere biologic, potrivit unui comunicat publicat de NASA marţi.

    Asteroizii sunt de fapt „părinţii” meteoriţilor. Anumite teorii sugerează că reacţiile chimice care au loc în interiorul asteroizilor pot crea anumite elemente esenţiale vieţii.

    În studiul publicat, luni, în publicaţia Procedurile Acadamiei Naţionale de Ştiinţă, cercetătorii au analizat trei meteoriţi, înclusiv unul care a aterizat în Australia în anul 1969. De asemenea, studiile anterioare au încercat să testeze prezenţa zahărului în meteoriţi, dar de această dată, cercetătorii au folosit o metodă de extracţie diferită folosind acid clorhidric şi apă.

    Cercetătorii au făsit zaharuri precum arabinoză şi xiloză, dar cea mai important descoperire a fost riboza.

    Riboza este o componentă care are un rol uriaş în biologia umană. Componenta chimică există în moleculele noastre ARN (Acid ribonucleic) şi trimite mesaje de la ADN-ul nostru pentru a crea proteine în corpul uman, potrivit comunicatului publicat de NASA.

    „Este remarcabil faptul că o moleculă aşa de fragilă precum riboza a fost găsită într-un material atât de antic”, a declarat Jason Dworkin de la NASA, unul dintre cercetătorii care au participat la studiu.

    Pentru cele mai importante ştiri ale zilei, transmise în timp real şi prezentate echidistant daţi LIKE paginii noastre de Facebook!

  • Business Magazin împlineşte 15 ani – VIDEO

    De-a lungul anilor, sub umbrela Business Magazin, nume ce a pornit la drum ca o revistă, am dezvoltat şi alte produse, cum sunt cataloagele anuale: 100 de tineri manageri de top, ajuns anul acesta la a 14-a ediţie, 100 Cei mai admiraţi CEO, ajuns în 2019 la a zecea ediţie, Cele mai puternice femei din afaceri, proiect care a bifat deja opt ediţii, Cele mai inovatoare companii din România, ajuns la a şasea ediţie. Am organizat conferinţe, dezbateri şi gale; evenimentele Meet the CEO au găzduit până acum peste 120 de invitaţi, cei mai puternici conducători ai afacerilor de pe piaţa românească.

    Poveştile Business Magazin nu au cum să lipsească din mediul online şi de opt ani site-ul revistei înlesneşte cititorilor accesul la subiectele pe care le prezentăm în print, dar şi la cele mai importante ştiri ale zilei. Din 2010, Business Magazin este prezent şi pe Facebook. Cel mai nou „pui” al revistei este emisiunea Smart Business, lansată în vara lui 2017.

     

     

    Business Magazin a fost şi este un produs ce cultivă normalitatea. A pus în discuţie temele actualităţii şi a găzduit opiniile comunităţii de afaceri. A încercat mereu să aducă politicul cu picioarele pe pământ, a fost o sursă de inspiraţie pentru cei ce vor să realizeze ceva şi să se realizeze. A scris despre tineri antreprenori care au pornit afaceri şi au câştigat bani buni. A scris despre români care conduc afaceri din străinătate şi a scris despre lideri din provincie. A emis previziuni despre cursul leului şi am scris despre bani şi stăpânii acestora.

     

    Pentru noi 15 ani sunt doar primii dintr-o poveste (mai) lungă.

    Vă mulţumim că sunteţi alături de noi!

  • „Webul solitar”, refugiul celor sătui de viralităţile online şi împărăţia umbrelor pentru cei care nu primesc like-uri

    IMG 0528, zero vizualizări: un tată şi micul său copil rătăcesc prin parc vorbind în ceea ce sună a rusă. DSC 0429, 9 vizualizări: o femeie indiană în veşmânt tradiţional violet, cu un microfon în mână, ţine o prelegere. DSC 0082, fără vizualizări: o imagine cu flori iese încet dintr-o imprimantă laser. Aceste videoclipuri nu există pentru nimeni sau aproape pentru nimeni, nu au pretenţia de a fi vizualizate, partajate sau comentate. A le descoperi aduce deja un pic a profanare. Dar navigarea prin debaraua webului, printre serii de numere aleatorii şi liste de redare ale nimănui, devine o experienţă irezistibilă.
    Această materie întunecată a galaxiei YouTube, omniprezentă şi totuşi invizibilă, a fost botezată de jurnalistul american Joe Veix în 2016 The Lonely Web, webul singuratic. Poate conţine clipuri video nevăzute de nimeni, melodii pe Spotify niciodată ascultate sau tweeturi care nu au fost niciodată citite (prin intermediul Lonely Tweets).
    Deşi este dificil de definit cu exactitate conturul acestei nebuloase, unele elemente revin totuşi frecvent: scene banale zilnice, locuri anonime, videoclipuri identificabile în funcţie de ştampila implicită dată de camera utilizată şi o vizibilitate cât mai redusă posibil. Luate separat, aceste videoclipuri nu aduc mare lucru, dar magia lor apare după câteva minute de navigare rapidă. „Sunt amatori, fermecători şi ciudat de trişti“, a rezumat Joe Weix în 2016 webul solitar.
    Ce-i poate împinge pe aceşti utilizatori să-şi înmulţească postările de videoclipuri dacă nimeni nu se uită la ele? Nu vom şti nimic niciodată. Canalele lor de YouTube sunt de cele mai multe ori austere ca videoclipurile lor, ceea ce le face greu de descoperit.
    Pentru a explora acest univers uitat există mai multe tehnici cu eficienţă variabilă. Prima şi cea mai evidentă este folosirea unuia dintre numeroasele portaluri şi playlisturi YouTube dedicate acestuia. Pe platforma Reddit, două secţiuni, r / IMGXXXX şi r / DeepIntoYouTube, înregistrează perle din adâncurile lumii digitale. Pentru creatorul celei de-a doua, este important a reaminti, prin această iniţiativă, că web-ul aparţine tuturor: „Videoclipurile necunoscute nu sunt importante în sine, dar este important pentru Internet că ele există şi că oamenilor să le facă plăcere să le vadă sau să le partajeze“.
    Tehnica lui de a le dezgropa? „Fac încontinuu clic pe videoclipurile asociate de către YouTube pentru a găsi ceva de valoare (…), dar tehnica este puţin depăşită“, recunoaşte el.
    Pe lângă aceste proiecte colaborative, mai multe site-uri propun rătăciri pe trasee algoritmice. Default Filename TV, YouHole.tv, Underviewed. Premiul pentru experienţă metafizică revine site-ului Astronaut.io, creat în 2017 de Andrew Wang şi James Thompson care rulează aceste videoclipuri pe fundalul sonor al piesei Clair de lune a lui Claude Debussy. Fundalul vizual constă în imagini din spaţiu. Feeric. 
    Există şi un proiect francez, Petit Tube, creat în 2011 de un artist digital de 33 de ani, Yann „Morusque” van der Cruyssen. Funcţionează „căutând secvenţe de litere la întâmplare, cu unele reguli: să nu fie prea lungi, nici prea recente şi să nu existe prea multe vizualizări. Ca atunci când merg într-un oraş pe care nu îl cunosc”, a explicat artistul pentru Le Monde.
    „Aş prefera să mă plimb la întâmplare pe străzi decât să merg la o clădire care mi-a fost recomandată. Pe internet, totul este foarte bine marcat. Sistemul de recomandări s-a schimbat cu adevărat, acum este mult mai riguros, te redirecţionează către conţinutul care face milioane de vizualizări.”
    În ceea ce priveşte aceste videoclipuri, tendinţa este de a lupta împotriva acestei căi caracterizate de algoritmi de recomandare. Vizualizarea la întâmplare permite, privilegiu rar, dezorientarea sistemelor de urmărire automate. Astfel pot fi sparte bule create de filtre în care YouTube şi alte platforme îi izolează pe navigatori.
    Relicvă a internetului pre-GAFAM (Google, Apple, Facebook, Amazon şi Microsoft), în care YouTube era doar cea mai practică soluţie pentru transmiterea videoclipurilor către cei dragi, creaţiile webului solitar, care nu încearcă să-şi maximizeze viralitatea, devin aproape subversive. Există milioane de „anti-influenceri” care o fac în fiecare zi, uneori până la extrem: pe 22 iulie, revista The Outline l-a prezentat pe domnul Niiyama, autorul japonez în vârstă de 52 de ani a 20.000 de videoclipuri cu pisici – şase videoclipuri pe zi, timp de opt ani –  fără altă ambiţie decât de „a observa viaţa unei pisici”.
    În mod ironic, de la expunerea media, prezenţa pe canalul de YouTube al domnului Niiyama a explodat de la 200 la 12.000 de abonaţi. Acestea sunt cifre care fac canalul său eligibil pentru Programul Partener YouTube, cenaclul creatorilor remuneraţi – dreptul de intrare este acordat acum celor cu cel puţin 1.000 de abonaţi şi 4.000 de ore de vizionare în ultimele 12 luni. Surd la sirenele profitului, domnul Niiyama nu şi-a schimbat videoclipurile cu pisici, garantate a fi fără publicitate.
    În fiecare minut, 500 de ore de imagini sunt turnate pe platformă. Doar o mică parte din ele vor cunoaşte gloria. Dar, printre acestea, unele provin din acest web invizibil şi au devenit un succes uriaş. „Chocolate Rain”, „Charlie Bit My Finger”, „Jonathan”. Înainte de a deveni monumente lucrative ale culturii internetului, toate au fost, pentru scurt timp, videoclipuri de o banalitate totală.
    De ce ar prefera cineva talentul, sau antitalentul, unor anonimi în faţa unor conţinuturi mainstream ce trezesc interesul a mii, zeci de mii sau chiar milioane de oameni? Este vorba de sentimentul de explorare individuală. Vizionarea filmuleţelor pescuite de pe webul solitar – petreceri de familie, întâlniri de afaceri, proiecte de şcoală – poate da un sentiment de epuizare, de ceva voyeuristic, chiar greşit. Însă în acelaşi timp, în comparaţie cu părţile din viaţa fiecăruia supraeditate, agitate, postate selectiv pentru a impresiona, a explora webul solitar dă senzaţia de revigorant şi onestitate.
    „Uneori, când mă simt ameţit de cascada de tendinţe virale şi de consumul fierbinte din feedurile mele, încarc un generator de numere aleatorii şi îl folosesc pentru a căuta pe YouTube videoclipuri fără nume, pe care nu le-a mai văzut nimeni până acum. Senzaţia este ca şi cum te-ai zbengui printre transmisii de filme extraterestre de supraveghere a umanităţii. Fac clic indiscriminat: un bărbat explică cum şi-a schimbat bicicleta cu o cameră video folosită, un copil dansează în faţa televizorului pe muzică disco din anii ’90, o fată stă singură în bucătăria ei şi mârâie: «Aşa se fac negresele»”, explică Joe Veix.
    Vechiul, ciudatul internet n-a dispărut niciodată. Se ascunde doar, la vedere, pe platformele de social media modern.
    Iar webul solitar poate ascunde comori. Este şi cazul celebrei rochii care a pus pe jar internetul în urmă cu câţiva ani.
    Totul a pornit de la Cecilia Bleasdale, când aceasta a probat o ţinută pentru nunta fiicei sale Grace într-un magazin Roman Originals, la aproximativ 30 de minute de Liverpool, la începutul lunii februarie 2015. Femeia, în vârstă de 57 de ani atunci, a făcut fotografii cu trei posibile rochii şi i le-a trimis fiicei. A ales opţiunea albastru cu negru, care a costat 74 de dolari, iar în drum spre casă i-a trimis lui Grace mesajul că a cumpărat rochia din a treia fotografie.
    „A, cea cu alb şi auriu?”, i-a răspuns Grace.
    „Nu, este albastru cu negru.”
    „Mamă”, a venit replica fiicei, „dacă crezi că este albastru cu negru, trebuie să te duci să vezi un doctor.”
    Neputând să cadă de acord în privinţa culorilor rochiei nici cu logodnicul ei, Grace a încărcat iluzia optică pe Facebook. Câţiva oameni au dat like; cinci sau şase prieteni au dezbătut problema în comentarii.
    La nuntă, mai târziu în acea lună, interesul pentru rochie aproape că dispăruse. Totuşi, ceva din postarea de pe Facebook a captivat-o pe Caitlin McNeill, prietena lui Grace şi chitarista trupei de folk Canach. După ceremonie, tânăra de 17 ani a postat imaginea pe Tumblr pentru cei 2.000 de urmăritori ai ei sub numele de utilizator Swiked. A adăugat subtitrarea: „Vă rog să mă ajutaţi – rochia asta este alb cu auriu sau albastru cu neagru? Eu şi prietenii mei nu am reuşit să cădem de acord şi asta ne tulbură”. Postarea a decolat rapid, apoi a sărit pe Twitter, unde a devenit un hashtag. Curând, rochia a ajuns „Acea Rochie – The Dress”. Până la sfârşitul zilei, se pare că toată populaţia planetei se certa pe această temă. Dacă este urmată traiectoria viralităţii înapoi, rămâne un detaliu omis de mulţi: unul dintre cele mai mari fenomene virale din ultimul deceniu a început ca o postare pe Facebook cu mai puţin de 20 de like-uri. Însă numărul de like-uri de pe Facebook s-ar putea să nu mai conteze prea mult timp. Vorba umblă că platforma de social media ar putea renunţa la contorizarea aprecierilor după ce această funcţie a dispărut de pe Instagram, pentru a „reduce presiunile”. Experimente au fost făcute în acest sens în Canada, Japonia, Irlanda, Italia, Brazilia, Australia şi Noua Zeelandă. Utilizatorii puteau vedea o listă cu like-uri pentru propriile postări, dar nu puteau vedea numărul pentru postările altora. Enoriaşii webului solitar nu
    pot fi decât mulţumiţi.