BusinessMagazin

Tag: criza

  • O criză energetică de proporţii ameninţă să arunce în aer una dintre cele mai importante industrii din lume. Telefoanele, laptopurile şi maşinile sunt primele care vor cădea

    Taiwan, cel mai mare  producător de cipuri la nivel global , se confruntă cu o criză de energie electrică, iar acest lucru ar putea aduce probleme pentru producătorii de cipuri şi industriile care au nevoie de semiconductori, scrie CNBC.

    „Îngrijorările legate de potenţialele penurii de energie şi de deteriorarea calităţii şi fiabilităţii energiei electrice ar putea reprezenta riscuri operaţionale pentru industria semiconductorilor”, a declarat pentru Chen Jong-Shun, cercetător la Chung-Hua Institution for Economic Research.

    În ultimii şapte ani au existat trei pene de curent majore în Taiwan, iar insula s-a confruntat cu o serie de întreruperi mai mici în ultimul an.

    Recent, în luna aprilie, numai în nordul Taiwanului, s-au înregistrat mai multe pene de curent pe parcursul a trei zile, potrivit rapoartelor locale.

    În 2022, au existat 313 incidente de întreruperi de energie electrică. O mare pană de curent în acel an a afectat peste 5 milioane de gospodării, în timp ce o altă pană masivă de curent în 2017 a afectat aproape 7 milioane de gospodării.

    „Taiwanul are atât o criză de energie, cât şi, chiar mai important, o criză de electricitate”, a declarat Joseph Webster, senior fellow la Centrul pentru Energie Globală al Atlantic Council.

    Consumatorii industriali din Taiwan au reprezentat peste 55% din consumul de electricitate în 2023, potrivit Webster al Atlantic Council. Aceşti consumatori, inclusiv firmele de semiconductori, au adesea nevoie de acces constant şi fiabil la electricitate.

    „Dacă Taiwanul este forţat să raţionalizeze mai des energia electrică în viitor din cauza aprovizionării limitate, firmele sale de semiconductori vor avea de suferit”, a adăugat el.

    Orice întrerupere a energiei va încetini producţia de cipuri şi va creşte preţurile globale ale semiconductorilor, a spus Webster.

    „Criza de energie electrică din Taiwan ar putea produce turbulenţe pe pieţele globale de semiconductori”, a spus el, adăugând că întreruperile ar putea reverbera în întreaga industrie globală.

    TSMC, cel mai mare producător de cipuri din lume, reprezintă aproximativ 60% din veniturile globale ale turnătoriilor. Compania este parte integrantă în actualul boom al inteligenţei artificiale generative şi se numără printre giganţii din domeniul tehnologiei, precum Apple şi Nvidia.

    Se estimează că industria globală de fabricare a semiconductorilor îşi va dubla dimensiunea pieţei din punct de vedere al veniturilor până în 2030 şi este pregătită să consume 237 de terawaţi-oră (TWh) de energie electrică până atunci, potrivit unui raport Greenpeace.

     

     

     

  • Fondul imobiliar de 10 miliarde de dolari al Starwood se află în criză de lichidităţi, în timp ce investitorii au început să îşi retragă banii

    Un fond imobiliar american în valoare de 10 miliarde de dolari se află în criză de lichidităţi, investitorii cerându-şi banii înapoi, situaţie care ameninţă să pună pe jar un sector zguduit de creşterea costurilor datoriilor şi de temerile legate de evaluările imobiliare, raportează FT.

    Starwood Real Estate Investment Trust (Sreit), unul dintre cele mai mari fonduri imobiliare necotate la bursă, a atras peste 1,3 miliarde de dolari din facilitatea sa de credit negarantată de 1,55 miliarde de dolari de la începutul anului 2023, în urma unor cereri de răscumpărare masive.

    Fondul, administrat de Starwood Capital al lui Barry Sternlicht, a intrat în anul 2023 fără să fi apelat la linia de credit. Cu toate acestea, fondul posedă în prezent doar aproximativ 225 de milioane de dolari în numerar, potrivit celor mai recente înregistrări din această săptămână.

    În ritmul actual al răscumpărărilor, Sreit va rămâne fără credit şi fără lichidităţi în a doua jumătate a acestui an, cu excepţia cazului în care se va împrumuta mai mult sau va vinde mai multe active imobiliare.

    Atât fondul Starwood, cât şi un rival mai mare condus de Blackstone Group au strâns şi investit zeci de miliarde de dolari în proprietăţi comerciale cu puţin timp înainte ca ratele dobânzilor din SUA să înceapă să crească în 2022, generând comisioane substanţiale pentru proprietarii lor de capital privat şi pentru consilierii financiari care vând fondurile clienţilor bogaţi.

    Spre deosebire de trusturile imobiliare tranzacţionate public, în care investitorii sunt liberi să vândă acţiuni pe o piaţă deschisă, fondurile private Reit pot controla retragerile şi pot evita o vânzare incendiară a activelor.

    Anul trecut, investitorii au retras 2,6 miliarde de dolari de la Sreit şi 12,4 miliarde de dolari de la Breit, fondul imobiliar al Blackstone. În timp ce răscumpărările la Breit au încetinit semnificativ în ultimele luni, permiţându-i să satisfacă integral cererile lunare de retragere pentru prima dată de la sfârşitul anului 2022, răscumpărările la Sreit rămân la un nivel record.

    Blackstone i-a convins pe unii investitori că va trece cu bine peste furtuna din domeniul proprietăţilor comerciale, în parte pentru că are o expunere mai mică decât Starwood la sectoare precum apartamentele din SUA.

    În primul trimestru din 2024, Starwood, cu sediul în Miami, a acordat o parte tot mai mică din cererile de răscumpărare. Investitorii au cerut înapoi 1,3 miliarde de dolari din banii lor, dar au primit doar 501 milioane de dolari în mod pro-rata, din cauza unui plafon pentru retragerile trimestriale stabilit la 5% din activele nete. În martie, doar un sfert din aceste cereri au fost satisfăcute.

  • Adrian Sârbu, ALEPH NEWS: Uniunea Europeană s-a născut puţin greşit. Trăim o criză de leadership în marile democraţii. Europa e în pericol

    “În primul rând, pentru a vota un şef al Europei trebuie să avem nu un consens, dar o majoritate a votanţilor europeni, a celor care locuiesc în Uniunea Europeană pentru că, din punctul meu de vedere, din nefericire, Serbia, Bosnia, Albania, Macedonia de Nord nu sunt în Europa. Marea Britanie regretă, din nefericire. În primul rând, ei ar trebui să simtă că au nevoie de Europă. O Europă şi nu o Uniune Europeană.” (…)

    “Primul lucru pe care aş vrea să încercăm să-l lămurim: domnule, ce disponibilitate au europenii către mai multă integrare? O dată şi doi, evident, de ce e nevoie de un şef al Europei? Trăim o criză de leadership.

    Şi unde trăim criza de leadership? În marile democraţii. Suntem într-o criză istorică, şi anume nişte non-democraţii, nu vorbim de iliberalisme, non-democraţii, dictaturi, neocomunisme (…) această bucată de lume care vine cu nişte fake-uri agresive, de gen multipolaritate, de gen reîmpărţire echitabilă a resurselor şi acceselor la tehnologie şi a pieţelor,(…) au o particularitate îngrijorătoare, au lideri puternici. Democraţiile noastre, şi în primul rând Uniunea Europeană, n-are lider deloc (…)”

    “După părerea mea (…) Uniunea Europeană s-a născut puţin greşit. (…) e o caprovarză de când s-a născut ea. Şi de bine ce i-a fost, şi nouă, de bine ce ne-a fost, a ajuns în această criză şi a venit domnul Macron şi i-a dat diagnosticul. (…) Europa e în stare de pericol din cauza Rusiei, o dată. E în stare de pericol din cauza nedezvoltării tehnologice. Europa nu e nici America, nici China. (…) Domnule, suntem în ceasul al unşpelea. Lucrurile pot degenera foarte rapid. (…)

    Vedem că încet-încet, Trump îşi rezolvă lucrurile şi ameninţările lui că vă abandonez lui Putin pot deveni realitate. (…) evident că într-o situaţie de criză, Macron zice <domnule, au plecat americanii>. Când pisica, nu e acasă joacă şoarecii pe masă. Cine-i şoarecele cel mai gras? Şoarecele-Macron. (…) dincolo de situaţia asta, noi vedem că devine tot mai obiectivă realitatea unei Europe fragile, fragile.” (…)

    “Deci, ce spun eu, domnule, vrem să avem un lider a Europei. Întâi, trebuie să avem o Europă. (…) Ca să votăm un lider, despre care eu cred că se va arăta şi sigur se va arăta. De ce? Pentru că această criză în care ne aflăm îl va aduce în faţă. E obiectiv şi va fi, în general, în principiu, un lider de natură militară sau economică. Nu aceşti politruci. (…)”

    “Zelenski e un om ca noi toţi. E un om ca acel european pe care noi astăzi nu-l vedem. Şi dacă, doamne fereşte, Europa va fi într-o situaţie de criză militară, o să ne arate că va ţine piept lui Putin. Da, ăla nu-l vedem, cum nu l-am văzut pe Zelensky. E un om ca oricare dintre noi, dar într-un anumit moment s-a dovedit că e un lider, un lider, cum îţi place ţie este atunci când cere momentul. (…)

    “Sper să nu te superi pe noi, că eu cel puţin, nu sunt de acord că nu crezi că Europa trebuie integrată, pentru că altfel nu va supravieţui şi dezintegrarea Europei te lasă pe tine la mâna ruşilor şi într-o situaţiemilitară, doamne fereşte, (…) în care toţi vecinii tăi nu-i sunt prieteni României (…)”

    “Eu cred că această criză în care ne aflăm este o uriaşă oportunitate pentru liderii europeni când spun lideri, nu ăştia care sunt pe aici, poate şi unii dintre ei. Iacă-tă, că s-a trezit Macron şi eu cred că el face puţin mai înţelept decât Iohannis, Nemo. Şi anume. Mai are cred 3 ani de mandat şi se gândeşte <mă, peste 3 ani, dacă răsucesc eu Europa asta şi o fac ca America? Sunt singurul lider care poate să fie al Europei>. Şi dacă el se crede în stare, fiind un om deştept, de meserie e economist finanţist, vede lucrurile.” (…)

    Rezultatele sondajului Mediafax-ZF-Aleph News:

    Eşti pregătit să votezi direct un singur conducător al Europei care să îndeplinească funcţiile de preşedinte şi premier simultan pentru toate statele UE, iar în ţara ta să alegi doar un guvernator şi un parlament?

    DA- 52%

    NU- 48%

  • Radu Crăciun, BCR Pensii: Nu pot să nu remarc rezilienţa pieţelor de capital în pofida acestui coşmar geopolitic cu care ne confruntăm. Investitorii, surprinzători de calmi

    În contextul tensiunilor crescânde din Orientul Mijlociu şi războiului din Ucraina, cât şi ca urmare a experienţei căpătate în timpul crizei generate de Covid-19, investitorii de pe pieţele internaţionale de capital nu mai iau atât de multe decizii emoţionale ca în anii trecuţi şi dau dovadă de mai multă stăpânire de sine, spune Radu Crăciun, director general al BCR Pensii şi preşedinte al Asociaţiei pentru Pensiile Administrate Privat.

    „Nu ştiu cât se datorează lecţiilor pe care le-am învăţat, încă nu pot să nu remarc rezilienţa uimitoare a pieţelor de capital, în pofida acestui coşmar geopolitic cu care ne confruntăm. În opinia mea, investitorii sunt surprinzători de calmi, în ciuda circumstanţelor tensionate”, consideră Radu Crăciun.

    Reprezentantul BCR Pensii a fost prezent la evenimentul CFA Central And Eastern Europe Investment Conference – Transmisiune ZF Partners Events, într-un panel din care au mai făcut parte Robert Bohynik, managing director, CIO, Goldman Sachs Poland, Gavin Marriott, investment director from global and US Equities, Schroders, Adrian Tănase, CEO al Bursei de Valori Bucureşti, şi Petr Koblic, CEO al Bursei de Valori din Praga.

    „În acest context ni s-a reamintit că, pentru a gestiona riscul şi frica, diversificarea este o unealtă foarte bună, vorbind despre diversificare pe lanţuri logistice, cât şi în ceea ce priveşte portofoliul de investiţii”, adaugă el.

     

    Ce a mai declarat Radu Crăciun în timpul conferinţei:

     

    • Crizele – nelimitându-mă doar la pandemie, ci şi la criza geopolitică şi cea din 2008 – nu au adus nimic din ce noi, profesioniştii, nu ştiam, ci doar au amintit nişte lucruri care probabil fuseseră uitate. Unul dintre cele mai importante este faptul că nu toate crizele arată la fel. În timpul pandemiei, am văzut multe studii care încercau să modeleze criza pandemică folosind termenii crizei financiare, ceea ce este o prostie.

     

    • Există tot timpul această tentaţie să încerci să foloseşti trecutul în încercarea de a extrapola. O lecţie pe care ar putea să o învăţăm este faptul că ar trebui să ne uităm la specificităţi şi la rădăcinile adânci ale crizei pe care vrem s-o analizăm.

     

    • Un aspect relevant, care ne-a reîmprospătat memoria, spune cât de importantă este frica în timpul unei crize. Din cauza fricii, unii oameni sau, mai rău, instituţii, au făcut nişte erori de judecată care au avut efecte în anii care au urmat. Bineînţeles, publicul a început să se panicheze şi să îşi retragă activele în cele mai proaste momente şi au pierdut o mulţime de bani.

     

  • Care este ţara unde dacă îţi cumperi o casă nu ai nici o garanţie că rămâne a ta. Acolo, pe lângă o criză imobiliară cruntă, a mai apărut o nouă mare criză

    Faptul că SUA se confruntă cu o criză imobiliară nu mai e niciun secret. Locuinţele au contribuit cel mai mult la creşterea inflaţiei în ultimii doi ani, scrie Financial Times

    Însă la această criză se mai adaugă o problemă. Cei care îşi permit o locuinţă, nu au nicio garanţie că o pot asigura. Costul asigurărilor a crescut puternic, iar în anumite state precum Louisiana, costurile s-au majorat şi cu 63%.

    State precum Florida devin imposibil de asigurat, deoarece furnizorii părăsesc piaţa.

    Motorul principal al acestor probleme este reprezentat de schimbările climatice şi de riscul unor fenomene meteorologice mai severe, cum ar fi inundaţiile, incendiile, furtunile şi tornadele.

    Dar există şi alţi factori în joc. Printre aceştia se numără adoptarea lentă a tehnologiilor de atenuare a riscurilor, eşecul asigurătorilor, al băncilor şi al autorităţilor publice de a găsi abordări comune în ceea ce priveşte împărţirea costurilor şi opacitatea uriaşă de pe piaţă – cel puţin pentru consumatori.

    În timpul căutării unui nou asigurător, mulţi americani s-au lovit de o piaţă divizată şi ineficientă.

    Astfel, ei sunt puşi în situaţia de a alege să încheie un contract cu asigurători de lux care care oferă o acoperire mult mai amplă, dar şi mult mai scumpă sau să aleagă o asigurare de buget, care le-ar da înapoi doar un sfert din valoarea casei în cazul în care ea este distrusă.

    În esenţă, asta înseamnă că în cazului unui incendiu, mulţi americani vor rămâne doar cu terenul pe care a fost construită locuinţa. Această situaţie nu este izolată, şi se extinde până în New York.

    În acest context, milioane de oameni au început să se gândească că în cazul unui dezastru, nu au de ales decât să se mute undeva unde locuinţele sunt semnificativ mai ieftine.  

    John Neal, şeful Lloyd`s of London, cel mai vechi asigurator din lume, atrage atenţia că „băncile, asigurătorii, autorităţile de reglementare şi guvernele nu s-au aşezat la masă şi nu au discutat despre cum să împartă responsabilitatea pentru riscuri”, iar această lipsă de comunicare a creat o criză a asigurărilor care afecteaza milioane de oameni.

    Până când această dezbatere va avea loc, proprietarii de case trebuie să se împace cu ideea că sunt oricând supuşi riscului de a-şi pierde casa sau de a fi forţaţi să plătească mai mulţi bani companiilor de asigurări dacă vor să îşi protejeze locuinţa de dezastre.

     

     

  • Ţara în care dacă reuşeşti să îţi iei o casă nu ai nicio garanţie că o poţi păstra. Peste criza imobiliară se suprapune o nouă criză care întinde nervii oamenilor la maxim

    Faptul că SUA se confruntă cu o criză imobiliară nu mai e niciun secret. Locuinţele au contribuit cel mai mult la creşterea inflaţiei în ultimii doi ani, scrie Financial Times

    Însă la această criză se mai adaugă o problemă. Cei care îşi permit o locuinţă, nu au nicio garanţie că o pot asigura. Costul asigurărilor a crescut puternic, iar în anumite state precum Louisiana, costurile s-au majorat şi cu 63%.

    State precum Florida devin imposibil de asigurat, deoarece furnizorii părăsesc piaţa.

    Motorul principal al acestor probleme este reprezentat de schimbările climatice şi de riscul unor fenomene meteorologice mai severe, cum ar fi inundaţiile, incendiile, furtunile şi tornadele.

    Dar există şi alţi factori în joc. Printre aceştia se numără adoptarea lentă a tehnologiilor de atenuare a riscurilor, eşecul asigurătorilor, al băncilor şi al autorităţilor publice de a găsi abordări comune în ceea ce priveşte împărţirea costurilor şi opacitatea uriaşă de pe piaţă – cel puţin pentru consumatori.

    În timpul căutării unui nou asigurător, mulţi americani s-au lovit de o piaţă divizată şi ineficientă.

    Astfel, ei sunt puşi în situaţia de a alege să încheie un contract cu asigurători de lux care care oferă o acoperire mult mai amplă, dar şi mult mai scumpă sau să aleagă o asigurare de buget, care le-ar da înapoi doar un sfert din valoarea casei în cazul în care ea este distrusă.

    În esenţă, asta înseamnă că în cazului unui incendiu, mulţi americani vor rămâne doar cu terenul pe care a fost construită locuinţa. Această situaţie nu este izolată, şi se extinde până în New York.

    În acest context, milioane de oameni au început să se gândească că în cazul unui dezastru, nu au de ales decât să se mute undeva unde locuinţele sunt semnificativ mai ieftine.  

    John Neal, şeful Lloyd`s of London, cel mai vechi asigurator din lume, atrage atenţia că „băncile, asigurătorii, autorităţile de reglementare şi guvernele nu s-au aşezat la masă şi nu au discutat despre cum să împartă responsabilitatea pentru riscuri”, iar această lipsă de comunicare a creat o criză a asigurărilor care afecteaza milioane de oameni.

    Până când această dezbatere va avea loc, proprietarii de case trebuie să se împace cu ideea că sunt oricând supuşi riscului de a-şi pierde casa sau de a fi forţaţi să plătească mai mulţi bani companiilor de asigurări dacă vor să îşi protejeze locuinţa de dezastre.

     

     

  • Preşedintele Franţei, Emmanuel Macron, vrea schimbări radicale în interiorul Uniunii Europene: „Trebuie să fim lucizi, Europa pe care o ştim astăzi ar putea muri. Totutul depinde de alegerile pe care le facem acum”

    Emmanuel Macron, preşedintele Franţei, vrea schimbarea politicii monetare a BCE şi creşterea „capacităţii bugetare” a Uniunii Europene pentru majorarea investiţiilor, scrie FT.

    Acesta avertizează că blocul comunitar se confruntă cu o ameninţare serioasă din partea Rusiei dar şi a subvenţiilor americane şi chineze.

    „Trebuie să fim lucizi, Europa pe care o ştim astăzi ar putea muri. Totutul depinde de alegerile pe care le facem acum”, a explicat preşedintele Franţei.

    În discursul pe care l-a susţinut la Universitatea Sorbona joi, Emmanuel Macron, a prezentat un portret întunecat al provocărilor europene, printre care declinul economic, creşterea iliberalismului, dar şi revenirea războiului pe continent.

  • O întrebare pentru una dintre cele mai importante pieţe imobiliare din Europa: Pot rezolva creditele pe termen lung criza cu care se confruntă ?

    La fel ca sute de mii de cumpărători de locuinţe din Marea Britanie, Steve nu a stat pe  gânduri înainte de a solicita un credit ipotecar cu rată fixă pe termen scurt. Abia atunci când cererea sa a fost respinsă din motive tehnice, programatorul din Somerset s-a gândit să ia în considerare şi alte opţiuni, scrie Financial Times.

    Un broker ipotecar i-a sugerat să apeleze la un nou creditor numit Perenna. Acesta a fost impresionat mai întâi de faptul că creditorul „a avut un pic mai mult bun simţ” în ceea ce priveşte aspectele tehnice ale contractului care vizează apartamentul său.

    Dar a aflat, de asemenea, că ipoteca oferită era fundamental diferită. Perenna, care a primit anul trecut o licenţă bancară completă, oferă o rată fixă a dobânzii pentru întreaga durată a creditelor ipotecare, până la 40 de ani.

    „Dobânda nu pleacă nicăieri, nu va merge mai sus sau mai jos Având în vedere pieţele şi tot ce se întâmplă în acest moment, ajută să ştii că nu te vei confrunta cu schimbări semnificative”, a declarat  itistul.

    Perenna este unul dintre cei câţiva creditori care oferă acum împrumutaţilor posibilitatea de a alege să îşi blocheze rata dobânzii pentru zeci de ani, în încercarea de face faţă unei piaţei imobiliare britanice de 1,6 miliarde de lire sterline, care se confruntă cu turbulenţe.

    Creşterea ratelor la creditele ipotecare a fost caracteristica dominantă a pieţei imobiliare din ultimii doi ani şi a contribuit în mare măsură la criza costului vieţii din Marea Britanie.

    Împrumuturile acordate în epoca banilor ieftini ajung acum la finalul termenelor lor, 1,6 milioane de gospodării urmând să îşi vadă ratele fixe încheindu-se în 2024, potrivit UK Finance.

    Un debitor tipic care a contractat o rată fixă pe doi ani la 1,6% în 2022 se va confrunta cu o creştere de 42% a ratelor lunare, potrivit calculelor portalului imobiliar Zoopla.

    Saltul brusc la costuri de împrumut mult mai mari a evidenţiat o ciudăţenie a pieţei ipotecare din Marea Britanie: partea neobişnuit de mare a împrumuturilor fixe pe termen scurt. Mai mult de 90% dintre debitorii britanici contractează un credit ipotecar cu rată fixă pentru cinci ani sau mai puţin.

    Ipotecile cu rată fixă pe termen lung sunt norma în SUA. Blocarea pe mai mult de 10 ani este cea mai frecventă alegere pentru debitorii din Olanda, Danemarca şi alte ţări europene.

    Ratele pe termen scurt sunt populare în Regatul Unit pentru costul lor iniţial scăzut şi pentru flexibilitatea pe care o oferă debitorilor care se gândesc să îşi vândă prima casă pentru a avansa pe scara pieţei imobiliare.

    De asemenea, contractele pe termen scurt obligă persoanele fizice să se gândească la ciclul ratelor dobânzii, o provocare care adesea îi derutează pe economişti şi pe comercianţii profesionişti, lăsându-i expuşi la şocuri ale ratelor dobânzii.

    „Nimeni nu vorbeşte despre elefantul din cameră. Piaţa noastră de credite ipotecare nu funcţionează cum trebuie. Toate ţările europene au pieţe care funcţionează mai bine. Oamenii sunt protejaţi de un şoc al ratelor ipotecare,”spune fondatorul şi directorul executiv al Perenna, Arjan Verbeek.

    Argumentul lui Verbeek a câştigat teren în rândul politicienilor. Cancelarul din umbră, Rachel Reeves, a salutat beneficiile potenţiale ale soluţiilor pe termen lung pentru a sprijini o „revoluţie” în ceea ce priveşte dreptul de proprietate asupra locuinţelor.

    Ea a declarat că acordurile pe termen lung ar putea avea sens „pentru mulţi oameni, în special pentru familii”, deoarece „potenţial, aţi putea împrumuta un pic mai mult, pentru a plăti un pic mai puţin”.

    Partidul Laburist s-a angajat să studieze alte ţări în care aceste împrumuturi sunt mai frecvente şi să colaboreze cu creditorii pentru a „încuraja creşterea ofertei de credite ipotecare cu rată fixă pe termen lung”.

    În Marea Britanie, rata de proprietate a locuinţelor stagnează de un deceniu, după ce a scăzut de la vârful atins înainte de criza financiară din 2008.

    Piaţa imobiliară a devenit din ce în ce mai divizată între familiile care deţin casele şi îşi şi cele care nu au fonduri suficiente pentru uun împrumut. Numărul proprietarilor cu credit ipotecar a scăzut cu 2 milioane din 2002 şi se află la niveluri care nu au mai fost văzute în anii 1980, potrivit unui studiu al Building Society Association.

    Creditul ipotecar este una dintre cele mai răspândite forme de împrumut din lume, dar arhitectura financiară din spatele acestor împrumuturi diferă semnificativ de la o ţară la alta.

    În Regatul Unit, creditele imobiliare sunt finanţate parţial din depozite, iar creditorii îşi asumă riscul de faliment. Asigurările de protecţie împotriva neîndeplinirii obligaţiilor de plată, foarte răspândite în anii 1990, sunt acum rar folosite.

    Ce începe să devină din ce în ce mai clar este că, provocările cu care se confruntă în prezent cei care îşi doresc o casă sunt motivul pentru care tot mai mulţi oameni se îndreaptă către împrumuturile cu dobândă fixă.

    În prezent, puţini creditori oferă în prezent soluţii fixe termen lung. Kensington oferă rate fixe de până la 40 de ani, în timp ce April Mortgages, o aripă a managerului olandez de active DMFCO, oferă credite cu rată fixă pentru 15 ani

    Dacă ratele fixe pe termen lung ar prinde la public, acestea ar putea perturba semnificativ sectorul ipotecar din Regatul Unit.

    Ryan Etchells, director comercial la Together, un furnizor specializat de credite ipotecare care este unul dintre cei mai mari creditori nebancari din Marea Britanie, spune că ratele pe termen scurt se potrivesc cu modelul de proprietate imobiliară din Marea Britanie, unde cumpărătorii îşi schimbă proprietăţile mai repede.

    Însă, în urma unui studiu de piaţă recent, Together a decis să nu lanseze un produs de credit fix pe termen lung.

    „Dacă am fi introdus pe piaţă un astfel de produs, nu credem că ar fi satisfăcut suficiente nevoi ale clienţilor pentru a-l face atractiv. Cererea pentru aşa ceva încă nu este sufficient de mare” a concluzionat Etchells.

  • Mai poate să crească nivelul de trai al corporatiştilor? Deja suntem pe maximum ce poate fi atins în condiţiile actuale de piaţă. Noi trăim din „slana” pe care am acumulat-o în ultimii ani, dar când se vor schimba vremurile corporatiştii vor fi primele victime

    Această discuţie de la ZF Live cu Ion Sturza, preşedintele Fribourg Capital, un fond de investiţii care are mai multe afaceri în România, Republica Moldova, Kazahstan, a pornit de la un articol scris acum trei săptămâni în Business Magazin: „Care sunt temerile corporatiştilor: să nu vină războiul peste noi şi să ne sărăcească”.

    Ion Sturza a avut mai multe comentarii la ZF Live pe tema acestui articol şi starea actuală de bine în care trăiesc România, societatea şi mai ales starea de bine în care trăiesc corporatiştii. „Noi trăim într-o iluzie. Trebuie să ne resetăm. Noi am acumulat în ultimii ani slană, avem câte două, trei maşini, avem rânduri întregi de haine, ne ducem în mai multe city-breakuri etc.”

    În esenţă, el spune că această situaţie de bine nu poate ţine la nesfârşit, în orice moment războiul din Ucraina se poate extinde în jur şi să atingă inclusiv România, chiar dacă suntem în NATO, iar pe de altă parte în economie, în anumite industrii se petrec schimbări, resetări globale, începând cu IT-ul, care vor avea implicaţii majore de care acum nu ne dăm seama. Paradoxal, corporatiştii sunt cei mai vulnerabili şi vor fi primele victime ale acestor schimbări, a menţionat el.

    După criza din 2008-2010, economia românească a început să-şi revină, iar în ultimul deceniu a avut o creştere semnificativă, chiar dacă a trecut prin mai multe crize – Covid, începerea războiului din Ucraina, creşterea preţurilor la energie, creşterea inflaţiei şi explozia dobânzilor. România a avut o creştere de 150% a PIB-ului, iar pe acest fond salariile au înregistrat o creştere semnificativă, respectiv o dublare sau chiar triplare a câştigurilor salariale.

    Pentru că lumea a avut rezerve, slană, cum se exprimă Ion Sturza, a putut să treacă peste aceste crize destul de uşor. Întrebarea este ce se va întâmpla de acum înainte, dacă acest trend poate continua sau dacă suntem la maximul unui anumit nivel de trai în actuala formă economică, de business şi socială pe care o are România. În anumite sectoare se înregistrează o încetinire mai mult sau mai puţin vizibilă, industria este pe minus, piaţa IT a început să stagneze, salariile nu mai cresc ca în trecut, numărul poziţiilor disponibile se reduce, industria auto începe să simtă în ceafă maşina electrică, anumite sectoare – siderurgie, chimie – au costuri de operare foarte mari şi sunt mai puţin rentabile, americanii şi chinezii, care nu sunt ţinuţi de regulile din UE în aceste sectoare, câştigă teren în detrimentul pieţei europene. 

    Peste tot încep să apară fisuri – în politică, în economie, în business, în societate -, ceea ce face ca viitorul să fie puţin blurat. Europa trăieşte bine din trecut, pare că a devenit prea burgheză, America este împărţită în două, iar China de-abia aşteaptă să devină prima putere economică mondială. Creşterea accelerată a salariilor din ultimul deceniu a apropiat câştigurile din România de mediile occidentale similare.

    Multe companii, mulţi investitori care făceau un arbitraj salarial între piaţa vestică şi România nu mai înregistrează câştiguri atât de semnificative fiind prezenţi pe piaţa românească. De partea cealaltă, companiile româneşti nu au câştigat suficient teren şi nici nu pot înlocui cu uşurinţă investiţiile străine. Pe baza trecutului din ultimul deceniu, toată lumea crede că PIB-ul va reuşi să se mai dubleze încă o dată în următorii ani. Întrebarea este dacă şi câştigurile salariale mai pot să crească în acelaşi ritm. Iar aici avem semne de întrebare. De la un anumit nivel încolo salariile nu vor mai creşte atât de mult sau chiar deloc, chiar dacă businessurile şi profiturile companiilor vor creşte. Aşa s-a întâmplat în Occident în ultimii 30 de ani şi aşa se va întâmpla şi la noi. Vor creşte mai semnificativ salariile mici, dar salariile corporatiştilor, care sunt peste medie, nu vor avea aceeaşi evoluţie.

    Mulţi corporatişti au luat credite mizând pe creşterea în continuare a salariilor, a veniturilor obţinute. Ce se va întâmpla însă dacă această creştere nu va putea fi susţinută? Dacă economiile, dacă sectoare întregi vor trebui să se reseteze, ce se va întâmpla cu cei care lucrează aici? Poziţiile, joburile nu sunt date pe vecie, iar orice schimbare poate trimite un corporatist cu un salariu bun pe tuşă. De la nu anumit nivel salarial încolo, este greu să-ţi mai găseşti în piaţă acelaşi pachet. Acest lucru se întâmplă deja pentru cei din top management care-şi pierd poziţiile şi care apoi nu reuşesc să îşi mai găsească în piaţă poziţii similare, la acelaşi pachet salarial. Nivelul actual de trai nu este un dat de la sine, iar mulţi corporatişti nu realizează acest lucru.

    Această situaţie se poate schimba peste noapte, mai ales că vremurile sunt tulburi, dar până când se vor schimba vremurile, corporatiştii pot să se bucure de city-breakuri şi de vacanţa de vară. În toamnă vom vedea cum mai este.  

    Această opinie a apărut prima dată pe Business Magazin.

  • Noi trăim din „slănina” pe care am acumulat-o în ultimii ani. Când se vor schimba vremurile, corporatiştii vor fi primele victime

    Această discuţie cu Ion Sturza, preşedintele Fribourg Capital, un fond de investiţii care are mai multe afaceri în România, Republica Moldova, Kazahstan, a pornit de la un articol scris acum trei săptămâni în Business Magazin: „Care sunt temerile corporatiştilor: să nu vină războiul peste noi şi să ne sărăcească”. Ion Sturza a avut mai multe comentarii la ZF Live pe tema acestui articol şi starea actuală de bine în care trăiesc România, societatea şi mai ales starea de bine în care trăiesc corporatiştii. „Noi trăim într-o iluzie. Trebuie să ne resetăm. Noi am acumulat în ultimii ani slană, avem câte două, trei maşini, avem rânduri întregi de haine, ne ducem în mai multe city-breakuri etc.” În esenţă, el spune că această situaţie de bine nu poate ţine la nesfârşit, în orice moment războiul din Ucraina se poate extinde în jur şi să atingă inclusiv România, chiar dacă suntem în NATO, iar pe de altă parte în economie, în anumite industrii se petrec schimbări, resetări globale, începând cu IT-ul, care vor avea implicaţii majore de care acum nu ne dăm seama. Paradoxal, corporatiştii sunt cei mai vulnerabili şi vor fi primele victime ale acestor schimbări, a menţionat el. După criza din 2008-2010, economia românească a început să-şi revină, iar în ultimul deceniu a avut o creştere semnificativă, chiar dacă a trecut prin mai multe crize – Covid, începerea războiului din Ucraina, creşterea preţurilor la energie, creşterea inflaţiei şi explozia dobânzilor. România a avut o creştere de 150% a PIB-ului, iar pe acest fond salariile au înregistrat o creştere semnificativă, respectiv o dublare sau chiar triplare a câştigurilor salariale. Pentru că lumea a avut rezerve, slană, cum se exprimă Ion Sturza, a putut să treacă peste aceste crize destul de uşor. Întrebarea este ce se va întâmpla de acum înainte, dacă acest trend poate continua sau dacă suntem la maximul unui anumit nivel de trai în actuala formă economică, de business şi socială pe care o are România. În anumite sectoare se înregistrează o încetinire mai mult sau mai puţin vizibilă, industria este pe minus, piaţa IT a început să stagneze, salariile nu mai cresc ca în trecut, numărul poziţiilor disponibile se reduce, industria auto începe să simtă în ceafă maşina electrică, anumite sectoare – siderurgie, chimie – au costuri de operare foarte mari şi sunt mai puţin rentabile, americanii şi chinezii, care nu sunt ţinuţi de regulile din UE în aceste sectoare, câştigă teren în detrimentul pieţei europene. 

    Peste tot încep să apară fisuri – în politică, în economie, în business, în societate -, ceea ce face ca viitorul să fie puţin blurat. Europa trăieşte bine din trecut, pare că a devenit prea burgheză, America este împărţită în două, iar China de-abia aşteaptă să devină prima putere economică mondială. Creşterea accelerată a salariilor din ultimul deceniu a apropiat câştigurile din România de mediile occidentale similare. Multe companii, mulţi investitori care făceau un arbitraj salarial între piaţa vestică şi România nu mai înregistrează câştiguri atât de semnificative fiind prezenţi pe piaţa românească. De partea cealaltă, companiile româneşti nu au câştigat suficient teren şi nici nu pot înlocui cu uşurinţă investiţiile străine. Pe baza trecutului din ultimul deceniu, toată lumea crede că PIB-ul va reuşi să se mai dubleze încă o dată în următorii ani. Întrebarea este dacă şi câştigurile salariale mai pot să crească în acelaşi ritm. Iar aici avem semne de întrebare. De la un anumit nivel încolo salariile nu vor mai creşte atât de mult sau chiar deloc, chiar dacă businessurile şi profiturile companiilor vor creşte. Aşa s-a întâmplat în Occident în ultimii 30 de ani şi aşa se va întâmpla şi la noi. Vor creşte mai semnificativ salariile mici, dar salariile corporatiştilor, care sunt peste medie, nu vor avea aceeaşi evoluţie. Mulţi corporatişti au luat credite mizând pe creşterea în continuare a salariilor, a veniturilor obţinute. Ce se va întâmpla însă dacă această creştere nu va putea fi susţinută? Dacă economiile, dacă sectoare întregi vor trebui să se reseteze, ce se va întâmpla cu cei care lucrează aici? Poziţiile, joburile nu sunt date pe vecie, iar orice schimbare poate trimite un corporatist cu un salariu bun pe tuşă. De la nu anumit nivel salarial încolo, este greu să-ţi mai găseşti în piaţă acelaşi pachet. Acest lucru se întâmplă deja pentru cei din top management care-şi pierd poziţiile şi care apoi nu reuşesc să îşi mai găsească în piaţă poziţii similare, la acelaşi pachet salarial. Nivelul actual de trai nu este un dat de la sine, iar mulţi corporatişti nu realizează acest lucru. Această situaţie se poate schimba peste noapte, mai ales că vremurile sunt tulburi, dar până când se vor schimba vremurile, corporatiştii pot să se bucure de city-breakuri şi de vacanţa de vară. În toamnă vom vedea cum mai este.  

    (cristian.hostiuc@zf.ro)