BusinessMagazin

Tag: creditare

  • După război, toţi vitejii dispar: Nigel Farage, liderul mişcării pro-Brexit, se retrage de la şefia UKIP

    Nigel Farage, liderul UKIP şi cel mai activ membru al mişcării pro-Brexit, a anunţat că se retrage de la şefia UKIP (United Kingdom Independence Party).

    Potrivit celor de la Bloomberg, Farage a declarat că “mi-am făcut partea de treabă. Am spus că vreau să ne luăm ţara înapoi, iar acum vreau să îmi iau viaţa înapoi. Iar asta începe de acum.”

    Farage este cea de-a doua figură importantă a mişcării care face un pas în spate, după ce Boris Johnson, creditat cu prima şansă la fotoliul de prim-ministru, a anunţat că nu îşi va asuma responsabilitatea negocierilor cu UE. Schimbările recente de pe scena politică de la Londra arată cât de nepregătiţi au fost susţinătorii Brexit-ului în faţa unui vot favorabil.

  • După plata chiriei sau a ratei la bancă pentru o lună, unui bucureştean îi mai rămân doar 30% din salariu

    Să mă împrumut la bancă să îmi iau casă sau să plătesc chirie?

    Un bucureştean care trăieşte în cen­trul Capitalei plăteşte în me­die circa 330 de euro (1.400 de lei) pentru plata chi­riei aferente unui aparta­ment cu o cameră, adică peste două treimi din salariul mediu de 480 de euro (2.150 de lei) încasat de aceasta. Însă cum darea în pla­tă ar putea scumpi chiriile şi totodată ar pu­tea aduce condiţii de creditare mai re­stric­tive, ce drum ar putea să aleagă bucu­reş­teanul: împrumut la bancă cu condiţii mai severe sau plata unei chirii mai mari?

    Un bucureştean care a ales să închirieze un apartament de o cameră amplasat în centrul Capitalei, fie că este în apropierea locului de muncă, fie că doreşte să aibă acces mai facil la mijloacele de transport în comun, plăteşte în medie 330 de euro (echivalentul a 1.400 de lei) pe lună, adică o pondere de 70% din salariul mediu net încasat de acesta.

    Câştigul salarial mediu net se ridică la apro­xi­mativ 480 de euro (2.150 de lei), po­trivit celor mai recente date ale Institului Naţio­nal de Statiscă (INS), astfel că bucureş­tea­nului îi mai rămâne o treime din salariu, 144 de euro, pentru a-i consuma după bunul plac. Cel mai probabil, o parte din bani se vor duce în consum.

    Însă cum legea dării în plată, unul dintre cele mai criticate şi dezbătute proiecte de acte normative postdecembriste, ar putea aduce scum­pirea chiriilor, ieftinirea locuin­ţe­lor, dar şi condiţii de creditare mai severe şi mai re­stric­tive, ce ar putea alege bucu­reş­teanul: să plă­tească chirie mai mare sau să se împru­mu­te la bancă pe 30 de ani cu avans mai mare, şi, probabil, şi cu unele condiţii mai stricte.

    Analiştii spun că în prezent, având în vedere nivelul mic al dobânzilor, mai indicat este să accesezi un credit pentru achizi­ţio­narea unei locuinţe.

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro

  • Aşteptări mari de la sectorul bancar în 2016

    Bancherii au scăpat de o parte importantă din povara creditelor proaste, devenind vizibile efectele marii curăţenii din sistemul bancar, văzută ca o precondiţie esenţială pentru un nou început. În criză unu din cinci credite din registrele băncilor eşuase în categoria neperformantelor, devenind o problemă-cheie a sistemului bancar. Şi întreaga comunitate bancară a căzut de acord că sistemul nu poate reporni creditarea atât timp cât nu scapă de povara creditelor pe care realmente nu le mai putea recupera şi care au fost deja integral acoperite cu provizioane.

    Anul 2015 s-a încheiat cu o megatranzacţie cu credite neperformante prin care BCR a continuat să-şi cureţe bilanţul. Cea mai mare bancă locală a vândut pe ultima sută de metri a anului trecut un portofoliu de credite corporate neperformante (NPL) cu o valoare nominală de 1,2 miliarde de euro. A fost cea mai mare operaţiune individuală de curăţare a portofoliului unei bănci.
    România a fost în ultimii ani codaşa Europei în privinţa gradului de intermediere financiară, având cele mai scăzute ponderi în PIB ale activelor bancare, creditelor şi depozitelor.

    2015 a adus o îmbunătăţire. Creditarea totală a revenit pe plus, susţinută de avântul împrumuturilor în lei, care ating maxim istoric după maxim istoric, în condiţiile în care ratele dobânzilor la creditele noi acordate companiilor şi populaţiei au scăzut la minime record, odată cu programul de relaxare monetară derulat de BNR prin diminuarea ratei dobânzii de politică monetară. Ponderea creditului în lei în creditul total acordat sectorului neguvernamental a depăşit 50%, devansând după aproximativ opt ani ponderea împrumuturilor în valută. În timp ce creditele în lei sunt „pe val”, graţie scăderii dobânzilor, împrumuturile în valută şi-au continuat declinul. Ritmul de creştere a creditării totale a rămas totuşi anemic anul trecut, avansul fiind de doar 3% faţă de 2014, la 217,5 miliarde de lei.

    Un capitol important al anului bancar 2015 a fost şi stimularea economisirii. Toate băncile au continuat să se lupte pentru atragerea de resurse de la clienţi. Sectorul bancar local a fost influenţat puternic de situaţia băncilor din zona euro care controlează practic piaţa locală şi a căror disponibilitate de a-şi menţine sau nu expunerile a fost crucială. Sumele economisite în depozite au urcat semnificativ, astfel că există resurse financiare de unde poate să fie relansată creditarea mai puternic.

    Sectorul bancar, care finanţează în proporţie de circa 90% economia, şi-a majorat activele la peste 377 miliarde de lei (circa 84 miliarde de euro), maximul ultimilor opt ani, în timp ce raportul credite/depozite a ajuns la cel mai redus nivel de după criză, de doar 85,7%.
    Raportul credite/depozite a devenit subunitar după ce în anii de boom economic, când creditarea era puternic susţinută de finanţările externe, acest raport a ajuns şi la 130%. Criza economică şi nivelul ridicat al NPL-urilor au lovit puternic profitabilitatea sistemului bancar. Patru ani de pierderi a experimentat sectorul bancar şi patru ani de profit, din 2008 încoace, anul 2015 aducând un câştig record de circa 4,9 miliarde de lei, comparabil cu cel din anul de boom 2008, când economia şi creditarea duduiau. Accelerarea creditării în lei, dar şi scăderea cheltuielilor cu provizioanele în urma curăţării bilanţurilor de neperformante au influenţat creşterea profitului.

    În anii de criză, băncile au digerat destul de greu impactul declinului economic, unele fiind mai mult pe pierdere decât pe profit. Faptul că băncile nu s-au restructurat la timp a determinat menţinerea costurilor la un nivel ridicat, în timp ce veniturile erau în scădere. Pierderile cumulate adunate de secto-rul bancar în ultimii opt ani s-au apropiat de 8 miliarde de lei. Pierderile din anii 2010, 2011 şi 2012 au totalizat 3,6 miliarde de lei, în timp ce anul 2014 s-a detaşat cu pierderi record de 4,4 miliarde de lei.

  • Anul provocărilor macrofinanciare

    Singura certitudine este că tabloul macroeconomic stabil, care poate să stârnească invidia unor ţări importante din Europa, nu este lipsit de provocări. Motoarele economiei vor accelera în 2016 spre 4% sau chiar 5%, după cum indică estimările analiştilor, dar şi factori de risc – interni sau externi – pot apărea. The Economist vede România cu cel mai înalt ritm de creştere al economiei dintre ţările europene în anul 2016: de 3,9%. La nivel local, pesimiştii văd creşterea PIB sub 4% în 2016, în timp ce optimiştii anticipează o creştere a economiei chiar de 5%. Păstrarea macrostabilităţii câştigate în ultimii ani şi valorificarea ei au un loc rezervat pe lista provocărilor, creşterea spectaculoasă a deficitului bugetar în acest an spre 3% fiind un motiv de preocupare.

    Cel mai probabil consumul intern va rămâne cel mai important motor de creştere a PIB. Ascensiunea economiei urmează să fie susţinută în special de avântul consumului populaţiei, susţinut de creşterea veniturilor disponibile în urma majorării salariilor şi a reducerii fiscalităţii. Totodată, şi consumul public ar putea să crească, având în vedere că 2016 este an electoral, cu alegeri locale şi parlamentare. Serviciile vor susţine ascensiunea economiei, în principal sectoarele IT&C şi imobiliar.

    Exporturile ar putea să crească şi în acest an – continuând seria evoluţiilor bune din ultimii ani – şi să atingă un nou maxim istoric, unele estimări indicând un nivel de circa 60 miliarde de euro. Ritmul de creştere a exporturilor va fi însă probabil de o singură cifră şi va rămâne sub viteza importurilor, astfel că deficitul comercial s-ar putea adânci.

    Pe lângă efectele benefice, ascensiunea consumului dincolo de anumite limite poate să aducă şi presiuni inflaţioniste şi o creştere a deficitului extern. Pe măsură ce consumul va dudui, importurile vor creşte.

    Evoluţia economiei va fi influenţată atât de situaţia din zona euro, cât şi de politicile şi reformele aplicate pe plan intern. Partea fiscală a ajuns din nou în vizorul analiştilor şi a pieţelor, în condiţiile în care consolidarea fiscală din anii trecuţi se va transforma în acest an în relaxare fiscală, deficitul bugetar  urcând spre 3% din PIB. De multe ori în România, în anii electorali, cursul de schimb leu-euro devenea instrument electoral şi teren de luptă în războiul politic. Iar înrăutăţirea evoluţiei de pe scena politică creştea presiunile de depreciere a leului şi, concomitent, creştea şi tensiunea românilor cu credite în euro. Faptul că în acest an România va avea două seturi de alegeri nu ar trebui, de această dată, să pună presiune nici asupra cursului de schimb, având în vedere că există un guvern tehnocrat. Astfel, moneda naţională ar urma să rămână mai degrabă sub impactul evoluţiilor externe decât interne.

    Cursul de schimb leu/euro ar trebui să rămână stabil în acest an, cu o tendinţă dominantă de apreciere faţă de euro, având în vedere că banca centrală ar putea să urmărească o politică mai predictibilă şi o volatilitate mai redusă a ratelor de do-bân-dă. Analiştii se aşteaptă ca leul să câştige teren anul acesta în faţa euro şi previzionează un curs de 4,3-4,4 lei/euro. În privinţa do-larului american, părerile analiştilor sunt împărţite, optimiştii prog-no-zând întoarcerea cursului chiar sub pragul de 4 lei/dolar, în timp ce pesimiştii văd cotaţia avansând apre 4,4 lei/dolar. 2015 a fost un an tensionat pentru cei care au fost atraşi în trecut de mirajul francului elveţian, dar şi pentru cei cu credite în dolari. Pe parcursul anului trecut, moneda naţională s-a depreciat cu două cifre în faţa dolarului american, respectiv un minus de 13%, şi în faţa francului elveţian, minus 13%, în timp ce deprecierea faţă de euro a fost de doar 0,9%.

    După ce inflaţia a încheiat anul 2015, în premieră, în teritoriul negativ, la -0,9%, va continua să scadă şi în prima jumătate a acestui an pe fondul ajustării TVA de la 24% la 20%. Iar ulterior, este posibil ca inflaţia să reintre pe un trend pozitiv începând din vară şi poate încheia anul între 1% şi 2%, conform estimărilor unor analişti. În acest context, Banca Naţională ar putea să menţină în acest an dobânda-cheie la minimul istoric de 1,75%, dar există şi posibilitatea majorării ratei în situaţia în care vor apărea semne de supraîncălzire a economiei. În 2015, dobânda-cheie a fost redusă de patru ori, după ce a fost ajustată de cinci ori în 2014. Planurile ambiţioase de relaxare fiscală adoptate de guvern şi parlament pentru anul electoral 2016 au pus politica monetară „pe hold“.

    Procesul de relansare a creditării va continua în acest an, evoluţia fiind susţinută atât de accelerarea economiei, respectiv a  investiţiilor şi consumului, cât şi de dinamizarea ofertei bancare, ca urmare a scăderii costurilor de finanţare. Creşterea puternică a creditării în lei a reuşit anul trecut să contrabalanseze declinul împrumuturilor în valută, susţinând revenirea creditării totale în teritoriul pozitiv după trei ani de scădere. Împrumuturile în monedă naţională şi-au accelerat dinamica pozitivă, în condiţiile în care ratele dobânzilor la creditele noi acordate companiilor şi populaţiei au scăzut la minime record, odată cu programul de relaxare monetară derulat de BNR prin diminuarea ratei dobânzii de politică monetară. Ponderea creditelor în lei a devenit majoritară în anul 2015, ajungând la finele lunii noiembrie la 50,9% din totalul creditării faţă de un minim de 36,5% în luna mai din anul 2012.
     

  • Cum să faci milioane de euro din nimic

    “Am discutat cu jurişti, dar şi cu oameni din sistemul financiar-bancar care nu vedeau posibil un astfel de produs şi nu ne dădeau mari şanse de reuşită. Inclusiv clienţii erau foarte reticenţi în accesarea unui astfel de produs“, descrie Ionuţ Stan, directorul general al companiei Viva Credit, modul cum au decurs discuţiile înaintea lansării primului credit acordat exclusiv online, în 2011. Instituţia financiară nebancară pe care a fondat-o împreună cu vărul său, Viorel Stan, a ajuns în 2015 la peste 300.000 de credite acordate de la începerea  activităţii şi la o creştere cu peste 50% a cifrei de afaceri, de la 11,7 milioane de lei în 2014 până la aproximativ 18 milioane de lei anul trecut, la un număr de peste 50 de angajaţi.

    Compania a lansat în noiembrie anul trecut afacerea Viva Credit şi pe piaţa din Republica Cehă, iar pentru anul acesta şi-au propus extinderea pe încă cel puţin două pieţe din Europa. Principalii acţionari ai firmei sunt Viorel Stan, preşedinte al companiei, şi Ionuţ Stan, directorul general, care sunt veri şi deţin împreună 60% din afacere. Ei sunt şi cei care asigură managementul curent al firmei. Restul de 40% din afacere este deţinut de un investitor străin, care a contribuit la nevoia de finanţare iniţială a Viva Credit.

    Înainte de a începe proiectul Viva Credit, Viorel Stan a fost şef al departamentului business development al furnizorului de servicii de hosting Prominic.net, în Chicago. A intrat în antreprenoriat la 21 de ani, cu o afacere în domeniul consultanţei IT axată pe clienţi din Regatul Unit şi Statele Unite ale Americii. A studiat la Facultatea de Automatică şi Calculatoare din Cadrul Universităţii Politehnice din Bucureşti (1997-2002) şi şi-a consolidat pregătirea cu un MBA axat pe antreprenoriat la Emory University din Atlanta (2007-2008). Ionuţ Stan a acumulat şi el experienţă de management în domeniul financiar şi IT lucrând ca financial controller and head of corporate IT & ERP systems pentru Ţiriac Holdings, CFO pentru La fântâna şi reporting manager la Vodafone Romania.

    Anterior, a studiat cibernetica în cadrul Academiei de Studii Economice din Bucureşti. Ideea înfiinţării unei afaceri pe segmentul instituţiilor financiare nebancare i-a venit lui Viorel Stan în perioada în care studia în Statele Unite ale Americii, după ce a observat că pe piaţa locală nu exista o firmă care să dea credite pe termen scurt, 100% online. Au strâns capitalul necesar pentru înfiinţarea firmei – 200.000 de euro – cu ajutorul unor investitori externi şi, după procedurile de autorizare, au lansat firma în august 2010, la finalul anului fiind pregătiţi să demareze activitatea de creditare. „Investiţia financiară nu a fost foarte mare, iar pe lângă capitalul iniţial a mai fost necesară o rundă de investiţii, dar din 2012 firma se susţine din resursele proprii. Cea mai mare investiţie care nu se reflectă momentan din punct de vedere financiar este investiţia în tehnologie, întreaga platformă fiind dezvoltată inhouse şi poate fi considerată cel mai valoros bun al companiei“, spune directorul general al companiei.

    Deşi ambii antreprenori aveau experienţă in domeniul IT, sistemul de creditare online prezenta un concept nou pentru piaţa din România şi a fost nevoie de mult timp pentru clarificarea unor aspecte juridice, cât şi pentru adaptarea acestuia la specificul pieţei. „Deoarece activitatea de creditare este destul de bine reglementată în România atât din punct de vedere al autorizării BNR, cât şi al cerinţelor minime de capital, aceste lucruri au reprezentat tot atâtea provocări care trebuiau depăşite pentru începerea activităţii“, descrie Ionuţ Stan câteva dintre dificultăţile cu care s-au confruntat înainte de demararea businessului. Unul dintre elementele prin care s-au diferenţiat de celelalte businessuri ce activează în acest domeniu este produsul «credit până la salariu»: Acesta înlocuieşte clasicul «avans din salariu» pe care foarte mulţi angajaţi îl folosesc, dar care nu este întotdeauna uşor de obţinut. În multe alte cazuri înlocuieşte şi împrumuturile uzuale de la prieteni sau rude când rămâi în pană de bani“, descrie Ionuţ Stan conceptul pe care mizează.

    Prin intermediul Viva Credit, clienţii au posibilitatea să aplice online pentru aprobarea unui credit cu valoarea între 10 şi 1.000 de lei, precizând şi perioada dorită – între 1 şi 35 de zile –, iar în aceeaşi zi pot primi banii în contul bancar. „Creditul nostru nu este unul ieftin şi de aceea trebuie utilizat cu atenţie doar pentru rezolvarea unor nevoi cu adevărat urgente. Ar trebui ca sumele împrumutate să fie exact cele de care este nevoie şi pe o perioadă cât mai scurtă. În cazul nostru, creditul se poate rambursa anticipat şi costurile se reduc semnificativ. Este de dorit ca această variantă de finanţare să nu devină o soluţie pe termen lung sau utilizată foarte des“, spune Ionuţ Stan.

  • Cum să faci milioane de euro din nimic

    “Am discutat cu jurişti, dar şi cu oameni din sistemul financiar-bancar care nu vedeau posibil un astfel de produs şi nu ne dădeau mari şanse de reuşită. Inclusiv clienţii erau foarte reticenţi în accesarea unui astfel de produs“, descrie Ionuţ Stan, directorul general al companiei Viva Credit, modul cum au decurs discuţiile înaintea lansării primului credit acordat exclusiv online, în 2011. Instituţia financiară nebancară pe care a fondat-o împreună cu vărul său, Viorel Stan, a ajuns în 2015 la peste 300.000 de credite acordate de la începerea  activităţii şi la o creştere cu peste 50% a cifrei de afaceri, de la 11,7 milioane de lei în 2014 până la aproximativ 18 milioane de lei anul trecut, la un număr de peste 50 de angajaţi.

    Compania a lansat în noiembrie anul trecut afacerea Viva Credit şi pe piaţa din Republica Cehă, iar pentru anul acesta şi-au propus extinderea pe încă cel puţin două pieţe din Europa. Principalii acţionari ai firmei sunt Viorel Stan, preşedinte al companiei, şi Ionuţ Stan, directorul general, care sunt veri şi deţin împreună 60% din afacere. Ei sunt şi cei care asigură managementul curent al firmei. Restul de 40% din afacere este deţinut de un investitor străin, care a contribuit la nevoia de finanţare iniţială a Viva Credit.

    Înainte de a începe proiectul Viva Credit, Viorel Stan a fost şef al departamentului business development al furnizorului de servicii de hosting Prominic.net, în Chicago. A intrat în antreprenoriat la 21 de ani, cu o afacere în domeniul consultanţei IT axată pe clienţi din Regatul Unit şi Statele Unite ale Americii. A studiat la Facultatea de Automatică şi Calculatoare din Cadrul Universităţii Politehnice din Bucureşti (1997-2002) şi şi-a consolidat pregătirea cu un MBA axat pe antreprenoriat la Emory University din Atlanta (2007-2008). Ionuţ Stan a acumulat şi el experienţă de management în domeniul financiar şi IT lucrând ca financial controller and head of corporate IT & ERP systems pentru Ţiriac Holdings, CFO pentru La fântâna şi reporting manager la Vodafone Romania.

    Anterior, a studiat cibernetica în cadrul Academiei de Studii Economice din Bucureşti. Ideea înfiinţării unei afaceri pe segmentul instituţiilor financiare nebancare i-a venit lui Viorel Stan în perioada în care studia în Statele Unite ale Americii, după ce a observat că pe piaţa locală nu exista o firmă care să dea credite pe termen scurt, 100% online. Au strâns capitalul necesar pentru înfiinţarea firmei – 200.000 de euro – cu ajutorul unor investitori externi şi, după procedurile de autorizare, au lansat firma în august 2010, la finalul anului fiind pregătiţi să demareze activitatea de creditare. „Investiţia financiară nu a fost foarte mare, iar pe lângă capitalul iniţial a mai fost necesară o rundă de investiţii, dar din 2012 firma se susţine din resursele proprii. Cea mai mare investiţie care nu se reflectă momentan din punct de vedere financiar este investiţia în tehnologie, întreaga platformă fiind dezvoltată inhouse şi poate fi considerată cel mai valoros bun al companiei“, spune directorul general al companiei.

    Deşi ambii antreprenori aveau experienţă in domeniul IT, sistemul de creditare online prezenta un concept nou pentru piaţa din România şi a fost nevoie de mult timp pentru clarificarea unor aspecte juridice, cât şi pentru adaptarea acestuia la specificul pieţei. „Deoarece activitatea de creditare este destul de bine reglementată în România atât din punct de vedere al autorizării BNR, cât şi al cerinţelor minime de capital, aceste lucruri au reprezentat tot atâtea provocări care trebuiau depăşite pentru începerea activităţii“, descrie Ionuţ Stan câteva dintre dificultăţile cu care s-au confruntat înainte de demararea businessului. Unul dintre elementele prin care s-au diferenţiat de celelalte businessuri ce activează în acest domeniu este produsul «credit până la salariu»: Acesta înlocuieşte clasicul «avans din salariu» pe care foarte mulţi angajaţi îl folosesc, dar care nu este întotdeauna uşor de obţinut. În multe alte cazuri înlocuieşte şi împrumuturile uzuale de la prieteni sau rude când rămâi în pană de bani“, descrie Ionuţ Stan conceptul pe care mizează.

    Prin intermediul Viva Credit, clienţii au posibilitatea să aplice online pentru aprobarea unui credit cu valoarea între 10 şi 1.000 de lei, precizând şi perioada dorită – între 1 şi 35 de zile –, iar în aceeaşi zi pot primi banii în contul bancar. „Creditul nostru nu este unul ieftin şi de aceea trebuie utilizat cu atenţie doar pentru rezolvarea unor nevoi cu adevărat urgente. Ar trebui ca sumele împrumutate să fie exact cele de care este nevoie şi pe o perioadă cât mai scurtă. În cazul nostru, creditul se poate rambursa anticipat şi costurile se reduc semnificativ. Este de dorit ca această variantă de finanţare să nu devină o soluţie pe termen lung sau utilizată foarte des“, spune Ionuţ Stan.

  • “Împrumutăm doar celor bogaţi”. Adevărul despre creditarea în România, dezvăluit de un bancher român care a lucrat în Franţa

    « Imprumutam doar celor bogati! » (« On ne prête qu’aux riches! »). Aceasta sintagma din limba franceza este oglinda aproape perfecta a finantarilor majoritatii businessurilor din economia romaneasca. Bancile sunt dispuse sa acorde imprumuturi de cele mai multe ori celor care au cea mai putina nevoie. De fapt, despre ce este vorba? Raspunsul il gasim la interferenta a trei factori majori: apetitul de risc ale bancilor, rolul de ‘‘arbitru sustinator’’ al Statului si climatul de incredere.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Disputa anului. Legea privind darea în plată a imobilelor: între speranţele debitorilor, agasarea bancherilor şi implicarea politicienilor

    A pornit de la politicieni. A animat discuţiile pe piaţa bancară, generând dezbateri aprinse. A incitat speranţele românilor cu credite ipotecare. Şi a agasat bancherii, comerciali şi centrali. Legea privind „darea în plată“ a imobilelor – „datio in solutum”, care-i permite unei persoane care a luat credit şi nu mai poate să plătească datoria să treacă în proprietatea băncii imobilul ipotecat, a fost aprobată în grabă în Parlament, reuşind să bulverseze, la fel de rapid, mediul bancar.

    Noile turbulenţe pe piaţa bancară vin după ce în 2010 sistemul a fost zdruncinat de Ordonanţa 50 privind creditarea persoanelor fizice, care a provocat revelaţia că prea puţini clienţi ştiu ce au semnat atunci când au luat un credit – atât din vina băncilor care au recurs inclusiv la clauze abuzive, cu condiţii prezentate în mod înşelător, cât şi din cauza superficialităţii clienţilor în general.

    Acum discuţia s-a concentrat pe zona împrumuturilor imobiliare de tot felul  – credite ipotecare, credite de investiţii imobiliare şi alte credite cu garanţii imobiliare. Debitorii care pot beneficia de legea „dării în plată” sunt persoanele fizice din România cu un credit garantat cu o ipotecă. Şi toate tipurile de garanţii imobiliare se califică – ipoteci pe case, apartamente, clădiri comerciale, terenuri – intravilane sau extravilane. În plus, legea se aplică şi pentru românii ale căror imobile ipotecate se află în procedură de executare silită, actul normativ suspendând această procedură. Problema băncilor este că în ultimii ani nu au avut foarte mult succes în procesul de executări silite.  Imobilele executate silit de bănci afişează preţuri sub media pieţei în condiţiile în care multe dintre acestea nu au reuşit să trezească până în prezent interesul vreunui cumpărător.

    Circuitul legii în forul legislativ a fost alert. La sfârşitul lunii octombrie, legea era aprobată de Senat, în noiembrie a primit votul Camerei Deputaţilor, iar în decembrie a ajuns la preşedintele Klaus Iohannis pentru promulgare. Legea privind darea în plată a imobilelor a stârnit până acum reacţii puternice şi contradictorii la nivelul întregii societăţi, pornind de la pledoarii privind caracterul social şi până la atenţionări privind o posibilă înăsprire a condiţiilor de creditare, implicaţii asupra bugetului şi chiar efecte nefavorabile asupra creşterii economice. Încălcarea principiilor neretroactivităţii, predictabilităţii şi proporţionalităţii legii, precum şi a dreptului de proprietate prevăzute de Constituţia României sunt câteva dintre problemele invocate de Asociaţia Română a Băncilor (ARB) în privinţa legii privind „darea în plată“ a imobilelor. Şi au început să apară şi reacţii individuale de la nivelul top managementului băncilor comerciale.

    „O lege egoistă, dată în favoarea anumitor categorii de clienţi, care va afecta copiii şi pe cei tineri, care încă nu au accesat un credit”, „o iniţiativă legislativă grăbită, incompletă, vagă”, „o lege neconstituţională şi nedreaptă”. Sunt câteva dintre peceţile puse de bancheri pe legea privind „darea în plată” a imobilelor”. În ipoteza în care legea va intra în vigoare în forma actuală, bancherii prevestesc pierderi, restricţionarea drastică a accesului la creditare, efecte nefavorabile asupra sectorului imobiliar şi al construcţiilor, respectiv un recul al dezvoltării pieţei imobiliare, cu efecte colaterale greu de identificat în acest moment, cu impact pe orizontală, asupra dezvoltatorilor imobiliari, industriei construcţiilor, industriei mate-rialelor de construcţii. Costurile care vor fi absorbite de bănci vor fi transformate într-o formă sau alta la nivelul societăţii, mediului economic. Iar efectele economice ar putea să depăşească pierderile pe care legea le-ar provoca sectorului bancar, după cum anticipează bancherii.

    Condiţiile de creditare se vor înăspri în urma aplicării legii privind darea în plată, din punctul de vedere al acce-sibi-lităţii, restricţionând accesul mai ales pen-tru tineri, şi va fi blocată şi capa-citatea de refinanţare întrucât un nou produs trebuie să ţină seama de noua legislaţie. În consecinţă, relaxarea credi-tării se va opri pe seg-mentul imo-biliar şi va fi afectată capa-ci-tatea de cre-ditare generală, cu impli-caţii nefa-vora-bile şi asupra creşterii eco-no-mice, spune Sergiu Oprescu, preşedintele Asociaţiei Române a Băncilor (ARB).
    Subiectul potenţialilor beneficiari ai legii privind darea în plată şi pretinsul caracter social au provocat reacţii contradictorii. O sursă a dezbaterilor este faptul că legea nu vizează doar persoanele care în mod real nu mai pot rambursa creditul, ci orice debitor care nu mai vrea să plătească, favorizând astfel în special debitorii cu credite de peste 150.000 de euro, respectiv speculatorii imobiliari din perioada de boom. Însă, doar 2 miliarde de lei este suma datorată în contul creditelor ipotecare „de business“ peste plafonul de 150.000 fiecare. Această sumă nu pare să genereze probleme foarte grave la nivelul sistemului bancar. Comparativ, peste 470.000 de debitori au credite ipotecare, pentru investiţii imo-biliare şi alte împrumuturi cu garanţii imo-biliare sub plafonul de 150.000 de euro. În acest caz, sumele datorate sunt mult mai mari, de circa 72 miliarde de lei.

    O problemă adusă însă în discuţie de BNR este că ipotecarele de peste 150.000 de euro au restanţe mai mari. În timp ce la creditele sub 150.000 de euro ponderea sumelor restante faţă de cele datorate este de 1,69%, la împrumuturile ipotecare peste acest plafon ponderea este cuprinsă între 11,67% şi 46%, conform BNR.

    Banca centrală a estimat că impactul legii asupra sistemului bancar se ridică la circa 2-4 miliarde de lei, ceea ce nu induce direct risc sistemic. Banca centrală a avertizat însă că există riscul declanşării „hazardului moral“, respectiv „contaminarea” românilor cu împrumuturi cu garanţii imobiliare, care nu au restanţe, de a nu-şi mai plăti ratele şi a da casele înapoi băncilor. Legea „dării în plată“ afectează direct circa 70.000 de români cu restanţe la toate categoriile de ipotecare, din care unii au casele executate de bănci. Însă întrebarea este câţi dintre cei 475.700 de debitori cu garanţii ipotecare vor decide să nu mai achite ratele caselor prea scumpe.

    S-a făcut o simulare a efectelor legii de către Direcţia de Stabilitate din BNR din care reiese că, pe 16 scenarii alese, în şase dintre ele una dintre bănci intră direct în faliment. Dar scenariile nu sunt publice. Pentru sistemul bancar, în acest moment riscul de reglementare legislativă este mai puternic decât riscul extern şi începe să pună piedici înfăptuirii unor tranzacţii pe piaţa românească, vin avertismente de la banca centrală. Mingea este acum în terenul preşedinţiei, care poate decide să dea undă verde legii privind „darea în plată” sau să o retrimită în Parlament, sub presiunea lobbyului politicienilor şi a lobbyului bancherilor.
     

  • Cum vede România un bancher român de la Londra

    Unicredit se aşteaptă ca România să aibă anul acesta o creştere economică de sub 4%, iar deficitul să nu depăşească 3%. cât de solidă este însă creşterea economică pe piaţa locală, ce se va întâmpla în continuare cu dobânzile, cum se plasează românia în regiune şi la nivel global povesteşte Dan Bucşa, macroeconomist în cadrul Unicredit Group Londra.

    Venit pentru câteva zile în România, Dan Bucşa a avut o agendă plină cu întâlniri, iar pe parcursul a circa două ore a discutat şi cu jurnaliştii despre felul în care vede evoluţia României, a regiunii şi a economiei mondiale. UniCredit se aşteaptă ca România să aibă anul acesta o creştere economică de sub 4%, însă această evoluţie este în continuare bazată pe consum, cererea internă fiind motorul principal, datorită creşterii creditării în moneda naţională. Şi ţările din regiune se dezvoltă în mod asemănător, dar România se află în frunte când vine vorba de consum, dar investiţiile continuă să lipsească din ţara noastră. Iar consumul, punctează reprezentantul UniCredit, creşte din pricina a trei factori: creditarea, creşterea salariilor şi cheltuielile fiscale.

    „Creditarea populaţiei creşte în România în acest moment cu peste 26%. Cehii au spus că, dacă vor mai avea încă un an cu plusuri ale creditării consumului, vor încerca să o limiteze cu măsuri administrative. Nu cred că BNR va face ceva anul acesta pentru că, în sfârşit, şi-a revenit creditarea în lei“, spune Bucşa, care adaugă că, de obicei, când finanţarea reia trendul ascendent ritmul este mai rapid la început şi apoi încetineşte. Dacă şi anul viitor creşterea creditării va fi de peste 20%, Bucşa este de părere că ar trebui luate măsuri, pentru că există riscul de supraîncălzire.

    Macroeconomistul de la UniCredit a menţionat şi faptul că România este singura ţară din regiune care încearcă o refinanţare a creditelor din valută în monedă locală fără să oblige băncile să facă ceva. „Acesta este motivul pentru care băncile vor refinanţa creditele. Dobânzile în lei scad continuu şi, în acest moment, creditul imobiliar în lei este mai ieftin decât cel în valută. E normal să existe o refinanţare“, mai spune Bucşa. De asemenea, dobânzile vor scădea şi mai mult, iar odată cu reducerea rezervelor minime obligatorii se reduce şi volatilitatea dobânzilor în lei. „Suntem pe calea cea bună“, consideră Bucşa.

    Al doilea factor care determină creşterea consumului este reprezentat de salarii, care au crescut foarte repede în ultima perioadă, un lucru nu tocmai bun pentru economia ţării. „Diferenţa dintre salarii şi productivitate a ajuns în acest moment la cel mai mare nivel de la criză încoace. O asemenea diferenţă am mai văzut într-o singură ţară după criză, în Ungaria“, afirmă Bucşa. Or, ungurii au fost forţaţi să deprecieze moneda. Iar întrebarea principală, în condiţiile în care productivitatea rămâne în urma salariilor, este legată de cât de mare va fi presiunea pe leu. În condiţiile în care salariile se măresc mai mulţi ani la rând, iar cursul valutar creşte, nimeni nu are de câştigat. „Este adevărat că oamenii au iluzie monetară, dar, totuşi, cele două ar trebui să fie corelate“, mai spune Bucşa.

    Pe de altă parte, „investiţiile productive adevărate sunt mai degrabă sub forma creditărilor intra-grup, care sunt bune, dar nu avem cu adevărat equity. Iar un motiv pentru acest lucru este faptul că nu suntem destul de proactivi“. În acest context, reprezentantul UniCredit a povestit cum Ungaria este foarte aproape să convingă investitorii americani să investească într-o nouă fabrică Tesla. Pentru a atrage investiţii străine, maghiarii şi-ar fi alcătuit o echipă specială, care încearcă permanent să-i convingă pe reprezentanţii Tesla să aleagăUngaria. Aceeaşi metodă a fost folosită şi în cazul altor producători auto, motiv pentru care investiţiile în noi fabrici în Europa Centrală şi de Est aleg ca destinaţie Ungaria, Slovacia sau Polonia, iar România şi Bulgaria nu intră în discuţie deoarece nu dispun de infrastructura necesară, iar comunicarea cu autorităţile este greoaie. „Nu vor mai veni investitorii în România doar pentru că suntem ieftini. Ungurii au peste 90 de acorduri bilaterale cu investitori strategici (nu ştim exact ce conţin ele, dar bănuim că beneficiază de facilităţi fiscale sau de facilităţi legate de forţa de muncă, dar şi de reconversie profesională a persoanelor aflate în zonele defavorizate“, exemplifică Bucşa.

    El a mai spus că o creştere repetată a salariului minim afectează competitivitatea prin preţ, pentru că majorează costurile de producţie şi opreşte reducerea şomajului. „Noii angajaţi primesc salariul minim şi eu cred că această creştere a făcut ca  şomajul să nu mai scadă în România se datorează şi acestei creşteri salariale. Salariile cresc prea repede ca să permită reducerea şomajului. Este adevărat că şomajul este mai mic la noi decât în alte ţări din regiune, dar îl şi măsurăm puţin diferit. După calculele noastre, şomajul natural în România este de sub 6%, adică ar mai fi loc ca şomajul să scadă măcar un punct procentual“, apreciază macroeconomistul.

    Al treilea factor al creşterii consumului îl reprezintă cheltuielile fiscale. Dacă cererea internă îşi revine, automat cresc vânzările (şi implicit încasările din TVA) şi profiturile firmelor – deci şi încasările din impozitele directe. „Ţările din regiune mai au foarte mulţi bani de cheltuit, iar România este din nou campioană la acest capitol. Am mai avea de cheltuit în jur de 2,5% din PIB doar pentru atingerea deficitului prognozat. Nu suntem singurii, şi vecini noştri mai au de cheltuit bani până la sfârşitul anului, însă nu la fel de mulţi; polonezii mai au de cheltuit aproape 1% din PIB, iar bulgarii în jur de 1,8%. Nu cred că deficitul va fi mai mare de 3%, cu toate creşterile salariale şi reducerile de taxe luate în calcul“, spune Bucşa.

    Alte ţări, însă, au o mai bună organizare în ce priveşte distribuirea cheltuielilor bugetare, multe guverne ştiiind precis din luna martie ce cheltuiesc, unde şi pentru ce. În România, în schimb, nu prea se cheltuieşte nimic până în noiembrie, iar la final de an este apăsată la maximum pedala alocării de bugete.

    Referindu-se la TVA, Bucşa consideră că încasările sunt totuşi modeste în acest an faţă de 2012, chiar dacă au depăşit nivelul de anul trecut, când însă încasările din TVA au fost foarte slabe, din cauza colectării proaste. Efectele reducerii TVA s-au văzut mai cu seamă în magazine, unde au crescut vânzările, datorită reducerii preţurilor, aşa cum au declarat reţele ca Metro Cash & Carry şi Carrefour.
    În ce priveşte exporturile, acestea au crescut cu 8-9% în toată regiunea, iar Germania rămâne principala destinaţie a produselor trimise peste hotare de fabricile din România; şi exporturile către Italia au început să reia tendinţa de creştere. În plus, principalele ramuri de export, autoturismele şi componentele auto, cresc în continuare şi se poate observa o evoluţie pozitivă şi în ce priveşte exporturile de materialele de construcţii. La polul opus, minusuri semnificative s-au înregistrat în exporturile de vapoare, care este totuşi un domeniu de producţie foarte volatil, în opinia lui Bucşa. Per total, 40% din exporturile româneşti ajung în Germania, Italia şi Franţa, alte pieţe cu potenţial fiind prea puţin adresate. De pildă, către China merg doar 1% din exporturile României, fiind dominate de industria auto şi de materii prime.

     

  • Micile bucurii dintr-un an prost: băncile au fost în acest an vedetele bursei

    Bursa de la Bucureşti a avut o evoluţie plată în acest an, cu indicele BET, al celor mai lichide zece acţiuni, raportând un minus de 1%. Indicele BET-NG, care reuneşte companiile din energie, s-a corectat cu minus 11%, în timp ce bătrânele SIF-uri şi Fondul Proprietatea, reunite în indicele BET-FI, au scăzut cu circa 1%. Distribuţia de dividende către acţionari, în unele cazuri mai consistente decât în anii trecuţi, le-a adus SIF-urilor bunăvoinţa investitorilor.

    Deşi 2015 se prefigurează ca fiind cel mai prost an din 2011 încoace, investitorii se pot bucura că nu a fost mai rău. Bursa din Varşovia, de exemplu, s-a corectat cu 8%, iar bursa de la Sofia s-a ieftinit cu peste 15% în acest an. Nici bursele mature nu au evoluat prea bine: indicele bursei american Dow Jones are un minus de 3,3%, iar bursa germană a fost prinsă de furtuna Dieselgate şi are un modest plus de 3,5%. Însă bursele mature au recucerit nivelurile de dinainte de criză, lucru cu care bursa de la Bucureşti nu se poate mândri încă. Indicele BET se tranzacţionează în prezent la circa 7.000 de puncte, sub maximul istoric de 10.000 de puncte atins în vara anului 2007.

    În luna aprilie, cea mai bună lună din acest an (plus de 6,6% pentru bursă), indicele BET a recucerit nivelul de 7.400 de puncte, nemaiatins de la prăbuşirea băncii de investiţii Lehman Brothers în toamna anului 2008. Însă nivelul nu a fost menţinut şi din cauza turbulenţelor de pe pieţele externe: teama de un Grexit, prăbuşirea bursei chineze şi incertitudinile privind o potenţială creştere a dobânzii de referinţă de către Fed (Banca Centrală a SUA), prima astfel de operaţiune din ultimul deceniu.

    La extrema opusă s-a situat luna august, când bursa de la Bucureşti s-a prăbuşit cu 8%, trasă în jos de turbulenţele cauzate pe pieţele financiare de prăbuşirea bursei chineze.

    Privind însă în detaliu, o serie de acţiuni s-au desprins de pluton şi au adus investitorilor randamente ridicate, care au ajuns şi la 25% cum a fost cazul titlurilor Banca Transilvania (simbol bursier TLV) sau chiar la 160% în cazul acţiunilor mai puţin lichide, cum este cazul titlurilor producătorului de materiale de construcţii Teraplast Bistriţa (simbol bursier TRP). Luând în calcul dividendele plătite de companii, randamentele totale ajung şi la 77% în acest an.

    Acţiunile producătorului de utilaje Comelf Bistriţa (CMF) şi cele ale Conpet Ploieşti (COTE) au adus investitorilor cele mai mari randamente totale (evoluţie acţiuni plus dividende). La Comelf, acţiunile au câştigat 70% în acest an, randament care se adaugă la un câştig din dividende de 7%. În cazul Conpet, acţiunile au accelerat cu 30%; alături de cele 8 procente din randamentul dividendului, rezultă un randament total de 38%.

    La Romgaz însă, scăderea acţiunilor „a mâncat“ tot câştigul din dividende. Acţiunile Romgaz s-au corectat cu 14% în acest an, iar dividendele au adus un câştig de 10%.

    La Transgaz, investitorii care au încasat dividendele au avut rezultate mai bune decât cei care au mizat exclusiv pe aprecierea acţiunilor în acest an.

    Companiile listate la bursa din Bucureşti au recompensat investitorii cu dividende ridicate în acest an. Cele mai mari randamente ale dividendelor au urcat şi la 12% la companiile mai puţin lichide precum producătorul de confecţii Conted Dorohoi (CNTE), iar, pentru companiile mari, maximele au fost de 10% cum a fost cazul Transelectrica şi Romgaz. (Randamentul dividendului măsoară cât cash primeşte un investitor pentru fiecare leu investit într-o acţiune. Acest indicator este folosit luând valoarea brută a dividendului, însă investitorul încasează dividendul net, după ce i-a fost reţinut impozitul de 16%.)

    Aşteptările investitorilor sunt ca acest indicator să fie peste nivelul dobânzii bancare, având în vedere că investiţia în acţiuni implică asumarea unui risc ridicat.