BusinessMagazin

Tag: China

  • Veşti bune din partea FMI: PIB-ul global ar putea creşte în 2024 datorită expansiunii neaşteptate a economiei Statelor Unite şi a stimulentelor fiscale din China

    Fondul Monetar Internaţional şi-a majorat prognoza privind creşterea globală în acest an, datorită unei expansiuni neaşteptate în SUA şi a stimulentelor fiscale din China, lansând, în acelaşi timp, o serie de avertismente asupra riscurilor legate de războaie şi inflaţie, scrie Bloomberg.

    Economia mondială va înregistra o creştere de 3,1% în acest an, faţă de 2,9% cât se înregistra în octombrie, a declarat instituţia cu sediul la Washington în raportul trimestrial World Economic Outlook, publicat marţi. Fondul şi-a menţinut neschimbată prognoza pentru 2025 la 3,2%.

    „Economia globală continuă să dea dovadă de o rezistenţă remarcabilă. Criza este aproape de final, cu o inflaţie în scădere constantă şi o creştere care se menţine”, a declarat economistul-şef al FMI, Pierre-Olivier Gourinchas. „Cu toate acestea, ritmul de expansiune rămâne lent, fiind supus, în continuare, unor riscuri semnificative.”

    Printre riscurile de declin menţionate de FMI se numără noi vârfuri ale preţurilor materiilor prime cauzate de o serie de şocuri geopolitice şi de perturbări ale aprovizionării globale – cum ar fi atacurile Houthis în Marea Roşie – sau o inflaţie mai tenace care ar putea forţa băncile centrale să menţină ratele dobânzilor la un nivel mai ridicat pentru mai mult timp.

    Previziunile FMI ilustrează o scădere a preţurilor materiilor prime în 2024 şi 2025, alături de o scădere a ratelor dobânzilor în rândul marilor economii. Economiştii fondului au luat în calcul, de exemplu, faptul că Rezerva Federală, Banca Centrală Europeană şi Banca Angliei vor menţine ratele dobânzilor în prima jumătate a acestui an, înainte de a le reduce treptat, pe măsură ce inflaţia încetineşte.

    FMI a precizat că inflaţia din trimestrul al patrulea s-a răcit mai mult decât se preconiza, pe măsură ce preţurile la energie au scăzut. Potrivit instituţiei, această decelerare va continua până în 2025, ceea ce ar duce inflaţia globală la un nivel de 4,4% de la 6,8%. Se estimează că economiile avansate vor înregistra o scădere a inflaţiei mai rapidă decât pieţele emergente.

    Fondul şi-a repetat avertismentul privind posibila fragmentare a comerţului mondial în blocuri rivale, prognozând o creştere a comerţului mondial de 3,3% în 2024 şi de 3,6% în 2025, sub rata medie istorică de 4,9%. Naţiunile au impus aproximativ 3.000 de noi restricţii comerciale anul trecut, de aproape trei ori mai multe decât în 2019, a precizat FMI.

    Pentru băncile centrale, FMI consideră că provocarea cea mai mare este de a normaliza politica monetară şi de a „oferi o aterizare lină, fără a reduce prematur ratele şi fără a întârzia prea mult această reducere”.

  • Compania responsabilă de cea mai gravă criză imobiliară cu care se confrună China este trasă la răspundere: Un tribunal din Hong Kong a emis o cerere de lichidare pentru gigantul Evergrande, cel mai îndatorat jucător din imobiliare la nivel global

    China Evergrande Group a primit ordin de lichidare din partea unui tribunal din Hong Kong, declanşând un proces dificil de divizare a unuia dintre cei mai importanţi jucători din industria imobiliară chineză şi declanşatori ai crizei imobiliare cu care se confrună a douăa economie a lumii, scrie Bloomberg.

    Decizia de luni a judecătoarei Linda Chan din Hong Kong este cea mai recentă întorsătură într-o saga în care Evergrande a acumulat datorii de peste 300 de miliarde de dolari în timpul boom-ului imobiliar alimentat de datorii din China, înainte de a se transforma în emblema unei crize a pieţei care dă puţine semne că se va termina. Constructorul a fost evaluat la doar 275 de milioane de dolari luni, înainte ca tranzacţionarea acţiunilor sale să fie oprită, în scădere cu peste 99% faţă de vârf.

    Prăbuşirea Evergrande este de departe cel mai mare factor care a tras în jos creşterea economică a Chinei şi a dus la un număr record de falimente din partea dezvoltatorilor. Lichidarea va fi un test pentru a verifica puterea juridică a instanţelor din Hong Kong în China, unde se află majoritatea activelor Evergrande. De asemenea, orice nouă conducere va trebui să se descurce cu vânzările de active într-o industrie lipsită de lichidităţi şi de încredere.

    Lichidarea va fi urmărită îndeaproape de investitorii globali, care au retras miliarde de dolari din China continentală, în parte din cauza îngrijorărilor legate de condiţiile inegale de concurenţă pentru capitalul străin, în timp ce preşedintele Xi Jinping înăspreşte controlul Partidului Comunist asupra economiei.

    Este posibil ca factorii de decizie politică să fie nevoiţi să echilibreze priorităţi concurente în timp ce încearcă să consolideze încrederea investitorilor, asigurându-se în acelaşi timp că locuinţele neterminate sunt construite şi că sistemul financiar rămâne rezistent la problemele industriei imobiliare.

    În timp ce instanţele din Hong Kong au emis cel puţin trei ordine de lichidare pentru alţi dezvoltatori chinezi de la începutul crizei în 2021, niciunul nu se apropie de Evergrande în ceea ce priveşte complexitatea, mărimea activelor şi numărul de părţi interesate. Există, de asemenea, puţine semne că lichidarea colegilor mai mici Jiayuan International Group şi Yango Justice International Ltd., o unitate a Yango Group Co., avansează semnificativ.

    Procedurile de insolvenţă din Hong Kong au o recunoaştere limitată în China, ale cărei instanţe pot, de asemenea, să numească administratori în propriile jurisdicţii. Acest lucru lasă deschisă problema creanţelor disponibile pentru deţinătorii de obligaţiuni în dolari în valoare de 17 miliarde de dolari ale Evergrande acoperite în planul de restructurare propus de acesta.

    Majoritatea obligaţiunilor denominate în dolari ale Evergrande s-au tranzacţionat la aproximativ 1,5 cenţi pe dolar începând de vineri, un indiciu că investitorii au aşteptări scăzute privind rambursarea şi şansele dezvoltatorului imobiliar.

  • Made în China sau made for China? În 2023, asiaticii au dat pe lux cu 50% mai mulţi bani faţă de 2022

    Piaţa globală a modei de lux va ajunge la peste 400 mld. de dolari. Anul trecut, asiaticii au dat pe lux cu 50% mai mulţi bani faţă de 2022. Chinezii vor da cu 10% mai mulţi bani pe articole de lux în 2024. Piaţa modei de lux este afectată de capacitatea scăzută de transport.

    Nu poate low-budget-ingul să strice piaţa produselor de lux, cât o pot ridica chinezii.

    În ciuda trendurilor occidentale de a nu mai arunca cu banii pe tot ce văd mai atrăgător în ultimele colecţii ale designerilor, piaţa globală a modei de lux va ajunge la peste 400 de miliarde de dolari, în următorii 4 ani.

    Dacă europenii sunt mai atenţi cu banii pe care îi dau pe produse le lux, consumatorii asiatici, cu precădere cei chinezi au cheltuit în 2023 cu 50% mai mulţi bani pe produse de lux, faţă de anul precedent, reiese dintr-o analiză XTB România, care preia date şi de la Bank of America, relatează Aleph News.

    Chinezii vor cheltui cu 10% mai mulţi bani pe articole de lux, e prognoza analiştilor de la XTB.

    Citiţi continuarea pe www.businessmagazin.ro

  • Made în China sau made for China? În 2023,asiaticii au dat pe lux cu 50% mai mulţi bani faţă de 2022

    Nu poate low-budget-ingul să strice piaţa produselor de lux, cât o pot ridica chinezii.

    În ciuda trendurilor occidentale de a nu mai arunca cu banii pe tot ce văd mai atrăgător în ultimele colecţii ale designerilor, piaţa globală a modei de lux va ajunge la peste 400 de miliarde de dolari, în următorii 4 ani.

    Dacă europenii sunt mai atenţi cu banii pe care îi dau pe produse le lux, consumatorii asiatici, cu precădere cei chinezi au cheltuit în 2023 cu 50% mai mulţi bani pe produse de lux, faţă de anul precedent, reiese dintr-o analiză XTB România, care preia date şi de la Bank of America, relatează Aleph News.

    Chinezii vor cheltui cu 10% mai mulţi bani pe articole de lux, e prognoza analiştilor de la XTB.

    Creşterea pieţei globale a produselor de lux ar fi fost şi mai mare, dacă nu ar fi intervenit conflictul din Orientul Mijlociu.

    În schimb ce ţine pe loc cererea în Europa nu e doar trendul care îi face pe oameni să cheltuiască mai puţin pe modă şi mai mult pe proiecte mai importante.

    Piaţa este afectată şi de capacitatea scăzută de transport, care îşi revine prea lent, după ce zborurile au fost afectate de pandemie, spun datele oferite de Bank of America.

  • Producătorii români: Lupta cu China este inegală dat fiind că toţi clienţii se uită la preţ în primul rând. Statul ar trebui să intervină

    ♦ Un antreprenor propune introducerea de tarife pe importurile asiatice, după modelul SUA.

    Producătorii români de ceramică, mobilă, materiale de construcţii sau modă spun în cor că lupta cu competitorii din China este inegală dat fiind că toţi clienţii se uită la preţ în primul rând.

    „Nu am pierdut clienţi, dar sunt presiuni din partea lor să reducem preţurile şi să ne aliniem tarifelor produselor care vin din China“, spunea recent Cristian Covaciu, cofondator şi acţionar al IPEC, unul dintre cei mai mari producători de farfurii de porţelan din Europa.

    Care este astfel soluţia pentru lupta dintre producătorii autohtoni şi cei din China? Statul român ar trebui să intervină şi să susţină producţia autohtonă aşa cum fac autorităţile din state precum Turcia şi Polonia. Un antreprenor propune introducerea de tarife pe importurile asiatice, după modelul SUA.

    „Companiile din Asia, care sunt evident subvenţio­nate de guvernele locale, vin cu preţuri care sunt extrem de reduse, ceea ce face ca competitivitatea noastră în relaţie cu ei să nu fie una corectă“, explică Mihai Filip, CEO al Taparo,  grup specializat în producţia de mobilă şi textile controlat de familia de antreprenori locali Filip.

    „Cred că este important să existe o solidaritate în Europa care să susţină economia europeană, iar asta se poate întâmpla prin impunerea unor taxe de import.“

  • Cutremur puternic produs în urmă cu puţin timp! Ce magnitudine a avut şi unde a fost resimţit

    Un cutremur cu magnitudinea 7,1 a lovit marţi regiunea de frontieră dintre Kârgâzstan şi China, fiind anunţate mai multe persoane rănite şi case prăbuşite, a anunţat presa de stat chineză, citată de Reuters.

    Cutremurul a avut loc la o adâncime de 22 km în zona muntoasă de graniţă din regiunea Xinjiang din nord-vestul Chinei, potrivit Administraţiei seismice din China.

    Au fost înregistrate şi zeci de replici ale cutremurului.

    Departamentul de căi ferate din Xinjiang a oprit imediat operaţiunile şi se pare că 27 de trenuri au fost afectate de cutremur, a precizat Xinhua.

    Ministerul chinez pentru Managementul Situaţiilor de Urgenţă a declarat că în zonă au fost furnizate corturi, haine, saltele.

    În Kazahstanul vecin, Ministerul pentru Situaţii de Urgenţă a anunţat că cel mai recent cutremur a avut o magnitudine de 6,7.

    În cel mai mare oraş din Kazahstan, Almaty, locuitorii au fugit din casele lor şi s-au adunat afară în ciuda vremii reci. Nu au fost raportate pagube.

    Cutremurele, urmate de replici aproximativ 30 de minute mai târziu, au fost resimţite şi în Uzbekistan.

  • 2024 este anul descreşterii incredibile a Chinei. Ceea ce face Beijingul – sau nu face – pentru a combate această decădere va determina cursul polilor de putere la nivel mondial pentru deceniile următoare

    Creşterea Chinei a fost tratată ca o fatalitate timp de decenii. Totul devenea tot mai mare – influenţa sa culturală, ambiţia geopolitică, populaţia – şi părea gata să continue până când lumea va fi refăcută după chipul Chinei. Fundamentul acestei ascensiuni de neoprit a fost economia sa înfloritoare, care a permis Beijingului să îşi arate puterea în alte domenii. Dar acum, economia Chinei se ofileşte, iar viitorul imaginat de Beijing este redus la minimum odată cu el, scrie Insider. 

    Cel mai clar semn al acestei diminuări este agravarea problemei deflaţiei în China. În timp ce americanii sunt îngrijoraţi de inflaţie, sau de creşterea prea rapidă a preţurilor, factorii de decizie politică de la Beijing se agită pentru că preţurile scad. Indicele preţurilor de consum a scăzut în ultimele trei luni, cea mai lungă serie deflaţionistă din 2009 încoace. În cursa pentru supremaţia economică globală, deflaţia este un jug în jurul gâtului Beijingului. Este un semn că modelul economic chinezesc s-a epuizat şi că este necesară o restructurare dureroasă. Dar, dincolo de problemele financiare, scăderea preţurilor este un semn al unei stări de rău mai profunde care afectează poporul chinez.

    “Deflaţia din China este deflaţia speranţei, deflaţia optimismului. Este o depresie psihologică”, mi-a spus Minxin Pei, profesor de ştiinţe politice la Claremont McKenna College.

    Consecinţele nu vor fi limitate la graniţele Chinei. Deoarece în ultimele decenii creşterea economică a acestei ţări a făcut ca banii să se răspândească în întreaga lume, contracţiile sale creează un ecou pe pieţele globale. Investitorii străini care au contribuit la ascensiunea Chinei fug pentru a evita să se molipsească de această situaţie, iar guvernele din întreaga lume încep să pună sub semnul întrebării povestea Chinei, delfinul. Ceea ce face Beijingul – sau nu face – pentru a combate această decădere va determina cursul polilor de putere la nivel mondial pentru deceniile următoare.

    Flirtând cu dezastrul

    Poate părea contraintuitiv, mai ales având în vedere experienţa occidentală din ultimii ani, dar deflaţia este în multe privinţe mai înfricoşătoare decât inflaţia. Inflaţia apare atunci când există o cerere prea mare pentru prea puţine produse – oamenii vor să cumpere lucruri, dar pur şi simplu nu există suficiente produse pentru toată lumea. În schimb, deflaţia are loc atunci când există o mulţime de bunuri şi servicii disponibile, dar nu există suficientă cerere. În acest caz, companiile sunt obligate să reducă preţurile pentru a-i atrage pe consumatori să vină şi să cheltuiască. Fiecare economie trece prin recesiuni sau recesiuni – perioade de scădere a cererii şi de scădere a încrederii care obligă companiile să îşi scoată marfa la vânzare – dar deflaţia susţinută este ceea ce se întâmplă atunci când aceste boli se simt ca acasă şi decid să rămână.

    Îngrijorările legate de deflaţie în China au început serios în vară. Preţurile de consum s-au contractat cu 0,3% în iulie, comparativ cu aceeaşi lună a anului precedent, ceea ce nu s-a mai întâmplat din perioada de vârf a pandemiei. În timp ce alte economii avansate decolau prea repede, China dădea semne că s-ar putea să se împotmolească. Preţurile păreau să se stabilizeze în august – până când preţurile la carnea de porc au început să scadă dramatic, împingând în jos indicele agregat al preţurilor în octombrie, noiembrie şi decembrie. Totuşi, existau unele speranţe pentru factorii de decizie politică, deoarece o mare parte din deflaţie a fost determinată de preţurile la carnea de porc, care sunt extrem de volatile în China. Dar datele recente arată că inflaţia de bază, care exclude categoriile mai volatile, cum ar fi alimentele şi energia, este la fel de anemică, crescând cu doar 0,6% de la an la an în decembrie.

    Charlene Chu, director şi analist senior la Autonomous Research, a declarat că întrebarea majoră pentru Beijing este dacă scăderea preţurilor va continua până în 2024 sau dacă ţara ar putea reaprinde o parte din cerere. Ea nu avea speranţe pentru aceasta din urmă.

    “Înclin spre o continuare a presiunilor deflaţioniste, dar datele vor continua să meargă înainte şi înapoi pe parcursul anului”, mi-a spus Chu prin e-mail.

    Totuşi, principala problemă a Chinei este datoria, în special în sectorul imobiliar, care reprezintă între 25% şi 35% din PIB-ul ţării. Anii de construcţie excesivă – de aproximativ dublul populaţiei, potrivit unor estimări – şi încetinirea creşterii demografice au dus la prăbuşirea preţurilor. Problemele din sectorul imobiliar au devastat bilanţurile gospodăriilor chineze – multe dintre acestea şi-au investit o mare parte din economii în proprietăţi – şi au afectat restul economiei.

    “Chinezii au 70% din active în locuinţe, aşa că vă puteţi imagina efectul asupra încrederii”, mi-a spus Wei Yao, economist şef la Société Générale. “Acesta este factorul pentru care această deflaţie ar putea fi de lungă durată”.

    Faptul că şi-au văzut investiţiile scufundându-se a determinat mulţi oameni să nu mai cheltuiască. În urmă cu 15 ani, Wall Street presupunea că, în cele din urmă, consumatorul chinez va deveni dictatorul economiei globale. Acum, ei se ascund. Chiar şi atunci când ţara a ieşit din îngheţul profund al politicii sale “Zero COVID”, creşterea vânzărilor cu amănuntul a fost dezamăgitoare în comparaţie cu proiecţiile unor analişti.

    “Cred că este nerealist să credem că presiunea deflaţionistă va dispărea când există încă atât de multă presiune asupra preţurilor proprietăţilor şi consumatorii sunt în modul de economisire”, a spus Chu.

  • Tensiunile din Marea Roşie riscă să lărgească decalajul dintre SUA şi celelalte economii concurente mari, UE şi China

    Pentru a doua oară în trei ani, vecinii Europei ameninţă să-i slă­bească economia şi aşa anemică, în timp ce SUA, pe lângă că sunt mai robuste, stau la o distanţă sigură, scrie The Wall Street Journal.

    Atacurile rebelilor houthi asupra vapoarelor care trec prin Marea Roşie în drum spre sau dinspre Marea Mediterană obligă un număr tot mai mare de transportatori să alea­gă o rută mai sigură, dar mult mai lungă şi mai scumpă, ce încon­joară pe la sud Africa.

    Costurile cu transportul deja au crescut, amintind de efectele sinco­pe­lor de pe lanţurile de aprovizio­na­re cauzate de pandemie. Spre exem­plu, pentru exportatori mai îndepăr­taţi din Asia costurile s-au mărit de patru ori, potrivit Maersk, care vede turbulenţele persistând cel puţin câteva luni. Qatarul şi-a suspendat o vreme exporturile de gaze naturale lichefiate către UE. Există mai multe motive pentru care impactul asupra economiei europene s-ar putea să fie mai puţin sever decât cel al episoadelor anterioare de scumpire a transportului de mărfuri.

    Unul, şi poate cel mai important, este că afacerile sunt călite de crizele anterioare şi sunt în prezent mai bine pregătite. Criza este însă abia la început. Tendinţa de extindere şi degenerare a tensiunilor există. De cealaltă parte, exporturile SUA către Europa sunt perturbate doar de vreme. SUA au înlocuit Rusia şi au devenit cel mai mare furnizor de petrol pentru UE.

    Exportă masiv şi gaze. Totodată, economia americană continuă să sfi­deze o recesiune aşteptată de mult timp de unii analişti. Biroul pentru buget al Congresului SUA estimează pentru acest an o creştere economică de 1,5%. Este una dublă faţă de cea proiectată pentru zona euro de către economiştii Băncii Centrale Euro­pene. Iar estimarea a fost făcută înainte de apariţia tensiunilor în Orientul Mijlociu.

    Şi pentru China, care şi ea are probleme economice, mizele sunt mari. Rebelii houthi din Yemen, susţinuţi de Iran, testează capacitatea celei mai mari naţiuni comerciale din lume de a apăra miliarde în investiţii strategice în Egipt.

    De când preşedintele Abdel-Fattah el-Sisi a venit la putere în 2014, China şi-a intensificat investiţiile şi activităţile comerciale de-a lungul Canalului Suez al Egiptului prin care circulă o cantitate semnificativă din mărfurile gigantului asiatic către Europa, scrie Reuters.

    Beijingul a încurajat companiile de stat să investească zeci de miliarde de dolari în sectoarele de logistică, transport şi energie din Egipt şi a acordat împrumuturi de 3,1 miliarde de dolari, potrivit Băncii Mondiale. În lunile care au precedat atacul Hamas din 7 octombrie asupra Israelului, firmele din China şi Hong Kong au promis investiţii de cel puţin 20 de miliarde de dolari în diferite proiecte de-a lungul căii navigabile din Egipt.

    Atacurile care descurajează transportul comercial prin Marea Roşie şi Canalul Suez i-ar putea frustra pe investitorii chinezi care au angajat sume uriaşe în dezvoltarea căii navigabile pentru a profita de tranzit rapid şi în siguranţă.

    Gigantul de transport de stat COSCO, care pe 7 ianuarie s-a alăturat Maersk, Hapag-Lloyd, Evergreen şi altor transportatori maritimi mari în a suspenda serviciile către Israel, în martie trecut a investit un miliard de dolari în infrastructura portuară a Egiptului.

    Lui COSCO i s-a alăturat CK Hutchison Holdings, un congolomerat proeminent din Hong Kong, care în primăvară a anunţat că intenţionează să investească încă 700 de milioane de dolari pentru a dezvolta un nou terminal de containere în portul Ain Sokhna de la Marea Roşie şi în B100, un nou terminal de containere în portul mediteranean Alexandria.

    În aceeaşi lună, demonstrând interesele comerciale mai largi ale Chinei în Egipt, ţară văzută ca o legătură între Asia şi pieţele mediteraneene şi europene, Xinxing Ductile Iron Pipes a anunţat planuri de a investi două miliarde de dolari în fabrici siderurgice tot în Ain Sokhna. Miza este şi iniţiativa emblematică a preşedintelui Xi Jinping, Belt and Road, la care participă Egipt, Yemen şi Iran.

  • Ce se discută la Davos, forumul celor mai influenţi oameni din lume. Cel mai puternic bancher american, Jamie Dimon, CEO JPMorgan Chase: Ecuaţia risc-recompensă din China s-a schimbat dramatic. Îndemnân investitorii să acţioneze cu prudenţă

    În cadrul unui dialog la Forumul Economic Mondial de la Davos, Jamie Dimon, CEO al JPMorgan Chase & Co. a proiectat o perspectivă rezervată asupra peisajului financiar global. 

    Dimon a recunoscut eforturile persistente ale Chinei de a-şi deschide porţile pentru companiile străine de servicii financiare. Cu toate acestea, el a remarcat faptul că calculul risc-recompensă pentru firmele americane care intenţionează să pătrundă pe piaţa chineză s-a transformat drastic, îndemnând investitorii să acţioneze cu prudenţă. În ciuda complexităţii, a lăudat eforturile Chinei de a menţine un peisaj favorabil afacerilor şi un tratament echitabil faţă de entităţile străine.

    O emblemă a angajamentului Chinei în discursul economic global a fost întâlnirea lui Dimon cu premierul chinez Li Qiang. Această interacţiune semnifică un dialog continuu între cele mai mari două economii ale lumii, în ciuda contextului de evoluţie a dinamicii pieţei.

    În afară de observaţiile sale despre China, Dimon a avut o interacţiune semnificativă cu preşedintele ucrainean Volodymyr Zelenskiy. Acesta a subliniat importanţa crucială a susţinerii Ucrainei în conflictul său actual cu Rusia şi imperativul de a informa populaţia americană cu privire la esenţa luptei pentru libertate şi democraţie.

    Pe plan intern, Dimon a pledat pentru o poziţie conservatoare în ceea ce priveşte economia americană. În ciuda profiturilor record înregistrate de JPMorgan în 2023, el a sugerat că prognoza economică ar putea să nu fie atât de roz pe cât pare. El a atras atenţia asupra problemelor persistente legate de inflaţie şi asupra potenţialului de noi majorări ale ratei dobânzii de către Rezerva Federală.

     

  • Îmbătrânirea populaţiei Chinei pune în pericol creşterea economică a ţării

    O rată record scăzută a natalităţii în 2023 şi un val de decese cauzate de COVID-19 au dus la apariţia celui de al doilea an consecutiv de scădere a populaţiei din China.

    „Schimbarea structurii de vârstă a Chinei va încetini creşterea economică”, a stabilit Xiujian Peng, cercetător la Centrul de Studii Politice (CoPS) de la Universitatea Victoria din Melbourne.

    În următorii 10 ani, aproximativ 300 de milioane de chinezi se vor pensiona. Cifra este egală cu întreaga populaţia din SUA şi specialiştii estimează că bugetele de pensii din China vor fi dezechilibrate de situaţie.

    Academia Chineză de Ştiinţe, administrată de stat, prevede că sistemul de pensii va rămâne fără bani până în 2035.