BusinessMagazin

Tag: capitalistul saptamanii

  • De la un depozit de cereale, la un imperiu financiar cu venituri de miliarde. Care este povestea lui William Cargill şi a companiei care îi poartă numele

    Antreprenorul William Wallace Cargill a pornit în lumea businessului cu un simplu depozit de cereale. Dar nu a rămas legat de oraşul de origine al businessului său, ci s-a mutat din loc în loc, cunoscând piaţa şi stabilind importante relaţii comerciale. Rezultatul? Un imperiu financiar cu venituri de miliarde de dolari.

    William Wallace Cargill s-a născut pe 15 decembrie 1844 în Port Jefferson, New York. A fost al treilea copil al căpitanului scoţian William Dick Cargill şi al Ednei Davis. În 1856 familia s-a mutat în Janesville, Wisconsin, pentru a porni o afacere în agricultură. La nouă ani distanţă, în 1865, antreprenorul a deschis în Conover, Iowa, un mic business axat pe comerţul şi depozitarea cerealelor. După un an i s-a alăturat şi unul dintre fraţii săi, Sam, formând W. W. Cargill and Brother. Ulterior, cu ajutorul celorlalţi doi fraţi, Sylvester şi James, a extins afacerea şi cu un depozit de cherestea. Pe 1 octombrie 1868 Cargill s-a căsătorit cu Ellen Theresa Stowell, alături de care a avut patru copii: William, Edna, Emma şi Austen.

    În paralel cu activitatea antreprenorială, fondatorul a servit, timp de trei ani, şi ca medic legist în Albert Lea, Minnesota. Înainte de 1875 el s-a mutat din nou, împreună cu familia, stabilindu-se în La Crosse, Wisconsin, de unde a început o extindere regională a afacerilor. În 1880 activitatea businessului ia amploare, antreprenorul fiind preocupat de comerţul cu cărbune şi sisteme de irigaţii, printre altele, investind totodată în ferme şi căi ferate. În 1904, în urma unui atac de cord, a fost nevoit să se retragă din business.

    La cinci ani distanţă, pe 17 octombrie, a murit în urma unei pneumonii. După un an a decedat şi soţia sa, aşa că afacerea a fost divizată între fiii şi fiicele acestora, iar operaţiunile companiei au fost preluate de către ginerele său, John MacMillan. Acesta va începe o serie de achiziţii ale altor businessuri, iar în 1930 va schimba numele în cel actual.

    În prezent, compania cu sediu în Minnetonka, Minnesota, e cea mai mare corporaţie privată din SUA din punct de vedere al veniturilor, care au depăşit 134 de miliarde de dolari anul trecut. Totodată, gigantul cu 166.000 de angajaţi în 66 de ţări acoperă 25% din exporturile totale de cereale ale Statelor Unite. Urmaşii fondatorului încă deţin 90% din business. În plan local, compania a înregistrat, în 2020, ultimul an pentru care există date disponibile, o cifră de afaceri netă de 3 miliarde de lei.


     

     

  • La nici 12 ani, ştia deja programare, iar la 30, avea deja o companie ale cărei servicii le folosim cei mai mulţi dintre noi astăzi

     

    La nici 12 ani, TOBIAS LÜTKE ştia să codeze, iar înainte să împlinească 30 de ani lansase deja o companie al cărei succes avea să se răsfrângă la nivel mondial. Astăzi, serviciul Shopify e folosit de milioane de businessuri din întreaga lume.

     

    Tobias Lütke s-a născut în anul 1981, în Koblenz, Germania. La vârsta de şase ani părinţii i-au dăruit primul computer, iar la 11-12 ani Lütke deja începuse să rescrie codul pentru jocurile preferate şi făcuse un hobby din modificarea componentelor hardware ale PC-ului. În clasa a 10-a a renunţat la şcoală pentru a se înscrie într-un program de ucenicie, în urma căruia s-a calificat ca programator.

    În 2003, după ce şi-a întâlnit actuala soţie într-o excursie pe care a făcut-o în staţiunea canadiană de schi Whistler, antreprenorul s-a hotărât să se mute în Canada.

    Aici i-a întâlnit pe Daniel Weinand şi Scott Lake, alături de care a lansat Snowdevil, un magazin online pentru produse destinate snowboardului. În lipsa unui software potrivit, antreprenorul a proiectat de la zero o nouă platformă, pas în urma căruia cei trei parteneri au decis să nu se mai limiteze doar la nişa de echipamente sportive ci să se focuseze pe e-commerce în ansamblu. În 2006, au pus bazele Shopify, un serviciu care ajută alte companii să îşi lanseze şi să administreze magazine online. În 2015 compania s-a listat la Bursă.

    Pe 8 septembrie 2021, împreună cu o serie de executivi de top şi având drept partener firma Celtic House Venture Partners, antreprenorul a investit 3 milioane de dolari în Creative Layer, o platformă globală care să deservească comenzile primite pe Shopify şi alte nevoi conexe.

    Un alt proiect tehnologic în care Lütke s-a implicat este platforma dedicată dezvoltării aplicaţiilor web, Ruby on Rails.

    Antreprenorul e căsătorit cu Fiona McKean, alături de care are trei copii. El are în prezent o avere estimată la 5,8 miliarde de dolari şi, cu toate că deţine o Tesla, preferă să meargă la birou pe bicicletă, potrivit Forbes. Executivul a primit mai multe recunoaşteri pentru activitatea din industrie, inclusiv titlul de antreprenorul anului 2021, din partea cotidianului canadian The Globe and Mail.

    În 2021, compania, din care Lütke încă deţine 7%, a înregistrat venituri de 2,9 miliarde de dolari. Serviciul e folosit de peste 1,7 milioane de businessuri din circa 175 de pieţe.

    „E-commerce-ul nu e o industrie. E-commerce-ul este o tactică.”

     

  • Cum ajutã un tânãr să studieze gratis toţi oamenii din lume care nu îşi permit sã plãteascã pentru a învãţa o limbã strãinã

    Motivat de dorinţa de a oferi un sprijin persoanelor dornice să înveţe limbi străine, Luis von Ahn a reuşit să transforme o simplă platformă lingvistică într-un adevărat fenomen, amplificat mai mult ca niciodată de actuala pandemie: aplicaţia Duolingo. Dar acesta nu a fost singurul său proiect de succes.

    Luis von Ahn s-a născut pe 19 august, 1978 în Guatemala, într-o familie de medici. A urmat o şcoală privată în limba engleză, lucru pe care l-a considerat drept un privilegiu important. Fascinaţia lui pentru tehnologie şi IT a început la vârsta de opt ani, când mama sa i-a dăruit primul computer. După liceu s-a înscris la Duke University, unde a absolvit secţia matematică summa cum laude. Ulterior, a urmat şcoala doctorală în informatică la Mellon University, unde a fost invitat să şi predea, începând cu anul 2006.

    În anii studenţiei, Ahn a luat parte la crearea CAPTCHA, o metodă de verificare a faptului că cel care accesează o pagină web este om, nu bot. După finalizarea studiilor el a lansat o companie numită reCAPTCHA, vândută către Google în 2009. Ulterior, şi-a continuat cercetările în domeniul criptografiei (scriere secretizată) şi al stenografiei. Se numără, de asemenea, printre pionierii crowdsourcing-ului (externalizarea sarcinilor către un grup de specialişti). Tot în 2009, alături de unul dintre studenţii săi, elveţianul Severin Hacker, antreprenorul a început să dezvolte Duolingo, o platformă de învăţare a limbilor străine.

    Crescând într-o ţară săracă, în care mulţi nu îşi permiteau să plătească cursuri de engleză, lansarea acesteia a avut la bază dorinţa antreprenorului de a oferi oamenilor o metodă gratuită de învăţare a limbilor străine. Partenerul său de business considera, de asemenea, că „educaţia poate schimba lumea”, aşa că a decis să se alăture proiectului. Ulterior, cei doi au fondat compania cu acelaşi nume, Ahn preluând funcţia de CEO, iar Hacker, pe cea de CTO. La trei ani distanţă aplicaţia Duolingo a fost lansată publicului larg.

    În primăvara lui 2020, când pe fondul pandemiei de COVID-19 oamenii au început să caute noi hobby-uri, compania a înregistrat o creştere important a numărului de utilizatori, un an mai târziu fiind evaluată la 4 miliarde de dolari. În 2021, aplicaţia ajunsese la un portofoliu de peste 100 de cursuri lingvistice în 40 de limbi. În prezent, Duolingo are peste 500 de milioane de utilizatori. Cercetările în domeniul informaticii i-au adus antreprenorului numeroase premii şi recunoaşteri, inclusiv titlul de personalitatea anului, primită din partea uneia dintre cele mai importante publicaţii din ţara sa natală.

  • Drumul de la o afacere de familie la un imperiu cu zeci de mii de angajaţii şi afaceri de aproape 40 de miliarde de euro

    De la un business de familie, antreprenorul Arnold Peter Møller a reuşit să ajungă, urmând oportunităţile vremurilor, un adevărat magnat al transporturilor maritime. Astăzi, compania pe care a fondat-o în urmă cu puţin peste un secol a ajuns o afacere-gigant, cu zeci de mii de angajaţi.

    Arnold Peter Møller s-a născut pe 2 octombrie, anul 1876, în Dragør, Danemarca, în familia căpitanului Peter Mærsk Møller şi a Annei Hans Jeppesen. Mama sa provenea dintr-o familie cu tradiţie în transportul maritim, bunicul său fiind cunoscut drept „regele din Dragør”. În 1904, pentru a profita de oportunităţile create de lansarea navelor cu abur, antreprenorul a fondat alături de tatăl său, cu un capital de 150.000 de coroane daneze, Dampskibsselskabet Svendborg.

    La câţiva ani distanţă, în 1912, din dorinţa de a putea lua propriile decizii de afaceri, Møller a pornit un business separat, Dampskibsselskabet. Cele două companii s-au unit, în 2003, sub numele de A.P. Møller-Mærsk. Primul război mondial a reprezentat o perioadă prosperă pentru companiile de transport, iar A. P. Møller a profitat de oportunităţile ivite.

    După război businessul său ajunsese a patra cea mai mare companie de transport din Danemarca, avansând până pe prima poziţie înainte de începerea celui de-al doilea război mondial. Între anii 1940 şi 1945, când ţara s-a aflat sub ocupaţie germană, antreprenorul le-a ordonat căpitanilor care conduceau navele sale să nu se supună ordinelor ocupanţilor nazişti. În acest timp, el a condus operaţiunile companiei din Statele Unite. Mølle

    r a fost implicat şi în alte industrii, obţinând, de pildă, în 1962, dreptul de a fora în partea daneză a Mării Nordului pentru petrol. A preluat, de asemenea, de la antreprenorul Herman Salling, jumătate din lanţul de retail Dansk Supermarked, care avea să devină cel mai mare business de profil din Danemarca. Fondatorul a fost căsătorit cu Chastine Mc-Kinney, alături de care a avut doi fii, Arnold şi Hans, şi două fiice, Jane şi Sally. La moartea lui Møller, pe 12 iunie 1965, fiul său, Arnold, a preluat rolul de preşedinte şi CEO al A.P. Møller-Maersk Group. În 2020, grupul, care are peste 900 de subsidiare, a înregistrat venituri de 39,7 miliarde de dolari şi a funcţionat cu o echipă de 83.000 de angajaţi. În acelaşi an, Møller-Maersk a fost clasată pe poziţia 622 în topul Forbes Global 2000 al celor mai mari companii publice din lume. Jucătorul este listat la Bursa Nasdaq Copenhaga.

  • Povestea celui mai mare faliment din Europa. Cine este miliardarul care a pierdut tot şi a ajuns la puşcărie după ce a lăsat compania cu datorii de 14 miliarde de dolari

    De numele lui Calisto Tanzi se leagă atât naşterea, cât şi prăbuşirea unui imperiu. El este fondatorul Parmalat, asociat cu unul dintre cele mai cunoscute falimente ale Europei. Compania a reuşit însă, ca o pasăre Phoenix, să renască din propria cenuşă, făcând astăzi parte din portofoliul gigantului Lactalis.

    Calisto Tanzi s-a născut pe 17 noiembrie 1938 în Collecchio, Parma, Italia. Părinţii săi deţineau o mică afacere cu produse alimentare, pornită de bunicul său. În 1961, Tanzi a renunţat la studiile universitare şi la visul de a deveni contabil pentru a-şi ajuta tatăl, grav bolnav, să conducă businessul familiei. La doi ani distanţă, după ce obţinuse controlul deplin al companiei, a extins activitatea acesteia prin deschiderea unei mici fabrici de lactate în oraşul natal, numind noua unitate Dietalat, denumire schimbată ulterior în Parmalat. În urma unei călătorii făcute în Suedia, antreprenorul a venit cu ideea lansării de produse UHT, al căror ambalaj era mult mai ieftin şi versatil. Mai târziu, a adoptat acest model de fabricare şi pentru restul articolelor din portofoliu – conserve şi sucuri, devenind un jucător internaţional.

    Între anii 1970 şi 1980 Tanzi a investit sume importante în publicitate, în paralel cu susţinerea mai multor echipe sportive, în special din fotbal, schi şi Formula 1, fiind inclusiv proprietar al echipei de fotbal AC Parma. Până în 2001, ajunsese la o avere de circa 1,3 miliarde de euro. Politica de achiziţii rapide a mai multor producători alimentari, inclusiv companii din SUA precum Beatrice Foods, şi lipsa unei recapitalizări adecvate a adus însă probleme financiare majore companiei.

    În 2003, businessul a intrat într-un faliment răsunător, având datorii de peste 14 miliarde de dolari. Fondatorul a fost condamnat la 18 ani de închisoare, ca urmare a celei mai mari fraude corporative din istoria Europei, estimată la 800 de milioane de euro. După doi ani de ispăşire a sentinţei a fost mutat în arest la domiciliu. În 2005, compania a renăscut, fiind în prezent subsidiară a grupului francez Lactalis, care a achiziţionat-o în urmă cu 11 ani. Cu 140 de centre de producţie şi 16.000 de angajaţi, Parmalat S.p.A. îşi desfăşoară operaţiunile la nivel global. În România compania este prezentă încă din 1991. Prima zi a acestui an a adus un val de reacţii în presa internaţională, care a anunţat moartea lui Calisto Tanzi, în Parma, în urma unei pneumonii.

  • Povestea celui mai mare faliment din Europa. Cine este miliardarul care a pierdut tot şi a ajuns la puşcărie după ce a lăsat compania cu datorii de 14 miliarde de dolari

    De numele lui Calisto Tanzi se leagă atât naşterea, cât şi prăbuşirea unui imperiu. El este fondatorul Parmalat, asociat cu unul dintre cele mai cunoscute falimente ale Europei. Compania a reuşit însă, ca o pasăre Phoenix, să renască din propria cenuşă, făcând astăzi parte din portofoliul gigantului Lactalis.

    Calisto Tanzi s-a născut pe 17 noiembrie 1938 în Collecchio, Parma, Italia. Părinţii săi deţineau o mică afacere cu produse alimentare, pornită de bunicul său. În 1961, Tanzi a renunţat la studiile universitare şi la visul de a deveni contabil pentru a-şi ajuta tatăl, grav bolnav, să conducă businessul familiei. La doi ani distanţă, după ce obţinuse controlul deplin al companiei, a extins activitatea acesteia prin deschiderea unei mici fabrici de lactate în oraşul natal, numind noua unitate Dietalat, denumire schimbată ulterior în Parmalat. În urma unei călătorii făcute în Suedia, antreprenorul a venit cu ideea lansării de produse UHT, al căror ambalaj era mult mai ieftin şi versatil. Mai târziu, a adoptat acest model de fabricare şi pentru restul articolelor din portofoliu – conserve şi sucuri, devenind un jucător internaţional.

    Între anii 1970 şi 1980 Tanzi a investit sume importante în publicitate, în paralel cu susţinerea mai multor echipe sportive, în special din fotbal, schi şi Formula 1, fiind inclusiv proprietar al echipei de fotbal AC Parma. Până în 2001, ajunsese la o avere de circa 1,3 miliarde de euro. Politica de achiziţii rapide a mai multor producători alimentari, inclusiv companii din SUA precum Beatrice Foods, şi lipsa unei recapitalizări adecvate a adus însă probleme financiare majore companiei.

    În 2003, businessul a intrat într-un faliment răsunător, având datorii de peste 14 miliarde de dolari. Fondatorul a fost condamnat la 18 ani de închisoare, ca urmare a celei mai mari fraude corporative din istoria Europei, estimată la 800 de milioane de euro. După doi ani de ispăşire a sentinţei a fost mutat în arest la domiciliu. În 2005, compania a renăscut, fiind în prezent subsidiară a grupului francez Lactalis, care a achiziţionat-o în urmă cu 11 ani. Cu 140 de centre de producţie şi 16.000 de angajaţi, Parmalat S.p.A. îşi desfăşoară operaţiunile la nivel global. În România compania este prezentă încă din 1991. Prima zi a acestui an a adus un val de reacţii în presa internaţională, care a anunţat moartea lui Calisto Tanzi, în Parma, în urma unei pneumonii.

  • De la o companie care importa haine din Turcia şi China, la unul dintre cei mai mari retaileri europeni de fashion. Care este povestea grupului LPP şi cine a stat în spatele succesului său

    În doar trei decenii, Marek Piechocki a reuşit să transforme un mic business cu haine de import în unul dintre cei mai mari retaileri europeni de fashion, ajuns şi în România. Ce provocări a întâlnit pe drum?

    Marek Piechocki s-a născut pe 5 februarie 1961 în Polonia. El a urmat cursurile Facultăţii de Inginerie Civilă din cadrul Universităţii Politehnica din Gdańsk, iar între anii 1988 şi 1990 a lucrat într-o companie de inginerie electrică. A schimbat apoi acest job cu un post de asistent manager de vânzări. În acelaşi an a pornit, alături de Jerzy Lubianiec, un vechi prieten şi coleg de facultate, un business propriu, Mistral, prin intermediul căruia importau în principal tricouri ieftine din Turcia şi China. La cinci ani distanţă a luat naştere, pe bazele acestei prime afaceri, compania LPP, pe care antreprenorul încă o conduce  din poziţia de director executiv, numele fiind o abreviere de la Lubianiec, Piechocki and Partners. În anul 2001 businessul s-a listat la Bursa de la Varşovia. Antreprenorul deţine, de asemenea, un centru logistic de 30.000 de metri pătraţi în oraşul Pruszcz Gdański, unde se află şi centrul de distribuţie al LPP. El este, în paralel, director al companiei farmaceutice Tora Sp. În 1997, LPP s-a extins în afara Europei, deschizând un prim birou la Shanghai, iar un an mai târziu a lansat primul brand, Reserved, urmat de alte patru branduri proprii.

    În prezent, businessul are o reţea de peste 1.800 de magazine răspândite în 25 de ţări de pe trei continente, deţinând în jur de 1,4 milioane de metri pătraţi de spaţiu de retail. În anul financiar 2020/2021, compania a înregistrat venituri de 1,7 miliarde de euro, 28% fiind acoperite de vânzările online. În plan internaţional, businessul funcţionează cu o echipă de aproape 22.000 de angajaţi şi vinde, anual, în jur de 265 de milioane de articole vestimentare şi accesorii. În România compania a intrat în 2007, şi a înregistrat în 2020 o cifră de afaceri de 511 milioane de lei, având în prezent o reţea locală de circa 100 de unităţi. Piechocki a absolvit, totodată, IESE Business School din Barcelona.

    Deşi acumulase o avere de peste un miliard de dolari, în 2018 antreprenorul a decis să transfere mare parte din aceasta către o fundaţie caritabilă pe care o deţine. El e cunoscut totodată pentru stilul simplu de viaţă, preferând, de pildă, să meargă la birou pe bicicletă. De-a lungul timpului, în paralel cu pandemia de COVID-19, pe care antreprenorul a numit-o „un război căruia vrem să îi supravieţuim”, fondatorul a întâmpinat şi alte dificultăţi, una dintre ele fiind un incendiu major, petrecut într-o fabrică din Bangladesh, în urma căruia întreaga colecţie a companiei a ars. În urma acestui incident, el a decis să concentreze puternic resursele afacerii şi pe zona de retail.

  • Povestea unei emigrante care a reuşit ceea ce majoritatea oamenilor doar visează. A construit de la zero o afacere de milioane de dolari pe care a vândut-o cu jumătate de miliard de dolari

    Pentru Toni Ko, antreprenoriatul a devenit un stil de viaţă. O dovedeşte multitudinea de businessuri lansate, inclusiv un brand de cosmetice cunoscut la nivel internaţional, astăzi parte din portofoliul gigantului L’Oreal.

    Toni Ko s-a născut în 1973 în Daegu, Coreea de Sud. Pe când avea 13 ani, familia ei a emigrat în Statele Unite, unde Ko şi-a petrecut o mare parte din anii adolescenţei lucrând alături de părinţii săi în industria cosmeticelor. Ulterior, ea a decis chiar să renunţe la studiile urmate în cadrul Glendale Community College pentru a se dedica acestui domeniu, deşi recunoaşte că, iniţial, mutarea peste graniţe a reprezentat o perioadă dificilă, mai ales în lipsa cunoştinţelor de limbă engleză. În 1999, antreprenoarea a decis să pună în practică cunoştinţele acumulate înfiinţând propriul business, NYX Cosmetics, numit astfel după zeiţa grecească Nyx.

    Încă de la început, afacerea, pornită cu o investiţie de 250.000 de dolari primiţi de la mama ei, s-a dovedit un succes, înregistrând în primul an de activitate venituri de 4 milioane de dolari. O strategie pe care fondatoarea a ales să se axeze a fost reprezentată de parteneriatele cu diverşi creatori de conţinut din mediul online. Planul său a fost să comercializeze produse premium la preţuri accesibile, o nişă neacoperită suficient la acea vreme, primul produs lansat de companie având un preţ de sub doi dolari.

    La cinci ani distanţă, Toni Ko s-a hotărât să vândă compania către gigantul L’Oreal, într-o tranzacţie estimată la jumătate de miliard de dolari. Din cauza unei clauze contractuale, ea nu a mai putut pune, imediat după vânzare, bazele altei companii de cosmetice, însă nu a renunţat la antreprenoriat. Astfel, în primăvara anului 2016, a lansat un brand de ochelari de soare, Perverse Sunglasses, nume schimbat ulterior în Thomas James LA. Businessul îşi desfăşoară activitatea exclusiv online, după ce încercarea de a funcţiona prin unităţi fizice s-a dovedit un eşec.

    După ce a vândut şi această a doua afacere, ea a lansat Butter Venture, al cărei CEO este în prezent, companie care investeşte cu preponderenţă în start-up-uri lansate de femei. În toamna anului 2019, după ce clauza stabilită cu L’Oreal a fost ridicată, Ko a anunţat lansarea unei noi companii axate pe zona de beauty – Bespoke Beauty Brands (BBB), prin intermediul căreia şi-a propus să comercializeze, alături de diverse vedete, designeri şi influenceri, branduri de cosmetice. Toni Ko are o avere estimată de Forbes la 260 de milioane de euro şi trăieşte în prezent în Los Angeles.


     

  • Răzbunarea perfectă a unui angajat care a fost concediat de şef pentru că avea idei inovatoare. Ce a reuşit acesta după este parcă desprins din filme

    Un eşec de moment s-a dovedit, pentru Erle Halliburton, una dintre cele mai mari oportunităţi ale carierei. Concediat din cauza ideilor inovatoare, a pornit propria companie, ajunsă astăzi la venituri de miliarde.

    Erle Palmer Halliburton s-a născut pe 22 septembrie 1892 în apropiere de Henning, Tennessee, în familia Emmei Cothran şi a lui Edwin Graves Halliburton. Pe când avea 12 ani tatăl său a murit, aşa că Halliburton s-a văzut nevoit să muncească încă de la o vârstă fragedă pentru a-şi putea ajuta familia. Iniţial, a învăţat să opereze maşinării grele, precum locomotivele şi macaralele cu aburi.

    Ulterior, s-a angajat ca agent de vânzări în New York. Înainte ca SUA să intre în primul război mondial, Halliburton a devenit cunoscut ca membru în Marina Statelor Unite. În 1915 a trecut în rezervă şi a devenit interesat de câmpurile petroliere din California, unde putea aplica tehnologiile folosite în marină. Dorinţa de a inova i-a adus însă un lung şir de discuţii cu şeful său, care într-un final l-a şi concediat.

    Peste ani, antreprenorul avea să declare că angajarea şi concedierea de la Perkins Oil Well Cementing Company au fost cele mai bune două oportunităţi pe care le-a întâlnit. În 1919, pe baza experienţei anterioare în domeniu, el a pus bazele New Method Oil Well Cementing Company, un business care oferă servicii companiilor din industria petrolieră, numele fiind schimbat câteva decenii mai târziu în Halliburton Company. Antreprenorul a fondat, de asemenea, şi compania Southwest Air Fast Express, achiziţionată ulterior de American Airlines.

    Un alt business de success al fondatorului a pornit în urma proiectării unor geamantane de aluminiu, fabricate acum de Zero Halliburton. Antreprenorul, văr al scriitorului de jurnale de călătorie Richard Halliburton, a fost căsătorit cu Vida C. Taber Halliburton, alături de care a avut cinci copii: Erle P. Jr., David, Zola Catherine, Vida Jessie şi Ruth Lou. În 1957, a fost introdus în Oklahoma Hall of Fame. El a murit pe 13 octombrie 1957, în Los Angeles. Prezentă astăzi în peste 70 de pieţe, Halliburton funcţionează cu o echipă de peste 40.000 de angajaţi.

    Segmentul principal de afaceri al businessului este Energy Services Group (ESG), unde compania oferă o gamă largă de produse şi servicii clienţilor din industria de petrol şi gaze din întreaga lume. În 2020, afacerea a înregistrat venituri de 14,4 miliarde de dolari, în scădere cu circa 35% faţă de anul precedent.


     

  • Cea mai bună răzbunare: după ce a fost concediat, şi-a făcut angajatorul să îl invidieze. Nu mulţi au reuşit ceea ce el a făcut

    Un eşec de moment s-a dovedit, pentru Erle Halliburton, una dintre cele mai mari oportunităţi ale carierei. Concediat din cauza ideilor inovatoare, a pornit propria companie, ajunsă astăzi la venituri de miliarde.

    Erle Palmer Halliburton s-a născut pe 22 septembrie 1892 în apropiere de Henning, Tennessee, în familia Emmei Cothran şi a lui Edwin Graves Halliburton. Pe când avea 12 ani tatăl său a murit, aşa că Halliburton s-a văzut nevoit să muncească încă de la o vârstă fragedă pentru a-şi putea ajuta familia. Iniţial, a învăţat să opereze maşinării grele, precum locomotivele şi macaralele cu aburi. Ulterior, s-a angajat ca agent de vânzări în New York. Înainte ca SUA să intre în primul război mondial, Halliburton a devenit cunoscut ca membru în Marina Statelor Unite. În 1915 a trecut în rezervă şi a devenit interesat de câmpurile petroliere din California, unde putea aplica tehnologiile folosite în marină. Dorinţa de a inova i-a adus însă un lung şir de discuţii cu şeful său, care într-un final l-a şi concediat. Peste ani, antreprenorul avea să declare că angajarea şi concedierea de la Perkins Oil Well Cementing Company au fost cele mai bune două oportunităţi pe care le-a întâlnit. În 1919, pe baza experienţei anterioare în domeniu, el a pus bazele New Method Oil Well Cementing Company, un business care oferă servicii companiilor din industria petrolieră, numele fiind schimbat câteva decenii mai târziu în Halliburton Company. Antreprenorul a fondat, de asemenea, şi compania Southwest Air Fast Express, achiziţionată ulterior de American Airlines. Un alt business de success al fondatorului a pornit în urma proiectării unor geamantane de aluminiu, fabricate acum de Zero Halliburton. Antreprenorul, văr al scriitorului de jurnale de călătorie Richard Halliburton, a fost căsătorit cu Vida C. Taber Halliburton, alături de care a avut cinci copii: Erle P. Jr., David, Zola Catherine, Vida Jessie şi Ruth Lou. În 1957, a fost introdus în Oklahoma Hall of Fame. El a murit pe 13 octombrie 1957, în Los Angeles. Prezentă astăzi în peste 70 de pieţe, Halliburton funcţionează cu o echipă de peste 40.000 de angajaţi. Segmentul principal de afaceri al businessului este Energy Services Group (ESG), unde compania oferă o gamă largă de produse şi servicii clienţilor din industria de petrol şi gaze din întreaga lume. În 2020, afacerea a înregistrat venituri de 14,4 miliarde de dolari, în scădere cu circa 35% faţă de anul precedent.