BusinessMagazin

Tag: capital

  • Unul dintre cele mai importante fonduri de investiţii cu capital de risc din piaţa locală inveşteste în tehnologia de chatbots dezvoltată de Druid, evaluată la peste 8 milioane de euro

    Fondul de investiţii cu capital de risc Early Game Venture anunţă o rundă de investiţii în startup-ul Druid, înfiinţat şi condus de Liviu Drăgan şi evaluat la peste 8 milioane de euro. La rundă au participat angel investors, iar tranzacţia a fost asistată de echipa DLA Piper.

    Druid dezvoltă tehnologie de chatbots pentru companii mari, printre clienţii săi numărându-se Banca Transilvania, BCR, Regina Maria, Dona, Asirom, Unicredit, BRD, EON, Agricover, Cărtureşti, Rompetrol, Garanti Bank şi alţii. Druid are parteneriate strategice cu EY, dar şi cu KMPG, PwC, Deloitte şi Capgemini. De asemenea, compania are parteneriate tehnice cu Microsoft şi UIPath, care promovează druizii inteligenţi pe platformele lor.

  • Analiză: Două treimi din profitul din sectorul de retail este generat de lanţurile străine de magazine

    Companiile din zona de retail au încheiat anul 2018 cu un profit de aproximativ 2 miliarde lei, în creştere cu 2,8% faţă de 2017 şi cu 65% faţă de 2015, cea mai mare parte din câştig, aproximativ două treimi, fiind generat de retailerii străini, arată un studiu realizat de platforma termene.ro

    Situaţia este relativ similară şi în cazul veniturilor înregistrate, 62% fiind generate de companii cu capital majoritar strain şi doar 38% de restul, majoritatea cu capital românesc.

    Comerţul cu amănuntul al produselor alimentare, tutunului şi băuturilor este afacerea cel mai des întâlnită în România, la nivelul anului 2018 funcţionând peste 80.000 de astfel de businessuri. Dintre acestea, mai puţin de 1% au capital majoritar străin, iar dintre acestea, alte 1% reprezintă companiile de top ale domeniului, cu venituri anuale ce depăşesc 1 miliard de lei.

    “Investiţiile străine sunt o sursă sănătoasă pe care se poate baza o economie, inclusiv la nivelul antreprenorilor locali. Un astfel de echilibru, între firme autohtone şi companii străine, este dezirabil în toate sectoarele de activitate, inclusiv în retail.  România are un apetit de consum ridicat în perioada de final de an, iar antreprenorii pot avea de câştigat pe lanţul de valoare atunci când marile lanţuri de retail îşi sporesc cifra de afaceri. Ca antreprenor, am înţeles cât de important este să creezi parteneriate cu marile companii străine, în care relaţia inter-umană este esenţială pentru a dezvolta proiecte de business”, a declarat Adrian Dragomir, CEO Termene.ro

    Analiza arată că indicatorii de performanţă sunt net superiori în favoarea firmelor cu capital majoritar străin  Astfel, o companie cu capital străin are o marjă de profit de 2,8%, fiind  mai profitabilă cu 0,3% peste una cu capital românesc, a cărei profitabilitate este de doar 2,5%.

    ”În valori procentuale, diferenţa este mică, dar procentul trebuie aplicat la valoarea pe care un cumpărător o lasă în medie la o companie cu capital străin comparativ cu una cu capital românesc. Astfel, din 100 de lei cheltuiţi pentru produse alimentare, băutură sau tutun, la primul sunt lăsaţi în medie 62 de lei, pe când la cel de-al doilea doar 38 de lei. Astfel, din 100 de lei cheltuiţi pe produsele alimentare, băuturi si ţigări, prima companie rămâne cu 1,7 lei, pe când cea de-a doua cu doar 90 de bani”.

    Şi în cazul încasării propriu-zise a banilor de la clienţi situaţia este similară, companiile cu capital străin încasând în medie in 13 zile pe când una cu capital românesc în 24 de zile.

    “În cazul companiilor româneşti, majoritatea restrânse la mici afaceri de cartier, se observă o reacţie în lanţ – nu am putere de negociere cu furnizorii, risc ca marfa să se învechească la raft şi uneori accept şi plata cu întârziere ”pe caiet”. Plecând de aici, apar dificultăţi în a-mi plăti furnizorii, iar afacerea încet şi sigur scade până când decid să pun lacătul sau să practic un business de subzistenţă,” a declarat Adrian Dragomir.

    Cea mai importantă companie cu capital majoritar românesc se află pe locul 10 în clasamentul veniturilor anuale înregistrate, cu venituri de 5 ori mai mici comparativ cu societatea situată pe locul 9 şi de 20 de ori mai mici decât cea aflată în poziţia de lider, situaţie ce adânceşte şi mai mult falia care separă companiile de top de restul companiilor din domeniu.

    În ceea ce priveşte riscul de intrare în insolvenţă, la nivel naţional 5 din 10 companii au un comportament de plată corect, având un risc scăzut de intrare în insolvenţă, iar alte 4 au un risc ridicat de intrare in insolvenţă

     

  • TRANZACŢIE SURPRIZĂ LA FINALUL ANULUI: Patronul de la Superbet a preluat 35% din lanţul de cafenele 5 to go

    Fondul de investiţii Mozaik Investment, unde investitor este Sacha Dragic, fondatorul grupului Superbet, a preluat 35% din businessul 5 To Go, cel mai extins lanţ de cafenele din România.

    Restul de 65% din titluri le rămân antreprenorilor fondatori.

    “Este un parteneriat menit să ajute la dezvoltarea businessului”, spune Radu Savopol, co-fondator al 5 to Go.

    Lanţul de cafenele 5 to go, fondat acum circa patru ani de designerul şi arhitectul Radu Savopol alături de un alt antreprenor, a ajuns la aproape 150 de cafenele pe piaţa locală, dintre care 40 inaugurate doar anul trecut şi chiar mai multe în 2019. După numărul de unităţi, compania este liderul pieţei, deşi ca cifră de afaceri pe locul întâi se află gigantul american Starbucks. Unităţile 5 to go sunt mai mici ca suprafaţă, iar preţurile sunt şi ele de 2-3 ori sub cele de la Starbucks.

    Compania s-a dezvoltat puternic mizând pe modelul de franciză încă de la început. Reţeaua 5 to go a luat naştere în anul 2015, odată cu lansarea primei cafenele în apropiere de Piaţa Lahovari, la câţiva paşi de Teatrul Ţăndărică.

    Taxa de franciză este de 4.500 de euro plus TVA la care se adaugă 4% redevenţe (plus TVA) şi 1,5% cheltuieli de marketing (plus TVA), conform site-ului propriu. Investiţia totală variază între 15.000 şi 20.000 de euro plus TVA, inclusiv taxa de franciză, potrivit aceleiaşi surse.

    În 2018 compania a dezvoltat trei concepte – Divizia Mobilă, Coffee Spot şi Drive Thru, acesta din urmă fiind inaugurat pe drumul ce leagă Bucureştiul de valea Prahovei. Lanţul de cafenele 5 to go şi-a dublat cifra de afaceri la 5,5 mil. euro în 2018.

     

  • Cine sunt „ăştia”: Profesorul român de la London Business School

    E român. A plecat din ţară acum aproape două decenii şi, după ce a studiat în Toronto, Canada, s-a stabilit în centrul financiar al Europei, la Londra. De mai bine de un deceniu este profesor la London Business School, una dintre cele mai prestigioase şcoli de business din Europa şi din lume, şi e totodată membru în boardul universităţii. Vine în ţară de câteva ori pe an pentru afaceri, fiind printre altele consultant al fondului local de investiţii Morphosis Capital. E Florin Vasvari.

    „Sunt profesor la London Business School, unde predau cursuri de private equity şi venture capital. Un al doilea curs pe care îl ţin este cel de distressed investing & financial restructuring (investiţii în active cu probleme şi restructurare financiară). Focusul este pe active alternative, opţiuni de investiţii mai puţin obişnuite.” Aşa îşi începe povestea Florin Vasvari, un român care îi învaţă pe executivii şi antreprenorii din toată lumea – unii tineri, alţii mult mai în vârstă ca el – despre business, economie şi fuziuni şi achiziţii.

    Era anul 2000 când românul pleca în Toronto, Canada, pentru studii. A luat drumul străinătăţii după ce a absolvit Facultatea de Cibernetică din cadrul ASE, universitate unde a studiat în paralel şi la Facultatea de Contabilitate. În timpul studiilor din România chiar a lucrat pentru o firmă din domeniul contabilităţii.
    „Provin dintr-o generaţie care a învăţat din greu. În plus, am avut oportunitatea să merg şi să mă dezvolt în străinătate. Credeam că voi reveni după 2-3 ani în ţară, dar nu s-a întâmplat asta.” După ce a absolvit masteratul în Toronto, a decis să continue în acelaşi oraş cu doctoratul, care s-a întins pe o durată de cinci ani. Între timp a devenit şi cetăţean canadian.

    După ce a terminat studiile şi-a dat seama că era supracalificat pentru ce oferea economia României la momentul acela, aşa că s-a mutat la Londra. „Nu am planificat să ajung la Londra, dar multe lucruri se întâmplă şi viaţa te ia prin surprindere.” I-a plăcut programul de doctorat, care a avut ca subiect managementul cu specializare în contabilitate şi finanţe. De regulă, cei care termină acest program urmează o carieră în educaţie ca profesori, ceea ce a făcut şi el.

    „Când am absolvit eu, în 2006, piaţa muncii erau bună la nivel mondial, aşa că am putut alege dintre mai multe universităţi din SUA şi Europa.” A optat pentru Marea Britanie deoarece era mai aproape de casă.

    Recunoaşte însă că primeşte în continuare oferte de a preda la universităţi din SUA, Singapore sau Hong Kong. „E o piaţă globală cea a educaţiei de top.” Alege să rămână însă la Londra, unde are deja o viaţă aşezată, după cum o descrie chiar el.

    „Mai mult, London Business School este în top cinci universităţi din lume şi este mai internaţională decât cele din SUA, unde majoritatea studenţilor sunt americani.” Aici, doar 8% din cursanţi sunt britanici, iar cei mai mulţi (11% din total) sunt americani.

    Încă de când a ajuns la Londra, în 2006, Florin Vasvari a lucrat pentru London Business School. A început ca asistent universitar (assistant professor), apoi lector (associate professor) şi ulterior profesor universitar. „London Business School (LBS) e o instituţie privată. Sunt membru şi în boardul director, astfel că mă implic şi în zona administrativă. O conducem ca pe un business în sensul că împreună decidem ce programe propunem, ce bugete aprobăm şi ce investiţii planificăm.” Sursele de venit ale şcolii sunt două: taxele de şcolarizare (35.000 de lire pe an per student) şi donaţiile pe care le fac absolvenţii. Spre exemplu, LBS a cumpărat o clădire lângă campusul propriu şi în renovare a investit 80 de milioane de lire, bani donaţi de către absolvenţi, după cum povesteşte Florin Vasvari. Donaţiile pot fi investite astfel sau pot merge către un fond care la rândul lui găseşte oportunităţi de business, acest model fiind practicat de mai multe şcoli de top din lume, mai ales de cele din SUA, dar nu numai.
London Business School primeşte anual 2.500 de studenţii care se înscriu pentru un program de MBA, executive MBA sau master in finance. Acestea sunt principalele programe ale şcolii. „Avem şi un master în management pentru absolvenţii unor facultăţi din Europa care nu au experienţă în business, program ce are o durată de un an. Suntem o şcoală care oferă doar cursuri postuniversitare.”

    Mulţi români vin să studieze la London Business School, după cum spune profesorul Vasvari. „Unul dintre foştii mei studenţi e Daniel Farmache, actualmente CEO-ul e-Infra Group, iar el e doar un exemplu.” În afară de studenţi însă, LBS are şi 12.000 de executivi care vin an de an pentru cursuri de specialitate, cursuri ce pot dura o săptămână, două, o lună sau care se pot întinde pe un an dar care au frecvenţă redusă. „Eu predau cursuri de private equity pentru studenţii şcolii, dar pot şi să comasez o parte din informaţie în 4-5 zile de lecţii intensive pentru executivi.”

    Florin Vasvari afirmă că nu s-a gândit să renunţe la profesorat pentru a se dedica exclusiv consultanţei, spre exemplu, pentru că îi place ce face. „Nu am un şef, plus că mereu am ce învăţa.”

    Mai mult, în mediul universitar din Marea Britanie şi SUA, cadrele didactice nu au vârstă de pensionare, aşa că poţi preda cât vrei sau cât poţi. „Îmi place jobul meu. Cunosc 500 de oameni noi pe an şi învăţ de la ei. Cursurile sunt interactive şi 80% sau chiar 90% dintre participanţi sunt executivi sau antreprenori. Mulţi dintre studenţi sunt chiar mai în vârstă ca mine. Este un job foarte ofertant.”

    La şcolile de top din lume, profesorii seniori lucrează în medie 80-90 de ore pe an, cadrele didactice ţinând lecţii pentru circa 70 de studenţi per curs. „În afară de profesorii universităţii avem şi experţi din business care vin să predea alături de noi.”

    La LBS spre exemplu, în departamentul lui Florin Vasvari, predau executivi de top din cadrul fondurilor de investiţii majore precum KKR sau Carlyle. Sunt cursuri practice, care au aplicabilitate imediată în business. „Astfel, oamenii care studiază la noi pot să se angajeze rapid după aceea.” Fondurile de private equity, spune el, au devenit tot mai atrăgătoare pentru tineri după ce acum 10 ani toată lumea voia să lucreze în cadrul marilor bănci. Astăzi, majoritatea vrea o componentă de antreprenoriat în carieră, iar private equity-ul este de fapt un fel de antreprenoriat financiar.

    „Pe lângă predatul efectiv, noi, profesorii, avem în spate şi multe ore de pregătire. Eu, spre exemplu, fac cercetare pe cont propriu pentru cursuri pentru că, în final, la ore, nu doar ofer informaţii, ci creez valoare adăugată şi dezvolt aptitudini.” Datorită jobului el călătoreşte mult în toată lumea, la conferinţe, la alte universităţi unde merge să predea sau să îşi prezinte cercetările. În Dubai şi Hong Kong, LBS oferă cursuri, aşa că ajunge mai des.

    „Suntem activi într-o piaţă unde educaţia e un proces continuu. Tot ce predăm noi este concret, nu teoretic, altfel ca şcoală nu am fi supravieţuit.”

    În afară de profesorat, Florin Vasvari e şi consultant pentru fondul de investiţii Morphosis Capital, fiind totodată membru în board. „Le ofer o perspectivă obiectivă şi îmi spun părerea dacă un business merită investiţia sau nu.” Fondul de private equity Morphosis Capital a fost înfiinţat de patru români cu experienţă peste hotare şi are ca focus investiţiile în IMM-urile româneşti.

    „Astăzi există fonduri de investiţii dispuse să parieze pe orice tip de business. Nu mai sunt doar investitorii financiari mari care caută afaceri pe măsură, ci au apărut şi jucători care se uită către IMM-uri, spre exemplu”, spune Florin Vasvari. El e de asemenea membru în trei alte consilii de administraţie – pentru o companie din Marea Britanie care investeşte în sectorul imobiliar, pentru o firmă din Dubai care îşi concentrează atenţia pe zona de tech şi pentru o a treia din zona de soluţii de hedging.

    „Revin în România frecvent, cam o dată la două luni, pe de-o parte datorită colaborării cu Morphosis, dar nu numai.” Recunoaşte că nu s-a gândit să se întoarcă definitiv în ţară, pentru că un job ca al său e greu replicat aici. Totuşi, revine periodic, fiind implicat în businessul local.

    „Mi-e dor de cultura românească, de prieteni. Nu pot spune că duc dorul gastronomiei însă. După ce călătoreşti mult şi munceşti peste graniţă, descoperi că ai o varietate mult mai mare în alte ţări sau oraşe, precum Londra spre exemplu. Bucătăria românească este dezvoltată în jurul cărnii de porc, pe care eu nu o mănânc.”

    Traficul, pe de altă parte, este teribil peste tot în lume. În România situaţia e înrăutăţită de lipsa de infrastructură, spune el. În Londra e trafic, dar bine organizat. Plus că, dacă e să fim sinceri, Bucureştiul e încă mic prin comparaţie cu Londra.”

    Dacă ar fi să aleagă trei lucruri care ar trebui îmbunătăţite la România, ar merge pe educaţie, educaţie, educaţie. Totul pleacă de aici, crede el. Educaţia e cheia dezvoltării unei naţii.

    „Ca ţară, nu putem concura în zona de valoare adăugată mică pentru că mereu se va găsi cineva mai ieftin. Trebuie să mergi pe lanţul valoric şi să ţinteşti mai sus.” Despre businessul local, Florin Vasvari mai adaugă că se observă un interes crescut din partea investitorilor.

    „Am venit în România cu o cursă British Airways şi am remarcat că mulţi din avion erau aici pentru business. Acum 10 ani situaţia era alta. Avantajul e că România e parte din Europa şi multe fonduri abia descoperă piaţa locală.” Vestul e deja foarte competitiv. Pe de altă parte, dacă o criză va lovi Europa, atunci tot capitalul ce a venit în România va dispărea, se va întoarce acasă în Occident.

    „Momentan însă, viaţa în România pentru persoanele cu educaţie medie, dar nu numai, e bună, e mai bună ca în alte ţări. Salariile cresc, serviciile devin mai bune. Nu văd de ce lumea pleacă în număr aşa mare.” În opinia sa cele mai mari riscuri pentru România sunt bomba demografică şi faptul că mulţi oameni încă pleacă şi puţini sunt cei care se întorc.

    Despre piaţa de M&A locală, pe care o studiază îndeaproape odată cu rolul de consultant al Morphosis Capital, el spune că este puternic polarizată. „Ai fondurile paneuropene care caută acorduri majore, dar aceste tranzacţii apar o dată pe an, asta dacă apar.” Sunt ani când nu ai megatranzacţii, adică deal-uri de peste 500 de milioane de euro, spre exemplu. Au apărut însă şi fondurile interesate de IMM-uri, cum e cazul Morphosis Capital. E vorba de un segment unde nu există competiţie din partea jucătorilor internaţionali, vorbim de pariuri de sub 10 mil. euro.” În prezent sunt trei jucători în domeniu, pe lângă Morphosis mai sunt Black Sea Fund şi Equiliant Capital, fond dezvoltat de fraţii Pavăl, fondatorii retailerului de bricolaj Dedeman, cel mai mare business antreprenorial românesc.

    „Există multe oportunităţi pe segmentul acesta. Noi vorbim cu o nouă generaţie de antreprenori, o generaţie care de regulă a studiat pe afară, care înţelege ce oferă un fond de investiţii, o generaţie care are nevoie de finanţare în business.”

    În ansamblul său, piaţa de M&A din România e dominată de capitalul străin, puţine fiind fondurile ridicate de investitorii locali. Asta o face să fie volatilă.
    „În alte ţări, cei mai bogaţi antreprenori ridică fonduri şi dau mai departe banii câştigaţi pentru a-i ajuta pe cei mai mici să se dezvolte. În România, fraţii Pavăl au o primă astfel de iniţiativă şi ar putea atrage şi altele de profil.”

    Piaţa locală de M&A trece de câţiva ani printr-o perioadă bună, mergând mână în mână cu economia şi cu consumul privat. Interesul investitorilor este de altfel direct proporţional cu creşterea PIB-ului şi a altor indicatori economici de bază. Dar e invers proporţional cu timpul liber al lui Florin Vasvari, care trebuie să prospecteze atent piaţa locală, dar nu numai. „După business îmi place să îmi dedic timp familiei şi fac, cât de des pot, mountain biking. Timpul liber e însă limitat.” 

  • Purcari Wineries, venituri de 138 mil.lei la nouă luni, în creştere cu 22%, şi profit net de 29 mil.lei, în urcare cu 15%

    Producătorul de vinuri Purcari Wineries a raportat venituri de 138,6 milioane lei în primele nouă luni ale anului, în creştere cu 22%, şi un profit net de 29,4 milioane lei, cu 15% mai mare decât în perioada similară din 2018, arată datele financiare publicate vineri la BVB.

    În acelaşi timp, EBIDTA companiei s-a majorat cu 17%, la 46 milioane lei. 

    “Suntem satisfăcuţi de rezultatele din primele 9 luni şi aşteptăm încrezători trimestrul 4, care este unul decisiv şi cel mai important, considerând factorul sezonier. Suntem multumiţi de recolta din acest an, un an dificil la nivel global, ceea ce ne pozitionează favorabil din perspectiva cererii şi a preturilor, in timp ce ne pregătim de planurile noastre ambiţioase din 2020”, a comentat Victor Bostan, CEO Purcari Wineries.

    Principalele pieţe de desfacere, care au contribuit cel mai mult la creşterea în cifre absolute, sunt România (Ă25%), Moldova (Ă18%) şi China (Ă72%). Creşteri cu ritm de doua cifre se înregistrează şi în Polonia, Ucraina şi Belarus, corespunzător de 19%, 21% şi 23%.

     “Referitor la pieţele de capital, suntem multumiţi de creşterea numărului de acţiuni tranzactionate liber la bursa şi de lichiditate, precum şi de lătgirea bazei noastre de investitori dupa ABB-ul Horizon Capital, care a sporit si mai mult atractivitatea acţiunilor noastre” a adăugat Eugen Comendant, COO Purcari Wineries.

    Segmentul premium a continuat să aibă rate de creştere peste media pe întreg portofoliu, brandul Purcari înregistrând o creştere de 32% an la an, determinată în principal de continuarea dinamicii pozitive din Romania şi China. Bardar, brand-ul premium în segmentul brandy, de asemenea a continuat pe o traiectorie de creştere accelerată, 25% anual.

    Grupul a finalizat în primăvară achiziţia vinăriei Vismos din Republica Moldova, inclusiv 263 hectare de viţă de vie şi o platformă de producere pentru vinificaţia primară. Valoarea achiziţiei este de 2,2 milioane euro, din care 760.000 euro au fost plătite la  încheierea tranzacţiei şi 1,49 milioane euro vor fi plătite până în martie 2020. Urmare a acestei achiziţii, suprafaţa totală a viilor operate de grup a crescut până la 1.392 hectare.

    Purcari are o capitalizare de 456 milioane lei pe bursa de la Bucureşti, aciunile companiei apreciindu-se de la începutul anului cu 37%, după tranzacţii de 51 milioane lei. În acţionariatul Purcari se află, pe lângă Victor Bostan, fondatorul companiei, o serie de investitori instituţionali, inclusiv Amboselt Universal  (25%), Fiera Capital (9,6%), Conseq (6,2%) şi Franklin Templeton, SEB  şi East Capital.

  • Fondul de private equity Abris Capital: Investim între 30 şi 80 de milioane de euro în o tranzacţie în România

    Fondul de private equity Abris Capital investeşte în medie între 30 şi 80 de milioane de euro pentru achiziţionarea unei companii din România, afirmă Adrian Stănculescu, director de investiţii şi liderul biroului din România al Abris Capital.

    Fondul de private equity preferă să investească în companii din sectoare de activitate precum producţie, servicii, logistică, reciclare, IT, iar companiile în care investesc de obicei sunt business-uri antreprenoriale, profitabile. Adrian Stănculescu, afirmă că Abris Capital nu investeşte în domenii precum imobiliare şi construcţii de infrastructură. El vede ca sectoare cu potenţial de dezvoltare serviciile, sectorul Business to Business (B2B) şi pe cel de IT.

    ”Claritatea direcţiei noastre vine din faptul că noi nu ne specializăm în un sector. Am investit în sectoare diverse pentru că aceasta a fost strategia noastră de la început. Nu vom începe să ne specializăm încet-încet doar pe business-urile de consum. Vom rămâne diversificaţi şi investim în logistică, producţie, servicii. De asemenea, sperăm să investim din ce în ce mai mult în companii de IT. Important este potenţialul de dezvoltare”, a declarat Adrian Stănculescu

    Abris Capital nu investeşte în startup-uri, după cum spun reprezentanţii companiei. De obicei, fondul de private equity achiziţionează participaţii majoritare între 51% şi 100% şi rămâne în acele companii între trei şi şase ani.

    Fondul de investiţii a făcut în această vară două achiziţii pe plan local, este vorba de Dentotal Protect, unul dintre cei mai mari jucători ai pieţei de echipamente stoma­tologice, şi de pachetul majoritar de acţiuni al grupului de companii IT Global Technical Group, activ pe piaţa din România în dezvoltare de software şi furnizare de soluţii tehnologice pentru eficientizarea clădirilor şi a infrastructurilor de securitate.

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro. 

     

  • Americanii de la KKR au înfiinţat cel mai mare fond de private equity din istoria Europei, cu un capital de 5,8 miliarde euro

    Grupul de investiţii american, Kohlberg Kravis Roberts (KKR), a înfiinţat cel mai mare fond de private equity din istoria Europei, în contextul în care investitorii inundă regiunea cu bani în căutare de câştiguri mai mari.

    Gigantul de private equity ar fi stabilit deja tranzacţii pentru 28% din capitalul total de 5,8 miliarde euro, marţi, înainte ca fondul să se închidă în urma finalizării procesului de strângere de capital. Viteza cu care o parte din capital a fost investit ilustrează apetitul industriei de investiţii pentru tranzacţii în Europa.

    „Perioada medie de investiţii pentru fonduri s-a micşorat puţin în contextul în care oamenii văd oportunităţi în piaţă. Unele dintre investiţiile noastre recente s-au dezvoltat”, notează Johannes Huth, şeful pentru Europa al KKR.

    Printre tranzacţiile deja închise de noul fond – care şi-a depăşit ţinta de capital iniţială de 5 miliarde euro – se numără achiziţia unei participaţii în publisherul german Axel Springer, o altă tranzacţie prin care cumpără grupul german de plăţi Heidelpay pentru mai mult de 600 milioane euro şi achiziţia unei particiaţii în asiguratorul nordic non-life Soderberg & Partners.

    În medie, grupurile de private equity existente la nivel global au investit până acum circa 10% din fondurile atrase în 2019 şi 20% din cele atrase în 2018, potrivit datelor agregate de platforma Preqin.

    Grupurile de investiţii se bazează pe cererea ridicată din partea investitorilor, care se aşteaptă ca industria să livreze venituri puternice într-o lume în care pieţele americane de acţiuni ating noi recorduri, şi în care majoritatea obligaţiunilor guvernamentale oferă randamente slabe.

    Luna trecută, KKR i-a numit pe Mattia Caprioli şi pe Philipp Freise în poziţii de co-executivi pe Europa ai KKR.

    Gigantul american KKR a fost unul dintre fondurile care au intrat în 2016 în cursa pentru reţeaua de magazine Profi, alături de Mid Europa Partners, Pamplona Capital şi BcPartners.

     

  • De ce a decis Sergiu Oprescu să renunţe la ingineria de aeronave şi ce a învăţat din cariera de bancher

    „Trebuie să fii deschis să înveţi de la toţi oamenii cu care te intersectezi în viaţă. Să fii deschis să absorbi tot, această atitudine te va modela pe termen lung”, mărturisea recent Sergiu Oprescu, preşedintele executiv al Alpha Bank de mai bine de un deceniu, în cadrul unui eveniment pe teme de mentorat organizat de Asociaţia CFA (Chartered Financial Analyst) România. Actor implicat în mai multe proiecte pe piaţa financiară locală, Sergiu Oprescu se declară adeptul împărţirii experienţei cu ceilalţi. „Cred în împărtăşirea experienţei cu ceilalţi. Când dai sfaturi, prin definiţie te poziţionezi pe un nivel diferit faţă de interlocutor. Eu sunt cel care îţi oferă sfaturi, nu sunt egalul tău. În timp ce într-o experienţă împărtăşită suntem la acelaşi nivel. Împărtăşirea experienţei cu ceilalţi este foarte importantă pentru că ajută să descoperi că nu doar tu te confrunţi cu anumite situaţii. Poţi descoperi o mulţime de moduri în care poţi aborda o situaţie. Împărtăşind cu ceilalţi îi poţi ajuta să se descopere”, apreciază Sergiu Oprescu.

    În banking, primul loc de muncă al lui Sergiu Oprescu a fost la BRCE, pentru ca apoi să fie unul dintre cei care au pus bazele Băncii Bucureşti, bancă străină care se înfiinţa pe piaţa românească ca subsidiară a grupului elen Alpha, devenită ulterior Alpha Bank România. A fost implicat şi în înfiinţarea diviziei de bancă de investiţii a grupului – Bucharest Investment Group (BIG), devenită ulterior Alpha Finance, una dintre primele firme de brokeraj din România. Ulterior, Sergiu Oprescu a fost implicat şi în înfiinţarea Consiliului Bursei de Valori, pe care avea să-l şi conducă după 2000, în paralel cu funcţia de vicepreşedinte executiv de retail al Alpha Bank.

    În 2007, Sergiu Oprescu a ajuns să conducă Alpha Bank România, instituţie de credit cu active de 3,6 de miliarde de euro şi prezenţă continuă în topul celor mai mari 10 bănci după active de pe piaţa românească, iar din 2015 conduce şi Asociaţia Română a Băncilor. Dar, cu toate acestea, Sergiu Oprescu nu se consideră un lider. „Nu mă consider un lider, de aceea îmi este destul de dificil să răspund la o întrebare de tipul «cum aţi devenit lider».Probabil că răspunsul este: prin a nu încerca să devii lider, ci doar să fii autentic, să îţi respecţi principiile, să ai încredere în tine, să îţi asumi în permanenţă riscurile şi să suporţi consecinţele acţiunilor tale”. Sergiu Oprescu, preşedinte executiv al Alpha Bank România de peste 12 ani, este primul bancher român care a ajuns în managementul executiv al unei bănci internaţionale, cu active de 63 de miliarde de euro şi cu o istorie de 140 de ani. El a primit în 2019 atribuţii extinse, devenind director de reţea internaţională, cordonând subsidiarele Alpha Bank din România, Albania, Cipru şi Marea Britanie.

    Să învăţaţi din orice şi de la toată lumea, dar să verificaţi totul, aşa ar putea fi sintetizată cea mai importantă recomandare a bancherului pentru tinerii lideri. Practic, Sergiu Oprescu sfătuieşte tinerii finanţişti, şi nu numai, să interacţioneze cu cât mai multă lume, să se înconjoare de oameni de la care pot să înveţe, dar să nu uite să verifice fiecare informaţie. „Înconjuraţi-vă de oameni de la care puteţi învăţa, organizaţii sau asociaţii la care să deveniţi membru. Membrii unei asociaţii împărtăşesc experienţe, fac lucruri împreună, simt că fac parte dintr-o comunitate. Dacă doriţi să înţelegeţi mai mult, să creşteţi, interacţionaţi cu cât mai multă lume. Învăţaţi din orice şi de la toată lumea, dar nu uitaţi să verificaţi şi să filtraţi fiecare informaţie. Construiţi-vă propriile filtre, nu mergeţi naiv într-o direcţie.”

    Pentru că fără filtre de selecţie, creşte probabilitatea de a fi dezamăgit. Iar experienţele personale trebuie parcurse, nu sunt ceva ce poate fi împărtăşit. Pot fi împărtăşite concepte, dar nu şi învăţarea, deoarece învăţarea este individuală.

    Şi dezamăgirile sunt experimente fantastice din care putem învăţa. Dar, modul în care ne raportăm la ele este cu siguranţă în mâinile fiecăruia dintre noi, este alegerea fiecăruia.”  Autenticitatea, caracterul sunt trăsături importante, dar şi a fi mândru de propriile realizări face bine la carieră, în viziunea bancherului. „Dacă vorbim despre cele mai importante trăsături ale unei persoane, cred că autenticitatea este foarte importantă, caracterul. De asemenea, să fii mândru de ceea ce faci te poate ajuta foarte mult în carieră”, apreciază Oprescu.

    Printre proiectele realizate pe piaţa locală cu care Oprescu se mândreşte (şi se laudă) se numără lansarea în trecut a primelor credite ipotecare pe zece ani pentru persoane fizice şi, după aproape două decenii, rafinarea pieţei locale cu obligaţiuni ipotecare (cover bonds), un instrument util pentru echilibrarea portofoliilor de credite ale băncilor. După ce în anul 2001 Alpha Bank deschidea piaţa creditelor ipotecare, în 2019 a realizat prima emisiune de obligaţiuni ipotecare din România, obligaţiuni listate la bursele de valori din Luxemburg şi Bucureşti. În mai 2019, Alpha Bank România realiza prima emisiune de obligaţiuni ipotecare, în valoare de 200 mil. euro, parte a unui program cadru de obligaţiuni ipotecare cu un plafon de 1 miliard de euro. Aceasta este prima emisiune de obligaţiuni ipotecare realizată de o bancă locală, constituind un punct de reper pentru întreg sistemul bancar românesc.

    În România, Alpha Bank a mizat pe creşterea organică, fiind după 25 de ani în topul celor mai mari 10 bănci. Alpha Bank este şi singura bancă cu capital elen care rămâne pe piaţa locală, după ce Bancpost a fost cumpărată de Banca Transilvania, Piraeus Bank a ajuns la fondul american de investiţii J.C. Flowers, iar Banca Românească a luat calea EximBank.

    Carte de vizită

    În vârstă de 55 de ani, Sergiu Oprescu este absolvent al Facultăţii de Aeronautică din cadrul Universităţii Politehnica din Bucureşti.
    El are studii postuniversitare în domeniul bancar la Universitatea din Colorado SUA şi a urmat mai multe programe executive la Harvard Business School, Stanford şi London Business School.

    Conduce din 2007 Alpha Bank România, instituţie cu active de peste 3 miliarde de euro şi prezenţă constantă în topul primelor zece bănci de pe piaţa românească.

    Sergiu Oprescu s-a alăturat Alpha Bank România în 1994 şi a deţinut mai multe funcţii de conducere înainte de a fi numit preşedinte executiv în 2007.

    Anterior, el a fost preşedinte al Bursei de Valori Bucureşti din 2000 până în 2006, iar în prezent deţine şi funcţia de preşedinte al Consiliului de Administraţie al Asociaţiei Române a Băncilor.

    Filosofie

    Se autodescrie ca fiind dintre aceia care cred că investiţia cea mai bună care se poate face în cariera profesională este în buna reputaţie.
    Cea mai grea decizie pe care a luat-o

    Oprescu indică „ieşirea din aviaţie” în favoarea finanţelor drept cea mai grea decizie din cariera lui, nu numai fiindcă intra pe un teren complet nou, dar şi fiindcă avea deja şase ani de practică într-o meserie pe care deja o stăpânea. 

    ​Cărţi preferate

    Şeful Alpha e din categoria celor care abordează cu metodă managementul: între cărţile lui preferate se numără „Lebăda neagră” a lui Nicholas Taleb şi studiile despre cultura organizaţională ale lui Charles O’Reilly, profesor de management la Stanford.

    ​Pasiuni

    Este pasionat de navigaţie şi aseamănă o cursă de sailing cu o o lecţie de leadership: „Sunt lideri şi lideri, skipperi şi skipperi, diferenţa o dă capacitatea acestora de a construi, antrena şi motiva echipa din care fac şi ei parte”, spunea şeful Alpha Bank România.

  • Lovitură pentru Piraeus, cea mai mare bancă elenă: Procurorul şef anticorupţie din Grecia a lansat o investigaţie în legăturile gigantului bancar cu puternica familie Logothetis

    Procurorul şef anti-corupţie din Grecia a acuzat Piraeus Bank, cel mai mare creditor elen, că ar fi încălcat legislaţia cu privire la controlul de capital într-o serie de tranzacţie legate de Libra Group, conglomeratul american controlat de familia Logothetis – care a ajutat la salvarea Piraeus Bank când era aproape de colaps, potrivit FT.

    Acest caz ridică întrebări serioase cu privire la guvernanţa şi stabilitatea băncilor greceşti, notează FT, în contextul încât acestea încă îşi revin după o criză de opt ani în care PIB-ul ţării a scăzut cu 25%.

    Mai mult, situaţia conturează mai bine imaginea relaţiilor dintre Piraeus şi Libra, grup ai cărui proprietari au reuşit să transforme o mică firmă de transport maritim cu câteva ambarcaţiuni într-un conglomerat internaţional cu operaţiuni în 35 de ţări cu activităţi de la transport, aviaţie şi până la turism, energie regenerabilă şi servicii financiare.

    Procurorul Eleni Touloupaki investighează Piraeus, pe fostul preşedinte al băncii, Michalis Sallas, şi o serie de tranzacţii legate de grupul Libra, deţinut de familia Logothetis – unii dintre marii susţinători ai politicienilor Democraţi în SUA.

    Investigaţia a pornit după ce banca centrală a Greciei şi agenţia anti-spălare de bani au raportat o serie de transferuri efectuate în 2016 de către Piraeus către mai multe companii offshore din Cipru, care îl are printre beneficiari şi pe Michael Logothetis, fondatorul Libra, potrivit FT, care a văzut raporturile efectuate de banca centrală şi de agenţie.

    Libra şi Sallas neagă orice acuzaţie, iar avocaţii lor susţin că procurorii s-au înşealt în formularea acestor acuzaţii. Piraeus nu a răspuns publicaţiei americane la solicitările pentru comentarii.

    Grupul Libra a asigurat una dintre cele mai mari linii de finanţare a Piraeus, iar mai târziu a ajutat banca în cadrul unui bail out – cumpărând credite pentru a reduce bilanţul băncii şi prin achiziţia de capital în când banca avea nevoie şi nu se găseau alţi susţinători.

    Acest grup este condus acum de George Logothetis, fiul fondatorului Michael Logothetis. Crescut şi Londra şi acum mutat în New York, Logothetis fiul şi familia sa sunt văzuţi ca piloni ai comunităţii de business greco-americane şi ai circuitului de finanţare al partidului Democrat, unde au susţinut candidaţi precum Hillary Clinton. Logothetis, ca filantrop cu experienţă, este şi membru în consiliull unei fundaţii caritabile înfiinţate de fostul preşedinte american Barack Obama.

    Logothetis şi-a câştigat reptuaţia în afaceri după ce a vândut toate ambarcaţiunile companiei în 2006 în mijlocul unui boom în piaţa de transport internaţional şi a reintrat în piaţă în 2009, când preţurile ambarcaţiunilor erau la minime istorice.

    În timpul crizei, el a întărit legăturile grupului cu băncile şi cu liderii politici din Grecia, în timp ce a investit în energie regenerabilă – cu finanţări acordate chiar de Piraeus în unele cazuri.

    În octombrie 2017, Banca Naţională a Greciei a efectuat un audit special asupra legăturilor dintre Libra şi Piraeus, prin care a scos la iveală „o serie de transferuri peste hotare care au violat legile controlului de capital”, potrivit unui raport văzut de FT.

    Acesta nota că Libra avea „o cooperare extinsă cu banca şi este unul dintre cei mai mari acţionari”.

    Grecia a impus legea controlului de capital în mijlocul anului 2015 când băncile elene au pierdut temporar accesul la finanţarea de urgenţă de la Banca Centrală Europeană, iar ţara era foarte aproape de a ieşi din zona euro. Controlul nu a fost complet ridicat până în septembrie 2019.

    În România, grupul elen Piraeus a vândut în 2018 Piraeus Bank România fondului de investiţii american J. C. Flowers – aceasta fiind rebranduită în First Bank.