BusinessMagazin

Tag: banci

  • Unele guverne europene recurg la metode inteligente pentru a presa mai mult băncile să mărească dobânzile la depozite

    Când dobânzile oficiale cresc, după cum au făcut-o fără încetare în ultimul an, debitorii sunt în mod tipic penalizaţi mult mai rapid decât sunt răsplătiţi cei care economisesc, acest lucru ducând la acuzaţii de urmărire a profitului la adresa băncilor. În mod excepţional, guvernele se folo­sesc de forţe ale pieţei mai degrabă decât de reglementare pentru a forţa instituţiile financiare să-şi crească dobânzile la depozite, scrie Marcus Ashworth, editorialist la Bloomberg.

    În Marea Britanie, National Sa­vings & Investments, banca de eco­no­mii deţinută de stat, oferă instru­mente de economisire de retail pe un an cu dobândă de 6,2%, cea mai ridicată de când instituţia a preluat programele de economisire garanta­te de guvern în 2008. Dobânda este peste cea de 6% oferită de unele bănci comerciale mai mici, iar obli­gaţiunile sunt garantate de guvern.

    Belgia a vândut la rândul său titluri similare dar pe termen mai lung în acest an, premierul ţării Ale­xander De Cross declarând că băn­cile ţării vor fi forţate să „lupte din nou“ pentru deponenţi. Italia oferă de asemenea de multă vreme o gamă largă de obligaţiuni guvernamentale atractive investitorilor individuali.

    Acest tip de strategie a guver­nu­lui ar putea prinde, în opinia edito­rialistului Bloomberg.

    Mesajul este: investiţi la stat şi veţi primi dobânzi preferenţiale pen­tru mai mult. Astfel de mişcări din partea guvernelor vor provoca fără îndoială nemulţumire în industria financiară.

    Cum pot fi băncile încurajate să acţioneze corect când consumatorii se confruntă cu preţuri mult mai mari este o problemă la nivel euro­pean. Nu există o soluţie simplă, însă puţină concurenţă sănătoasă poate face mult bine, crede Marcus Ashworth.

    Băncile din întreaga lume resimt presiuni în creştere să-şi transfere mai departe către clienţi dobânzile mai mari, însă băncile de pe pieţele mai puţin competitive s-au dovedit a fi mai puţin generoase decât altele, relevă o analiză S&P citată de Financial Times.

    Comparând pieţele după procentul din majorările de dobânzi oficiale pe care băncile îl trec mai departe la depozite reiese că clienţii din ţările care au început să crească dobânzile mai devreme au avut cel mai mult de câştigat până acum.

    În topul S&P pe primele poziţii după această măsurătoare se află UK, Luxemburg, Franţa, Austria, Olanda.

    Băncile din Franţa sunt printre cele mai dispuse să împartă creşterile de dobânzi cu clienţii. Un factor cheie are legătură cu popularitatea Livret A, un cont de economii cu o vechime de 200 de ani menit să ajute la refacerea finanţelor publice ale ţării după războaiele lui Napoleon Bonaparte.

    Ţările cele mai afectate de criza din zona euro şi unde sectorul a fost forţat să se consolideze, ca Irlanda, Spania, Grecia şi Italia, se dovedesc mult mai puţin dispuse să transfere creşterile de dobânzi către clienţi.

     

  • Un pericol major planează asupra economiilor europene: În timp ce băncile se pregătesc să înceteze cu majorarea dobânzilor, coşmarul stagflaţiei, unde preţurile rămân sus, iar creşterea economică e aproape nulă, dă târcoale Europei

    Pe măsură ce factorii de decizie politică se pregătesc să încheie cu rundele de înăsprire a politicii monetare, apar tot mai multe dovezi care subliniază o creştere economică în declin şi o inflaţie foarte greu de doborât, care vor continua să persiste scrie Bloomberg.

    După cum ştiu prea bine bancherii centrali, chiar dacă se feresc să o spună cu voce tare, această etichetă pentru durerea de cap a expansiunii slabe şi a inflaţiei necruţătoare care a afectat anii 1970 reprezintă o serie de probleme – chiar şi în forma sa cea mai uşoară.

    „Zona euro este blocată în stagflaţie şi nu vom ieşi din ea prea curând. În Marea Britanie, totul merge prost” a declarat Karsten Junius, economist şef la Bank J Safra Sarasin din Zurich.

    Răspunsul pieţei de până acum sugerează preocupări persistente pentru faptul că băncile centrale îşi pierd apetitul de a continua să crească costurile de împrumut, indiferent de situaţie. Datele de joi, care indicau o creştere a preţurilor cimentată peste 5% în regiunea euro, au fost întâmpinate cu puţin optimism, în contextul în care se fac tot mai multe pariuri privind o nouă rundă de majorare a dobânzii care va avea loc peste două săptămâni.

    Această problem a fost accentuată de comentariile oficialului Băncii Centrale Europene, Isabel Schnabel – responsabilul cu pieţele din această instituţie – care a recunoscut că perspectivele economice se înrăutăţesc, insistând în acelaşi timp asupra faptului că inflaţia este „încăpăţânat de ridicată”.

    Economistul-şef al Băncii Angliei, Huw Pill, a folosit aceleaşi cuvinte pentru a descrie nivelul de creştere a preţurilor de consum de bază în Marea Britanie, avertizându-şi totodată colegii să nu provoace „daune inutile” economiei.

    Factorii de decizie politică din zona euro vor fi primii care vor judeca unde se află ameninţările, decizia din 14 septembrie fiind descrisă de oficialul finlandez Tuomas Valimaki ca fiind „total deschisă” în ceea ce priveşte necesitatea unei noi majorări a dobânzii. BOE se va reuni o săptămână mai târziu, la o zi după Fed.

    Actuala conjunctură readuce în actualitate preocupările care au tulburat regiunea atunci când s-a confruntat pentru prima dată cu spectrul creşterii preţurilor la gaze în urma invaziei Rusiei în Ucraina.

    Atunci când şefii de finanţe din G-7 s-au întâlnit în mai 2022, au discutat despre ce trebuie făcut pentru a „evita scenariile de stagflaţie”, după cum a spus gazda reuniunii, ministrul german de finanţe Christian Lindner.

    Această alarmă a răsunat din nou după şedinţa din iulie a  BCE, unde se aplauda reducerea inflaţiei, dar se sublinia faptul că încă se află la un nivel ridicat şi că persistă toxic de mult pentru economie.

    „S-a exprimat de asemenea îngrijorarea că economia ar putea intra într-o fază de stagflaţie, în contrast cu un scenariu mai benign”, potrivit notelor băncii.

    Astfel de îngrijorări umbresc pieţele financiare, după o serie de rapoarte care indică slăbirea creşterii economice în Marea Britanie şi în zona euro – cum ar fi scăderea indicilor managerilor de achiziţii – şi o inflaţie mai puternică decât se aştepta în cele mai mari două economii ale Europei continentale, Germania şi Franţa.

    „Ştim că politica monetară funcţionează şi că are efecte în economie, dar în acest moment nu avem niciun impact asupra inflaţiei. Asta e cea mai mare problemă pe care o aavem. Ne confruntăm cu o încetinire economică mai puternică ca în SUA şi o inflaţie mult mai greu de învins” a declarant Gilles Moe, economist-şef la AXA Investment Manager.

     

  • „Vor doar profituri“. Nemulţumiţi de dobânzile mici şi de presiunile prea slabe din partea politicienilor, europenii îşi retrag banii din bănci

    O majoritate de bănci euro­pene mari au raportat o scădere a depozitelor în ultimul an în condiţiile în care clienţii caută alternative mai bune de a-şi economisi banii, relevă o analiză a agenţiei de rating S&P.

    Spania a suferit cel mai puternic declin, cu 9%. Scăderile au reflectat faptul că clienţii aleg produse cu ran­damente mai mari şi plătesc datorii scumpe.

    „Vor doar profituri, nu se gân­desc la oameni“. Cuvintele lui Marco Oliveira, un designer graphic de 50 de ani din Portugalia, evidenţiază ne­mulţumirea profundă a europenilor cu privire la faptul că în pofida scum­pirii agresive a creditului de către BCE, băncile din regiune plătesc în continuare dobânzi mici la depozite.

    „Nu primim dobânzi bune“, confirmă la rândul său Carlos Stilianopoulos, un spaniol în vârstă de 56 de ani, pentru CNBC.

    Deponenţii europeni se plâng că băncile lor s-au grăbit să majoreze dobânzile la creditele ipotecare în ur­ma acţiunilor BCE, dar cresc dobân­zile la depozite într-un ritm extrem de lent. Deşi ţările zonei euro au aceeaşi monedă şi sunt sub efectul aceloraşi decizii de politică monetară, depo­nenţii din regiune nu se bucură de aceleaşi dobânzi la depozite.

    „Aceasta se datorează diferenţe­lor de structură a industriei bancare, de natură a depozitelor şi oportuni­tăţilor alternative de investiţii“, arată Marta Ferro Teixeira, analist la ABN Amro.

    Stilianopoulos crede că guver­nele şi autorităţile nu intervin, deo­camdată, în forţă pentru că sunt mai îngrijorate în legătură cu băncile decât cu deponenţii.

    Totuşi, politicienii şi autorităţile din mai multe ţări europene, inclu­zând Marea Britanie, au început să lanseze critici şi să pună presiune asupra băncilor.

    În Marea Britanie, Financial Conduct Authority a anunţat un plan de acţiune la sfârşitul lunii iunie pen­tru a se asigura că băncile transferă „în mod adecvat“ majorările de dobânzi către deponenţi.

    În Germania, băncile sunt acuza­te că-şi exploatează puterea de pe piaţă pentru a obţine în mod nedrept zeci de miliarde de euro prin faptul că nu trec mai departe dobânzile mai mari către deponenţii individuali.

    În Spania, ministrul economiei Navia Calvino a îndemnat recent băncile să înceapă să le plătească clienţilor mai mult pentru economii şi să împartă ce câştigă de pe urma dobânzilor mai mari, scrie Bloomberg.

    În Belgia, premierul Alexander De Croo a anunţat că guvernul va interveni dacă băncile ţării vor refuza în contiuare să majoreze dobânzile la conturile de economii ale clienţilor, notează brusselstimes.com.

    Banca Irlandei a cedat presiunilor şi a crescut dobânzile la depozite.

    Iar în Elveţia, Fundaţia pentru Protecţia Consumatorului (SKS) s-a declarat nemulţumită de ratele scăzute ale dobânzilor şi a cerut băncilor să le majoreze în mod semnificativ, relatează zentralplus.ch.

     

  • Problemele abia acum încep pentru europeni: Deşi rundele înăsprire a politicii monetare se apropie de sfârşit, din spate vine un munte de oameni, companii şi guverne care au împrumutat sute de miliarde de la bănci şi pentru care nota de plată bate la uşă

    Deşi pare că majorările ratelor dobânzii au ajuns la final în Europa, europenii n-au niciun motiv de sărbătoare. Timp de opt ani, atât cetăţenii simpli, cât şi companiile şi guvernele Europei s-au împrumutat masiv de la bănci, profitând de dobânzile aproape inexistente. Nota de plată a venit, iar acum toată lumea trebuie să se caute prin buzunare dupa miliardele care s-au transformat în trilioane de rambursat către bănci, scrie Bloomberg.

    Mulţi debitori au amânat refinanţarea în speranţa că ratele vor scădea din nou. Dar, având în vedere că economiile au avut în mare parte performanţe mai bune decât se aşteptau, acest lucru pare din ce în ce mai puţin probabil.

    Investitorii preconizează că anii următori vor fi marcaţi de multe defaulturi şi de reduceri de cheltuieli, deoarece o parte mai mare din veniturile companiilor, gospodăriilor şi statelor va fi destinată finanţării datoriilor. Un indicator clar al apropierii acestei schimbări este diferenţa dintre dobânzile pe care le plătesc în prezent guvernele şi companiile la nivel mondial şi suma pe care ar trebui să o plătească dacă s-ar refinanţa la nivelurile actuale. Cu excepţia câtorva luni din perioada crizei financiare mondiale, acest indicator a fost întotdeauna sub zero. În prezent, acesta se situează în jurul unui nivel record de 1,5 puncte procentuale.

    Milton Friedman a inventat pentru prima dată ideea decalajelor lungi şi variabile în politica monetară în anii 1960. Mai simplu spus, este vorba de intervalul de timp incert până când schimbările în politica monetară încep să aibă un impact asupra economiei. În timp ce preţul activelor, cum ar fi obligaţiunile de stat, se mişcă adesea în anticiparea sau imediat după o decizie a băncii centrale, este nevoie de timp pentru ca modificările de rată să se reflecte în contractele pe termen mai lung şi, astfel, în stabilirea preţurilor, pe pieţele forţei de muncă şi, în cele din urmă, în inflaţie.

    Firmele cu randament ridicat din Europa au datorii de peste 430 de miliarde de dolari scadente în a doua jumătate a deceniului, potrivit datelor de Bloomberg.

    Pentru majoritatea firmelor, este mai probabil ca ratele mai mari să ducă la o scădere a cheltuielilor de capital, ceea ce, la rândul său, va pune presiune asupra creşterii economice. În primele cinci luni ale anului, companiile din Europa, Orientul Mijlociu şi Africa au răscumpărat obligaţiuni în cel mai rapid ritm din 2009 încoace, pentru a reduce gradul de îndatorare. Altele au căutat să prelungească scadenţa datoriilor lor existente.

    Cercetătorii Băncii Angliei estimează că societăţile cu grad ridicat de îndatorare reprezintă aproximativ 60% din datoriile corporative din Regatul Unit, dar numai 5% din numerar. Acest lucru înseamnă că este mai probabil ca aceste firme să reducă investiţiile sau locurile de muncă pentru a se menţine pe linia de plutire.

    Pentru consumatori, problema datoriilor se va resimţi mai ales prin creşterea costurilor ipotecare, iar în multe ţări creşterea ratelor dobânzilor nu s-a reflectat încă în plăţile lunare. Rata efectivă a dobânzii la creditele imobiliare în curs de rambursare în Marea Britanie era sub 3% la sfârşitul lunii iunie, potrivit Băncii Angliei, comparativ cu aproximativ 6,7% pentru un produs nou mediu fix pe doi ani, potrivit datelor Moneyfacts.

    Suedia ar putea servi drept barometru al problemelor care se anunţă pentru alte ţări. Deţinătorii suedezi de noi credite ipotecare şi-au văzut costurile de împrumut ca proporţie din venit dublându-se, ajungând la 10% în 2022, cel mai ridicat nivel din cel puţin un deceniu, potrivit Finansinspektionen din această ţară. Acest lucru a dus la prăbuşirea preţurilor proprietăţilor, declanşând o serie de insolvenţe şi cereri de ştergere a datoriilor în rândul constructorilor.

    Un alt potenţial punct de presiune pentru continent este faptul că economiile de la periferie, cum ar fi Italia şi Portugalia, au o proporţie mai mare de credite ipotecare restante cu rată variabilă. Acest lucru “rămâne unul dintre principalele riscuri pentru o aterizare dură a politicii monetare, unde cele mai slabe economii suferă cel mai mult”, au scris analiştii de la Bank of America, inclusiv Claudio Irigoyen, într-o notă recentă adresată clienţilor.

  • Ţara din inima Europei care declară război băncilor şi introduce o taxă surpriză care ia prin surprindere tot sectorul bancar din ţară

    Cabinetul premierului italian Giorgia Meloni a aprobat o taxă surpriză pe „profiturile suplimentare” ale băncilor în acest an, scrie Bloomberg.

    Taxa a fost strecurată într-un pachet uriaş de măsuri care afectează totul de la licenţe de taxi la investiţii străine. Taxa ar putea aduce peste 2 miliarde de euro în visteria statului, potrivit Ansa newswire.

    Italia a convenit să taxeze „40% din profiturile suplimentare de miliarde de euro ale băncilor” pentru 2023, care urmează să finanţeze reduceri de taxe şi sprijin pentru creditele ipotecare pentru primii proprietari conform vicepremierului Matteo Salvini la o conferinţă de presă la Roma, unde a apărut fără Meloni.

    Mişcarea neaşteptată a avut loc în timpul ultimei şedinţe de cabinet a lui Meloni înainte ca Parlamentul să intre in vacanţă. Anunţul a fost lăsat pe seama lui Salvini, liderul partidului Liga şi cel mai vocal membru al coaliţiei de guvernare pe probleme populiste.

    Marţi, guvernul lui Meloni s-a grăbit să arate cu degetul spre Banca Centrală Europeană, pe care a criticat-o în mod constant în legătură cu deciziile privind dobânzile.

     „Spunem de luni de zile că BCE a greşit când a crescut ratele şi aceasta este o consecinţă inevitabilă”, a declarat Antonio Tajani, de asemenea vicepremier, pentru Corriere della Sera.

    Acţiunile băncilor italiene vor fi în centrul atenţiei în urma acestei măsuri venite peste noapte. Contractele futures pentru indicele de referinţă FTSE MIB au scăzut cu 1,3%, în timp ce acţiunile creditorului UniCredit SpA au scăzut cu 3,6% pe Tradegate faţă de închiderea de luni.

    Profitul băncilor italiene a urcat în primul semestru, deoarece creşterea ratelor dobânzilor a stimulat veniturile din creditare. Luna trecută, Intesa Sanpaolo SpA şi UniCredit şi-au majorat ţintele de business pentru întregul an pentru al doilea trimestru consecutiv, pe fondul înăspririi rapide a politicii Băncii Centrale Europene.

    Meloni a folosit ultima şedinţă a cabinetului pentru a ratifica diverse puncte de lucru neterminate.

    O parte a legislaţiei se referă la transferul de tehnologie în străinătate. Aceasta oferă guvernului puteri suplimentare pentru a controla ce poate fi mutat în domeniul inteligenţei artificiale, al semiconductorilor, al securităţii cibernetice, al aerospaţialului şi al energiei.

  • Ce trebuie să ştie toţi românii care-şi ţin banii la bancă: Vedeţi aici toate detaliile

    Conform legii privind schemele de garantare a depozitelor şi Fondul de garantare a depozitelor bancare, depozitele bancare de la băncile din România sunt garantate de Fondul de Garantare a Depozitelor Bancare (FGDB), la care în acest an sunt înscrise 24 de instituţii de credit persoane juridice române.

    FGDB garanteză, în present, depozitele bancare cu o valoare de până la 100.000 de euro, în cazul în care o bancă intră în insolvenţă şi nu mai are posibilitatea de a restitui sumele deponenţilor. În acest caz suma depusă va fi compensată prin restituire de către FGDB.

    Legea nr. 311/2015 privind schemele de garantare a depozitelor şi Fondul de garantare a depozitelor bancare reglementează acest aspect.

    Legea defineşte următroarele aspecte:

    “Depozit – orice sold creditor, inclusiv dobânda datorată, rezultat din fonduri aflate într-un cont sau din situaţii tranzitorii derivând din operaţiuni bancare curente şi pe care instituţia de credit trebuie să îl ramburseze, potrivit condiţiilor legale şi contractuale aplicabile, inclusiv depozitele la termen şi conturile de economii, care nu se regăseşte în niciuna dintre situaţiile prevăzute la alin. (5);”.

    Toate băncile au obligaţia legală de a participa la o schemă de garantare a depozitelor, conform informaţiilor de pe site-ul FGDB.

    Băncile care au statut de persoană juridică română participă la FGDB.

    Actualmente, participă la FGDB 24 de instituţii de credit persoane juridice române, din care 22 de bănci şi Banca Centrală Cooperatistă CREDITCOOP (Banca Centrală şi băncile cooperatiste afiliate), conform informaţiilor de pe site-ul FGDB.

    Lista celor 24 de instituţii financiare din România (23 de bănci şi o cooperativă bancară) care participă la Fond:

    Pe lângă cele 24 de instituţii financiare din România, FGDB garantează şi  depozitele deschide la instituţiile de credit din România ale instituţiilor de credit din alte state membre UE:

    • Depozitele deschise la sucursalele băncilor din state membre ale Uniunii Europene sunt garantate în ţările de origine. În România îşi desfăşoară activitatea opt astfel de sucursale, conform Registrului Instituţiilor de Credit al BNR, la data 31.07.2020.
    • ING BANK N.V. AMSTERDAM – Sucursala Bucureşti
    • BANQUE BANORIENT FRANCE S.A. – Sucursala România
    • CITIBANK EUROPE PLC, DUBLIN – Sucursala România
    • TBI Bank EAD Sofia – Sucursala Bucureşti
    • ALIOR BANK SA VARŞOVIA – Sucursala Bucureşti
    • BNP PARIBAS PERSONAL FRANCE S.A. PARIS – Sucursala Bucureşti
    • BNP Paribas S.A. PARIS – Sucursala Bucureşti
    • BANK OF CHINA (Central and Eastern Europe) Limited, Sucursala Bucureşti *
    • PKO Bank Polski S.A. Varşovia, Sucursala Bucureşti**
    • REVOLUT BANK UAB, Sucursala România***

    * până la data de 20.05.2020 a fost înscrisă sub denumirea Bank of China (Hungary) Budapesta Sucursala Bucureşti; deschiderea operaţională a sucursalei cel mai târziu la data de 01.09.2020.

    ** Sucursala intenţionează să înceapă activitatea la data de 01 ianuarie 2023

    *** Sucursala intenţionează să înceapă activitatea la data de 06 iunie 2023

     

     

  • Piaţa a depăşit şocul creşterii ucigătoare a dobânzilor lei, şi odată ce dobânzile s-au stabilizat şi nu mai cresc, românii au revenit în bănci să ia credite ipotecare/imobiliare chiar cu dobânzile aşa mari, mai ales că salariile au redevenit pozitive. Dacă credeţi că dobânzile sunt mari la noi, uitaţi-vă la cât a crescut mortgage-ul din SUA

    1. După creşterea ucigătoare şi total neaşteptată a dobânzilor la lei – în octombrie 2022 ROBOR a ajuns chiar la 8,2%, de trei ori mai mult faţă de începutul anului – din cauza exploziei inflaţiei (16,4% în 2022), ceea ce a dus la apariţia unei crize şi scăderea dintr-o dată a puterii de cumpărare, românii au dat doi paşi înapoi în privinţa achiziţiei unui credit ipotecar/imobiliar. Aşa se face că, începând din toamna anului trecut, piaţa s-a blocat, iar tranzacţiile au scăzut. Cele care s-au realizat au fost făcute mai mult cu cash decât prin finanţare bancară.

    Pentru că piaţa are o anumită întârziere din cauza modului cum se anunţă IRCC-ul – dobânda de referinţă pentru creditele ipotecare/imobiliare viitoare -, creşterea dobânzilor şi implicit a ratelor la bancă, care s-au majorat cu 60% într-un an, s-a văzut spre finalul anului trecut şi începutul acestui an.

    În T1, cu un IRCC de aproape 6%, creditele ipotecare/imobiliare acordate de bănci au scăzut cu 3% faţă de T1 2022.

    După anii foarte buni anteriori, când creditele ipotecare au atins maxim istoric datorită dobânzilor foarte mici (cine îşi mai aminteşte că la un moment dat IRCC-ul a fost de 1,08%?), băncile s-au trezit că cererea de credite ipotecare/imobiliare a scăzut dintr-odată chiar şi cu 50%, dacă nu chiar mai mult, cel puţin la nivel de intenţie de achiziţie.

    Dar, odată ce dobânzile s-au stabilizat iar ROBOR-ul a scăzut de la 8,2% la 6,4%, începând cu T2, băncile au început să iasă cu oferte promoţionale de credite ipotecare/imobiliare pentru a readuce cererea.

    Aşa se face că băncile au venit cu oferte, cu rate fixe de dobândă pe o perioadă de 3-5 ani, cu o dobândă de 5,7-5,9%, sub IRCC, care s-a instalat la 5,9%. După această perioadă de dobândă fixă, dobânda variabilă este IRCC plus o marjă cuprinsă între 2-3%, peste IRCC, în funcţie de bancă, ceea ce înseamnă o dobândă de 8-9%. Cu totul, DAE ajunge în jur de 9% sau puţin peste 9%.

    Aşa se face că în T2 soldul de credite ipotecare/imobiliare noi a crescut cu 18% faţă de T2/2022. Deci, de la un minus de 3% în T1, în T2 s-a ajuns la o creştere de 18%.

    Creditele noi includ atât refinanţările, cât şi împrumuturile noi efective.

    Dobânda la creditele ipotecare/imobiliare cu rate fixe în primii ani a ajuns chiar sub dobânda de referinţă a BNR, care este de 7%. Dobânda este chiar sub dobânda oferită de BNR băncilor la depozite, care este de 6%.

    Deci băncile au o dobândă fixă la creditele ipotecare/imobiliare sub 6%, adică sub cât le oferă BNR ca să le ţină banii. Mai mult decât atât, sunt bănci care oferă la depozite 7% şi peste 7%, iar la creditele ipotecare/imobiliare oferă o dobândă fixă în jur de 6%.

    Datele statistice din T2 privind creditarea ipotecară/imobiliară arată că piaţa de creditare a început să-şi revină, iar românii au depăşit şocul creşterii dobânzilor la lei şi încep să se obişnuiască cu noile niveluri de dobândă.

    Trimestrul al treilea şi trimestrul al patrulea vor confirma acest lucru. Chiar dacă dobânzile nu vor scădea, aşa cum se aşteaptă piaţa, ele s-au stabilizat şi nu mai cresc,  ceea ce aduce un oarecare confort celor care vor să ia un credit ipotecar/imobiliar.

     

    2. La revenirea creditării imobiliare, pe lângă stabilizarea dobânzilor şi ofertele băncilor cu dobânzi mai mici, a contribuit şi revenirea salariilor/veniturilor românilor în teritoriu pozitiv. Adică sunt real pozitive.

    După scăderea puterii de cumpărare de anul trecut, când inflaţia a depăşit cu mult creşterea salariilor, rezultând o scădere în termeni reali a veniturilor, în iunie 2023 am ajuns deja în a treia lună în care salariile au intrat într-un teritoriu pozitiv. În aprilie, mai şi iunie creşterea anuală a salariilor a depăşit creşterea anuală a inflaţiei.

    Spre exemplu, în iunie creşterea anuală a salariului mediu, care a ajuns la 4.600 de lei, a fost de 15,7% faţă de o inflaţie de 10,4% (iunie 2023/iunie 2022), ceea ce înseamnă o creştere reală anuală a salariului mediu de 5%, ceea ce nu este puţin în condiţiile date.

    Bineînţeles că aici este vorba de o medie a salariilor, care include şi salariile mari, şi salariile mici. Creşterea salarială nu este uniformă, existând sectoare cu majorări salariale cu peste 20%, iar la polul opus sunt sectoare cu creşteri salariale de 5%, dacă nu chiar mai puţin.

    Oricum, revenirea salariilor într-un teritoriu real pozitiv, trend care va continua pe măsura scăderii inflaţiei, va contribui la revenirea creditării şi a consumului.

    În ultima minută a Consiliului de Administraţie al BNR, Banca Naţională spune că creşterea salarială va continua, susţinută de lipsa ofertei de forţă de muncă, iar companiile vor acoperi aceste creşteri din marja de profit.

     

    3. Menţinerea stabilităţii cursului valutar leu/euro contribuie enorm de mult la revenirea încrederii, chiar dacă inflaţia a făcut ceva ravagii.

    Cu o creştere salarială de 15% în termeni nominali şi cu stabilitatea cursului valutar leu/euro, rezultă o creştere anuală a salariilor în euro cu 15%, ceea ce nu este puţin.

    Dacă BNR va reuşi să menţină stabilitatea cursului valutar, în euro salariile din România vor înregistra o creştere spectaculoasă, ceea ce va mai reduce din decalajul faţă de piaţa vestică.

     

    4. Nu ştiu dacă aţi citit, dar rata la mortgage în Statele Unite a depăşit 7%, cel mai ridicat nivel din ultimii 20 de ani.

    Conform site-urilor americane, un mortgage pe 20 de ani cu o dobândă fixă a ajuns la 7,6%, un nivel aproape dublu faţă de acum un an. În SUA dobânda de referinţă a băncii centrale este de 5,25%. Iar dobânzile la dolar s-ar putea să mai crească, după ultimele date.

     

    Dacă am face nişte comparaţii de dobândă, piaţa de dobânzi pe credite ipotecare/imobiliare din România nu arată chiar aşa rău.

  • Criza economica din China se extinde din ce in ce mai mult in ciuda eforturilor autoritatilor de la Beijing de a ascunde aceasta situatie. Băncile chinezeşti încearcă să ascundă existenţa munţilor de credite neperformante care ameninţă economia

    Cu doar o săptămână în urmă, Zhongzhi Enterprise Group Co era un nume care era aproape invizibil în China şi prea rar menţionat în general, iar în restul lumii era necunoscut cu totul, scrie Bloomberg.

    Acum, gigantul secret al sistemului bancar paralel a devenit cel mai recent simbol al fragilităţii financiare într-o economie de 18 trilioane de dolari, în care încrederea investitorilor, a întreprinderilor şi a consumatorilor se diminuează rapid.

    Zhongzhi Enterprise Group este administratorul privat a peste 1.000 de miliarde de yuani (137 de miliarde de dolari), iar filialele sale de tip trust se află sub o monitorizare intensă după ce acesta a eşuat să plătească clienţii care au băgat bani grei în produsele sale de investiţii.

    Pentru a sublinia importanţa sa, autorităţile de reglementare au format un grup operativ în încercarea de a preveni contagiunea. În spatele scenei, firma a angajat KPMG pentru a realiza ceea ce va fi probabil un proces de restructurare îndelungat. Potenţialele vânzări de active ameninţă să afecteze pieţele mai largi.

    Problemele Zhongzhi au declanşat chiar şi proteste, determinând poliţia să intervină pentru a le ordona clienţilor nemulţumiţi să nu iasă în public în disperarea lor de a-şi recupera pierderile. Pe măsură ce s-a răspândit vestea dificultăţilor Zhongzhi, activele chinezeşti s-au prăbuşit, contribuind la împingerea yuanului aproape de minimul ultimilor 16 ani.

    O reducere a ratei de dobândă a băncii centrale în această săptămână nu a contribuit prea mult la consolidarea încrederii, în timp ce îngrijorările legate de noi eşecuri în sectorul financiar naţional de 2,9 trilioane de dolari se amplifică.

    Aceste episoade reprezintă o altă provocare pentru Beijing, care se confruntă deja cu o economie slabă, o scădere a pieţei imobiliare şi tensiuni geopolitice tot mai mari cu SUA.

    Pentru Zhongzhi situaţia s-a deteriorat rapid. Totul a ieşit la iveală prin trei înregistrări la bursa din Shanghai, la sfârşitul săptămânii trecute, care au tras un semnal de alarmă cu privire la neplata unor produse de investiţii cu randament ridicat oferite de firmă şi de Zhongrong International Trust, o firmă strâns legată de Zhongzhi.

    Zhongrong este un fond din top 10 cele mai mari fonduri private din China, care adună depozite de la investitori individuali şi companii în mare parte bogaţi pentru a face investiţii în acţiuni, obligaţiuni şi alte active, acordând în acelaşi timp împrumuturi firmelor care nu au acces la băncile tradiţionale. Deşi operează în umbră, trusturile reprezintă aproape 10% din totalul împrumuturilor din China, potrivit Bloomberg Economics.

    Zhongrong are 270 de produse în valoare totală de 39,5 miliarde de yuani scadente în acest an, potrivit furnizorului de date Use Trust.

    Pentru a atrage numerar, trusturi precum Zhongrong oferă rate de până la 6% sau 8% pentru un termen de un an, aproximativ dublu faţă de ceea ce plătesc băncile comerciale pentru produse similare. În condiţiile în care acţiunile din China se prăbuşesc, iar sectorul imobiliar se află într-un declin de doi ani, aceste fonduri aparent imposibil de ratat, cu plăţi trimestriale, au atras mii de miliarde de yuani.

    Zhongzhi a fost fondată ca o afacere cu cherestea în 1995 de Xie Zhikun, care înainte de a deceda în 2021 a făcut avere în domeniul tipografiei înainte de a se extinde în domeniul activelor în dificultate, inclusiv în cel imobiliar.

    Înainte ca problemele lui Zhongzhi să iasă la iveală, acesta acţiona deja în culise. La sfârşitul lunii iulie, a angajat KPMG pentru a-şi revizui bilanţul pe fondul înrăutăţirii crizei de lichidităţi, au declarat anterior persoane familiarizate, care au cerut să nu fie identificate, deoarece subiectul este privat. Compania cu sediul la Beijing plănuieşte să restructureze datoriile şi să vândă active după această revizuire pentru a plăti investitorii.

    În ultimii ani, chiar şi în condiţiile în care trusturile rivale au redus riscurile, Zhongzhi şi afiliaţii săi, în special Zhongrong, au acordat finanţări dezvoltatorilor cu probleme şi au preluat active de la companii precum China Evergrande Group.

    Investiţiile imobiliare s-au deteriorat după ce o reprimare a împrumuturilor imobiliare şi o scădere a vânzărilor în timpul pandemiei au dus la o avalanşă de neplăţi. Chiar şi dezvoltatorii precum Country Garden Holdings Co. care au supravieţuit primului val de eşecuri se află sub presiune pe măsură ce încetinirea continuă. Luna trecută, vânzările de locuinţe din China au înregistrat cea mai mare scădere din ultimul an, iar Country Garden este pe punctul de a intra în incapacitate de plată, după ce nu a efectuat plăţile cupoanelor.

    Problemele imobiliare au creat o criză de lichidităţi pentru trusturi precum Zhongrong, care se bazează pe investiţii şi împrumuturi pentru a plăti deponenţii. Se estimează că 10% din toate activele trusturilor – aproximativ 300 de miliarde de dolari – sunt legate de sectorul imobiliar, potrivit Bloomberg Economics.

    Problemele din sectorul trusturilor nu sunt o noutate, dar mărimea Zhongzhi a sporit îngrijorările. Aproximativ 106 produse de investiţii în valoare de 44 de miliarde de yuani n-au putut fi rambursate până pe 31 iulie, potrivit Use Trust. Investiţiile imobiliare au reprezentat 74% din valoarea creditelor neperformante. Anul trecut, de asemenea, s-au înregistrat miliarde de dolari care n-au putut fi plătiţi către clienţi.

     

     

  • Criza economica din China se extinde din ce in ce mai mult in ciuda eforturilor autoritatilor de la Beijing de a ascunde aceasta situatie. Băncile chinezeşti încearcă să ascundă existenţa munţilor de credite neperformante care ameninţă economia

    Cu doar o săptămână în urmă, Zhongzhi Enterprise Group Co era un nume care era aproape invizibil în China şi prea rar menţionat în general, iar în restul lumii era necunoscut cu totul, scrie Bloomberg.

    Acum, gigantul secret al sistemului bancar paralel a devenit cel mai recent simbol al fragilităţii financiare într-o economie de 18 trilioane de dolari, în care încrederea investitorilor, a întreprinderilor şi a consumatorilor se diminuează rapid.

    Zhongzhi Enterprise Group este administratorul privat a peste 1.000 de miliarde de yuani (137 de miliarde de dolari), iar filialele sale de tip trust se află sub o monitorizare intensă după ce acesta a eşuat să plătească clienţii care au băgat bani grei în produsele sale de investiţii.

    Pentru a sublinia importanţa sa, autorităţile de reglementare au format un grup operativ în încercarea de a preveni contagiunea. În spatele scenei, firma a angajat KPMG pentru a realiza ceea ce va fi probabil un proces de restructurare îndelungat. Potenţialele vânzări de active ameninţă să afecteze pieţele mai largi.

    Problemele Zhongzhi au declanşat chiar şi proteste, determinând poliţia să intervină pentru a le ordona clienţilor nemulţumiţi să nu iasă în public în disperarea lor de a-şi recupera pierderile. Pe măsură ce s-a răspândit vestea dificultăţilor Zhongzhi, activele chinezeşti s-au prăbuşit, contribuind la împingerea yuanului aproape de minimul ultimilor 16 ani.

    O reducere a ratei de dobândă a băncii centrale în această săptămână nu a contribuit prea mult la consolidarea încrederii, în timp ce îngrijorările legate de noi eşecuri în sectorul financiar naţional de 2,9 trilioane de dolari se amplifică.

    Aceste episoade reprezintă o altă provocare pentru Beijing, care se confruntă deja cu o economie slabă, o scădere a pieţei imobiliare şi tensiuni geopolitice tot mai mari cu SUA.

    Pentru Zhongzhi situaţia s-a deteriorat rapid. Totul a ieşit la iveală prin trei înregistrări la bursa din Shanghai, la sfârşitul săptămânii trecute, care au tras un semnal de alarmă cu privire la neplata unor produse de investiţii cu randament ridicat oferite de firmă şi de Zhongrong International Trust, o firmă strâns legată de Zhongzhi.

    Zhongrong este un fond din top 10 cele mai mari fonduri private din China, care adună depozite de la investitori individuali şi companii în mare parte bogaţi pentru a face investiţii în acţiuni, obligaţiuni şi alte active, acordând în acelaşi timp împrumuturi firmelor care nu au acces la băncile tradiţionale. Deşi operează în umbră, trusturile reprezintă aproape 10% din totalul împrumuturilor din China, potrivit Bloomberg Economics.

    Zhongrong are 270 de produse în valoare totală de 39,5 miliarde de yuani scadente în acest an, potrivit furnizorului de date Use Trust.

    Pentru a atrage numerar, trusturi precum Zhongrong oferă rate de până la 6% sau 8% pentru un termen de un an, aproximativ dublu faţă de ceea ce plătesc băncile comerciale pentru produse similare. În condiţiile în care acţiunile din China se prăbuşesc, iar sectorul imobiliar se află într-un declin de doi ani, aceste fonduri aparent imposibil de ratat, cu plăţi trimestriale, au atras mii de miliarde de yuani.

    Zhongzhi a fost fondată ca o afacere cu cherestea în 1995 de Xie Zhikun, care înainte de a deceda în 2021 a făcut avere în domeniul tipografiei înainte de a se extinde în domeniul activelor în dificultate, inclusiv în cel imobiliar.

    Înainte ca problemele lui Zhongzhi să iasă la iveală, acesta acţiona deja în culise. La sfârşitul lunii iulie, a angajat KPMG pentru a-şi revizui bilanţul pe fondul înrăutăţirii crizei de lichidităţi, au declarat anterior persoane familiarizate, care au cerut să nu fie identificate, deoarece subiectul este privat. Compania cu sediul la Beijing plănuieşte să restructureze datoriile şi să vândă active după această revizuire pentru a plăti investitorii.

    În ultimii ani, chiar şi în condiţiile în care trusturile rivale au redus riscurile, Zhongzhi şi afiliaţii săi, în special Zhongrong, au acordat finanţări dezvoltatorilor cu probleme şi au preluat active de la companii precum China Evergrande Group.

    Investiţiile imobiliare s-au deteriorat după ce o reprimare a împrumuturilor imobiliare şi o scădere a vânzărilor în timpul pandemiei au dus la o avalanşă de neplăţi. Chiar şi dezvoltatorii precum Country Garden Holdings Co. care au supravieţuit primului val de eşecuri se află sub presiune pe măsură ce încetinirea continuă. Luna trecută, vânzările de locuinţe din China au înregistrat cea mai mare scădere din ultimul an, iar Country Garden este pe punctul de a intra în incapacitate de plată, după ce nu a efectuat plăţile cupoanelor.

    Problemele imobiliare au creat o criză de lichidităţi pentru trusturi precum Zhongrong, care se bazează pe investiţii şi împrumuturi pentru a plăti deponenţii. Se estimează că 10% din toate activele trusturilor – aproximativ 300 de miliarde de dolari – sunt legate de sectorul imobiliar, potrivit Bloomberg Economics.

    Problemele din sectorul trusturilor nu sunt o noutate, dar mărimea Zhongzhi a sporit îngrijorările. Aproximativ 106 produse de investiţii în valoare de 44 de miliarde de yuani n-au putut fi rambursate până pe 31 iulie, potrivit Use Trust. Investiţiile imobiliare au reprezentat 74% din valoarea creditelor neperformante. Anul trecut, de asemenea, s-au înregistrat miliarde de dolari care n-au putut fi plătiţi către clienţi.

     

     

  • Probleme în industria financiară chineză: Un jucător de top din wealth management are restanţe faţă de clienţii corporativi. „Cea mai mare problemă acum este cum să izolăm riscurile asociate cu grupul Zhongzhi, astfel încât să nu provoace prăbuşirea încrederii întregii industrii”

    Unul dintre cei mai mari jucători din industria wealth management chineză a stârnit anxietate cu privire la industria bancară a ţării după ce a ratat mai multe plăţi către clienţi, scrie Financial Times.

    Problemele la Zhongzhi Enterprise Group, un conglomerat care gestionează aproximativ 138 de miliarde de dolari, au apărut după ce mai mulţi clienţi corporativi au dezvăluit plăţi restante din partea companiei.

    Deşi puţin cunoscut în afara Chinei, Zhongzhi se numără printre cei mai mari jucători din industrie, combinând sectorul bancar comercial, cel de investiţii, private equity şi wealth management.

    Acţiunile chineze au scăzut luni, indicele CSI 300 pierzând din valoare pentru a cincea oară în şase sesiuni, iar yuanul s-a depreciat spre cel mai slab nivel din acest an.

    „Cea mai mare problemă acum este cum să izolăm riscurile asociate cu grupul Zhongzhi, astfel încât să nu provoace prăbuşirea încrederii întregii industrii”, a spus Shen Meng, director la Chanson & Co.