BusinessMagazin

Tag: austeritate

  • Băsescu: Economia României nu e mai bolnavă decât media europeană, dar nici mult mai sănătoasă

    Şeful statului a primit-o marţi, la Palatul Cotroceni, pe deputatul german Susanne Kastner de la SPD, preşedintele Grupului parlamentar de prietenie Germania-România, care i-a solicitat o părere personală despre perspectiva economiei din ţara noastră. “Aş spune că nu suntem mai bolnavi decât media europeană, dar nici mult mai sănătoşi”, a spus râzând preşedintele Băsescu.

    El a adăugat că şi la Bucureşti se consideră, ca şi la Berlin, că soluţia pentru ieşirea economiei europene din criză nu poate fi bazată decât pe consolidarea fiscală. “Şi noi suntem convinşi că nu se poate adopta o altă soluţie decât consolidare fiscală ca bază a creşterii economice sau, altfel spus, în acelaşi timp, trebuie să spunem că fără competitivitate degeaba am hotărât noi europenii să punem bani mulţi pentru relansare. Dacă nu suntem competitivi, vor fi bani irosiţi. Deşi ieri am avut o altă întâlnire şi la afirmaţia mea că ne aflăm într-o perioadă de criză presa românească a făcut ochii mari, repet şi cu ocazia acestei întâlniri că noi în Europa ne aflăm într-o perioadă de criză de creştere şi această criză se datorează în primul rând lipsei noastre de competitivitate şi la unele ţări datorită datoriilor foarte mari”, a afirmat şeful statului.

    Mai multe pe mediafax.ro

  • G20 va cere Europei să reducă măsurile de austeritate bugetară

    “Vedem o schimbare în discuţia europeană privind importanţa critică a susţinerii cererii şi creării de locuri de muncă”, a afirmat în cadrul unei conferinţe de presă subsecretarul Departamentului Trezoreriei Lael Brainard. “În mod important, există o recunoaştere a necesităţii de a evalua planurile de reechilibrare a bugetelor pe baze structurale, pe scurt, de a recunoaşte deteriorarea situaţiei economice”, a adăugat ea. Deficitul bugetar denumit “structural” ţine cont de gaura provocată în finanţele publice de o situaţie economică dificilă. În perioadă de criză este deci mai puţin ridicat decât deficitul real.

    Mai multe pe mediafax.ro

  • Jos cu austeritatea! Şi ce punem în loc?

    Geologul atenian Nikos Palyvos, în vârstă de 38 de ani, şomer din 2009 încoace, s-a sinucis la 23 aprilie. Cu două zile înainte, îşi luase viaţa Savvas Metoikidis, 44 de ani, învăţător din Xanthi, iar cu câteva săptămâni în urmă, pensionarul Dimitris Christoulas, de 77 de ani, se împuşcase în cap sub un copac din Piaţa Syntagma, vizavi de clădirea parlamentului elen. Discuţie pe Facebook: cum se face că în ultimii doi ani s-au sinucis 1.700 de greci? Unde e tăria de caracter din timpul războiului, când oamenii nu se mai sinucideau, ci luptau şi rezistau? Sunt ţări unde se trăieşte de 100 de ori mai rău decât în Grecia şi acolo nu mai e epidemie de sinucideri! Şi cineva răspunde aşa: “Probabil pentru că pe timpul războiului oamenii ştiau cine e inamicul, aveau o şansă să lupte şi să spere că duşmanul va fi învins, pe când azi, inamicul e altceva, sunt doar nişte entităţi vagi, fără chip şi fără nume, undeva departe, care le distrug viaţa fără ca ei să se poată opune”.

    Cine sunt entităţile fără chip şi cum se poate lupta cu ele? Grecia sărăcită şi adusă la disperare de criza datoriilor nu e un caz izolat, ci doar un caz extrem al acestui fenomen ciudat care bântuie de trei ani Europa. Până acum, în UE s-au conturat două răspunsuri opuse. Dacă entităţile sunt identificate drept oamenii înşişi, vinovaţi că au consumat prea mult pe datorie şi au fost prea răsfăţaţi de statul bunăstării şi de politicienii lui, atunci trebuie luptat cu oamenii înşişi: trebuie tăiate cheltuielile publice, micşorate salariile, restrânse drepturile la pensie şi la asigurări sociale, trebuie muncă mai multă ca să poată fi plătite datoriile şi eventual şi un guvern tehnocrat, fără teamă că pierde alegerile dacă îşi supără electoratul. Dacă entităţile sunt băncile şi pieţele financiare, care aduc statele la sapă de lemn cu dobânzile şi speculaţiile lor, atunci războiul înseamnă reglementarea pieţelor şi renunţarea la politica austerităţii până la infinit, impusă de ele, în favoarea vechii reţete a relansării economice bazate pe stimulente şi investiţii cu bani publici.

    Prima soluţie a fost aplicată de Germania, alături de Marea Britanie, est-europeni, Franţa, Spania, Portugalia, Italia şi de toate ţările care au acceptat să semneze mai întâi Pactul de competitivitate Euro Plus, de anul trecut, mai apoi pactul fiscal de anul acesta, care urmează să fie ratificat de parlamentele naţionale sau supus unui referendum naţional, aşa cum se va întâmpla în Irlanda la 31 mai. A doua soluţie, cerută insistent în stradă de manifestaţiile “indignaţilor” europeni, a început să capete oficial glas prin prezidenţiabilul francez Francois Hollande. El a cerut nu numai renegocierea tratatului fiscal european pentru a-l face mai puţin constrângător, ci şi schimbarea statutului Băncii Centrale Europene, astfel încât BCE să poată aloca bani direct Mecanismului European pentru Stabilitate (fondul de rezervă al zonei euro, în valoare de 500 mld. euro), iar acesta să-i dea statelor pentru investiţii. Scopul ar fi ocolirea băncilor comerciale, care în decembrie şi februarie au luat bani cu dobândă de 1% de la BCE şi apoi i-au împrumutat scump statelor.

    Socialistul Hollande vorbea despre politici de stimulare a creşterii aproape concomitent cu preşedintele Băncii Centrale Europene, Mario Draghi, care a declarat săptămâna trecută că în afară de pactul fiscal, Europa are nevoie şi de un “pact pentru creştere”, spre a evita recăderea continentului într-o recesiune generală, pe care politicile prociclice de austeritate tind s-o facă inevitabilă. Până şi tehnocratul Mario Monti, premierul Italiei, a spus că disciplina bugetară e necesară, dar trebuie însoţită de politici de creştere economică, pentru că altfel criza se va adânci. “Reformele structurale şi măsurile de consolidare fiscală adoptate de noi duc doar la deflaţie, nu creează creştere. Investiţiile publice nu sunt neapărat mai rele pentru economia europeană decât consumul privat, deşi cadrul politicilor de acum le tratează astfel”, a afirmat Monti.

    La sfârşitul lui martie, 11 ţări europene – între care şi Marea Britanie, campionul austerităţii – erau deja oficial în recesiune, şomajul a atins maximul ultimilor 15 ani (10,9% în zona euro, ceea ce înseamnă aproape 25 de milioane de oameni fără slujbă, cu 8,5 milioane mai mult decât la începutul lui 2008), iar toţi indicatorii relevanţi pentru activitatea din industrie au scăzut în zona euro, în unele ţări pentru a opta sau a 11-a lună consecutiv şi, ceea ce e mai important, nu numai în ţările cu probleme, ci în Germania şi Franţa. Şomajul în rândul tinerilor sub 25 de ani continuă să crească, iar în Spania a ajuns la 51%, în condiţiile în care zeci de mii de spanioli au plecat să-şi caute de muncă în Marea Britanie, Elveţia, Germania, Argentina sau Chile, iar guvernul Rajoy, chiar dacă a admis că nu poate reduce deficitul bugetar atât de repede pe cât îi cere Bruxellesul, taie cheltuieli în continuare, de frica agenţiilor de rating şi de teama să nu ajungă la mâna FMI.

    În doar câteva săptămâni, cearta pe austeritate a doborât guvernul din Olanda, era cât pe ce să-l doboare pe cel din Cehia, după manifestaţii masive de protest şi a adus la putere stânga în Slovacia, cu un program de reducere a deficitului nu prin tăieri de cheltuieli sociale, ci prin suprataxarea bogaţilor şi eliminarea cotei unice. “A pune mereu reducerea datoriei înaintea creşterii economice îi aduce pe oameni la disperare”, spunea Francois Hollande. Şi încă nu avuseseră loc alegerile din Grecia din 6 mai, care au urcat cota extremiştilor de dreapta şi de stânga în dauna partidelor adepte ale austerităţii. Zilele trecute, Herman van Rompuy, preşedintele Consiliului European, a cedat şi a anunţat că ia în considerare o reuniune a liderilor UE, la sfârşitul lunii mai, ca să discute nişte iniţiative de creştere economică. Soluţia nu e însă nicidecum aşa de evidentă precum pare din discursul triumfător al lui Hollande.

  • Guvernul de la Bucureşti a căzut, guvernul de la Praga a rezistat (VIDEO)

    Era deja al treilea protest de proporţii în ultimele 12 luni contra guvernului de centru-dreapta condus de Petr Necas, ilustrând nemulţumirea populaţiei faţă de măsurile de tăiere a cheltuielilor bugetare, de reformă a sistemului de pensii şi a celui de sănătate, pe care guvernul le-a promovat ca să aducă deficitul bugetar la 2,9% din PIB la anul, de la un deficit de 3,5% preconizat pentru 2012, şi să menţină credibilitatea ţării în ochii pieţelor financiare.

    Pe acest fond, disensiunile din cabinetul Necas s-au adâncit, în condiţiile sondajelor de opinie care indică ascensiunea opoziţiei de stânga. Vicepremierul Karolina Peake a plecat cu un grup de parlamentari să-şi facă alt partid, iar premierul Petr Necas a cerut un vot de încredere în Camera Deputaţilor, pentru a evita alegerile anticipate.

    Guvernul a supravieţuit acestui test, în aceeaşi zi în care la Bucureşti cădea guvernul Ungureanu, însă coaliţia reconstruită ulterior va fi mai slabă, cu doar 103 din cei 115 parlamentari pe care îi avea înainte (raportat la un total de 200 de deputaţi), iar instabilitatea politică se va menţine, estimează analiştii Raiffeisen.

  • Ungaria ridică steguleţul alb la UE şi FMI

    Noul plan, menit să aducă un plus de economii de peste 500 mil. euro numai în 2012 şi scăderea deficitului fiscal până la 2,2% în 2013, introduce 5 noi taxe, între care o taxă de 0,1% pentru tranzacţiile financiare, una de 16% pentru profiturile companiilor energetice şi una pentru produsele de asigurări.

    Guvernul va renunţa la o serie de subvenţii pentru medicamente şi transport public şi va restructura companiile de stat, iar de la anul va reduce la jumătate controversatele “taxe de criză” aplicate băncilor, firmelor din energie şi din telecom.

    Comisia Europeană condiţionase începerea formală a negocierilor de rezolvarea procedurilor de sancţiune iniţiate la 17 ianuarie contra Ungariei pentru încălcarea legislaţiei care apără independenţa justiţiei, a băncii centrale şi a autorităţii de protecţie a datelor. În plus, Comisia Europeană a reclamat la Curtea Europeană de Justiţie faptul că Budapesta nu renunţă la taxa specială aplicată companiilor din telecom, considerată a viola legislaţia UE. Lovitura de graţie a venit sub forma suspendării accesului Ungariei la fonduri europene de aproape jumătate de miliard de euro în 2013, ca pedeapsă pentru deficit excesiv (banca centrală tocmai a majorat estimarea de deficit bugetar de la 2,8% la 3,1% anul acesta şi de la 3% la 3,4% la anul).

  • Spania, încolţită şi ea: Orice, numai nu FMI

    CDS-urile pentru datoria spaniolă au urcat iarăşi, FMI a pus paie pe foc, transmiţând avertismentul alarmist că “Spania se confruntă cu probleme grave” şi că va fi nevoie de noi reforme pentru respectarea deficitului bugetar, iar în cele din urmă însuşi prim-ministrul Mariano Rajoy a recunoscut că ţara lui e într-o situaţie foarte dificilă.

    Rajoy a adăugat însă că pachetul de austeritate al guvernului său, menit să taie deficitul la 5,3% din PIB anul acesta şi la 3% în 2013, e preferabil unui program de “asistenţă financiară” încheiat cu FMI, UE şi BCE – program de care până acum Spania a reuşit să scape.

  • Voi, cei care schimbaţi istoria

    Ministrul german de finanţe, Wolfgang Schaeuble, a calificat Grecia drept “sac fără fund” şi a sugerat că ar fi mai bine ca alegerile anticipate din această ţară, programate pentru aprilie, să fie amânate pentru 2013, iar până atunci să fie la putere un guvern de tehnocraţi în stil italian, scopul fiind ca Germania şi creditorii Greciei să se asigure că Atena se ţine de planul de austeritate.

    Oficialii finlandezi au cerut Greciei să aducă garanţii pentru viitoarele credite de la UE şi FMI, iar cei olandezi au spus că zona euro e gata să amâne noul pachet de credite pentru Grecia, adică să lase ţara în incapacitate de plată, ca pedeapsă că opoziţia elenă face nazuri la planul de austeritate. Pentru prima dată de la declanşarea crizei datoriilor greceşti, preşedintele Karolos Papoulias, octogenarul veteran al rezistenţei elene antinaziste, a reacţionat cu furie, afirmând că nu permite ca Schaeuble să-i insulte ţara: “Cine-i Schaeuble să insulte Grecia? Cine sunt finlandezii? Cine sunt olandezii?”

    Reacţia lui Papoulias venea la câteva zile după violentele manifestaţii de stradă din Atena, care s-au lăsat cu devastări de magazine, incendieri de clădiri şi cererea sindicatului poliţiştilor ca oficialii UE şi ai FMI să fie arestaţi. “Protestele din Grecia reflectă, poate, o altă faţetă a protestelor mondiale: bogaţi vs. săraci – în cazul acesta, nu indivizi, ci ţări întregi”, comentează Paul Donovan, analist al băncii elveţiene UBS.

    Într-adevăr, dacă protestele indignaţilor spanioli, francezi, britanici ori italieni şi ale “ocupiştilor” americani vizau faptul că democraţia politică a fost înlocuită cu dictatul pieţelor financiare, iar preocuparea statelor s-a deplasat de la servirea societăţii la servirea lobby-ului corporatist, varianta grecească a protestului vizează, pe lângă cele de mai sus, şi faptul că tot visul de convergenţă a dezvoltării între statele europene a făcut loc brusc unei realităţi în care statele periferice (PIIGS) nu numai că sunt culpabilizate că s-au dezvoltat pe datorie. Ci şi puse să restituie cu dobândă această dezvoltare, dobânda fiind pierderea suveranităţii asupra bugetelor şi sărăcirea populaţiei pe termen lung.

    Cuvântul esenţial pentru motivarea protestelor e aici “brusc”: în urmă cu doar trei ani, aceleaşi pieţe financiare, reprezentate inclusiv de marile grupuri bancare ulterior salvate din faliment de state, nu găseau nimic în neregulă în faptul că principiile de la Maastricht (datorie sub 60% din PIB, deficit bugetar sub 3%) erau încălcate regulat de europeni, astfel încât au continuat liniştite cu aceştia jocul profitabil al rostogolirii datoriilor. Cât despre Germania, Finlanda sau Olanda, statele care acum culpabilizează PIIGS, a fost mult mai uşor pentru ele să-şi acuze partenerii mai slabi din eurozonă decât să admită cât de temătoare sunt ele însele faţă de forţa pieţelor. Ca atare, răspunsul Europei la criză a fost pactul fiscal de austeritate – cel la care va adera şi România oficial la 1 martie – şi simpla ignorare sau dezavuare a protestelor de stradă. Recunoaşterea şi analiza protestelor a venit însă din altă parte: din SUA.

    În America, a cărei marjă de acţiune în raport cu pieţele financiare e natural mult mai mare, protestele populare au fost valorificate de administraţia Obama în sprijinul încercării ei de a reintroduce legi vechi de reglementare a pieţelor (Glass-Steagall) şi de a aplica o combinaţie de coerciţie şi stimulente fiscale pentru readucerea acasă a locurilor de muncă pierdute în folosul Asiei (“insourcing”). “Nu vreau ca America să fie o ţară cunoscută pentru speculaţii financiare şi care se îndatorează cumpărând mărfuri produse în alte ţări. Nu vreau ca următoarea generaţie de slujbe în industrie să se implanteze în China sau Germania, ci în Michigan sau Ohio”, a rezumat preşedintele Barack Obama.

    Or, ce altceva îşi doresc americanii furioşi care ocupă parcurile naţiunii? Aşa se explică faptul că, punând în paranteză ciocnirile spectaculoase cu poliţia şi arestările de pe teren, analizele americane le-au atribuit protestelor o importanţă istorică extraordinară. Revista Time a socotit Protestatarul, ca figură colectivă, drept personalitatea anului 2011, iar echivalenţa de mesaj justiţiar între Piaţa Tahrir, Plaza del Sol, Zuccotti Park sau Piaţa Syntagma a fost socotită automat şi o echivalenţă de efect.

  • Aproximativ 100.000 de greci au manifestat împotriva votului asupra planului de austeritate

    Peste zece clădiri, goale, erau cuprinse de flăcări duminică seara în centrul Atenei, majoritatea incendiate cu cocteiluri Molotov lansate în cursul manifestaţiilor împotriva măsurilor de austeritate, au anunţat pompierii şi poliţia. “Aproximativ zece clădiri sunt în flăcări, majoritatea din cauza cocteilurilor Molotov”, a anunţat Nikolaos Tsongas, purtătorul de cuvânt al pompierilor. El a precizat că vehiculele de pompieri nu se pot apropia de locurile sinistrate din cauza numărului de oameni aflaţi pe străzi.

    Mai multe pe mediafax.ro

  • UE către greci: acum tăiaţi şi pensiile!

    Ca atare, guvernul elen va trebui să economisească 3 mld. euro în 2012 şi încă 10 mld. până în 2015, prin reducerea salariului minim cu 22% şi cu încă 10% pentru tinerii sub 25 de ani, îngheţarea indexărilor de lefuri până ce şomajul va fi redus de la 19% la mai puţin de 10%, reducerea la 3 ani a duratei maxime a contractelor colective de muncă, tăierea cu 2% a contribuţiilor angajatorilor la asigurările sociale şi cu 3% a celor plătite de angajaţi la fondul de asigurări sociale.

    Singura cerinţă neacceptată, potrivit presei elene, a fost reducerea cu 15% a cheltuielilor cu pensiile. Creditorii i-au trasat însă Greciei un termen de 15 zile să găsească o altă zonă din buget din care să taie 300 mil. euro, posibil în domeniul apărării.

    Ministerul pentru Reformă în Administraţie a anunţat deja că guvernul intenţionează să concedieze 15.000 de angajaţi din sectorul public şi să desfiinţeze sau să reducă numărul agenţiilor din sectorul public, până la sfârşitul acestui an. Guvernul are ca obiectiv ca numărul angajaţilor din sectorul public să fie redus cu 150.000 până la sfârşitul anului 2015.

    Circa 3.500 de persoane au manifestat sâmbătă la Atena şi 4.000 la Salonic, la apelul sindicatelor, contra măsurilor de austeritate. Planul cu noile măsuri de restrângere a cheltuielilor va fi prezentat duminică în parlamentul elen.

  • Băsescu: Se prefigurează o criză pe termen mediu şi lung, nu mai putem miza pe investiţii străine

    Lupta cu criza va fi câştigată de ţările care vor avea state flexibile, administraţii debirocratizate şi care vor fi pregătite să valorifice şansa relansării”, a afirmat Traian Băsescu. “După criză, nimic nu va mai semăna cu ce este acum. Instituţiile vor avea alt tip de relaţii cu societatea şi alt tip de funcţionare. Nu va mai fi Europa socială, unde împrumuţi bani ca să măreşti veniturile populaţiei. Ce se va întâmpla în anii următori ne arată că sunt şanse ca naţiunile s-o ducă bine acolo unde politicienii împrumută bani pentru dezvoltare, nu pentru consum. Trebuie să ne descurcăm cu resursele pe care le producem”.

    În acest context în care finanţarea din alte surse şi investiţiile străine se reduc, pentru menţinerea şi creşterea locurilor de muncă este esenţială orientarea corectă a resurselor de investiţii ale bugetului, inclusiv în domeniul mineritului, “pentru că altul era preţul metalelor acum 15 ani, când s-au închis exploatările, şi altul este preţul acum”. “Dincolo de micile programe de susţinere a companiilor, a IMM-urilor, esenţa menţinerii locurilor de muncă a fost şi până acum alocarea mare de bani pentru investiţii”, a spus preşedintele.

    A doua prioritate, pentru crearea de locuri de muncă, este absorbţia fondurilor europene, care să poată susţine activitatea economică, accelerarea programului de autostrăzi, dezvoltarea agriculturii, dezvoltarea turismului, dezvoltarea unei industrii alimentare care să valorifice producţia agricolă în mediul rural.

    În al treilea rând, dacă se va confirma intrarea în recesiune a zonei euro, atunci zona non-euro va ieşi prima din recesiune, a continuat Băsescu. Este deci necesară continuarea a ceea ce am început în ultimii ani: “parteneriatul strategic cu Turcia, dezvoltarea relaţiilor comerciale cu Polonia, ţările baltice, ţările din bazinul caspic, India, China, Africa şi zona Golfului”.

    “Este esenţial ca România să fie astfel pregătită pentru această criză, pentru că nu vom putea miza pe sprijinul prietenilor noştri europeni şi va trebui să facem faţă cu resursele proprii”, a spus şeful statului.

    “Îndemnul meu pentru oamenii politici este la prudenţă, iar pentru români la solidaritate. Nimeni nu poate scăpa de criza individual. Ieşim toţi din criză, dar numai odată cu ţara; nu există loc în ţară unde sa fugim de criză.” Preşedintele a apreciat că România este acum mult mai bine pregătită să facă faţă crizei decât în 2009. “Avem un orizont, ştim ce avem de făcut mult mai bine, dar trebuie să fim responsabili”, a afirmat Băsescu.