BusinessMagazin

Tag: ajutare

  • Cum să scapi de facturi. Sfaturile unui expert te vor lăsa fără cuvinte

    Sfaturile sale i-au lăsat muţi de uimire pe toţi cei care i-au citit articolele.

    Femeia ne recomandă să nu ne plătim facturile. ”Nu-ţi plăti facturile. Dacă le plăteşti, Universul va crede că-ţi place asta şi-ţi va trimite şi mai multe factutri”, scrie ea.

    De asemenea, nu recomandă să punem bani deoparte. Dimpotrivă. ”Răsfaţă-te şi cheltuie cât vrei. Astfel, Universul va spune ‘A, deci îi place să aibă bani pentru a se răsfăţa’ şi îţi va da şi mai mulţi bani”, spune Milasas.

    Totodată, expertul în Economie ne îndeamnă să nu investim în imobiliare sau în acţiuni, ci în… bijuterii, scrie mirror.co.uk.

     

  • Povestea tânărului care a creat un dispozitiv care o să ajute pe nevăzători să se deplaseze în siguranţă

    Oare ce “văd” nevăzătorii? La această întrebare a încercat să răspundă Tudor Popa, fondator al proiectului Oculus Mitra – o pereche de ochelari ce permit nevăzătorilor să distingă şi să aprecieze distanţele şi să se deplaseze în siguranţă fără însoţitor. Cu această întrebare în minte, Tudor Popa a găsit un răspuns, răsfrângerea culorilor, care sunt compuse din procente RGB, în procente de mirosuri.

    Totul a pornit în anul 2015, de la o discuţie cu un prieten despre sinestezie, definită ca o asociere de senzaţii distincte, ne spune Tudor.

    “Curioşi fiind cum este să <<miroşi culorile>> ne-am gândit la un aparat care ar putea transpune culorile în stimuli olfactivi. Fiecare culoare este formată din trei culori principale cărora, la rândul ei, le putem asocia un miros specific”, povesteşte Tudor.

    Tânărul a fost impresionat, însă, şi de George, un tânăr nevăzător care, la doar 15 ani, este un pianist foarte cunoscut. “George este atât de talentat, încât a ajuns la performanţa de a cânta de mai multe ori pe scena Ateneului din Bucureşti şi chiar de a cânta live cu trupa Voltaj. (…) Am realizat destul de repede că noi am fost cei care au închis ochii cu adevărat. Luând simţurile cu care ne-am născut drept gratuite, nu am văzut problemele adevărate ale persoanelor nevăzătoare. Acestea nu erau culorile, ci deplasarea şi orientarea. Ne-am pus în pielea lui George şi am înţeles că observarea culorilor nu reprezintă o problemă adevărată, ci că sunt alte impedimente, precum aprecierea distanţelor, menţinerea unei traiectorii în linie dreaptă, observarea pericolelor şi multe altele.”

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cum a reuşit o fostă jurnalistă să-i strângă pe bucureşteni în jurul unei singure idei. Povestea “Copacului cu haine”

    Cristina Hurdubaia a lucrat mai mulţi ani în presă, până când, povesteşte ea, a venit criza financiară şi şi-a pierdut apartamentul luat cu credit, pentru că nu mai putea să îl plătească. A renunţat, apoi, la presă, a luat o pauză, după care a avut loc tragedia din clubul Colectiv şi, de atunci, s-a schimbat totul.

    Aşa a luat naştere comunitatea “Împreună rezistăm”, a cărei denumire a fost preluată de la piesa cu acelaşi nume a trupei româneşti underground EMIL.

    “Ideea nu a fost a mea, eu doar m-am oferit a doua zi după tragedie să ajut cum pot, când am auzit că se vrea organizarea unui concert caritabil, pentru ajutorarea victimelor. (…) Însă, în timp ce mă ocupam de promovarea evenimentului caritabil, am ajuns, uşor-uşor, să coordonez partea de ajutorare a familiilor, în sensul că trebuiau găsite familiile, nu puteam vira banii strânşi în conturile Fundaţiei Estuar – bani care s-au strâns şi în afara concertului caritabil – aşa că rolul meu major a fost să găsesc soluţii”, povesteşte Cristina Hurdubaia.

    Cu timpul, însă, solidaritatea societăţii cu victimele şi familiile lor s-a diminuat. “Dacă, în primele două-trei luni, toată lumea se înghesuia să doneze victimelor Colectiv, după această perioadă a fost din ce în ce mai greu. Empatia s-a dus destul de repede.”

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Compania aeriană low-cost care şi-a forţat un pasager să se târască pe scări pentru a urca la bordul avionului

    Hideto Kijima (î44 de ani)  spune că încerca să se îmbarce la bordul aeronavei companiei Vanilla Air pe aeroportul Amami din Japonia, la începutul acestei luni. A intervenit însă o problemă – aeroportul nu era dotat cu echipamentul necesar îmbarcării persoanelor cu dizabilităţi, iar personalul operatorului aerian a refuzat să-l ajute din cauza regulilor de siguranţă prevăzute de companie. Din aceleaşi motive, şi prietenii lui au fost împiedicaţi să îl ajute să urce în avion.
     
    Singura soluţie a fost pentru Kijma să se aşeze pe scaunul lui cu rotile şi să-şi folosească mâinile pentru a reuşi să urce cele 17 trepte până la aeronavă. Personalul aeronavei a încercat să îl împiedice să facă chiar şi acest lucru a scris Kijma pe blogul lui. ”A trebuit să îi ignor şi să urc, altfel nu m-aş fi putut întoarce în Osaka”, a scris el, precizând că unul dintre prietenii lui au reuşit totuşi să-l ajute. 
     
    El subliniază că decizia companiei a fost suprinzătoare pentru că, la coborârea sa din aeronavă, odată ajuns la destinaţie, personalul aeronavei a permis să fie transportat la coborârea din avion, cu câteva zile în urmă. Kijma a adăugat că a vizitat mai mult de 160 de ţări şi a trecut prin 200 de aeroporturi de când a fost paralizat de la talie în jos, la vârsta de 11 ani, într-un joc de rugby.
     
    La câteva zile după incident, un echipament special pentru persoanle cu dizabilităţi a fost instalat pe aeroportul respectiv.
    Purtătorul de cuvânt al companiei Vanilla a declarat că Amami era singurul aeroport din cele 14 pe care zboară compania unde nu existau lifturi pentru utilizatorii scaunelor cu rotile.
     
    Kijma conduce organizaţia Japan Accesible Tourism Center. El a lucrat în advertising înainte de a renunţa la locul de muncă pentru a milita pentru un mai bun acces la facilităţi persoanelor cu dizabilităţi din Japonia. Organizaţia lui furnizează şi turiştilor cu dizabilităţi informaţii despre călătoriile în Japonia. Este şi scriitor, consultant şi speaker motivaţional. 

  • Ideea anului! Un român din Londra va ajuta, concret, români să se stabilească acolo. Vezi ce le oferă:

    Pe Facebook, Cezar Covataru a scris: „Cu incepere de la 1/07/2017, pun in aplicare o initiativa personala pentru a acorda un sprijin efectiv cuiva care are cu adevarat nevoie, pentru inceperea unei noi vieti in Londra. In fiecare luna imi voi oferi ajutorul cate unei persoane. Sper ca in viitor sa reusesc sa fac acest lucru saptamanal. Fiind sofer de taxi in Londra, am destula flexibilitate si independenta de miscare. Pe scurt, ajutorul va consta in:

    – transport de la aeroport (sau autocar) in Londra;
    – sprijin pt gasirea de variante de cazare;
    – programare pt obtinerea NINo (national insurance number, cam ca un cnp romanesc) – necesar pt angajare, cont bancar, servicii medicale;

    – sprijin pt gasire de lucru;
    – sprijin pt invatare / perfectionare limba engleza;
    – indrumari pt necesitatile de cumparaturi, transport, telefon, internet;
    … precum si orice alte detalii sunt necesare unei persoane nou – venita in Londra.

    Toate acestea, in mod absolut gratuit. Alta luna, alta persoana.
    Sper ca peste un an sa ma pot mandri cu un palmares de 12 persoane care sa-si fi gasit o viata mai buna aici la Londra. Si de ce nu, 12 prieteni buni.

    In urma cu 3 ani, abia ajunsesem – si am fost ajutat. A contat enorm. Acum, consider ca e momentul sa incep sa ajut si eu. Nu voi putea sa ajut cu bani, nu sunt bogat. Insa exista multe alte forme de a ajuta un om sa ajunga sa isi castige banii lui. Aceasta initiativa este un preambul la ceea ce va fi activitatea fundatiei The Romanian Trust, aflata in pregatire.

    Daca traiesti in Romania si iti doresti sa emigrezi in Anglia (cat se mai poate); dar esti lipsit(a) de mijloace sau ti-e teama de necunoscut – desi stii despre tine ca ai capacitatea de a munci cu daruire si seriozitate – sunt sanse sa gasesti aici o companie careia sa-i placa de tine, sa faci aceeasi munca pe care o cunosti bine – dar pe bani mai buni. Pregateste-ti CV-ul, il astept pe adresa de e-mail cezar.covataru@yahoo.co.uk . P

    lus o descriere cat mai cuprinzatoare a situatiei si a motivelor tale. Voi pastra confidentiale datele tale. In ultima saptamana a fiecarei luni, voi alege dintre mesajele primite persoana pe care o voi ajuta in luna ce urmeaza.

    Nu o sa fie costuri ascunse, e gratis. Nu voi avea pretentii la comisioane din banii pe care ii vei castiga. Un “multumesc” va fi de ajuns. Si poate, dupa o vreme, imi vei urma exemplul si vei incepe sa ajuti la randul tau pe alti oameni cu care soarta nu a fost blanda.

    Nu incurajez cersetoria. Nu-mi cere bani cu imprumut. Daca iti pot da si te salveaza de la ceva, iti dau si nu ma astept sa mi-i restitui vreodata.
    Cam asta e”.

    Am lucrat in tara, mai intai in proiectare industriala si arhitectura, apoi reporter / cameraman pt TVR-Iasi, pictor, designer de amenajari interioare si in final, director tehnic la Hidroplasto si Prosistem.

    Esecul propriei mele firme Rosturi Dilatatie srl, declansat de criza creata de blocarea tuturor proiectelor de infrastructura de catre guvernul Ponta in 2012 (dupa 4 ani de succes, in care am proiectat, executat si montat rosturi de filatatie pt mai mult de 30 de poduri rutiere din tara) m-au determinat sa iau calea strainatatii.

    Nu a contat ca produsele mele au pretul doar la un sfert din cele similare de import ( importatorii au bani de “comisioane”, eu n-am avut…).

    Desigur, in Marea Britanie nu ye pune nimeni din prima director tehnic. Asa ca am inceput ca montator de tamplarie termopan. Jobul actual, de sofer, e o treapta. In strainatate ai o multime de scari pe care poti urca.

    Cu rabdare si munca, fara pile.

    Imi place Londra, o vizitez de la volanul noii mele masini pe care o achit din activitatea de taximetrie pentru aeroporturi si Uber. Am pe mana vieti omenesti, oameni care trebuie sa ajunga in perfecta siguranta la destinatie. Ma ajuta sa-mi perfectionez engleza (am invatat doar franceza/rusa in scoala).

    In paralel, imi pregatesc firma omonima Expansion Joints Ltd aici. Trepte…”

  • Cercetatorii au găsit răspunsul la întrebarea: cum este mai bine să fii la locul de muncă egoist sau altruist?

    Dar cercetătorii atrag acum atenţia că acest lucru ar putea avea efecte negative.

    Potrivit unui studiu realizat de către Adam Grant, profesor la Universtitatea din Pennsylvania, altruismul la muncă poate duce la epuizare şi, în mod ironic, îi poate afecta pe cei pe care încerci să îi ajuţi.

    “Chiar dacă cei care lucrează mai mult decât li se cere sunt printre cei mai apreciaţi oameni din companie, ei sunt şi cei mai predispuşi la epuizare din cauza efortului”, a spus Grant într-un interviu acordat Harvard Business Review. “Atunci când nu se protejează, investiţia lor în a-i ajuta pe alţii poate duce la rămânerea în urmă în ceea ce priveşte propriile sarcini.”

    Autorii studiului atrag atenţia că sunt trei lucruri importante atunci când vrei să-i ajuţi pe alţii: “alegeţi cu grijă modul în care îi ajutaţi, momentul în care îi ajutaţi şi mai ales oamenii pe care îi ajutaţi.”

  • Nu a putut ţine pasul la ora de matematică, aşa că a dezvoltat o aplicaţie care să îl ajute. Acum are 30.000 de clienţi

    În timpul primului an de liceu, Amit Kalra a început să rămână în urmă la orele de matematică. Nu era însă vorba de lipsuri: Kalra, în vârstă de 16 ani, fusese recent transferat la o şcoală unde trebuia să urmeze un curs pe care îl absolvise deja. Până a reuşit să îşi convingă părinţii să îl retrimită la vechea şcoală, el rămăsese în urmă cu materia.

    “M-am chinuit puţin”, a povestit Kalra celor de la Business Insider. “Eram pe cont propriu, nu mai ştiam pe nimeni de la curs.”

    Majoritatea copiilor ar fi renunţat, dar Kalra a decis să construiască o aplicaţie care să îl ajute la teme.

    Astfel, în mai 2015 el a început să lucreze la ceea ce a devenit astăzi aplicaţia iOS 6284 Calc. Nu seamănă însă cu nicio altă aplicaţie de calcul, fiind realizată special pentru cursurile urmate de tânăr.

    Chiar dacă nu avea prea multe studii în domeniul limbajelor de programare, Kalra a petrecut săptămâni întregi citind manuale şi exersând. Astfel, el a reuşit să lanseze aplicaţia în mai puţin de 6 luni.

    Până în prezent, 6284 Calc a fost descărcată de peste 30.000 de utilizatori. A atras chiar şi atenţia celor de la Apple, care l-au invitat la conferinţa anuală a developerilor din 2016.

  • “Viaţa este un joc. Banii ne ajută doar să ţinem scorul”. Povestea omului care a redefinit conceptul de televiziune

    Din cauza unor probleme disciplinare, lui Turner nu i s-a permis să termine studiile, însă i-a fost acordată o diplomă onorifică în 1989, când a ţinut un discurs în faţa studenţilor.

    În 1960, Ted Turner a preluat conducerea filialei din Georgia a companiei pe care tatăl său o fondase. Trei ani mai târziu, după ce tatăl său s-a sinucis, Turner a devenit preşedinte al Turner Advertising Company. Avea doar 24 de ani când a preluat controlul companiei, reuşind să o transforme într-una din primele firme de publicitate outdoor din Statele Unite. La sf`rşitul anilor ’80, Turner a folosit profitul companiei pentru a cumpăra mai multe posturii radio. În 1969, el a realizat prima investiţie majoră, cumpăr`nd un post de televiziune din Atlanta.

    A fost începutul imperiului media al lui Ted Turner, care a continuat să cumpere televiziuni şI staţii radio. În 1980, la inaugurarea CNN, Turner a declarat: “Nu vom întrerupe emisia nici la sfârşitul lumii. Vom fi acolo, vom transmite în direct sfârşitul lumii şi aceea va fi ultima noastră emisie.” După doar cinci ani, televiziunea de ştiri crescuse atât de mult încât a fost nevoie ca Turner să obţină un alt sediu, mult mai spaţios. Birourile au fost mutate într-o clădire din Atlanta care a ajuns să îi poarte numele: CNN Center.

    Ted Turner este cunoscut şI pentru rivalitatea cu un alt mogul media, Rupert Murdoch. Neînţelegerile dintre cei doi au început în 1983, în cadrul cursei Sydney-Hobart, atunci când yacht-ul lui Murdoch l-a acroşat pe cel al lui Turner iar acesta din urmă s-a scufundat cu doar 10 km înainte de linia de finiş.

    În 1998, Ted Turner a promis să doneze un miliard de dolari Organizaţiei Naţiunilor Unite şI a creat Fundaţia Naţiunilor Unite pentru a administra banii. Pe lângă alte acte de caritate, omul de afaceri a creat şi “Jocurile bunăvoinţei”, o serie de evenimente sportive desfăşurate anual până în 2001 cu un format similar Olimpiadelor, care aveau menirea de a îmbunătăţi relaţiile dintre state.

    Turner a fost numit “omul anului 1991” de către revista Time, fiind prima persoană din media care să primească această distincţie.

  • “Viaţa este un joc. Banii ne ajută doar să ţinem scorul”. Povestea omului care a redefinit conceptul de televiziune

    Din cauza unor probleme disciplinare, lui Turner nu i s-a permis să termine studiile, însă i-a fost acordată o diplomă onorifică în 1989, când a ţinut un discurs în faţa studenţilor.

    În 1960, Ted Turner a preluat conducerea filialei din Georgia a companiei pe care tatăl său o fondase. Trei ani mai târziu, după ce tatăl său s-a sinucis, Turner a devenit preşedinte al Turner Advertising Company. Avea doar 24 de ani când a preluat controlul companiei, reuşind să o transforme într-una din primele firme de publicitate outdoor din Statele Unite. La sf`rşitul anilor ’80, Turner a folosit profitul companiei pentru a cumpăra mai multe posturii radio. În 1969, el a realizat prima investiţie majoră, cumpăr`nd un post de televiziune din Atlanta.

    A fost începutul imperiului media al lui Ted Turner, care a continuat să cumpere televiziuni şI staţii radio. În 1980, la inaugurarea CNN, Turner a declarat: “Nu vom întrerupe emisia nici la sfârşitul lumii. Vom fi acolo, vom transmite în direct sfârşitul lumii şi aceea va fi ultima noastră emisie.” După doar cinci ani, televiziunea de ştiri crescuse atât de mult încât a fost nevoie ca Turner să obţină un alt sediu, mult mai spaţios. Birourile au fost mutate într-o clădire din Atlanta care a ajuns să îi poarte numele: CNN Center.

    Ted Turner este cunoscut şI pentru rivalitatea cu un alt mogul media, Rupert Murdoch. Neînţelegerile dintre cei doi au început în 1983, în cadrul cursei Sydney-Hobart, atunci când yacht-ul lui Murdoch l-a acroşat pe cel al lui Turner iar acesta din urmă s-a scufundat cu doar 10 km înainte de linia de finiş.

    În 1998, Ted Turner a promis să doneze un miliard de dolari Organizaţiei Naţiunilor Unite şI a creat Fundaţia Naţiunilor Unite pentru a administra banii. Pe lângă alte acte de caritate, omul de afaceri a creat şi “Jocurile bunăvoinţei”, o serie de evenimente sportive desfăşurate anual până în 2001 cu un format similar Olimpiadelor, care aveau menirea de a îmbunătăţi relaţiile dintre state.

    Turner a fost numit “omul anului 1991” de către revista Time, fiind prima persoană din media care să primească această distincţie.

  • Este atât de bună, încât îşi taxează clienţii cu 795 de lire sterline pe oră. După 12 ani de activitate, câştigă mai mult de 10 milioane pe an

     
    Ayesha Vardag este unul dintre cei mai solicitaţi avocaţi de divorţ. Are 49 de ani şi a fost poreclită ”diva divorţurilor”. S-a specializat în ajutarea ”celor cu averi ultra-ridicate” să obţină cele mai bune înţelegeri posibile când se încheie căsătoriile lor, potrivit unui articol realizat de jurnaliştii BBC.
     
    Firma ei de avocatură se numeşte Vardags şi are sediul central în Londra – aceasta a evoluat atât de mult încât a transformat reputaţia oraşului în ”capitala mondială a divorţurilor”. ”Fiecare dintre membrii unui cuplu care se desparte va alerga spre mine pentru a fi reprezentaţi de mine şi nu de adversarul meu”, spune ea. ”Totul se rezumă la cine ajunge la mine primul.”
     
    Reputaţia ei este atât de bună, încât îşi taxează clienţii cu 795 de lire sterline pe oră. Acum, după 12 ani de activitate, ajunge la venituri anuale de mai mult de 10 milioane de lire sterline pe an. În lumea avocaturii, succesul ei nu este văzut deloc bine: există critici care o acuză că este mai interesată de auto-promovare, precum apariţiile TV şi agresivitatea ridicată în susţinerea în luptele cazurilor sale. Răspunde spunând că ea cunoaşte importanţa networkingului  şi că anumitor persoane nu le plac femeile care luptă în mod corect pentru menţinerea unui loc de top. 
     
    Mamai ei este de origine britanică, iar tatăl, pakistanez: s-a născut în oraşul Oxford. Potrivit BBC, tatăl său s-a întors în Pakistan când era mică, astfel a crescut alături de mama ei. La maturizare, a urmat o carieră în drept financiar şi comercial în City-ul londonez; apoi, în 2000, propriul ei divorţ ”nu prea amicabil” a făcut-o să treacă spre dreptul familiei şi, mai exact, spre divorţuri. 
     
    ”Propriul meu avocat specializat pe divorţuri m-a angajat. Dreptul financiar era interesant, dar nu multor oameni le păsa ceea ce făceam. Prin contrast, aici te lupţi pentru ca oamenii să-şi păstreze casele, businessurile sau să rămână în contact cu copiii lor”, îşi descrie ea activitatea.