Compania poloneză Grupa Azoty, al doilea producător de îngrăşăminte chimice ca mărime din UE, intenţionează să deschidă fabrici în Kenya şi China, ceea ce subliniază rezistenţa Poloniei la criza din Europa, regiune pentru care tinde să devină un nou motor economic. În ultimele două decenii economia poloneză n-a cunoscut recesiunea şi este mai atractivă pentru investiţii chiar decât Marea Britanie. În prezent, Kenya utilizează doar şapte kg de fertilizatori minerali anual pentru un hectar, mai puţin de 1% din cât se foloseşte în alte ţări precum China. Însă cererea din Africa pentru îngrăşăminte chimice creşte în fiecare an cu 2%, potrivit publicaţiei poloneze Dziennik Gazeta Prawna.
Tag: Africa
-
Povestea lui Dan Gertler, un controversat miliardar israelian cu rădăcini româneşti care şi-a construit averea cu bogăţiile Africii
“Uitaţi-va la ea”, a exclamat miliardarul israelian în vârstă de 38 de ani. “Asta înseamnă viaţa”, a mai spus Gertler în timp ce elicopterul aterizează aducându-şi ocupanţii în arşiţa copleşitoare a Republicii Democrate Congo. “Toţi vin cu vise, iluzii şi promisiuni. Toţi vor afaceri rapide. Ei nu vor să investească. Noi suntem mai realişti.” Îmbrăcat cu un costum negru al casei de modă franceze Zilli şi purtând pe cap tradiţionala tichie evreiască Gertler sare în praful din Mutanda, o mină controlată de partenerul său Glencore International unde se exploatează cobalt şi cupru de cea mai bună calitate. Se urcă apoi într-o Toyota de teren răcorită de aerul condiţionat şi face turul minei, timp în care trimite mesaje de pe unul dintre cele trei telefoane BlackBerry, ale căror baterii depind, ca ale tuturor smartphoneurilor şi laptopurilor, de cobalt pentru a sta încărcate. Gertler are participaţii în companii care controlează 9,6% din producţia mondială de cobalt.
-
Regi şi familii regale din Africa – GALERIE FOTO
Nu a fost un demers facil, pentru că a purtat negocieri diplomatice intense pentru a-i putea fotografia pe monarhi; un război în Sudan l-a împiedecat pe Laine să-l fotografieze pe regele din Shiluk, care a domnit la un moment dat în Egipt. Alţii, cum a fgost regele din Swaziland, au refuzat categoric.
Cu toate acestea, Laine a putut aduna material pentru un album de 160 de pagini.Prezentăm câteva din imaginile sale, cu menţiunea că sunt fotografii luate acum 20 de ani şi că unele date nu mai sunt de actualitate, iar unele din persoanele prezentate nu mai sunt în viaţă. Fotografiile lui Daniel Laine sunt documente extrem de importante pentru umanitate şi evoluţia acesteia.
VEZI AICI SI ALTE GALERII FOTO
-
Reportaj: Incursiune în ţara lui Idi Amin – Uganda
Deşi te aştepţi să aterizezi în mijlocul unei savane înconjurat de lei sau hiene, primul contact este şocant. Aeroportul din Entebbe seamănă izbitor cu aeroportul Băneasa, folosit până nu de mult în România de companiile aeriene low-cost. Similarităţile se termină însă rapid în momentul în care ofiţerii de la frontieră cer actele, iau amprentele, fac poze şi ştampilează paşaportul.
“De unde vii?”, sunt întrebat scurt de un vameş până în 30 de ani, care ridică capul mirat când aude de România. “Trebuie să fie tare frig acolo la voi”, adaugă el, şi se miră încă odată după ce îi spun că la Bucureşti săptămâna trecută erau 38 de grade Celsius, în timp ce în Uganda termometrele nu depăşesc 30 de grade.
Puţin din atmosfera liniştită din aeroportul internaţional ugandez lasă loc acum amintirilor despre trecutul sângeros al ţării. Uganda le-a avut pe toate, a fost colonizată, a trecut printr-un război civil, a cunoscut dictatori sângeroşi, SIDA, malaria şi terorismul. În anii ’70 Idi Amin, fost preşedinte al Ugandei şi unul dintre cei mai sângeroşi dictatori africani din istorie, nu s-a dat în lături aproape de la nimic. Dictatorul a fost acuzat în mediile internaţionale de încălcări grosolane ale drepturilor omului, de represiuni politice, persecuţii etnice, nepotism, corupţie şi chiar canibalism.
După opt ani în fotoliul de preşedinte a lăsat în urmă peste 200.000 de morţi. Căderea lui Amin din 1979 a fost precedată de alţi şase ani de lupte violente pentru putere câştigate în final de Yoweri Museveni, preşedinte care se află şi în prezent la putere.În oglindă cu predecesorii săi Museveni are imaginea unui reformist care a pus în mişcare unul dintre cele mai agresive proiecte de luptă împotriva SIDA şi a încadrat în ultimii 20 de ani economia pe o pantă ascendentă.
PIB-ul Ugandei a crescut anual în medie cu 6,8% în acest interval şi a ajuns la sfârşitul anului trecut la 45 miliarde de dolari (aproximativ un sfert din PIB-ul României). Cu toate acestea, galopul economiei pare să nu ţină pasul cu schimbările de la nivelul străzii. Populaţia a ajuns la cota de 34 de milioane după ce ugandezii s-au înmulţit cu câte un milion în fiecare din ultimii zece ani. Uganda continuă astfel să fie una dintre cele mai sărace economii – 40% din populaţie trăieşte cu mai puţin de 1 dolar pe zi, potrivit datelor Băncii Mondiale.
Statistica prinde viaţă de la ieşirea din aeroport. Şoseaua de câţiva zeci de kilometri care face legătura cu capitala ugandeză este un adevărat furnicar.”Aşa se conduce la noi. Nu este nimic ieşit din comun”, îmi spune John, unul dintre şoferii care au făcut un business din dusul şi adusul turiştilor la aeroport, în timp ce şerpuieşte prin păienjenişul de motorete. “Sunt boda-boda”, adaugă el scurt.
Străzile Ugandei sunt pline până la refuz de motoretele denumite “boda-boda” (abrevierea locală de la “border to border” – n. red.), un soi de taxiuri pe două roţi, cu şoferi dispuşi să te ducă dintr-o parte în celalaltă a oraşului pentru câţiva dolari. Nimeni nu ştie exact câte astfel de motorete mişună pe şoselele ţării africane, însă un lucru este cert: sunt implicate în 20% din accidente. Prezenţa motoretelor-taxi oferă şi o imagine de ansamblu asupra filosofiei de business a ugandezilor: rapid, ieftin, periculos, dar oportun.
-
Regi şi familii regale din Africa – GALERIE FOTO
Nu a fost un demers facil, pentru că a purtat negocieri diplomatice intense pentru a-i putea fotografia pe monarhi; un război în Sudan l-a împiedecat pe Laine să-l fotografieze pe regele din Shiluk, care a domnit la un moment dat în Egipt. Alţii, cum a fgost regele din Swaziland, au refuzat categoric.
Cu toate acestea, Laine a putut aduna material pentru un album de 160 de pagini.Prezentăm câteva din imaginile sale, cu menţiunea că sunt fotografii luate acum 20 de ani şi că unele date nu mai sunt de actualitate, iar unele din persoanele prezentate nu mai sunt în viaţă. Fotografiile lui Daniel Laine sunt documente extrem de importante pentru umanitate şi evoluţia acesteia.
VEZI AICI SI ALTE GALERII FOTO
-
Cine e românul care a cucerit Africa – GALERIE FOTO
M-am lămurit de toate astea într-o deplasare de zece zile în Senegal, Guinea, Guinea Bissau şi Capul Verde. Vizita, o iniţiativă comună a grupului Tender, controlat de omul de afaceri Ovidiu Tender, precum şi a EximBank şi a Agenţiei Naţionale de Export-Import a României (ANEIR), a avut ca scop găsirea de pieţe pentru companii româneşti din varii domenii, precum IT, energie, transport sau construcţii.
Din delegaţie au mai făcut parte reprezentanţi ai aproximativ 20 de companii româneşti, precum Prospecţiuni, Romenergo, Urban Proiect sau Electricom. Ovidiu Tender, al cărui “cartier general” african este în Dakar, locuieşte într-o vilă închiriată de la o doamnă, fost ministru în Senegal. Se gândeşte chiar s-o cumpere, dar preţul e destul de mare: un milion de dolari. De un an, de când prospectează Africa în căutarea de oportunităţi de afaceri, este cunoscut atât de oficiali guvernamentali, cât şi de vânzătorii din piaţă şi este întâmpinat de toţi cu apelativul “mon ami”.
Explicaţia este simplă: în cursul deplasării în Africa delegaţia română a avut întâlniri cu preşedinţi, premieri, miniştri şi oameni de afaceri cărora Ovidiu Tender le spunea “domnilor, suntem oameni de afaceri români şi am venit cu bani să investim în Africa”. Reacţia unanimă: “C’est très bien!”. Apoi, grupul Tender are deja sute de angajaţi în Senegal şi Maroc şi în anii următori a planificat investiţii substanţiale în prospectare geologică, agricultură şi transport în statele vest-africane.
“Îmi cer scuze pentru românescul meu, sunt mulţi ani de când n-am mai vorbit românesc”, un traducător din Bissau, care a studiat în România.
Din discursurile unor politicieni africani, dar şi ale oamenilor care au studiat la noi în ţară în anii ’60-’80, observi lesne că România are o imagine favorabilă, iar companiile româneşti care ar vrea să facă afaceri acolo ar primi un tratament satisfăcător.Oportunităţile de afaceri oferite de Africa sunt imense, chiar dacă piaţa este deja disputată de companii chineze, coreene, japoneze, franceze sau americane. România ar putea folosi însă sprijinul pe care mulţi foşti studenţi africani în România îl pot acorda din poziţiile lor actuale.
Concret, mulţi studenţi care au învăţat în România lucreză fie în ministere, fie în companii africane. Spre exemplu, directorul de cabinet al ministrului sănătăţii din Bissau a fost student în România. La fel şi şeful cabinetului preşedintelui din Guineea Bissau. Prietenia afro-română, centrul de tratament Ana Aslan, miracolele utilizării Gerovitalului, eficacitatea tractorului Universal, “cunoscut în toată Guineea Bissau” sau simpaticele fete românce au fost pomenite atât în discursurile preşedintelui Senegalului, ale unor reprezentanţi ministeriali din Guineea, Conakri sau în amintirile unor foşti studenţi în Bucureşti sau Craiova.
Cu alte cuvinte, primul pas e, într-un fel sau altul, făcut. Ce e cert e că oportunităţile de afaceri în Africa există, iar nevoia de investiţii şi de bani e evidentă, fie şi numai mergând prin capitalele Dakar, Praia, Conakry sau Bissau, unde asflatul e mai bun ca în România şi câinii vagabonzi mult mai puţini.
Un alt aspect, mai apropiat de habitudini mai mult sau mai puţin universale, care ar putea ajuta la încropirea rapidă a unor legături de afaceri, este că aproape totul este negociabil.
De la poşeta din piele de crocodil pe care vrea să ţi-o vândă un tânăr în piaţă, la legume, ţigări, biletul de autobuz sau un drum cu taxiul, până la taxele sau impozitele datorate statului, totul e pretabil negocierii. Nu ştiu în ce măsură trocul funcţionează acolo, dar de ce ne-am mira dacă ar fi aşa, când avem propriile exemple cu termopane sau bilete de avion în insule exotice.
“Vă cunoaştem ţara mai bine decât credeţi” – spune ministrul senegalez al energiei.O regulă care în România a fost şi parţial încă mai este o lozincă, “nu ne vindem ţara”, există şi acolo. În Guineea Bissau, de exemplu, terenurile agricole nu pot fi vândute străinilor, dar aceştia pot să le concesioneze.
-
Ovidiu Tender îşi extinde afacerile în Africa: Prospecţiuni a câştigat premise pentru exploatare de aur, metale grele şi rare în Senegal
“Am câştigat şapte permise pentru explorare şi exploatare, din care patru pe fosfaţi, iar celelalte pe metale grele (titan, zircon), aur, cupru şi metale rare (litiu), toate în Senegal. În ianuarie 2012 vom începe prospectarea la perimetrele de fosfaţi şi aur”, a declarat Tender.
Totodată, compania Prospecţiuni a semnat săptămâna trecută un memorandum cu Petrosen, compania naţională de petrol din Senegal, pentru înfiinţarea unei societăţi mixte, denumită Petro-Prospect.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
-
Dor de vacanţă? Unde fugim de frigul toamnei (GALERIE FOTO)
Printre aceste destinaţii se numără Republica Capului Verde, fostă colonie portugheză situată în largul coastelor Africii de Vest, unde perioada cea mai potrivită pentru excursii o reprezintă lunile octombrie sau noiembrie. Sau Antigua, foarte potrivită mai ales pentru cei care vor să plece în vacanţă după sărbătorile de iarnă şi aleg luna februarie pentru aşa ceva, ori Insulele Maldive, unde cei care doresc să evite sezonul ploios îşi pot planifica o excursie pentru ianuarie, februarie sau martie.
Dor de vacanţă? Unde fugim de frigul toamnei (GALERIE FOTO)
Mai aproape de Europa se află Insulele Canare, iar pentru cei ce vor să se aventureze ceva mai departe există Gambia, o ţară din vestul Africii, atrăgătoare atât prin plajele sale, cât şi prin rezervaţiile şi parcurile naţionale unde se pot urmări în habitatul natural diverse vieţuitoare exotice, precum crocodilii sau hipopotamii. Tot pe acelaşi continent, dar în est, se găseşte Tanzania, unde se află cea mai mare zonă protejată nelocuită de om din Africa. În rezervaţia Selous din această ţară se pot admira elefanţi în timpul migraţiei, precum şi alte animale, se poate merge în safari şi se poate pescui.Cei care vor să fugă de frigul iernii pot găsi refugiu în lunile decembrie sau ianuarie în zona Golfului Persic, mai precis în Peninsula Musandam din Oman, cu fiordurile şi peisajele sale superbe.
O destinaţie exotică şi mai puţin aglomerată o reprezintă Filipinele, unde se află unele dintre cele mai frumoase plaje ale lumii. Tot cu plaje frumoase, dar nu numai, îşi îmbie turiştii oraşul Miami din SUA, unde în luna martie se organizează evenimente cum ar fi festivalul de film sau festivalul modei.
-
Numai populatia Africii va creste cu 1,1 miliard de oameni pana in 2050. Ne poate hrani pe toti planeta?
Cercetarea lui Bloom confirma temerile celor ce constata ca din
punct de vedere demografic, lumea dezvoltata ramane in urma
natiunilor in curs de dezvoltare: conform estimarii publicate de
Science, pana in 2050, toate tarile dezvoltate la un loc vor
contribui cu doar 3% la cresterea globala a populatiei, in timp ce
in restul lumii, cresterea va fi exploziva. Numai in Africa,
populatia ar urma sa se extinda cu 1,1 miliarde de oameni, adica
49% din totalul cresterii demografice estimate.Ceea ce e incurajator in cercetarea expertului de la Harvard este
insa ideea ca, in ciuda problemelor de asigurare a cerintelor de
baza – apa, hrana, locuinte, energie – planeta nu e deloc aproape
de o epuizare a resurselor. De altfel, daca toata populatia lumii
ar fi concentrata, de pilda, la densitatea pe metru patrat din New
York,
ar incapea toata intr-un teritoriu de dimensiunile statului
Texas.
Impresia de lipsa de resurse, reflectata in foamete si
suprapopularea unor regiuni, tine de factori perfect remediabili,
ca inapoierea tehnologica, administrarea proasta a resurselor sau
coruptia locala, arata David Bloom.In opinia lui, omenirea va trebui sa ia insa in considerare, spre a
remedia dezechilibrele de dezvoltare si a face fata tendintelor
demografice actuale, “o serie de probleme dificile, care merg de la
necesitatile de contraceptie la nivelul a sute de milioane de femei
sau decalajul dintre cunoastere si actiune cand e vorba de
asigurarea supravietuirii copiilor si pana la reforma politicilor
de pensionare si dezvoltarea unei politici globale de
imigrare”.
