BusinessMagazin

Tag: studiu

  • O şcoală pentru antreprenori. “Modelul presupune că studenţii trebuie să dezvolte un business, care este real, înregistrat, plătitor de taxe şi de la care se aşteaptă profit”

    Cum îi convingi pe părinţii care vor să îşi trimită copiii la studii în străinătate că ar putea exista o variantă educaţională la fel de bună în Bucureşti?

    Sunt peste 3.000 de copii care pleacă anual să studieze în străinătate“, îşi începe Adrian Stanciu motivaţia cu care a plecat la drumul de a aduce în România un program universitar al cărui scop este să producă antreprenori. Adrian Stanciu este consultant şi antreprenor, de numele său legându-se dezvoltarea unor companii precum Xerox România, Ascendis, Human Synergistics, Kiwi Finance sau Maastricht School of Management.

    Povesteşte entuziast despre modelul educaţional care i-a captat atenţia şi care s-a răspândit în ultimii 20 de ani în toată lumea. Ideea a plecat din Finlanda şi a fost dezvoltată de Johannes Partanen, pionierul educaţiei fără profesori. Modelul de universitate dezvoltat de acesta presupune o învăţare colaborativă, în care actul educaţional devine o cerinţă a studentului, aflat în centrul programului de învăţare.

    „Modelul presupune că, din primul an, studenţii se organizează în grupuri şi fiecare grup trebuie să dezvolte un business, care este real, înregistrat, plătitor de taxe şi de la care se aşteaptă profit. Iar pentru a putea pune în practică cerinţele construcţiei afacerii, ei acced experţii. Când nu ştiu să facă business plan, când nu ştiu să ţină contabilitatea, când nu ştiu să facă P&L sau când să îşi facă un plan de marketing, vine un expert şi îi învaţă, sub forma unor cursuri, la care se dau examene şi se acumulează credite. Ce deosebeşte modelul Team Academy de alte universităţi este că afacerile pe care studenţii le dezvoltă nu sunt simulări, ci sunt afaceri reale, cu ţinte clare de profit şi care pot fi dezvoltate de absolvenţi după absolvire, dacă aceştia doresc.“

    Ţintele de profit per echipă sunt obiective esenţiale în cadrul procesului de învăţare, explică Stanciu – minimul de profit obţinut este 1.500 de euro/membru în echipă în primul an, 2.500 de euro/membru în anul al doilea şi 5.000 de euro/membru în anul al treilea. Pe lângă creşterea unui business real, pe parcursul celor patru ani de studiu vor avea loc cursuri standard într-un program de administrarea afacerilor (economie, finanţe, contabilitate, management, strategie, marketing, vânzări), cu diferenţa că toţi profesorii sunt de fapt antreprenori şi oameni de afaceri, iar cursurile nu pot ocupa mai mult de 10‑12 ore pe săptămână. „Restul timpului va fi folosit pentru a crea şi a dezvolta companii reale, conduse în totalitate de către studenţi. Programul este foarte autonom, fiecare student trebuie să trăiască nevoia de a reuşi ca antreprenor, prin forţele proprii. Centrul de greutate al procesului educaţional cade asupra coach-ilor (1 la maximum 20 studenţi), care îi ajută pe studenţi să îşi pună întrebările potrivite, îi învaţă de unde să îşi ia informaţiile şi cum să le folosească, dar au şi rolul de a le atrage atenţia când greşesc sau când nu sunt focusaţi“, detaliază Adrian Stanciu.

    Modelul dezvoltat de Parten nu este acreditat, deşi este foarte răspândit. Olandezii l-au preluat şi au vrut însă să îl acrediteze, pentru a-l transforma într-un program academic de primă opţiune pentru absolvenţii de liceu, aşa că l-au structurat în direcţia unei universităţi clasice. Adrian Stanciu explică faptul că au mers către modelul olandez şi nu către cel iniţial, finlandez, deoarece căutau un model pe care să îl poată acredita.

    Când foloseşte pluralul, Adrian Stanciu nu se referă neapărat la echipa actuală, ci la cele trei entităţi distincte care au luat în calcul, independent, varianta aducerii programului Team Academy în România. „Ne-am gândit la acest proiect, simultan, dar independent, trei grupuri diferite: Universitatea Alternativă (singurul program care a adus studenţilor o altă variantă de învăţare), Educativa (organizaţia lui Alex Ghiţă, prin intermediul căreia pleacă cei mai mulţi studenţi români la studii în afara ţării) şi noi (adică Maastricht School of Management, care am tot tatonat ideea unei universităţi pentru antreprenori)“, povesteşte Adrian Stanciu, care, imediat ce a aflat de interesul celorlalte două părţi, i-a adunat la o masă şi au pus la punct un plan de bătaie. S-au blocat însă la capitolul acreditare, deoarece „modelul acesta nu este acreditabil în România, unde se foloseşte un sistem foarte birocratic pentru acreditare“. Dar aveau cu adevărat nevoie studenţii-antreprenori de acreditare? „Studenţii nu aveau nevoie, dar părinţii vor să fie siguri că diploma de absolvire este validă şi îi face angajabili, chiar dacă drumul copiilor va fi antreprenorial.“

    Soluţia a venit de la Team Academy, care le-a propus să devină parte a ceea ce legea olandeză a educaţiei numeşte „sub steag olandez“: „Cu alte cuvinte, ne acreditează olandezii: autorităţile olandeze vin, analizează şi acreditează întregul program (din Bucureşti şi din Amsterdam), iar diplomele sunt aceleaşi – nu va scrie pe ele unde ai absolvit, ci doar ce program ai absolvit“.

    Cum îşi va face loc o astfel de universitate pe o piaţă locală unde învăţământul universitar privat are o imagine în scădere şi unde aproape că s-a împământenit ideea că orice copil bun sau cu posibilităţi trebuie să plece la studii în străinătate? „Nu mă mint că va fi uşor“, spune Adrian Stanciu, care pleacă însă de la premisa că universitatea pe care o va lansa, deşi cea mai scumpă de pe piaţă (6.500 de euro pe an faţă de o medie de 2.000 de euro la celelalte universităţi private sau la programele cu taxă de la universităţile de stat), costă anual cam cât o grădiniţă privată cu pretenţii din Bucureşti. „Cred că, pe parcurs, The Entrepreneurship Academy va deveni o variantă de studii superioare pentru copiii care au frecventat astfel de grădiniţe şi care nu vor să se desprindă de România pentru plecarea la studii, din diferite motive“.

    Universitatea va avea însă şi un program de burse, prin care fondatorii vor să atragă copii talentaţi – fondul disponibil pentru burse este în formare, dar oficialii universităţii spun că valoarea sa este de 75.000 de euro pe an. În funcţie de sursa fondurilor, bursele se împart în două mari categorii: burse din fondul Fundaţiei Entreprenation şi burse oferite de partenerii The Entrepreneurship Academy (EA), în acest moment fiind confirmată ING Bank – care este şi partener fondator al The Entrepreneurship Academy şi care a semnat un parteneriat pe trei ani. Bookster, Autonom şi Microsoft sunt confirmaţi ca parteneri pe diferite proiecte, iar, pe lângă aceştia, există un număr de discuţii deschise cu alte companii care vor să se alăture proiectului fie ca parteneri, fie ca sponsori pe diferite proiecte.

    Pentru primul an, 2016/2017, The Entrepreneurship Academy vrea să plece la drum cu 50 de studenţi. Pentru următorii cinci ani, Adrian Stanciu vorbeşte despre o ţintă de 250 de studenţi pe serie, ceea ce înseamnă zeci de coach, de oameni implicaţi şi resurse importante pentru învăţare. „Asta face programul scump: un profesor care vorbeşte în faţa unui amfiteatru de sute de studenţi este înlocuit aici de un coach care trebuie să asculte şi să îndrume individual maximum 20 studenţi. Până la urmă, vorbim despre căutarea unei vocaţii, iar această căutare durează şi se construieşte. Scopul nostru nu este să livrăm doar absolvenţi, ci persoane perfect autonome şi pe picioarele lor, care se pot descurca pe cont propriu din ziua absolvirii încolo.“
     

  • De ce este mai greu pentru tinerii de azi să îşi păstreze silueta, chiar dacă mănâncă la fel de mult ca tinerii de acum 20 de ani

    Autorii au studiat dieta a peste 36.000 de americani între 1971 şi 2008, precum şi activitatea fizică a 14.000 de oameni între 1988 şi 2006. Ei au grupat apoi aceste date şi le-au analizat în funcţie de activitate, vârstă şi indice de masă corporală. Ceea ce au descoperit este că o persoană care în anul 2006 avea aceleaşi obiceiuri alimentare şi sportive ca o persoană din anii ‘80 a avut un indice de masă corporală cu 2,3 puncte mai mare.

    Cu alte cuvinte, oamenii din ziua de azi au o greutate cu 10% mai mare decât cei din anii ‘80, chiar dacă au acelaşi regim de viaţă. „Rezultatele studiului nostru sugerează că tinerii din ziua de azi trebuie să urmeze un regim mai strict decât generaţiile trecute“, notează Jennifer Kuk, profesor în cadrul Universităţii din Toronto. „Studiul mai arată că există şi alţi factori, în afară de mâncare şi lipsa exerciţiilor fizice, care pot duce la obezitate“, explică Kuk, citată de The Atlantic.

    Care sunt însă ceilalţi factori? Până acum există doar teorii în această direcţie. Kuk a notat trei lucruri care ar fi putut determina o schimbare în metabolismul uman în ultimele decenii. În primul rând, oamenii sunt expuşi la mai multe chimicale care pot induce o creştere în greutate. Pesticidele sau conservanţii pot modifica procesele hormonale şi felul cum organismul nostru procesează grăsimea.

    În al doilea rând, consumul de medicamente a crescut într-un ritm ameţitor de la sfârşitul anilor ‘70 încoace – andidepresivele se numără printre medicamentele cu cele mai mari vânzări, iar printre efectele secundare cunoscute se află şi creşterea în greutate. În cele din urmă, autorii studiului consideră că bacteriile care ajung în organism pot avea un anumit impact asupra obezităţii. Consumul de carne a crescut în mod considerabil în ultimele decenii; luând în calcul şi faptul că producătorii folosesc hormoni şi antibiotice pentru a grăbi procesul de maturizare a animalelor, era de aşteptat ca bacteriile să sufere anumite mutaţii şi să afecteze apoi organismul uman.

    Concluzia, mai notează Jennifer Kuk, este că oamenii nu pot controla decât o parte din factorii care determină obezitatea. „Oamenii care suferă de obezitate sunt de multe ori ţinta ironiilor şi a glumelor proaste. Sunt consideraţi leneşi şi pofticioşi, dar de multe ori această impresie este una greşită. Dacă rezultatele noastre sunt corecte, atunci oamenii trebuie să mănânce mai puţin şi să facă mai mult sport doar pentru a arăta ca părinţii lor.“

    O serie de poze care circulă pe internet, numită „Old economy Steve“, ironizează mesajele pe care milenialii le primesc de la cei mai în vârstă. Personajul principal este un adolescent din anii ‘80 care dă sfaturi de viaţă celor născuţi în preajma noului mileniu. În ciuda campaniilor derulate în media şi la nivelul instituţiilor de învăţământ, numărul persoanelor care suferă de obezitate în Statele Unite s-a dublat în ultimele patru decenii. Adulţii sedentari consumă, în medie, cu 800 de calorii mai mult decât strictul necesar, potrivit unor date publicate de Asociaţia Americană a Diabeticilor.

    Oamenii sunt asaltaţi de reclame pentru mâncare, pentru fast-food sau pentru băuturi răcoritoare care conţin cantităţi uriaşe de zahăr. Locurile destinate sportului sunt din ce în ce mai puţine, mai scumpe sau mai inaccesibile, iar poluarea este şi ea un factor agravant. „Steve din anii ‘70“ este personajul central al unei serii de glume care circulă, de câteva luni bune, pe internet. Rolul său este acela de a ironiza mesajele transmise de generaţiile mai vechi celor din generaţiile tinere, precum milenialii: „Steve a absolvit facultatea şi a găsit imediat o slujbă“ sau „Steve a trebuit să muncească în timpul facultăţii pentru a-şi putea plăti taxele“ sunt doar câteva dintre mesajele amuzante care circulă online. Putem acum adăuga şi următoarea: „Steve mânca zilnic la McDonald’s, dar nu a luat 50 de kilograme în greutate“.

  • Un nou scandal în industria auto. Lista maşinilor care consumă mult mai mult decât susţin producătorii

    Un nou scandal se anunţă în industria auto: lista maşinilor care consumă mult mai mult decât susţin producătorii, Constructorii de automobile din Europa încearcă să îşi convingă clienţii, şi reuşesc, că vehiculele lor sunt mai economice decât în realitate, a descoperit un grup european de lobby. Drept urmare, mulţi şoferi ajung să plătească până la 500 de euro în plus pentru combustibil, în fiecare an. Care sunt cele mai păguboase maşini.

    Lista maşinilor care consumă mult mai mult decât susţin producătorii

  • Cei mai mulţi dintre directorii generali ai companiilor de asigurări nu se tem de riscuri

    Peste 70 procente din randul directorilor executivi sunt multumiti de brandul si reputatia companiilor, in ciuda faptului ca acestea reprezinta riscuri majore, reiese din raportul Aon Underrated Threats (riscuri subestimate) ce prezinta opiniile directorilor executivi ai societatilor captive de asigurare din 60 tari.

    Potrivit cercetării, doar 44 la suta din directori executivi si non-executivi intervievati consideră că deteriorarea reputaţiei reprezintă un risc semnificativ de afaceri. Incluzand riscul de deteriorare a reputatiei si a brandului, raportul se concentreaza asupra cinci teme adiacente:

    • Interconectivitatea riscurilor – viteza cu care tehnologiile mobile se dezvolta determina o extindere a mijloacelor de interconectivitatate dintre indivizi, grupuri de indivizi si companii. Cu toate acestea, peste 80% dintre respondenţi considera ca interconectivitatea riscurilor inca nu este pe constientizata la nivel larg
    • Riscul cibernetic – noua din zece respondenţi arată că riscul cibernetic nu este inca inteles pe deplin. 78% au indicat ca nivelul de producere al riscurilor cibernetice a fost, sau ar putea fi, mult supraestimat.
    • Riscul politic a fost, de asemenea, considerat o amenintare importanta. 63% dintre respondenti au considerat ca riscul politic a fost considerabil subestimat. Nesiguranta continua din Zona Euro si diversele conflicte geopolitice au constituit un motiv serios de ingrijorare, in special pentru respondentii EMEA.
    • Aportul consiliului de directori: 70% dintre directorii executivi ai filialelor care au luat parte la studiu au fost de acord cu rezultatele evaluării noastre – este imperativ ca directorii executivi şi consiliile de administraţie să comunice cu managerii de risc şi să îşi asume un rol activ în evaluarea şi acoperirea riscurilor de expunere ale societăţii. 
    • Deteriorarea reputatiei si a brandului:  In ciuda crizelor semnificative care au afectat brandul si reputatia, doar 54% dintre participantii din EMEA au afirmat ca deterioararea si reputatia brandului ar trebui sa se afle in centrul atentiei. Dintre respondentii americani, doar 35% au fost de acord cu acest lucru.

    “In vremurile de azi riscurile sunt previzibil de imprevizibile.  Datorita interconectivitatii dintre riscurile traditionale si cele noi aparute urmare dezvoltarii tehnologice, organizatiile nu mai pot evalua riscurile individuale in mod izolat, ci trebuie sa abordeze toate riscurile importante ce privesc afarcerea si oamenii intr-o maniera holistica. Rolul Aon, in calitatea sa de consultant de risc, este de a explora, evalua si exprima un punct de vedere permanent asupra impactului acestor forte si asupra a ceea ce se poate ascunde dincolo de orizonturile zilei de maine”, potrivit lui Stephen Cross, Chief Innovation Officer al Aon Risk Solutions.

    Raportul Underrated Threats 2015  a rezultat dintr-un studiu desfasurat in mediul online, inaintat directorilor executivi si non-executivi ai societatilor de asigurare captive, in vederea obtinerii parerii acestora cu privire la riscurile cheie identificate si corelarare acestora cu rezultatele publicate in Studiul Aon privind managementul riscului la nivel mondial lansat anul acesta (Aon Global Risk Management Survey 2015).

     

  • În ultimul an, cererea expaţilor de proprietăţi premium a crescut cu 5-7%

    În 2015, partea de nord a Capitalei -cu zonele Floreasca, Dorobanti, Kiseleff-Aviatorilor, Primăverii, Şoseaua Nordului – Herăstrău, Băneasa, Pipera – este foarte dorită de expaţi şi diplomaţi, cererea de proprietăţi la închiriere crescând cu 7% pe segmentul de apartamente şi circa 5% pe segmentul de vile, potrivit unui studiu Nordis.

    Expaţii vin în Romania, în proporţie de peste 70%, însotiţi de familii, ceea ce îi determină să aleagă  cu precădere zona de nord, deoarece aici se află cele mai bune grădiniţe cu predare bilingvă, şcoli internaţionale, o arie foarte mare de parcuri şi spaţii verzi dar şi imobile noi, ci suprafeţe mari şi finisaje premium.â

    În ceea ce priveşte cererea de locuinţe individuale de închiriat, zona Pipera este în mod special preferată de familiile de expaţi, aici şi oferta de vile noi, bine utilate şi echipate fiind şi cea mai mare. Într-un buget de 2.000 de euro, expaţii pot inchiria vilă cu grădină şi pot beneficia chiar şi de piscină.

    Cartierele Şoseaua Nordului – Herăstrău, Primăverii, Dorobanţi şi Aviatorilor sunt de asemenea în topul preferinţelor expaţilor. Aici numărul expaţilor mai tineri, persoane singure este mai mare, deoarece zona este mai aproape de cele mai căutate restaurante, cafenele sau cluburi.

    Faţă de anul trecut, procentul de cumpărători străini a crescut uşor spre 20%, mare parte fiind investitori. Cu toate acestea, profilul dominant al cumpărătorilor de apartamente din zona Herăstrău – Şoseaua Nordului: români care folosesc apartamentele de lux pentru uz propriu.

    Ponderea celor care cumpără apartamente pentru a le închiria ulterior, pentru a le rentabiliza, a ajuns la 35% din totalul celor care cumpără apartamente în zonă (în condiţiile în care anul trecut era de circa 20%), aceasta datorită dobânzilor foarte scăzute pentru depozitele bancare, a revenirii creditării, dar şi a oportunităţilor imobiliare aflate în piaţă.

  • Ţara care vrea să scadă programul de lucru zilnic la 6 ore. “Programul de 8 ore nu este atât de eficient pe cât ai crede”

    Majoritatea dintre noi lucrăm 8 ore pe zi, poate chiar mai mult dacă nu terminăm ce avem de făcut în ziua respectivă. Mai multă muncă nu înseamnă şi eficienţă sporită. Potrivit unui nou studiu, la care au participat 600.000 de oamenim, persoanele care lucrează 55 de ore pe săptămână sunt cu 33% mai predispuşi unui atac cardiac decât persoanele care lucrează între 35-40 de ore pe săptămână, informează sciencealert.com

    Astfel Suedia se îndreaptă spre programe de muncă de 6 ore, în loc de programul clasic de 8 ore.  “Programul de 8 ore nu este atât de eficient pe cât ai crede. Este foarte dificil să stai atâta timp concentrat, de aceea introducem pauze, pentru a ne face ziua mai uşoară. Dar în acelaşi timp este mai greu de separat viaţa privată de serviciu”, este de părere Linus Feldt, CEO-ul Filimundus, companie ce dezvoltă applicaţi pentru telefoanele mobile.

    El este unul dintre adepţii programului de 6 ore. Staff-ul echipei este fericit şi nu vrea să se întoarcă la programul clasic. “Vrem să petrecem mai mult timp cu familia, să învăţăm lucruri noi, să facem sport mai mult”, a mai spus el. S-au înregistrat schimbări în modul cum lucrează, angajaţii stau departe de reţelele sociale şi alte site-uri care le-ar putea distrage atenţia, iar şedinţele sunt foarte scurte. “Ne este mai uşor să ne concentrăm pe ceea ce avem de făcut” a spus Linus Feldt

    Ziua este mai condensată, angajaţii sunt mai motivaţi să termine munca la timp şi au mai multă energie după cele 6 ore. Feldt a mai spus că nivelul de productivitate a rămas la fel, iar conflictele au scăzut pentru că oamenii sunt mai fericiţi.

    Şi alte companii vor să treacă la acest program, reprezentaţiile Toyota din Suedia lucrează aşa, dar şi Svartedalens, un azil de bătrâni din Gothenburg a implementat programul pentru asistente.

  • Ţara care vrea să scadă programul de lucru zilnic la 6 ore. “Programul de 8 ore nu este atât de eficient pe cât ai crede”

    Majoritatea dintre noi lucrăm 8 ore pe zi, poate chiar mai mult dacă nu terminăm ce avem de făcut în ziua respectivă. Mai multă muncă nu înseamnă şi eficienţă sporită. Potrivit unui nou studiu, la care au participat 600.000 de oamenim, persoanele care lucrează 55 de ore pe săptămână sunt cu 33% mai predispuşi unui atac cardiac decât persoanele care lucrează între 35-40 de ore pe săptămână, informează sciencealert.com

    Astfel Suedia se îndreaptă spre programe de muncă de 6 ore, în loc de programul clasic de 8 ore.  “Programul de 8 ore nu este atât de eficient pe cât ai crede. Este foarte dificil să stai atâta timp concentrat, de aceea introducem pauze, pentru a ne face ziua mai uşoară. Dar în acelaşi timp este mai greu de separat viaţa privată de serviciu”, este de părere Linus Feldt, CEO-ul Filimundus, companie ce dezvoltă applicaţi pentru telefoanele mobile.

    El este unul dintre adepţii programului de 6 ore. Staff-ul echipei este fericit şi nu vrea să se întoarcă la programul clasic. “Vrem să petrecem mai mult timp cu familia, să învăţăm lucruri noi, să facem sport mai mult”, a mai spus el. S-au înregistrat schimbări în modul cum lucrează, angajaţii stau departe de reţelele sociale şi alte site-uri care le-ar putea distrage atenţia, iar şedinţele sunt foarte scurte. “Ne este mai uşor să ne concentrăm pe ceea ce avem de făcut” a spus Linus Feldt

    Ziua este mai condensată, angajaţii sunt mai motivaţi să termine munca la timp şi au mai multă energie după cele 6 ore. Feldt a mai spus că nivelul de productivitate a rămas la fel, iar conflictele au scăzut pentru că oamenii sunt mai fericiţi.

    Şi alte companii vor să treacă la acest program, reprezentatele Toyota din Suedia lucrează aşa, dar şi Svartedalens, un azil de bătrâni din Gothenburg a implementat programul pentru asistente.

  • Ce meserii se caută pe piaţa locurilor de muncă în România şi ce vor românii de fapt să găsească

    Peste 60% dintre persoanele cu studii medii care participă la formare se orientează către munca de office, reiese din datele unui proiect al Fundaţiei pentru Dezvoltarea Popoarelor (FDP). În ultimul an, cele mai căutate domenii de calificare au fost operator calculator şi contabilitate, urmate de cursurile de îngrijire a bătrânilor.

    “Aceste date fac parte din concluziile proiectului ”Califică-te pentru o şansă reală pe piaţa muncii!” implementat de FDP în perioada 1 aprilie 2014 – 30 septembrie 2015. În acest proiect am oferit cursuri de calificare pentru 329 de persoane aflate în căutarea unui loc de muncă din Bucureşti şi Ilfov. Considerăm că legătura continuă cu piaţa muncii prin intermediul celor peste 50 de firme cu care am colaborat ne-a permis identificarea unor tendinţe pe piaţa muncii în acest moment”, declară Ania Nedelcu, responsabil servicii FDP.

    După absolvirea cursurilor, cea mai mare rată de angajare (circa 50%) au avut-o participanţii la cursul de sudor, care s-au angajat imediat în urma absolvirii. Cursul de calificare ca mecanic-auto a generat o rată de angajare de aproape 30%. Pe următorul loc s-au aflat cei care au absolvit cursul pentru îngrijirea bătrânilor, cu o rată de angajare imediată de 17%. Nivelul cel mai scăzut de angajare s-a înregistrat la cursanţii din domeniul comercial, deşi informaţiile din piaţa muncii spun că, în acest domenii, oamenii calificaţi se află la mare căutare.

    Din cele 329 de persoane care au participat la cursurile de calificare organizate de FDP, 90% au obţinut diploma recunoscută în România şi Uniunea Europeană. Jumătate din numărul celor înscrişi sunt persoane cu vârsta cuprinsă între 25-45 de ani, iar tinerii de până la 25 de ani au fost cel mai puţin interesaţi de calificarea profesională (doar 14% din totalul participanţilor).

    “La cursuri am avut şi participanţi din categoria şomerilor de lungă durată, adică persoane care de mai mult de şase luni nu au un loc de muncă. Îmbucurător este faptul că 23% dintre cei care au absolvit cursurile noastre şi se află în această categorie, au reuşit să se angajeze imediat”, precizează Ania Nedelcu, responsabil servicii FDP. 

    Peste 500 de persoane au primit în cadrul proiectului informaţii cu privire la tendinţele pieţei muncii şi au beneficiat de sprijin din partea specialiştilor FDP în vederea identificării aptitudinilor şi intereselor profesionale, realizării cv-ului, căutării unui loc de muncă şi prezentării la interviul de angajare.

    „Foarte mulţi dintre cei care au apelat la noi aveau nevoie de mai multă încredere în ei pentru a-şi căuta activ un loc de muncă. Consilierea le-a dat această încredere, iar cursurile au făcut ca angajatorii să fie mulţumiţi de personalul calificat de noi. De asemenea, mai multe firme ne-au contactat atunci când au avut nevoie de personal. Mulţumită formatorilor şi echipei cursanţii au avut posibilitatea să participe la o formare de calitate, care a pus accentul pe practica în firme din domeniile de calificare. Raportul stabilit cu fiecare cursant în parte ne permite să spunem cu încredere că ştim pe cine recomandăm pentru angajare”, declară Denisa Fleşner.

    Domeniile în care s-a oferit calificare prin acest proiect au fost din sectorul confecţii metalice şi auto (sudor electric, mecanic auto), comercial (comerciant vânzător mărfuri alimentare), panificaţie (patiser, brutar-patiser), financiar-administrativ (competenţe antreprenoriale, contabilitate primară, operator introducere, validare şi prelucrare date) şi asistenţă la domiciliu (îngrijitor bătrâni la domiciliu). Cursurile de sculer matriţer şi de îngrijire bolnavi nu au putut fi organizat din cauza lipsei de interes a potenţialor participanţi, deşi angajatorii caută oameni calificaţi în aceste domenii.

    Proiectul ”Califică-te pentru o şansă reală pe piaţa muncii” a avut un buget de 2.037.322 lei şi a fost cofinanţat  din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013. Investeşte în oameni! Axa prioritară 5 ”Promovarea măsurilor active de ocupare”, domeniul major de intervenţie 5.1 – “Dezvoltarea şi promovarea măsurilor active de ocupare”.

     

  • De ce a fost plătit acest tânăr de NASA cu 18.000 de dolari ca să stea în pat 70 de zile

    Drew Iwanicki a găsit o metodă nonconvenţională de a face bani. El a participat la un studiu NASA numit CFT 70, studiu menit să descopere mai multe despre modul cum oasele şi muşchii se deteriorează în spaţiu, scrie site-ul nextshark.com

    Iwanicki a găsit anunţul NASA pe reddit şi a aplicat. “Nu mă aşteptam să mă contacteze. După o săptămână am primit un răspuns de la echipa de cercetare a NASA. Mi-au analizat istoria medicală şi a familiei mele, apoi m-au chemat la Texas pentru examen medical.”, a spus el.

    A trecut un an şi nu a primit răspuns. Nu credea că o să-l selecteze. În august 2014 a fost dat afară de la job şi în aceeaşi lună a primit o scrisoare de la NASA. Îl rugau să se alăture studiului. “Lucrurile s-au potrivit pentru că nu ştiam ce voiam să fac mai departe. M-am gândit că este o oportunitate care apare o singură dată în viaţă şi că o să fac bani şi aş avea timp să mă gândesc la viitorul meu”, a spus Iwanicki.

    A fost greu la început. Nu era obişnuit să stea toată ziua în pat. “Nu am fost niciodată internat la spital, aşa că ideea de a sta toată ziua întins în pat era o chestiune străină pentru mine. Fizic, a fost o experienţă foarte dureroasă. Corpul nu este obişnuit să stea întins atât de mult. Mă durea capul, spatele. Să stai orizontal este dificil.” a povestit el.

    Acesta nu era întins perfect orizontal, ci stătea cu picioarele puţin ridicate. Avea voie să stea pe o parte sau pe burtă. “În primele zile nu făceam nimic decât să mă întorc de pe-o parte pe alta. Să eliberez din presiunea asupra coloanei vertebrale”, a spus el.
    Iwanicki era monitorizat 24 de ore din 24. Dacă avea nevoie la baie sau voia să facă un duş, tot în poziţie orizontală trebuie să le facă. “Era o cameră specială pentru duşuri. Era un pat din plastic pe care eram aşezat apoi mă spălam acolo, capul de duş fiind mobil.” a spus Drew Iwanicki.

    Prietena lui a avut voie să vină o singură zi în vizită şi nu le-a fost permis să stea în acelaşi pat sau să mănânce împreună.
    “Aveam voie să stau 30 de minute pe zi, ridicat în coate şi aveam voie să-mi întind mâinile deasupra capului. Dar cam atât. Erau foarte stricţi în privinţa regulilor”, a povestit el.

    Mâncarea era bine proporţionată, fiecare calorie calculată. “Trebuia să mănânc tot din farfurie, nu aveam voie să las nimic. Chiar dacă aveam prea mult sos, ketchup sau sirop de arţar. Chiar dacă terminasem toast-ul a trebuit să mănânc şi restul de sirop de arţar.” a spus el.

    La final, Drew Iwanicki a primit 17.800 de dolari pentru 108 zile (aici intra şi perioada de dinaintea testului propriu zis şi perioada de după). Sumă care nu a fost scutită de taxe. El fiind nevoit să plătească statului 5.000 de dolari.

    Pe 2 decembrie 2014 a mers pentru prima dată după 70 de zile. Acesta a povestit experienţa sa publicaţiei Vice. “Îmi simţeam picioarele foarte grele. Eram transpirat. Simţeam că leşin. Privirea s-a întunecat şi staff-ul m-a pus imediat pe pat”.

     


     

  • STUDIU: Peste 50 de case şi terenuri abandonate din Bucureşti ar putea deveni spaţii culturale

    Fie că este vorba de case vechi, abandonate, de foste fabrici dezafectate, de terenuri virane, la periferia oraşului Bucureşti se află multe astfel de locuri care pot fi transformate în adevărate noduri culturale, a fost concluzia întâlnirii de marţi a numeroşi profesori şi studenţi de la Facultatea de Urbanism, informează un comunicat remis MEDIAFAX.

    În total, au fost identificate peste 400 de spaţii, cu origini diferite, de la clădiri rezidenţiale până la foste facilităţi sanitare şi de alimentaţie publică, din perioada comunistă, zone industriale, care în prezent sunt fie abandonate, fie folosite parţial şi care ar putea fi reconvertite.

    Timp de o lună şi jumătate, echipa Facultăţii de Urbanism a studiat clădirile din Bucureşti, pornind de la identificarea spaţiilor abandonate care se pretează la reconversia în spaţii culturale şi de “loisir”, dar şi orientarea către cartiere, unde spaţiile culturale sunt puţine sau inexistente. De asemenea, au fost studiate clădirile care au fost deja activate, parţial, în scopuri culturale.

    În Bucureşti, există deja mai multe spaţii care au fost regândite ca noduri culturale, unde se desfăşoară activităţi artistice, în general, iniţiate de diverse asociaţii sau organizaţii neguvernamentale. Astfel de spaţii sunt, de cele mai multe ori, foste case sau conace şi se află în zona centrală – precum Dianei 4, Carol 53, Interfon 77 şi Artskul -, unde activităţile preponderente sunt evenimentele muzicale, lansări de carte, piese de teatru, vernisaje, cursuri şi workshop-uri.

    Referitor la fostele hale şi fabrici, care sunt folosite în prezent, printre activităţile cel mai des întâlnite se numără petrecerile şi concertele. Unele spaţii s-au transformat în cluburi – Fabrica de ciorapi, devenită club Fabrica şi B52, fostul restaurant Berlin, devenit club Control -, dar şi în centre de creaţie, ca fabrica Industria Bumbacului, devenită Nod Makerspace, şi fabrica Flaros, devenită Working Art Space and Production. În cazul vechilor cinematografe, în proporţie de peste 50%, actuala destinaţie este de club.

    “În raport cu spaţiile potenţiale sau pretabile de a fi utilizate pentru cultură, ponderea spaţiilor care deja sunt folosite este foarte mică. În total, sunt circa 50 de spaţii care sunt deja folosite, în raport cu cele 400 de spaţii pe care noi le-am găsit în primă fază”, a spus Andreea Popa, lector şi coordonator al studiului.

    În cadrul studiului, au fost identificate mai multe tipuri de clădiri care ar putea fi transformate în mod asemănător: clădiri de interes public nefolosite (cinematografe, teatre de vară, restaurante abandonate), foste unităţi sanitare şi de învăţământ din perioada comunistă (spitalul Caritas), spaţii industriale (fosta fabrică de cărămidă, uzina electrică Filaret), clădiri neterminate (Casa Radio) şi spaţii virane rezultate în urma demolărilor şi neamenajării.

    Un număr de 56 dintre aceste spaţii cu potenţial au fost studiate în detaliu şi vor face obiectul unor studii de fezabilitate, care să arate în ce măsură pot fi redefinite ca spaţii culturale, mai ales că, dintre clădirile şi spaţiile identificate, aproximativ două treimi sunt în cartiere.

    “Cred că putem împreună să integrăm arta de tip neconvenţional într-un spaţiu care nu ar trebui să mai fie tipic. De asemenea, domeniul privat poate contribui la ceea ce înseamnă o Capitală culturală europeană”, a declarat Cerasella Crăciun, conferenţiar şi prodecan al Facultăţii de Urbanism din cadrul UAUIM.

    “Independent de candidatura oraşului la titlul de Capitală europeană a culturii, pentru care depunem dosarul în octombrie, ArCuB are o viziune pe termen lung. Acest studiu este numai unul dintr-o serie de proiecte deja comisionate. Vom avea săptămâna aceasta şi rezultatele unui studiu despre consumul cultural. Credem că este important să avem cunoştinţă despre ceea ce ne înconjoară şi să găsim soluţii pentru aceste spaţii”, a spus Raluca Ciută, manager de proiecte culturale la ArCuB şi membru în echipa de coordonare a proiectului Bucureşti 2021.

    Ministerul Culturii a lansat în decembrie 2014 un apel adresat oraşelor din România care doresc să candideze la titlul de Capitală europeană a culturii pentru anul 2021. La acest titlu candidează, pe lângă Bucureşti, oraşele Cluj-Napoca, Timişoara, Iaşi, Craiova, Arad, Sfântu Gheorghe, Oradea, Alba Iulia, Brăila şi Braşov.

    Programul “Capitală culturală europeană” a fost iniţiat de Consiliul de Miniştri ai Culturii din Uniunea Europeană în 1985, cu scopul de a apropia popoarele Europei şi de a celebra contribuţia oraşelor la dezvoltarea culturii. Până în prezent, peste 50 de oraşe au deţinut acest titlu. În 2007, oraşul Sibiu a deţinut acest titlu, alături de Luxemburg.

    Panourile cu cele 56 de spaţii abandonate care ar putea fi transformate în centre culturale sunt expuse la Hanul Gabroveni, până la sfârşitul săptămânii.