BusinessMagazin

Tag: industrie

  • Explozia comerţului online revigorează o piaţă aflată în moarte clinică. Dealerii vând mai multe vehicule comerciale

    Piaţa europeană a vehiculelor comerciale a crescut în aprilie pentru cea de-a opta lună consecutivă, iar, cel mai probabil, tendinţa va continua şi în mai şi iunie. Potrivit Asociaţiei Costructorilor Europeni de Automobile (ACEA), creşterea în Europa a fost susţinută de vanuri, adică de utilitarele uşoare şi de autobuze şi autocare. Cele mai mari creşteri în aprilie s-au înregistrat în Spania, cu aproape 55%, Italia cu 15% şi cu aproape un procent în Franţa, în timp ce Germania şi Marea Britanie s-au contractat uşor.

    Vorbind strict de comercialele uşoare, de până în 3,5 tone, în primele patru luni ale anului înmatriculările s-au apropiat de 495.000 de unităţi la nivelul Uniunii Europene, în creştere cu 9,5% comparativ cu perioada similară a anului anterior. În acest interval, Spania a crescut cu 45%, Italia cu 16%, iar Marea Britanie cu 12% şi Germania cu 5%, în timp ce singura piaţă care s-a contractat a fost Franţa.

    „Economia îşi revine în Europa, iar clienţii încep din nou să investească şi să cumpere vehicule comerciale noi, motiv pentru care acum este momentul de lansare de noi modele”, a spus Rupert Johnston, manager, Vivaro Product Marketing.

    În acest context, atât Opel, cât şi Renault îşi reînnoiesc gamele de utilitare uşoare şi au prezentat în iunie noile Vivaro şi Trafic, acestea fiind proiectate împreună, singurul lucru care le diferenţiază fiind partea frontală şi faptul că sunt comercializate în reţele diferite.

    „În ultimii 13 ani am vândut peste 620.000 de unităţi din generaţia anterioară a Vivaro şi avem o bază solidă de clienţi, în medie 50.000 pe an. Am discutat cu clienţii despre ce îşi doresc. Iar cel mai important aspect este cabina. Din acest motiv am făcut cabina mai uşor de utilizat, am folosit alte culori, dar şi materiale mai durabile astfel încât cabina va fi în continuare în stare bună şi după o utilizare de cinci ani”, a spus Johnston.

    Cea mai puternică piaţă pentru Vivaro este Marea Britanie, unde compania vinde circa un sfert din volum, iar următoarele sunt Germania, Italia, Olanda, Belgia, Europa Centrală şi de Est. Spre exemplu, în România sunt comercializate modelele echipate deja cu un pachet de drumuri grele pentru a rezista la condiţii mai dificile de utilizare. Pachetul mai este oferit şi pentru alte pieţe din Europa de Est.

    Piaţa locală a urmat acelaşi trend crescător de la nivel european. Înmatriculările de vehicule comerciale noi au urcat cu 22% în primele cinci luni, potrivit datelor Direcţiei Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor (DRPCIV), la 5.225 de unităţi. Cea mai puternică creştere a fost înregistrată în luna mai, de 66%, până la aproape 1.300 de unităţi.

    Piaţa importurilor de vehicule comerciale second-hand a înregistrat o apreciere în acelaşi interval, dar de numai două procente, până la 18.733 de unităţi. Chiar şi aşa, raportul dintre noi şi la mâna a doua este de una nouă la 3,5 second-hand, în timp ce la turisme raportul este de una nouă la 3,3 second-hand.

    Potrivit datelor Asociaţiei Producătorilor şi Importatorilor de Automobile (APIA), în România Opel ocupă locul 10 în topul vânzărilor de vehicule comerciale uşoare sub 3,5 tone, în primele cinci luni ale acestui an. Constructorul german a vândut în acest interval 120 de LCV-uri, în creştere cu 172% comparativ cu perioada similară a anului trecut. Spre comparaţie, Ford, ocupantul  locului secund per total piaţă, dar numărul unu la importatori de utilitare, a vândut în acelaşi interval aproape 500 de unităţi, cu 8% mai mult decât în ianuarie-mai din 2013. Renault, partenerul Opel pe segmentul de modele comerciale, a livrat pe piaţa locală 355 de utilitare în primele cinci luni, în creştere cu aproape 20%.

    O creştere puternică are în plan Opel nu numai în România, ci şi la nivel european.

    „În cadrul programului Drive 2022 ne-am propus ca în anul 2022 să ajungem la vânzări anuale de 150.000 de vehicule comerciale”, a spus Steffen Raschig, director pentru vehicule comerciale în cadrul Opel. Comparativ cu ritmul actual, acest lucru presupune o triplare a volumelor.

    „Am creat o nouă organizaţie pentru vehiculele comerciale. În acest an cota noastră de piaţă a crescut cu 3,6%. Odată cu noua organizaţie avem şi o echipă mai mare cu 30% dedicată acestui segment. Vrem să creştem şi să monitorizăm pieţele unde sunt posibilităţi de creştere sau pieţele unde nu suntem prezenţi. Şi pentru a produce acest model am investit aproape 100 mil. euro în uzina din Luton, Marea Britanie”, a subliniat Raschig.

    Piaţa vehiculelor comerciale, din care face parte Vivaro, va creşte puternic în următorii ani. De unde vine creşterea? „Din online. Vânzările de pe internet vor creşte în Europa, iar aceste bunuri vor fi livrate clienţilor cu ajutorul acestor utilitare”, este de părere directorul pentru vehicule comerciale în cadrul Opel. Situaţia nu este valabilă numai pentru Europa de Vest, ci şi pentru România. Un sfert din businessul de circa 63 de milioane de euro al FAN Courier, cea mai mare companie de cu-rierat cu capital românesc, a fost generată din activitatea venită din comenzile primite de la magazinele online, acesta fiind motorul de creştere al afacerii. Într-un interviu acordat ZF, Adrian Mihai, unul dintre acţionarii FAN Courier, spunea că online-ul a urcat puternic în ultimii şase ani, de la 5-10% din business în 2008, la 25% anul trecut.

    Compania de curierat livrează în medie 65.000 de colete pe zi, însă în perioada cu promoţiile făcute de retailerii online de Black Friday compania a livrat 110.000 colete pe zi. Compania lucrează cu clienţi precum Carrefour online, pentru care este unic distribuitor, potrivit lui Mihai, dar şi cu eMag, PC Garage şi alte firme. Grupul francez Carrefour a lansat în pri-măvara acestui an pe piaţa locală cel de-al patrulea format de magazine – cel online – după ce anterior a deschis hiper-mar-ke-turi, supermarketuri şi magazine de pro-xi-mitate. Fan Courier este compania care tran-sportă cumpărăturile făcute din maga-zinul online al Carrefour în Capitală şi în localităţile din jur.

  • PIB şi inteligenţă, nu harnaşamente!

    Înainte de orice, o să-i recomand cititoarei mele să îşi verifice tastatura computerului, care are tendinţa de a plasa virgule aiurea în text. Pe urmă o să spun că da, fundamental, sunt un pesimist, dar că eu consider acestea drept o calitate – destul de des necazurile m-au prins pregătit. Iar lipsa unei „cochilii”, a unei enclave sociale – doar o anumită zonă pe care o frecventez, doar un grup de amici – care să mă înconjoare cu iluzii şi nu cu realitate, plus minunata calitate de pieton, mi-au permis să văd mereu lucrurile mai clar.

    Dar sunt binevoitor şi caut, uite, motive care să îmi crească nivelul de fericire, aşa cum îmi recomandă cititoarea mea. Unde poţi căuta fericirea, dacă nu pe Google? Caut, aşadar, „România este pe primul loc” (fericirea mea are ambiţii modeste), iar motorul de căutare îmi răspunde „la creşterea volumului de vînzări din retail în martie” (?), la recomandări judiciare primite de la OLAF (parcă – parcă),  „la creştere economică în Europa” – zice premierul (procentele nu sunt totul în lumea asta, zic eu), „în lume la scumpirea litrului de benzină”, „în Europa la decesele cauzate de cancerul de col uterin”, „în topul ţărilor cu risc de sărăcie în rîndul copiilor”, „în Europa la apă poluată”, „la accidente mortale de circulaţie”. După două pagini de fericire gugălească zic că îmi ajunge şi renunţ să mai caut, aşa cum îmi propusesem, şi „Romînia este pe ultimul loc…”.

    Mă îndrept spre pagina colegilor de la Ziarul Financiar, care mă informează „Cum arată economia judeţului Mureş, unde fabricile care angajau mii de oameni au fost vândute la fier vechi sau transformate în hipermarketuri”, dar şi că „Fermierii pierd 100 milioane de euro pentru că jumătate din grâu va ajunge hrană pentru animale”. Nu prea merge nici aici, aşa că trec la agenţia Mediafax, care mă anunţă – şi asta chiar mă bucură – că Guvernul vrea să sporească cu 40% numărul IMM, până în 2020. Şi a pus la punct o strategie care ar trebui să creeze 200.000 de noi companii.

    Mulţumirea îmi piere brusc cînd citesc domeniile strategice, în ordinea importanţei – industria alimentară, fabricarea produselor textile, tăbăcirea şi finisarea pieilor; fabricarea articolelor de voiaj şi marochinărie, harnaşamentelor şi încălţămintei; prepararea şi vopsirea blănurilor, fabricarea produselor farmaceutice de bază şi a preparatelor farmaceutice, fabricarea altor produse din minerale nemetalice, industria construcţiilor metalice şi a produselor din metal, exclusiv maşini, utilaje şi instalaţii, fabricarea echipamentelor electrice, alte activităţi industriale.

    Industria alimentară ca industria alimentară, dar lohnul, din nou? Tăbăcirea pieilor? Harnaşamente? Ce produse farmaceutice? Dar o Vale a Siliciului n-ar fi mai bună? Întreb asta pentru că ceea ce s-ar putea asimila cunoscuţilor „softişti romîni” în dulcele limbaj de lemn guvernamental, adică „servicii în tehnologia informaţiei” se pierd undeva între „activităţi de editare muzicală” şi „arhitectură şi inginerie”. Şi cred că nişte funcţionari guvernamentali au mai bifat un punct pe lista de făcut nimic, fără să le pese şi fără să gândească. Harnaşamente, ha?

    Pentru ca ţara asta să depăşească clasamentele acelea nefericite de pe Google, iar în Mureş să crească înapoi fabicile, ar trebui ca în primul rând funcţionarii guvernamentali să facă treabă, ar trebui ca o bună parte din societate să iasă din bula de „je-m’en fichisme” în care s-a refugiat şi de unde priveşte superior; are nevoie de PIB, creativitate şi inteligenţă şi nu de un program guvernamental de sprijinit producţia de harnaşamente.

    Cred că nimeni nu a ştiut să arate lumea, cea reală, fără măşti, mai bine decât Pieter Bruegel cel Bătrân.

  • CALENDAR. Evenimente în perioada 30 iunie – 6 iulie

    30.06
    Eurostat anunţă estimarea de inflaţie pentru luna iunie în zona euro

    1.07
    Şedinţa de politică monetară a CA al BNR

    1.07
    CE lansează un nou cadru de propuneri pentru legislaţia reciclării deşeurilor

    1.07
    CE lansează un nou plan de creare a locurilor de muncă în industriile verzi

    1-2.07
    Conferinţa anuală europeană “Cooperarea în Europa Centrală” (Viena)

    2.07
    INSSE prezintă cifrele comerţului cu amănuntul pe primele 5 luni

    1-3.07
    Sesiunea plenară a PE (Strasbourg)

    1.07
    Eurostat anunţă rata şomajului în luna mai pentru UE şi zona euro

    2.07
    INSSE anunţă a doua estimare a datelor provizorii privind PIB în T1

    până la 13.07
    Microexpoziţia “Pandantive eneolitice din mandibule de Canis familiaris” (MNIR, Bucureşti)
     

  • Peste 40% dintre români ar deschide o afacere. Cine îi ajută?

    “Datorită atitudinii pozitive faţă de antreprenoriat, potenţialul antreprenorial al respondenţilor din România a cunoscut o creştere remarcabilă cu puncte procentuale ajungând la 41%, faţă de 33% în 2012, depăşind media tuturor ţărilor sondate (39%). 70% dintre respondenţii români consideră începerea unei afaceri proprii ca fiind un pas important şi de bun augur în carieră. Această pondere egalează media la nivel internaţional şi o depăşeşte pe cea a ţărilor din Uniunea Europeană, cu un punct procentual”, arată un raport al GfK, realizat la iniţiativa Amway.

    Pentru respondenţii din România, factorul decisiv care îi motivează să ia în considerare începerea unei afaceri proprii îl constituie “perspectiva unor venituri suplimentare” (53%), mult peste media la nivel internaţional (29%).

    Doritorii de noi afaceri ar putea beneficia de bunele oficii ale Guvernului, care vrea ca până în 2020 numărul IMM-urilor să crească cu 40%. Guvernul vrea ca numărul firmelor mici şi mijlocii active în România să crească la 670.000, în care să lucreze 3,2 milioane de angajaţi, faţă de 2,6 milioane de persoane la finele anului 2013. “Guvernul consideră că obţinerea unui spor de circa 41,23% al numărului de IMM-uri active economic, în următorii aproximativ şapte ani, constituie un obiectiv strategic realist. În ceea ce priveşte angajaţii în sectorul IMM, Guvernul României consideră că trebuie depăşit pragul de 3,2 milioane angajaţi în IMM-urile active din economia României”, se arată în propunerea Departamentului pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii, Mediu de Afaceri şi Turism.

    Domeniile pe care strategia le încadrează în ţinte strategice pentru sprijinirea înfiinţării de noi firme sunt, în ordinea importanţei, industria alimentară, fabricarea produselor textile, tăbăcirea şi finisarea pieilor; fabricarea articolelor de voiaj şi marochinărie, harnaşamentelor şi încălţămintei; prepararea şi vopsirea blănurilor, fabricarea produselor farmaceutice de bază şi a preparatelor farmaceutice, fabricarea altor produse din minerale nemetalice, industria construcţiilor metalice şi a produselor din metal, exclusiv maşini, utilaje şi instalaţii, fabricarea echipamentelor electrice, alte activităţi industriale.

  • Roboţii sunt pe punctul de a ne fura locurile de muncă. Ce meserii riscă să dispară

    Sunt roboţii pe punctul de a ne fura locurile de muncă? Este destinul muncitorilor umani să devină depăşiţi? Acest subiect este dezbătut de peste 100 de ani de economişti, care au creat chiar un termen special – Erezia Ludită – referindu-se la artizanii din ţesătoriile Angliei secolului XIX, care s-au opus utilajelor noi pentru că reduceau nevoia de mână de lucru. În prezent, o tendinţă la fel de înspăimântătoare apare. Aproape neobservată, puterea de calcul a computerelor creşte expo-nenţial şi accelerează eforturile de mecanizare a forţei de muncă, scrie Federico Pistono în comentariul “Roboţii îţi vor fura locul de muncă, dar e în regulă: Cum să supravieţuieşti colapsului economic şi să fii fericit”, pentru CNBC.

    Teoriile economice convenţionale sugerează că pentru fiecare loc de muncă eliminat de tehnologie apar noi locuri de muncă şi noi sectoare economice, situaţie care a fost confirmată de-a lungul timpului. Când oamenii au părăsit fermele, au început să lucreze în fabrici, iar când a început mecanizarea fabricilor, s-au dezvoltat serviciile.

    n prezent Însă, şomajul tehnologic, termen folosit pentru a descrie Înlocuirea permanentă a muncii umane de către maŞini, ro-boţi şi algoritmi, pare tot mai real, iar rădăcinile se află în natura exponenţială a tehnologiei.

    Viteza computerelor (pe unitate de cost) s-a dublat la fiecare trei ani între 1910 şi 1950, s-a dublat la fiecare doi ani în-tre 1950 şi 1966, iar în prezent se dublează în fiecare an. Ceea ce costa sute de milioane de dolari şi ocupa o clădire în-treagă, acum poate fi ţinut în palmă pentru mai puţin de 100 de dolari, iar asta s-a întâm-plat în doar câteva decenii. Această natură exponenţială a tehnologiei are ramificaţii dincolo de viteza computerelor, iar domenii întregi sunt revolu-ţionate.

    Sistemul computerizat cu inteligenţă artificială IBM Watson intră acum în sectorul medical, beneficiind de capacitatea de a înţelege limbajul natural, utilizat de oameni, dar beneficiind şi de funcţii de învăţare, care îi permit să funcţioneze ca sis-tem de suport pentru deciziile personalului medical.

    Companii din întreaga lume intenţionează să se automatizeze complet folosind roboţi avansaţi pentru liniile de produc-ţie. Foxconn Technology, cel mai mare producător de electronice din lume, cu sediul în Taiwan, a instalat deja sute de mii de roboţi pentru a înlocui angajaţii umani, obiectivul fiind de a se îndrepta către un milion de maşini.

    Canon, din Japonia, renunţă la personalul uman pe liniile de producţie, astfel că până în 2015 se va baza integral pe roboţi pentru producţia camerelor digitale. De asemenea, algoritmii scriu deja articole despre imobiliare, analize financiare şi ştiri despre evenimente sportive la un nivel calitativ greu de distins comparativ cu un jurnalist uman, afirmă Pistono.

    Google a anunţat prima maşină complet autonomă în martie 2012, când un astfel de autovehicul a primit număr de în-matriculare din partea autorităţilor din statul Nevada. Experţii din domeniu au estimat că va trece un deceniu ca o altă companie să ajungă din urmă Google. Doi ani mai târziu, mulţi dintre marii producători auto au anunţat prototipuri şi se gândesc deja la eventuala comercializare.

  • Cum ajung femeile în vârful companiilor de IT din lume. Povestea lui Carmen Sebe

    “Industria IT prin natura sa este şi mai săracă în femei decât altele. Nu pot să spun că România stă mai prost la capitolul femei în poziţii de conducere decât alte ţări. În Silicon Valley, de cele mai multe ori sunt singură la masă cu bărbaţi şi la fel se întâmplă şi în Anglia. Şi totuşi vorbim despre ţări care sunt deschise şi chiar preocupate de egalitate în câmpul muncii, care chiar au iniţiative în această direcţie“, spune Carmen Sebe, COO al Avangate, un furnizor de soluţii şi servicii pentru distribuţia electronică de software înfiinţat în urmă cu zece ani de antreprenorul Radu Georgescu.

    De numele celui din urmă sunt legate numeroase businessuri şi exituri aferente, precum RAV (antivirus vândut către Microsoft) şi GeCad ePayment (vândut către grupul sud-african de media Naspers). Avangate a fost şi ea vândută în toamna anului trecut către fondul de investiţii din Silicon Valley Francisco Partners, motiv pentru care şi sediul central al firmei este acum în cel mai puternic pol IT din lume. În spatele acestor tranzacţii însă a stat şi Carmen Sebe, care a făcut parte din echipa de negociere, dar care a avut şi un plan bun.

    Carmen Sebe povesteşte, amintindu-şi de începutul carierei, că la scurt timp după primul job şi-a dat seama că trebuie să se pregătească pentru o poziţie de management. Ea precizează că nu toate femeile îşi propun astfel de ţinte profesionale şi că, în mare parte, interesul lor scăzut pentru un rol de manager a generat şi deficitul de femei în poziţii de conducere. Este drept că nici societatea nu le ajută să îşi dorească să ajungă în astfel de poziţii, că fetelor nu li se spune că atunci când vor creşte trebuie să ajungă să conducă Google sau Yahoo, ci că ar fi bine să înveţe bine, să aibă un loc de muncă sigur şi să îşi întemeieze o familie, iar oricât de corecte ar fi procesele de recrutare sau de promovare ale companiilor problema nu se rezolvă.

    Astfel că, adaugă Carmen Sebe, femeile au două variante – fie renunţă la ideea de carieră în top management pentru că nu pot performa dacă nu reuşesc să „jongleze“ cu jobul de mamă şi cu cel de soţie, fie aşteaptă până copiii cresc şi devin independenţi pentru a-şi canaliza toată energia asupra rolului pe care şi-l doresc. Angajatorii însă ar putea să promoveze mai mult ideea de co-management (compania este condusă jumătate din program de un manager, iar cealaltă jumătate revine celui de-al doilea).

    Sunt studii care arată că jumătate dintre angajaţii din România nu cred că femeile sunt setate genetic să conducă o echipă sau o companie. Este o statistică ce oglindeşte perfect un clişeu vechi de când lumea – femeile se axează prea mult pe latura umană a angajaţilor, tind să spună „stop joc“ în situaţii limită şi nici nu au un simţ acut al rezultatelor, al banilor şi al profitului. De partea cealaltă, bărbaţii sunt mai interesaţi de rezultate şi mai puţin de modul cum ajung să facă bani şi simt cu uşurinţă oportunităţile de business. Indiferent la ce colţ al lumii ne uităm, piaţa muncii arată cam la fel.

    Femeile lucrează în domenii precum comunicare, publicitate, resurse umane sau marketing, iar joburile mai tehnice sunt ocupate în cea mai mare parte de bărbaţi. La nivel de management, în industrii unde matematica şi codarea fac legea, femeile par a fi o raritate. În Europa, spre exemplu, doar 30 din 1.000 de femei au absolvit facultăţi cu profil IT şi, ulterior, numai patru au ajuns să lucreze în domeniu, potrivit unui studiu realizat de Comisia Europeană.

    „Mi s-a întâmplat de cateva ori să fiu confundată cu «secretara şefului», iar la evenimente organizate în alte ţări oamenii să presupună că eu mă ocup cu marketingul, doar ce altceva aş putea face fiind soţia CEO-ului unei firme de software? Prin urmare, cred este o problemă de mentalitate şi mulţi oameni se grăbesc să-i încadreze pe ceilalţi în stereotipuri“, povesteşte Simona Lăpuşan, cofondator al producătorului local de aplicaţii online Zitec, o companie care în unsprezece ani de la înfiinţare a ajuns la aproape 100 de angajaţi şi la afaceri de peste 2 milioane de euro anul trecut. Simona Lăpuşan aminteşte şi de un alt stereotip: „În general, se crede că femeile nu investesc atât de mult în companie precum o fac bărbaţii, pentru că încă se pune mai mult accent pe timpul de lucru decât pe rezultate“.

  • Zece batoane de ciocolată care au schimbat industria dulciurilor

    10. Milky Way

    Când a debutat în anul 1923, a fost primul baton care să se inspire dintr-un desert cunoscut: milkshake-ul cu acelaşi nume. Ani mai târziu, acelaşi desert avea să inspire batonul Dulce de Leche şi plăcinta cu brânză şi căpşuni a celor de la Kit Kat.

    9. Nestle Crunch

    Înainte de lansarea acestui baton, interiorul produselor de acest gen erau umplute cu nuci, caramel sau alte creme. Introducerea orezului expandat a lansat un nou curent în industrie şi a ajutat la scăderea preţurilor.

    8. Cadbury Milk Chocolate

    Fabrica din Birmingham, Anglia, locul unde aceste batoane au fost concepute în 1897, funcţionează şi în ziua de astăzi, iar batoanele Dairy Milk sunt în continuarea printre cele mai vândute din lume.

    7. Scharffen Berger

    Primul baton de ciocolată de casă a avut lansarea în 1997 şi a fost un succes instantaneu. A fost lansat în variante cu conţinut ridicat de cacao, de peste 75%.

    6. Grenada Chocolate

    Deoarece batoanele de ciocolată sunt produse mai ales în Europa şi America de Nord, fermierii care au grijă de soiurile de cacao nu primesc, de cele mai multe ori, laudele meritate. Astfel, compania Grenada Chocolate, fondată în 1999 de un expat american încearcă să folosească resursele locale fără a mai apela la producătorii străini.

    5. Snickers

    La mai bine de 80 de ani de la lansare, acest baton produs de compania Mars este cel mai bine vândut produs din industrie. Chiar dacă nu a revoluţionat în vreun fel piaţa de profil, Snickers reprezintă nivelul de referinţă atunci când ne gândim la ciocolată.

    4. Nestle Milk Chocolate

    Înainte de introducerea sa în 1875, batoanele de ciocolată aveau un gust amărui. Producătorii de ciocolată nu puteau îndulci produsele cu lapte normal, pentru că ar fi subţiat prea mult crema. Astfel, prin ideea de a folosi lapte condensat, cei de la Nestle au schimbat complet industria.

    3. Toblerone

    Celebrul baton a debutat în 1908, iar ciocolata elveţiană este şi astăzi unul dintre cele mai căutate dulciuri.

    2. Hershey’s Milk Chocolate

    Poate că Nestle a inventat batonul de ciocolată cu lapte, însă Hershey este compania care l-a făcut celebru. Milton Hershey a reuşit să construiască un sistem impresionant de distribuţie, transformând batonul într-o obsesie americană. În Statele Unite există chiar şi un muzeu dedicat celebrului produs.

    1. Kit Kat

    Fiind primul baton care s-a promovat cu ideea de a fi împărţit cu alţii, Kit Kat este creditat cu transformarea batoanelor de ciocolată într-o gustare socială. A fost, deasemenea, primul produs-desert care să fie recunoscut la nivel global. Zeci de ani mai târziu, batonul rămâne o obsesie globală: chiar şi gigantul IT Google a denumit una din versiunile sistemului de operare Android “Kit Kat”.

  • O istorie a şorturilor purtate de fotbalişti la campionatele mondiale – GALERIE FOTO

    Şorturile fotbaliştilor se modifică în funcţie de moda feminină. Poate părea surprinzător, însă cei de la Quartz au ajuns la această concluzie după ce au analizat echipamentele sportive ale ultimilor 80 ani.

    Şorturile purtate de forbalişti la campionatele mondiale, încă din 1930, par să reflecte evoluţia din perioada respectivă a hainelor pentru femei.

    Această teorie a fost confirmată de către Jen Valentine, responsabila cu produsele pentru fotbal ale celor de la Adidas. “În industria hainelor de sport, suntem întotdeauna atenţi la ceea ce se întâmplă în jurul nostru”, a spus ea. “Urmărim mişcările designerilor cunoscuţi şi toate tendinţele din modă ale acelui an.”

  • Povestea lui John Willard Marriott, fondatorul lanţului hotelier ce îi poartă numele

    Marriott s-a născut în apropierea oraşului american Ogden din Utah. A crescut, alături de încă şapte fraţi, la ferma familiei sale. La 13 ani, Marriott a început să cultive salată pe câţiva acri ai fermei, angrenându-i şi pe fraţii săi în această activitate.

    Recolta i-a adus 2.000 de dolari, pe care Marriott i-a oferit imediat tatălui său. I-a câştigat astfel încrederea, iar el i-a oferit din ce în ce mai multe responsabilităţi în gestionarea fermei. Spre exemplu, când avea doar 14 ani, a fost trimis cu 3.000 de oi într-un vagon spre San Franscico. La 19 ani, a început să fie din ce în ce mai implicat în activităţile bisericii, parte a îndatoririlor date de faptul că provenea dintr-o familie de mormoni. O misiune religioasă în New England, în care a trecut şi prin Washington D.C., i-a dat ideea pe baza căreia avea să îşi construiască afacerea: a văzut un cărucior încărcat cu îngheţată şi sucuri, devorate în câteva minute de trecătorii însetaţi din cauza caniculei.

    A realizat şi că pentru a-şi fonda o afacere similară are nevoie şi de studii, prin urmare şi-a luat diplomele în urma absolvirii Webber College, în 1923, şi, trei ani mai târziu, Universitatea din Utah. În 1927 a câştigat franciza pentru berea A&W Root pentru Washington, Baltimore (Maryland) şi Richmond (Virginia) şi s-a mutat în Washington, unde a deschis, împreună cu partenerul său de afaceri, Hugh Colton, un stand în care vindea berea A&W. Au investit aproximativ 6.000 de dolari în echipamente şi pentru închirierea spaţiului pentru operaţiunile lor. Odată cu apropierea sezonului rece şi cu introducerea mâncării mexicane în meniu, Marriott a transformat standul într-un restaurant de familie care a devenit ulterior popular.

    În 1928 a deschis primul drive-in aflat la estul fluviului Mississippi, iar în 1929 toate afacerile sale s-au reunit sub umbrela Hot Shoppes Inc. În timpul celui de Al Doilea Război Mondial, afacerea a crescut pe seama managementului serviciilor de food din centrele de apărare şi clădirile guvernamentele precum Trezoreria SUA. În 1935 a fost diagnosticat cu cancer malign şi noduli limfatici şi i s-a dat de trăit mai puţin de un an. A supravieţuit însă mai bine de jumătate de secol, perioadă în care lanţul său de restaurante a crescut, iar compania a fost listată la bursă, în 1953.

    Patru ani mai târziu, a extins afacerea în zona hotelurilor prin deschiderea primului hotel Marriott – un motel la vremea respectivă –, Twin Bridges Motor Hotel în Arlington, Virginia. Compania a devenit Marriott Inc. în 1967, iar un an mai târziu în cadrul acesteia au fost integrate şi lanţurile Big Boy şi Roy Rogers. Pe parcursul anilor, compania s-a extins în mai multe domenii, Marriott inventând chiar şi serviciile de catering pe durata zborurilor, segment care continuă să fie şi o parte importantă a afacerilor companiei. A fost un muncitor energic, cunoscut pentru faptul că prefera să îşi gestioneze afacerile în defavoarea odihnei.

    Chiar şi după ce afacerea companiei a crescut suficient de mult încât să includă sute de restaurante şi hoteluri, Marriott verifica personal fiecare întreprindere de cel puţin patru ori pe an. Pe parcursul vieţii, a menţinut chiar şi relaţii de business cu influenţi oameni de afaceri ai perioadei. Unul dintre asociaţii săi a fost George W. Romney, tatăl lui Willard Mitt Romney, candidat la preşedinţia Americii în 2012. Prenumele lui Mitt Romney, Willard, a fost inspirat de omul de afaceri. După moartea sa, în 1985, afacerea a fost preluată de cei doi fii, Bill Marriott Jr. şi Richard Marriott.

  • Industria spaţială, vizată de hackeri ai armatei chineze

    Această piratare s-a dezvoltat după inculparea de către Statele Unite în mai a cinci militari chinezi pentru “piratare informatică” şi “spionaj economic”, a precizat Crowdstrike.

    Această unitate cu sediul în Shanghai (estul Chinei) este un “grup de inamici hotărâţi” care operează cel puţin din 2007, trimiţând email-uri vizând serviciul de mesagerie al Microsoft Outlook, programul Adobe Reader şi alte programe, a precizat Crowdstrike.

    Strategia sa constă în a trimite mesaje pornind de la o adresă aparent inofensivă, mike.johnson_mj@yahoo.com de exemplu, cu invitaţii false, în speranţa că utilizatorii deschid din neatenţie, ceea ce le permite hackerilor să acceadă la conţinutul calculatorului.

    Un ataşament trimis la centrul spaţial din Toulouse, în Franţa (sud-vest) făcea publicitate la un curs de yoga ce promova o “metodă universală pentru a te cunoaşte mai bine (…) şi pentru a cunoaşte Universul şi zeii, aşa cum recomanda Socrate!”.

    Militarii chinezi au ca scop “să obţină secrete economice sau brevete legate de tehnologiile din sectorul apărării” în scopul “supravegherii spaţiului, detectării şi interceptării comunicaţiilor prin satelit”.

    Crowdstrike a reuşit, prin aceste false adrese de email, să ajungă până la blogul unui bărbat în vârstă de 35 de ani, numit Chen Ping, care afirmă că lucrează pentru “armată/poliţie” şi care publică pe blogul său fotografii aparent ale lui, participând la exerciţii militare sau îmbrăcat în uniformă.

    Compania a legat activităţile sale de unitatea chineză 61486, localizată într-un imobil din nord-estul oraşului Shanghai.

    Acest grup de adaugă unităţii 61398, acuzată de compania de securitate informatică Mandiant că a folosit mii de salariaţi pentru a fura secrete ale ţărilor străine.