BusinessMagazin

Tag: casa

  • STUDIU DE CAZ: Aşa se vinde mobilă în oraşele uitate ale României

    “PRACTIC, AM DEZVOLTAT PARTENERIATUL DE FRANCIZĂ DATORITĂ CERERII”, explică Cristian Rusu, administratorul grupului Rus Savitar – Casa Rusu. Compania a hotărât să deschidă magazine în care să-şi vândă mobila produsă în propriile fabrici, astfel încât până în 2014 să aibă spaţii de vânzare în toate oraşele cu peste 100.000 de locuitori, iar dezvoltarea în oraşele mai mici de atât fiind luată iniţial în considerare după 2015.

    Dar cum şi localităţile mai mici sunt o bună piaţă de desfacere, „am construit o strategie de dezvoltare în paralel, sub formă de francize„. Casa Rusu are acum 11 parteneri pentru cele 13 magazine deschide deja în franciză şi regula de bază, spune Cristian Rusu, este că pentru o anumită zonă nu poate exista decât un singur francizat, tocmai pentru a-i da posibilitatea să-şi dezvolte afacerea.

    Reţeaua Casa Rusu reuneşte în total 25 de magazine în acest moment, iar planurile pentru acest an vizează deschiderea a zece spaţii proprii şi încă opt în parteneriat. Ponderea vânzărilor prin magazinele de tip franciză a ajuns la 15% din vânzările totale ale reţelei Casa Rusu, care a ajuns la 44 de milioane de lei în 2011, cifră care se referă doar la rezultatele magazinelor proprii. „În următorii cinci ani dorim să fim prezenţi cu o franciză Casa Rusu în fiecare oraş din România cu populaţie între 20.000 şi 100.000 locuitori”, mai spune reprezentantul grupului.

    Valoarea investiţiei în francize variază de la un magazin la altul, în funcţie de mărimea magazinului şi de oportunităţile de promovare din zonă. Cheltuiala minimă este de cel puţin 50.000 euro pentru suprafeţe ale magazinelor cuprinse între 300 şi 500 mp. Iar bugetele dedicate deschiderii de magazine proprii, datorită faptului că au suprafeţe cuprinse între 1.500 şi 4.000 mp, „sunt mult mai mari; pot depăşi şi 250.000 euro pe magazin„, spune Cristian Rusu, care la 35 de ani conduce operaţiunile grupului.

    Tot el spune că în prima jumătate a acestui an reţeaua se va mări cu spaţii de vânzare deschise în Oradea, Constanţa, Piatra Neamţ, Buzău şi Arad, cu o suprafaţă totală de peste 10.000 mp.

    Î N RELAŢIA CU FRANCIZATUL, „practic, susţinerea noastră începe din prima fază: de la amenajarea magazinului, instruirea personalului, promoţiile de deschidere şi cele ulterioare, politica de marketing„, adaugă reprezentantul Rus Savitar – Casa Rusu. El punctează că marketingul este foarte important, „chiar determinant aş spune; politica noastră este construită pe expunere naţională: pe TV, radio, campanii de pliante puse în cutii poştale, campanii online şi expunere outdoor, PR„. Toate costurile de marketing sunt suportate de compania Casa Rusu.

    RUS SAVITAR ESTE O AFACERE DE FAMILIE, FONDATĂ ÎN 1994, care s-a dezvoltat de-a lungul timpului – de la importator şi retailer de mobilă a ajuns unul dintre cei mai importanţi producători şi vânzători de mobilier din România. Cristian Rusu a preluat conducerea companiei în 2000, pe vremea când firma avea doar patru angajaţi. După 19 ani, cifrele arată cu totul altfel. Valoarea totală a investiţiilor a depăşit 20 de milioane de euro, iar numărul angajaţilor a depăşit 900. Acum grupul are, în afară de reţeaua de 25 de magazine, trei fabrici de mobilier din pal melaminat şi a mobilierului tapiţat. Capacitatea de producţie este de 18.000 de garnituri de mobilier din pal pe lună şi 2 000 de seturi de mobilier tapiţat în fiecare lună. Iar fabricile şi spaţiile logistice ocupă o suprafaţă de 100.000 mp.

    Dar ţinta nu este încă atinsă: „ne-am propus mai mult decât atât, suntem în plin proces de expansiune„, declara anterior Cristian Rusu. Tot el completează că firma pe care o conduce are planuri de dezvoltare atât în România cât şi, „de ce nu?, pe alte pieţe„.

    Antreprenorul a fost, după propriile spuse, sub o formă sau alta parte din viaţa companiei din adolescenţă, „astfel că îmi este greu să concep că mă voi ocupa de altceva„. Cunoaşte în detaliu operaţiunile, de la producţie la distribuţie sau rute de transport, a fost şi este implicat în afacerea familiei la nivel de detaliu. „Este un efort susţinut, care nu poate fi realizat fără investiţii şi dedicare. Foarte probabil, în zece ani voi fi tot în cadrul companiei, însă am convingerea că poziţia Rus Savitar pe piaţă va fi alta, dacă vom păstra tendinţa de creştere şi dezvoltare.„
     

  • Noua limită a bogăţiei

    Eventual orez în valoare de 100.000 de euro, noua limită a bogăţiei impusă de autorităţile europene. Dacă ai sub 100.000 de euro, eşti fericit, spargi seminţe în dinţi, bei berici şi râzi în faţa televizorului de ruşii cei fraieri care au pierdut bani în Cipru, asta dacă îţi alunecă degetul pe telecomandă şi prinzi vreo zece secunde din programul de ştiri.

    Şi, eventual, iei în serios oficiali care te sfătuiesc să îţi faci vreo 40 de depozite în care să îţi ţii banii, asta dacă rezişti la ştiri 30 de secunde. Şi, desigur, poţi să fii de acord cu devalizarea conturilor de peste 100.000 de euro, mama lor de hoţi!, că cum poţi câştiga 100.000 de euro dacă nu din furt!?

    Păi din muncă, caz în care poţi simţi fizic, în vintre, orice devalizare sau orice devalorizare, orice modificare de dobândă, iar orice declaraţie a vreunui oficial îţi va reţine atenţia mai mult de 30 de secunde. Despre premisele stabilite de ceea ce s-a întâmplat în Cipru şi despre cum chestiuni care pot părea inimaginabile acum pot deveni realitate – de exemplu “tunderea” conturilor tuturor europenilor pentru însănătoşirea preţiosului sistem bancar european.

    Serenitatea cu care cei mai mulţi români privesc ceea ce se întâmplă în Europa vine, cred, din două mari motive. Primul a fost impus de comunism, era pur şi simplu interdicţia de a deţine lucruri, mai mult decât ceva mobilă într-o casă închiriată, primită prin sindicat; oricine avea maşină sau casă pe pământ era, pe vremea lui Ceauşescu, un dubios care avea ceva de ascuns; mentalitatea s-a răspândit şi s-a păstrat în timp, iar oamenii au fost lipsiţi de bucuria de a avea o bucată de teren pe care să pui o floare şi trei fire de iarbă.

    Ciudat, o astfel de mentalitate s-a păstrat şi în perioada postrevoluţionară, când era bine, şi acesta este al doilea motiv, să fii “sărac şi cinstit”. Şi atât de tare a plăcut ideea asta, încât am rămas săraci, iar cinstea ne-am risipit-o în compromisuri politice.

    Europa îşi pierde acum o bucată zdravănă din coloana vertebrală, adică din clasa de mijloc. Nu este vorba de oligarhii ruşi, asta a fost o prostie şi o intoxicare, ci de antreprenori, de micile afaceri care au încercat să reziste, de slujbaşi care au tras din greu de dimineaţă până seara, de medici, funcţionari sau profesori.

    Este vorba de încredere în autorităţile care aprobă confiscarea banilor din conturi şi încrederea în băncile care acceptă asta, încălcând principii. Într-un fel sau altul, fiecare va resimţi “tunderea” conturilor, oriunde va fi fiind aceasta, oricând va fi şi orice sumă va fi fost în joc.

    Imaginea pe care o vedeţi este o caricatură din 1787 a unui ins pe nume James Gillray. Se cheamă “A March to the Bank” şi prezintă detaşamentul militar trimis să apere Banca Angliei în 1780, în timpul unei revolte pe fond religios, cunoscută drept “Gordon Riots”. Au fost atunci o sumă din ceea ce astăzi am numi victime colaterale; privind imaginea, ne dăm seama că grija pentru sistemul bancar nu este o noutate, diferă numai modalităţile în care aceasta este pusă în aplicare.

  • Documente ale scriitorului William Faulkner şi o nuvelă necunoscută a acestuia, scoase la licitaţie

     Potrivit reprezentanţilor casei Sotheby’s, această licitaţie va propune “cel mai mare număr de documente ale lui William Faulkner scoase vreodată la vânzare”, iar preţul total al acestora ar putea depăşi 2 milioane de dolari.

    Lotul principal, estimat la 500.000 de dolari, reprezintă prima schiţă a unui discurs susţinut de Faulkner atunci când a primit premiul Nobel pentru literatură, în 1949.

    Scriitorul l-a redactat în timp ce se afla la hotelul Algonquin din Manhattan, în drum spre Oslo. Această versiune de discurs este uşor diferită de cel pronunţat în cele din urmă de scriitor în timpul ceremoniei de înmânare a premiului Nobel.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Viaţa unui miliardar: Cum trăieşte fondatorul IKEA, la 87 de ani

     Ingvar Kamprad este fondatorul companiei IKEA, retailerul care a ajuns celebru în toată lumea pentru soluţiile de design interior şi amenajare. Chiar dacă averea acumulată de acesta pe parcursul vieţii ar putea să îi asigure un trai excentric, Kamprad a ales să se refugieze în anonimat şi cheltuieli zilnice chibzuite, notează Daily Express.

    Omul de afaceri suedez, care pe 30 martie împlineşte 87 de ani, locuieşte într-o casă obşinuită, este mare fan al chifteluţelor produse şi vândute de IKEA şi preferă de fiecare dată să zboare la clasa economică în dauna clasei întâi oferită de companiile aeriene. Pe deasupra, afaceristul suedez nu pune mare accent pe partea materială a vieţii, acesta preferând să meargă la cumpărături la piaţa aflată în apropierea casei sale.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • INTERVIU – Moştenitoarea Casei Monteoru: Vom transforma imobilul într-un centru multicultural

     Tribunalul Bucureşti a decis, în aprilie 2010, ca sediul Uniunii Scriitorilor din România – Casa Monteoru să fie restituit în natură moştenitorilor familiei Monteoru, respectiv Ioana Angelescu şi mama sa, Nora-Geta Angelescu Monteoru. Casa Monteoru, situată pe Calea Victoriei nr. 115 din Bucureşti, este clasată ca monument istoric de interes naţional în Lista Monumentelor Istorice din România.

    Decizia Tribunalului a fost atacată la Curtea de Apel Bucureşti. Pe 1 februarie 2013, Curtea de Apel Bucureşti a respins recursul ca nefondat, decizia fiind irevocabilă. Astfel, până pe 15 aprilie 2013, Uniunea Scriitorilor trebuie să evacueze Casa Monteoru.

    În acest context, Ioana Angelescu, moştenitoarea familiei Monteoru, a acordat un interviu agenţiei de presă MEDIAFAX în care spune că îşi doreşte să salveze Casa Monteoru, care, în ultimii 70 de ani de exploatare, nu a fost niciodată reabilitată. Ulterior, Ioana Angelescu vrea să transforme Casa Monteoru într-un centru multicultural, în care vor fi bineveniţi şi scriitorii, după cum spune aceasta.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Noi DETALII privind moartea lui Boris Berezovski: Miliardarul a fost găsit cu o funie în jurul gâtului

     Berezovski, în vârstă de 67 de ani, a fost găsit mort, în baia casei sale din Ascot, Berkshire. Cadavrul lui ar fi fost găsit de un angajat, care a sunat la ambulanţă sâmbătă, la ora 15.18 GMT (17.18 ora României). El nu mai fusese văzut din seara precedentă, de la ora 22.30 GMT (00.30 ora României), relatează BBC News Online.

    Poliţia a confirmat că echipajul ambulanţei a găsit trupul neînsufleţit al lui Berezovski pe podea.

    Miliardarul rus a fost găsit zăcând pe jos în baie, cu o funie (“ligature”) “în jurul gâtului şi o bucată dintr-un material similar prins de duşul din spatele lui”, a declarat detectivul inspector Mark Bissell, în deschiderea anchetei pentru stabilirea cauzelor decesului acestuia.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cum pot fi traşi la răspundere managerii unei companii în insolvenţă


    Tragerea la răspundere a membrilor conducerii unei companii atestă faptul că “terapia” legală pentru debitorul aflat în dificultate presupune, pe lângă adoptarea unor măsuri energetice de resuscitare economică şi instituirea unei pedepse direcţionate strict către persoanele responsabile, susţine George Albert Ionescu de la Casa de Avocatură Ionescu şi Sava.

    Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei este cea care prevede posibilitatea tragerii la răspundere a membrilor organelor de conducere ale societăţii care, prin faptele lor, au cauzat starea de insolvenţă a persoanei juridice. Sfera persoanelor care pot fi trase la răspundere include atât membrii organelor de supraveghere şi ai organelor de conducere din cadrul unei societăţi (concret, răspunderea îi vizează pe administratori,  directori,  cenzori şi auditori financiari), cât şi orice altă persoană ce a cauzat starea de insolvenţă a societăţii prin săvarşirea faptelor prevăzute de lege, exercitând funcţii de supraveghere sau conducere în cadrul societăţii (ex. Asociaţii persoanei juridice).  

    Legea prevede expres faptele ilicite care pot fundamenta tragerea la răspundere a membrilor conducerii unei companii. Astfel, o persoană este sancţionabilă dacă a folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu,sau în cel al unei alte persoane. În practică, astfel de cazuri în care administratorul sau managerul se serveşte de un lucru contrar interesului societăţii şi în scopul profitului personal au fost considerate plata de către societate a unor cheltuieli de transport, călătorie sau sejur fără legatură cu activitatea persoanei juridice, finanţarea de către societate a unor lucrări de construcţii la imobilul proprietate personala a conducătorului ei, sau achitarea de către administrator a unei amenzi pentru încălcarea Codului rutier din fondurile persoanei juridice pe care o conducea.

    Utilizarea bunurilor societăţii exclude intenţia managerilor de a-şi însuşi definitiv bunul respectiv, scopul acestora fiind numai obţinerea unui avantaj personal. În faptele de acest tip pot fi încadrate folosirea de către organul de conducere, în interes personal, a telefoanelor şi autoturismelor societăţii pe care o conduce şi care ar trebui utilizate exclusiv în interes de serviciu.

    În categoria abuzului de bunuri sociale, sunt incluse şi însuşirea în interes personal a creditului bancar acordat societăţii precum şi plata către parteneri a unor avansuri pentru lucrări fictive. În mod similar, în  Franta, în cazul Bon Marche, s-a reţinut existenţa abuzului de bunuri şi de credit comis de membrii organelor de conducere ai unei societăţi care au efectuat cumpărături excesive de mobilier de la o societate vânzătoare ce aparţinea unuia dintre administratorii societăţii cumpărătoare.

    De asemenea, răspunderea membrilor organelor de conducere poate fi angajată şi pentru deturnarea de fonduri prin nevirarea sumelor reprezentând contribuţia de asigurărari de sănătate reţinută din salariile angajaţilor către fondurile speciale, cărora le sunt destinate potrivit legislaţiei fiscale.

    Conform legii, sunt sancţionabile şi persoanele care au făcut acte de comerţ în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice sau au dispus, în interes personal, continuarea unei activităţi care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăţi. Membrii conducerii companiei care au ţinut o contabilitate fictivă, au facut să dispară unele documente contabile sau nu au ţinut contabilitatea în conformitate cu legea pot fi şi ei traşi la răspundere.

    Nerespectarea prevederilor legale relative la organizarea contabilităţii nu poate fi considerată o simplă neglijenţă, ci indică administrarea frauduloasă a averii societăţii şi reprezintă o premisă pentru aplicarea răspunderii din Legea insolvenţei. Se induce astfel ideea de ascundere a patrimoniului faţă de creditori şi de fraudă la lege în scopul sustragerii de la controlul autorităţilor de reglementare şi control privitor la activitatea societăţii. Astfel, neevidenţierea în contabilitate  a unor mărfuri şi introducerea de facturi fictive au fost considerate de practica judiciara fapte ilicite ce au atras răspunderea administratorilor. Prin urmare, întocmirea la timp şi în mod complet a documentelor contabile aferente diferitelor operaţiuni ale societăţii, apte să reflecte fidel şi exact situaţia financiară reală a societăţii,  precum şi depunerea promptă a raportarilor contabile de tip bilanţier la instituţiile abilitate, sunt măsuri imperativ necesare pentru a evita tragerea la răspundere pe temeiul Legii insolvenţei.

    Deturnarea sau ascunderea unei părţi din activul persoanei juridice ori mărirea în mod fictiv a pasivului acesteia este o altă faptă ilicită ce poate angaja răspunderea autorului.

    Instanţele romane au inclus în categoria faptelor ilicite reţinute sub această calificare încasarea de către membrii organelor de conducere ale societăţii a unor remuneraţii abuzive. Acestea s-au dovedit a fi excesive în raport cu capacităţile de trezorerie ale societăţii sau în comparaţie cu activitatea concretă desfăşurată de administrator în cadrul societăţii.

    Astfel, remuneraţia membrilor organelor de conducere trebuie să fie proporţională atât cu munca efectiv depusă de persoana în cauză, cât şi cu rezultatele societăţii. Prin urmare, în cazul unei sănătăţi financiare precare a societăţii, este recomandabilă revizuirea şi ajustarea remuneraţiilor membrilor organelor de conducere.

    In plus, pot fi trase la raspundere atat persoanele care au folosit mijloace ruinatoare pentru a procura persoanei juridice fonduri,  in scopul intarzierii incetarii de plati, cat si cele care, in luna precedenta incetarii platilor, au platit sau au dispus sa se plateasca cu preferinta unui creditor, in dauna celorlalti creditori.

    Enumerarea este neindoielnic limitativa si, in consecinta, nu  poate fi extinsa prin interpretare analogica. In acest sens, instantele au respins in mod constant alte temeiuri invocate de parti,  precum nedepunerea diligentelor pentru readucerea unor bunuri in patrimoniul debitorului.

    Existenta legaturii de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu este a treia conditie pentru angajarea raspunderii sus mentionate si presupune ca starea de insolventa a debitorului sa fie consecinta directa si necesara a unei fapte ilicite dintre cele expres prevazute de lege.

    In final, membrii conducerii unei companii pot fi trasi la raspundere numai daca savarsirea faptelor ilicite a fost culpabila, iar culpa este dovedita.

     

  • VITROMETAN, locul unde 2 ani s-a lucrat la candelabrele din Casa Poporului. De la moda peştelui din sticlă colorată aşezat pe mileul de pe televizor la planul pentru supravieţuire – GALERIE FOTO

     Fabrica Vitrometan Mediaş a cunoscut, în istoria ei, trei mari perioade: de la înfiinţare, în 1923, până la naţionalizare, anii comunismului, în care s-a dezvoltat enorm, şi provocările de după 1989, ajungând să funcţioneze acum cu mai puţin de zece la sută din muncitorii pe care îi avea la Revoluţie.

    Vitrometan, înfiinţată de fabricanţi de bere şi vinuri

    Construcţia fabricii a început în 1922, firma având 16 acţionari, între care mai mulţi membri ai familiei Bragadiru din Bucureşti, fabricanţi de bere, şi un mare fabricant de vinuri din Mediaş. Terenul pe care a fost construită fabrica, de peste 100.000 de metri pătraţi, a fost pus la dispoziţie de Eduard Theil, moşier din Mediaş, iar director al fabricii a fost, până la naţionalizare, Csaki Wilhelm, procuror din Mediaş.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Casa Rusu deschide al 13-lea magazin în regim de franciză la Dej

    Politica de extindere a companiei vizează deschiderea în 2013 atât de magazine în regim de franziză, precum şi magazine proprii. Cu ocazia inaugurării, pentru a atrage un număr cât mai mare de cumpărători, magazinul din Dej va avea în primele săptămâni o politică de reduceri şi oferte promoţionale.

    “Am demarat în 2011 sistemul de francizare şi suntem multumiţi de evoluţia pe care am avut-o în această direcţie. 2013 începe cu deschiderea magazinului din Dej şi va fi continuat de cel puţin alte opt magazine în regim de franciză, iar pentru următorii 3-5 ani obiectivul este de a avea câte o franciză în fiecare oraş mic şi mediu cu până la 50.000 de locuitori”, a declarat Cristian Rusu, administratorul grupului Rus Savitar – Casa Rusu.

    Magazinul Casa Rusu din Dej respecta standardele de calitate impuse de francizor, atat la nivelul expunerii produselor, al calitatii acestora, cat si al serviciilor oferite clintilor sai. “Strategia Casa Rusu este de a valorifica in retail avantajul producatorului: acela de a vinde produse de calitate la preturi extrem de accesibile, rezultat al volumelor mari si al lipsei intermediarilor in procesul de distributie. Investim permanent in eficientizarea productiei si a productivitatii, astfel incat sa pastram preturile accesibile pentru clientul final” declara Cristian Rusu, administratorul grupului Rus Savitar – Casa Rusu.

    Compania Casa Rusu este prezenta in judetul Cluj prin doua magazine, un magazin propriu, care se afla la Cluj si cel inaugurat la Dej in urma cu trei zile. 
    Orasele in care s-au deschis anul trecut magazine in regim de franciza sunt  Baia Mare, Tecuci, Vatra Dornei, Petrosani, Caransebes, Resita, Turnu Magurele, Viseu de Sus, Bistrita, Suceava.

    “Suntem de doi ani intr-un proces dinamic de extindere care inseamna atat deschiderea de magazine in sistem de franciza, cat si magazine proprii. In 2012 am continuat politica de dezvoltare a retelei de magazine  proprii Casa Rusu ajungand  la un numar de 12 magazine in acest moment. Pentru anul 2013 avem in plan deschiderea a inca 10 magazine proprii, iar in viitorul foarte apropiat, in prima parte a anului vom inaugura magazinele din Buzau, Oradea, Constanta, Piatra Neamt si Arad. In total, 2013 va insemna cel putin 19 noi magazine Casa Rusu, proprii si francize”, a declarat Raia Marius, director general Casa Rusu.
    Casa Rusu este compania de retail a producatorului  Rus Savitar.

    Compania si-a inceput activitatea in 1994, in prezent fiind unul din cei mai mari producatori de mobilier din Romania, prin productia realizata in cele trei fabrici existente pentru realizarea mobilierului din pal melaminat si a mobilierului tapitat. Capacitatea de productie este de 18.000  garnituri de mobilier din pal/luna si 2 000 de seturi de mobilier tapitat/luna. Activitatea de productie si logistica se desfasoara pe o suprafata de 100 000 mp, valoarea investitiilor in capacitatea de productie fiind de peste 20 milioane de euro. In prezent, in cadrul grupului sunt peste 900 de angajati.

     

  • Secretarii de stat primesc casă RA-APPS pe trei luni, iar miniştrii pe un an cu posibilă prelungire

     Locuinţa de serviciu se pune la dispoziţie beneficiarilor complet dotată, inclusiv cu mobilier, iar chiria, cheltuielile de întreţinere a locuinţelor de serviciu şi amortizarea bunurilor din dotarea acestora, inclusiv a mobilierului, se asigură de instituţiile publice în care îşi desfăşoară activitatea beneficiarii, în limita unei sume de 18.600 lei anual pentru fiecare beneficiar în parte. Cuantumul acestei sume poate fi modificat prin hotărâre a Guvernului.

    Prevederea este inclusă în ordonanţa de urgenţă prin care Guvernul a reglementat condiţiile de vânzare şi ocupare a imobilelor aflate în administrarea Regiei Patrimoniului Protocolului de Stat (RA-APPS).

    Actul normativ stabileşte că, prin derogare de la prevederile Legii locuinţei, miniştrilor, inclusiv persoanelor care ocupă funcţii asimilate celei de ministru şi ministru delegat, “pe durata mandatului”, respectiv secretarilor de stat şi persoanelor care ocupă funcţii asimilate celei de secretar de stat, “pe o perioadă de 3 luni de la data numirii în funcţie”, li se pot atribui temporar imobile cu destinaţia de locuinţă de serviciu din fondul locativ aflat în administrarea RA-APPS.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro