BusinessMagazin

Tag: antreprenori

  • Povestea omului care a transformat o autobază de pe timpul lui Ceauşescu într-un hotel, iar acum are unul dintre cele mai mari complexuri hoteliere din România

    De la o fostă autobază transformată în hotel, Nicolae Căpuşan a ajuns să deţină acum unul dintre cele mai mari complexuri hoteliere din ţară şi să obţină venituri anuale de peste 10 milioane de euro. Planurile lui depăşesc graniţele Clujului şi vizează extinderea lanţului în Băile Herculane, prin revitalizarea fostului hotel Decebal, cât şi extinderea lângă Capitală. 

    Nicolae Căpuşan deţine şi conduce în prezent un grup care a ajuns la o cifră de afaceri totală care se plasează în jurul valorii de 10 milioane de euro; din acesta fac parte hotelurile SunGarden din Turda, SunGarden Therme din Dej, precum şi complexul hotelier SunGarden Resort din Cluj. În următorii trei ani, vizează atingerea unui prag de 25 de milioane de euro şi extinderea în Herculane, dar şi în apropierea Bucureştiului.

    La fel ca mulţi alţi antreprenori români din generaţia sa, clujeanul Nicolae Căpuşan a ales să renunţe la meseria de bază pentru a începe primele afaceri, după Revoluţie. De profesie inginer de sistem, după ce absolvise Facultatea de Electrotehnică, secţia Calculatoare, spune că era foarte greu pentru el să ajungă într-o funcţie bună în acele vremuri, în condiţiile în care acestea erau alocate celor care „cunoşteau anumiţi oameni”. 

    Astfel, după căderea comunismului a reuşit să adune 100 de mărci, bani cu care a cumpărat o geantă de răţuşte din plastic, de jucărie – „ultimul lucru care se mai găsea într-un magazin cu jucării, fiindcă totul dispăruse pe vremea aceea” – pe care le-a vândut „în afară”. I-a rămas întipărit în minte sunetul pe care l-au făcut răţuştele în momentul în care vameşii au verificat geanta. „La prima ieşire din ţară aveam emoţii extraordinare; iar la vamă, după ore de aşteptare, unul dintre vameşi a apăsat pe geantă când i-am spus că transport răţuşte”.

    Acesta a fost începutul care l-a ajutat să pună temelia afacerilor sale. Apoi, cu circa 1.000 – 2.000 de mărci, „bani cu care în vremea aceea puteai să cumperi un apartament – deja eram bogat”, s-a orientat pe aducerea de autobuze din Germania.

    A cumpărat un prim autobuz cu 300 de mărci de acolo şi l-a adus în România, în contextul în care, pe atunci, după reunificarea estului cu vestul Germaniei, „esticii voiau să scape de industria care nu avea origini germane”. Pentru România, care avea autobuze învechite la vremea aceea, aceasta a fost o oportunitate, iar pentru omul de afaceri, începutul unui business profitabil.

    După primul autobuz vândut, au urmat sute, spune el, dedicându-se acestei activităţi între 1991 şi 1993. Când s-au terminat autobuzele, a trecut într-o altă etapă: importul de piese de schimb din Germania pentru acestea: „Toţi românii luau piese vândute drept originale din Ungaria, am descoperit însă că nu erau chiar originale, ci aduse din Polonia; polonezii le vindeau cu 50% mai puţin. Am aflat apoi că şi piesele lor de schimb, potrivit unor specificaţii tehnice de pe acestea, erau produse în Rusia”. Prin urmare, s-au dus în Rusia, de unde le-au cumpărat la un sfert din preţ.

    În 1995 deveniseră lideri naţionali pe zona de piese auto – cu venituri de sute de mii de dolari. O parte din bani i-au reinvestit în imobiliare – nu ca parte a unei strategii, ci, potrivit lui Căpuşan, datorită unei pasiuni pentru pământ moştenite de la părinţi şi bunici.
    Au cumpărat mai multe proprietăţi, cărora nu le-au acordat prea multă atenţie pe vremea aceea – „Să fie!” – pentru ca abia mai târziu să le şi folosească.

    În jurul anului 2000 au renunţat la afacerea cu piese auto şi s-au orientat către industria turismului. Era domeniul care lui Nicolae Căpuşan îi plăcea cel mai mult – „Şi de atunci nu mai lucrez”, spune el, referindu-se la cât de pasionat este în continuare de turism.
    autobazA devenită Hotel

    Prima experienţă în HoReCa a venit odată cu administrarea, în concesiune, a unui restaurant luat de la „nişte americani veniţi să facă afaceri în România”.  „România nu este America, prin urmare ei au venit cu principiile lor de acolo şi au eşuat”, spune Căpuşan. A preluat restaurantul şi l-a administrat timp de trei ani. Un prim pas în dezvoltarea propriilor afaceri în domeniul turismului a fost însă făcut pe o proprietate folosită în vremea afacerilor anterioare. Omul de afaceri cumpărase la un moment dat o autobază la Turda, care avea un corp administrativ – o clădire în formă de cutie, în care se aflau câteva zeci de birouri.

    Nicolae Căpuşan povesteşte că s-a gândit timp de mai mulţi ani cum ar putea să transforme spaţiul, în contextul în care, pe vremea aceea, birourile nu erau atât de importante – „Îţi făceai treaba în maşină sau pe un colţ de masă”. Până la urmă, a decis să convertească spaţiul respectiv într-un hotel.

    Acesta a fost inaugurat în 2006, iar în 2005 a cumpărat proprietatea de 6.000 de metri pătraţi, cu o cabană de vânătoare inclusă, pe care a dezvoltat ulterior actualul SunGarden Golf & Spa Resort.

    Chiar dacă spune că nu s-a concentrat niciodată pe calculele matematice, crede că în situaţia proprietăţii din Turda investiţia s-a ridicat la aproximativ 1 milion de euro, iar în SunGarden Golf & Spa Resort aceasta este cuprinsă între 12 şi 14 milioane de euro. Omul de afaceri precizează însă că „investiţia nu este niciodată încheiată”.

    De-a lungul timpului, au evoluat de la un grad de ocupare de 3% în primul an şi vizitatori care întrebau „Mititei nu serviţi?” la creşteri constante ale cifrei de afaceri şi la lansări ale unor branduri premium în unitatea lor.

    În prezent, au în funcţionare trei hoteluri cărora li se va adăuga hotelul Decebal de la Herculane, a cărui reabilitare au început-o.
    „Hotelul Turda este mai degrabă pentru turiştii care vin la salină şi în sezon este un grad de ocupare 100%; cel din Cluj este un hotel business, iar SunGarden Golf and Spa Resort este un complex leisure – se aşază pe clientela care vrea să petreacă timp liber – să se relaxeze.”

    Pe cel din urmă observă un trend crescător din punctul de vedere al pachetelor care se vând, astfel că dacă până anii trecuţi vindeau rar un pachet turistic de 5-7 zile, în prezent observă o creştere semnificativă pe această zonă. Căpuşan observă de asemenea o creştere pe segmentul turiştilor străini care cumpără pachete de vacanţă. Aceştia sunt mai ales israelieni care vin având zbor direct la Cluj de la Tel Aviv – vin 10-20 de persoane, stau 7 zile şi consumă.

    Nu îi ocolesc însă nici vesticii şi spune că cei mai mulţi dintre ei sunt englezi.„E clar că străinii cheltuie cei mai mulţi bani. Sunt obişnuiţi cu turismul de agrement, de relaxare – dacă merg la un hotel, acolo îşi fac tot sejurul, all inclusive,  iar românii iau deseori cazare în regim de demipensiune şi merg în Cluj, în restaurante, prin baruri, îşi cheltuie banii mai ales în oraş, mai puţin în incinta complexului”, observă antreprenorul.

    Nicolae Căpuşan spune că pentru fiecare business au lansat noi faciliăţi; altele noi sunt în curs de implementare. Oferă ca exemplu o „divizie de catering, pentru clienţi premium, pe care am implementat-o prima dată la Dej”. Această afacere merge din ce în ce mai bine, potrivit lui, şi începe deja să genereze şi profit.
    La Turda au implementat două proiecte legate de dezvoltarea activităţilor sportive şi şi-au propus să lanseze încă un spaţiu pentru evenimente. Facilităţile de la SunGarden Golf & Spa Resort includ un spa, un teren de golf „marcă înregistrată” a brandului lor, trasee turistice mai scurte şi mai lungi – „mai generatoare de emoţie sau mai puţin generatoare de emoţie – un traseu care trece printr-o grotă a mistreţilor de pildă”.
    Omul de afaceri spune că nu întâmpină probleme nici în ceea ce priveşte personalul. „Oamenii rămân, doar din când în când mai dăm noi câte unul afară, din cauza mentalităţilor pe care nu vor să le schimbe.”

    Din Cluj la Herculane şi Snagov

    În ceea ce priveşte planurile de viitor, cochetează cu ideea de a deschide un complex SunGarden în apropierea Capitalei. „Experienţa ne spune că o afacere de succes este una care se aşază undeva în periferie, dar cu un ambient plăcut şi care poate să fie aducător de succes foarte repede. Am dat deja sfoară în ţară la prietenii mei din Bucureşti, dacă găsesc un teren pe malul lacului Snagov unde să putem implementa acest proiect”, spune antreprenorul.
    În prezent însă, se concentrează pe dezvoltarea proiectului de la Herculane, unde au cumpărat fostul hotel Decebal. Antreprenorul estimează că va fi nevoie de o investiţie cuprinsă între 3 şi 5 milioane de euro şi şi-au propus să îl dea în folosinţă în 2021.
    Un alt proiect dezvoltat de familia Căpuşan este un centru care are o sală de escaladă, o zonă de yoga şi una de parkour – o activitate care chiar dacă este nouă în România, spune că peste 60 de cursanţi copii s-au înscris până acum.
    Sala de escaladă se întinde pe 500 de metri pătraţi, iar antreprenorul clujean crede că reprezintă viitorul activităţilor sportive. „Dacă până acum era la modă să mergi la sală, acum lumea caută ceva nou. 30% dintre clienţii pentru escaladă sunt studenţi străini care studiază în Cluj – în Germania, Austria e plin de astfel de săli”, observă Vlad Căpuşan, fiul antreprenorului.

    Planuri pentru a doua generaţie de antreprenori
    Soţia lui Nicolae Căpuşan, Camelia, este de profesie medic neurolog, însă ambii săi copii sunt implicaţi în afacere. Chiar dacă Vlad şi Ruxandra, „oameni de artă”, au absolvit atât liceul de artă, cât şi institutul de arte şi au studiat o parte din timp în Italia, în prezent sunt implicaţi în afacere amândoi. „Când ştiu că unul dintre ei este implicat, se ocupă de un anumit proiect, am confort, ştiu că sigur lor le pasă ce se întâmplă cu businessul”, spune antreprenorul.

    Mărturiseşte că a alocat mare parte din timp – dar şi resurse – în dezvoltarea abilităţilor de management ale copiilor. „Am avut şansa ca ei să se întoarcă acasă, iar fiecăruia i-am dat câte un mic proiect – cu unele au eşuat, am pierdut poate câteva zeci de mii de euro, dar am discutat, am evaluat împreună unde au greşit, am învăţat lecţiile”, descrie el pregătirea pentru trecerea afacerilor la următoarea generaţie. 
    Ruxandra Căpuşan are 24 de ani, lucrează pe segmentul operaţional al afacerii şi are mai multe direcţii în responsabilitate, printre care marketingul câtorva businessuri, precum şi misiunea de a forma o echipă de marketing proprie, iar pe termen lung vrea să se implice în proiectul Herculane.

    „E foarte greu să reabilitezi o clădire care este o ruină astăzi, dar este mult mai greu să îi faci operaţionalul după. Odată ce ai făcut o investiţie, este doar începutul dificultăţilor, urmează să pui în valoare ce ai investit”, descrie Căpuşan perspectiva sa asupra acestui proiect.
    Vlad Căpuşan este implicat mai ales în zona de dezvoltare a afacerii şi în activităţile imobiliare ale familiei. „Nu construim, dar facem parteneriate cu constructori şi investitori. Punem la dispoziţie proiectele şi ei le duc mai departe”, descrie Nicolae Căpuşan această afacere.
    Cum se împacă businessul cu arta? „Cred că în business să fii un artist este important, în contextul unei lumi în care dacă nu eşti creativ în ceea ce înseamnă dezvoltare, nu ai nicio şansă, piaţa fiind atât de competitivă încât trebuie să vii mereu cu ceva nou – să ai o iniţiativă nouă şi să creezi ceva ce nu există”, crede Vlad Căpuşan.

    El a observat că, după ce timp de mai mulţi ani a învăţat să dezvolte concepte artistice, acest lucru l-a ajutat în ceea ce înseamnă dezvoltarea unui business. „Am învăţat să găsesc soluţii inovative pe care poate alţii care vin dintr-o zonă de real sau dintr-o zonă tehnică nu le-au văzut.” Însă nu doar arta îl ajută în business – pasionat de alpinism, spune că în prezent are peste 23 de expediţii la activ, care includ escaladarea muntelui Himalaya. „Un lider bun poate decide dacă este momentul să te îndrepţi către vârf sau să te regrupezi”, spune Căpuşan.

    Vânzarea? „Eu joc golf, în lumea golfului sunt foarte mulţi oameni care vând afacerile şi vor să se relaxeze apoi – cred însă că trebuie să fii dintr-un alt tip de aluat”, răspunde Nicolae Căpuşan, care exclude această posibilitate.

  • Doi antreprenori au investit 120.000 de euro într-o pizzerie care a devenit în două luni una dintre cele mai cunoscute din Capitală. „Media este de 300 de clienţi pe zi.”

    „Colaborarea noastră a început în 2016, atunci când Camionetta a fost invitată pentru prima oară la Spaţiul M60“, spune Răzvan Crişan, proprietarul cafenelei M60, deschisă în 2015, poate primul spaţiu public din Bucureşti în care nu se fuma chiar înainte de a exista o legislaţie în acest domeniu. Spaţiul M60 este un fel de grădină de vară a celor de la M60, în apropierea Ateneului Român.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Cum să faci business cu puzzle-uri în lumea tabletelor? – VIDEO

    Ei vând puzzle-uri pe piaţa locală de 3 milioane de lei. 2011 este anul înfiinţării afacerii PuzzleMan Collection

    2000 de euro este valoarea investiţiei iniţiale în afacerea PuzzleMan Collection.

    „Avem prieteni care cumpără jocuri inteligente pentru serile cu prietenii pentru că este o modalitate de a te deconecta de la telefon, tabletă sau alte tehnologii.
    Aceste jocuri au puterea de a face oamenii să interacţioneze”, fondatorii PuzzleMan Collection

  • Cine vrea un business? Un fond de investiţii cu 28 mil. euro pe mână ajută antreprenorii. ”Este cel mai bun moment din istoria acestei ţări să îţi faci un start-up”

    Într-un ecosistem de finanţare sănătos, alături de antreprenorii la început de drum stă un business angel sau un fond de venture capital, iar dacă primii se găseau mai greu în România ultimilor ani, cei din urmă lipseau din piaţă. Early Game Ventures vine în ajutorul antreprenorilor care vor să acceseze capital în mod etapizat, la fel ca în Silicon Valley, cu 28 de milioane de euro pe mână.

    „Este cel mai bun moment din istoria acestei ţări să îţi faci un start-up. Sunt între 220-250 milioane de euro în piaţă care trebuie să fie investiţi în următorii cinci ani”, spune Cristian Munteanu, managing partner şi cofondator al fondului de venture capital Early Game Ventures (EGV). Prin urmare, aproape 250 de milioane de euro sunt împărţiţi în piaţă între fonduri care vor să intre în faza incipientă a unui business şi să asiste la o dezvoltare exponenţială şi fonduri de private equity care vor să intre mai târziu în companie.

    Cine vrea un business? Un fond de investiţii cu 28 mil. euro pe mână ajută antreprenorii. ”Este cel mai bun moment din istoria acestei ţări să îţi faci un start-up”

  • Finanţare ca în Silicon Valley pentru antreprenori locali

    „Este cel mai bun moment din istoria acestei ţări să îţi faci un start-up. Sunt între 220-250 milioane de euro în piaţă care trebuie să fie investiţi în următorii cinci ani”, spune Cristian Munteanu, managing partner şi cofondator al fondului de venture capital Early Game Ventures (EGV). Prin urmare, aproape 250 de milioane de euro sunt împărţiţi în piaţă între fonduri care vor să intre în faza incipientă a unui business şi să asiste la o dezvoltare exponenţială şi fonduri de private equity care vor să intre mai târziu în companie.

    Însă care este problema? Cum poate aproape un sfert de miliard de euro să stea în piaţă fără să găsească o masă la care să se aşeze? Din perspectiva investitorilor, una dintre probleme ar fi lipsa educaţiei antreprenoriale în România şi în special lipsa cizelării antreprenorilor în ceea ce înseamnă atragerea de finanţări. „Noi nu avem un sistem de educaţie care să scoată antreprenori, ci doar executanţi. La noi lipsesc nişte şcoli pentru că universităţile nu au înţeles, nu au transfer tehnologic. Avem oameni care vin la noi cu tot felul de nebunii, care vin cu
    OZN-uri. La propriu, am primit o aplicaţie pentru un avion rotund care se poate deplasa în orice direcţie. Sau exprimarea din mailurile pe care ni le trimit atunci când caută finanţare. Am primit mail cu: «Salut. Ce faci?». Dacă eşti om de business, pui mâna pe o carte şi citeşti şi te educi”, spune Cristian Munteanu, un om cu o experienţă de peste 15 ani în marketing şi care are în CV fondarea mai multor startup-uri americane.

    El este unul dintre cofondatorii celui mai nou fond de investiţii din piaţă, care ţinteşte o dimensiune de 28 milioane euro. Early Game Ventures este finanţat în majoritate prin Programul Operaţional de Competitivitate şi confinanţat de Fondul European de Dezvoltare Regională. Alături de FEI, un alt investitor important al Early Game Ventures este Globalworth, o companie înfiinţată în România în 2013, listată pe segmentul AIM al Bursei de Valori de la Londra. Cu un portofoliu de 35 de proiecte în Polonia şi România şi o valoare de 2,1 miliarde de euro, Globalworth este cel mai mare investitor de pe piaţa de birouri din Europa Centrală şi de Est.  

    Cei trei parteneri ai Early Game Ventures sunt Cristian Munteanu, Dan Călugăreanu şi Radu Stoicoviciu. Cristian Munteanu a înfiinţat la rândul lui start-up-uri de tehnologie pe Coasta de Vest din Statele Unite, în Seattle şi San Francisco. Dan Călugăreanu este preşedinte al TechAngels, cea mai mare asociaţie de business angels din ţară, şi a contribuit de-a lungul anilor la crearea ecosistemului de start-up-uri din România. Radu Stoicoviciu vine cu o experienţă de 25 de ani în consultanţă, în ultimii 10 ani conducând divizia de Mergers & Acquisitions a PwC în România şi Europa de Sud-Est.

    Fondul cu capital de risc îşi propune să investească anual în companii inovative din România, unde vrea să intre cu un tichet cuprins între 50.000 euro şi 4 milioane euro în funcţie de potenţialul şi specificul companiei. „Am lansat fondul pe 7 decembrie, dar ne întâlnim de multe luni cu start-up-uri. Am văzut peste 150 de echipe şi aş spune că am aranjat discuţii cu şase dintre ele şi sperăm ca măcar patru să se fructifice în investiţii semnate. (…) Avem un program de accelerare şi luăm doar 5-6 start-up-uri pe an. De aici dăm între 50.000 şi 200.000 de euro”, explică Munteanu.

    În găsirea start-up-urilor cărora le oferă finanţare, accentul este pus pe proprietatea intelectuală şi pe valoarea adăugată pe care o poate aduce un proiect, iar fondatorii îşi propun să împartă eventualele oportunităţi de finanţare în funcţie de necesarul de capital cu care pot contribui. „Avem o plajă largă. Avem programul de accelerare, unde intrăm cu investiţii între 50.000 euro şi 200.000 euro pe an. Aici am vrea să investim din prima 100.000 de euro. Pe lângă aceste investiţii mici, căutăm companii în care putem intra cu 500.000 – 4 milioane euro, iar pentru România 4 milioane euro este o investiţie de Şeria A”, spune investitorul.

    În perspectiva fondului, companiile în care vor investi vor fi împărţite clar în trei categorii: losers (n.red.: pierzătorii), money-back (n.red.: banii înapoi) şi winners (n.red.: câştigătorii). „Împărţim în trei categorii: losers – unde ştim că băgăm bani şi că nu vom scoate niciodată, iar aici se va situa cea mai mare parte din investiţii, şi unde vom face exit abia după doi-trei ani. Mai departe avem categoria money-back, unde investim, avem speranţe şi ieşim în vreo cinci ani pentru a obţine puţin mai mult decât investiţia, iar categoria care contează cel mai mult sunt câştigătorii – unde menţinem o participare mai lungă, de 7-8 ani. Acele companii au potenţialul să întoarcă tot fondul”, explică Munteanu.

    Venture capital (capital de risc – n.red.) reprezintă o clasă de investitori mai puţin exploatată în România, care presupune un apetit de risc, ce vine în ecosistemul de finanţare al start-up-urilor fix după capitalul propriu al fondatorilor, în acelaşi timp cu momentul pe care îl vânează şi un business angel. Rolul capitalurilor atrase de la fondurile de tip venture capital este acela de a da un impuls businessurilor prin capitalul suplimentar pe care îl oferă. „Noi încercăm să accelerăm businessurile. Pe noi ne interesează ca acele start-up-uri să investească timp, deoarece capital investim noi. Ne interesează viteza.

    Dacă luăm ceva micuţ şi venim şi băgăm noi jumătate de milion de euro, deodată un start-up poate exploda. De câte ori o echipă ne întreabă cum se poate dezvolta mai departe, noi îi sfătuim să cheltuie banii. Ne interesează ca firmele să salveze timp, că bani le dăm noi.” Mai mult, EGV vrea să încurajeze întregul ecosistem de finanţare, şi, pentru că Dan Călugăreanu, fostul şef al celei mai mari asociaţii de business angel din România, face parte din fondatori, EGV va păstra în fiecare investiţie şi un tichet disponibil pentru un business angel. „Vrem ca la fiecare investiţie să punem un tichet deoparte pentru un angel care vrea să intre cu noi în rundă. În loc să îşi asume singuri, le dăm confortul că investesc alături de un fond, ceea ce generează o siguranţă mai mare.”

    În ceea ce priveşte finanţările pentru oamenii de afaceri la început de drum, Munteanu susţine că băncile ar putea juca un rol mai activ în acest segment de economie, încât nimeni nu îndrăzneşte să ceară bani la bancă pentru a pune pe picioare o afacere. „Băncile joacă foarte sigur acum. Dacă e un lucru cert este că nu vei lua bani de la bancă decât dacă îţi pui casa garanţie. Nu cred că trimite nimeni mailuri la bănci. Lumea a învăţat cum funcţionează băncile. Ele nu au nici măcar înţelegerea acestei clase de investitori, venture capital. România pare mai mult o ţară de retail banking”, conchide confondatorul. Fondul îşi asumă 4-6 start-up-uri pe an, în condiţiile în care doar în ultimele luni au fost contactaţi de aproape 200 de businessuri ce caută finanţare. „Rata de acceptare este foarte mică. Sunt multe lucruri rele în faptul că nu există deja o cultură investiţională în România, dar sunt şi lucruri bune. Faptul că sunt puţini investitori de early stage, cum suntem noi, ne dă avantajul de a avea un flux mare de businessuri care apelează la noi.”

    Cu toate acestea, din perspectivă investiţională, capitalul trebuie să vadă dincolo de antreprenorii neavizaţi sau care doar aleargă după finanţări fără un produs solid şi serios. „Start-up-urile pe care le găseşti la toate concursurile, care discută cu toată lumea fără niciun fel de discernământ, nu sunt neapărat cele mai bune. Dar ăsta e stratul vizibil de companii care vor să ridice bani din piaţă. Sub acest strat mai este unul concentrat pe dezvoltarea produselor şi la care trebuie să ai cumva acces. Accesul este un cuvânt cheie în venture capital”, spune Munteanu.

  • Antreprenorii din construcţii cer guvernului schimbarea condiţiilor privind scutirea taxelor şi acordarea salariului minim de 3.000 de lei

    Ordonanţa prevede scutirea de la plata contribuţiilor sociale ale angajatorului pentru perioada 1 ianuarie 2019 – 31 decembrie 2028, reducerea contribuţiilor sociale ale salariaţilor cu 3,75% şi un salariu minim brut de 3.000 de lei pentru angajaţii din construcţii.
     
    Măsurile se aplică însă doar în cazul companiilor care îndeplinesc trei condiţii: deţinerea unuia din codurile CAEN prevăzute în OUG, realizarea a cel puţin 80% din cifra de afaceri din activitatea prevăzută de respectivele coduri CAEN şi acordarea unor venituri brute lunare din salarii şi asimilate salariilor între 3.000 şi 30.000 de lei.
     

  • Citeşte în noul număr Business Magazin din 25 februarie 2019 – VIDEO

    COVER STORY: exit; reboot; start
     
    Liviu Drăgan povesteşte cum a pornit din nou de la zero după ce a creat o companie de peste 30 de milioane de euro.
     
    STRATEGIE: Finanţare ca în Silicon Valley pentru antreprenori locali
     
     

    RESURSE UMANE: Un antrenor din ce în ce mai căutat

     

    AVIAŢIE: Schimbare de direcţie la altitudine ridicată
     
     
    VIAŢĂ DE EXPAT: Pelerin în business
     
     

    Începând din 17 septembrie 2012, revista Business Magazin se distribuie în exclusivitate în reţelele Inmedio şi Relay sau pe bază de abonament.

  • Povestea omului care a creat o comapanie de peste 92,5 miliarde de dolari şi aproximativ 180.000 de angajaţi răspândiţi în toată lumea

    Ren Zhengfei s-a născut pe 25 octombrie 1944 în provincia Guizhou din China. În 1960 el s-a înscris la Universitatea Chongqing, apoi s-a alăturat institutului de cercetare al armatei, unde a lucrat ca inginer în unitatea de cercetare tehnologică.
    În acest timp, el a fost responsabil de o serie de dezvoltări tehnologice, motiv pentru care a fost delegat de institut să participe la Conferinţa Ştiinţifică Naţională din 1978. Patru ani mai târziu, Ren s-a retras din armată ca urmare a unei disponibilizări masive de personal, care a afectat circa 500.000 de angajaţi.
    În 1983, antreprenorul s-a mutat în Shenzhen şi s-a implicat în afacerile cu electronice. În 1987, a fondat compania Huawei Technologies, cu o investiţie de 21.000 de yuani (circa 5.000 de dolari la valoarea de atunci a banilor). Iniţial, compania vindea piese de schimb pentru telefoane, importate din Hong Kong.
    Richard McGregor, autorul lucrării „The Party: The Secret World of China’s Communist Rulers” („Partidul: lumea secretă a conducătorilor comunişti ai Chinei”) a susţinut în paginile acesteia ideea conform căreia compania a primit sprijin din partea statului în momentele cruciale ale dezvoltării sale.
    Legăturile lui Ren cu armata chineză şi Partidul Comunist au fost citate de guvernul indian ca motiv de a nu permite companiei să câştige anumite contracte în India, îngrijorări care au fost împărtăşite şi de alte state. De pildă, în Statele Unite au condus la prăbuşirea eforturilor Huawei de a cumpăra 3Com şi au forţat SoftBank să încheie majoritatea legăturilor cu Huawei pentru a obţine autorizaţia de securitate naţională a SUA pentru a prelua compania de telecomunicaţii Sprint Nextel, în timp ce în Regatul Unit, Comitetul de Informaţii şi Securitate a recomandat eliminarea echipamentului Huawei din cauza temerilor legate de spionaj.
    În prezent, Ren deţine 1,42% din acţiunile Huawei şi este vicepreşedinte al Consiliului Director, însă nu mai ocupă poziţia de CEO (compania având trei CEO care ocupă prin rotaţie această funcţie). Potrivit publicaţiei internaţionale Forbes, averea antreprenorului se ridică la
    1,5 miliarde de dolari.
    În urmă cu 14 ani, publicaţia Time l-a inclus pe Ren Zhengfei în topul 100 cele mai influente persoane ale anului. El a fost căsătorit cu Meng Jun, cu care are doi copii: o fiică, Meng Wanzhou, şi un fiu, Meng Ping. După divorţ, antreprenorul s-a recăsătorit de două ori: cu Yao Ling, căsnicie din care a rezultat o fiică, Annabel Yao, apoi cu actuala lui soţie, Su Wei, care i-a fost secretară. Fiica cea mare a lui Ren, Meng Wanzhou, a fost numită vicepreşedinte şi director financiar al Huawei; pe 1 decembrie 2018, în timp ce ocupa această funcţie, a fost arestată în Canada, ca urmare a bănuielilor că societatea a încălcat sancţiunile SUA împotriva Iranului.
    Compania chineză Huawei se aşteaptă să ajungă în acest an cel mai mare jucător de pe piaţa globală de smartphone-uri chiar dacă firma nu are acces pe piaţa americană şi se află sub o monitorizare din ce în ce mai intensă, scrie Reuters. „Pun presiune pe noi“, a declarat Robert Yu, directorul diviziei consumer din cadrul Huawei. Compania chineză a înregistrat în 2018 o creştere de 50% a vânzărilor de pe segmentul consumer, la 52 miliarde de dolari. Huawei este şi numărul doi pe piaţa de smartphone-uri din România.

  • Cum să vinzi puzzle-uri în lumea tabletelor

    Cei doi antreprenori au înfiinţat afacerea în 2011, când au descoperit jocurile inteligente şi puzzle-urile metalice marca Professor Puzzle.„Acestea sunt puzzle-uri mecanice, jocuri de inteligenţă, jucării antice, unele inspirate din viaţa unor personalităţi celebre, altele vechi, dar modernizate, care pot înlocui telefoanele, tabletele şi care pot fi jucate în familie. Rezolvarea lor presupune logică, concentrare, comunicare, perseverenţă şi răbdare, abilităţi importante în viaţa noastră ca adulţi, dar şi în cea a copiilor”, spune Cosmin Stanciu, coproprietar al businessului.

    Cei doi ştiau că pe piaţa din România nu există genul acesta de jocuri şi au văzut oportunitatea de business. Astfel, în 2012 au deschis firma Risium Arr, au investit 2.000 de euro în primul stoc de marfă şi au devenit distribuitori autorizaţi ai brandului acestui producător şi distribuitor de puzzle-uri mecanice şi jocuri de inteligenţă din Anglia. „Am fost primii pe piaţă şi până în 2016 cred că am rămas singurii care comercializau astfel de jocuri în marile centre comerciale din România. În 2012 eram exagerat de prudenţi, primul import ţin minte că a fost de aproximativ 2.000 euro, bani care s-au întors relativ repede şi care au fost de fiecare dată reinvestiţi”, adaugă Răzvan Ancăn.

    Deşi pe lângă prezenţa pe site-ul propriu online cei doi antreprenori participau cu produsele în fiecare an la târguri precum Gaudeamus, Bookfest, Corporate Gift Show, în timp, au observat că, în ciuda faptului că erau pe piaţă de aproximativ patru ani, potenţialii clienţi încă nu ştiau pentru ce sunt produsele lor. Antreprenorii au decis să devină mai vizibili, iar în 2016 au investit 10.000 de euro într-un stoc mai mare de marfă şi au deschis şi prima insulă, în mallul Băneasa Shoppping City.

    „Magazinele proprii au apărut deoarece trebuia să fim mult mai vizibili, trecuseră patru ani de când eram prezenţi pe piaţă şi, deşi eram prezenţi în mediul online şi în diferite magazine partenere, produsele Professor Puzzle nu erau încă cunoscute în Bucureşti. În 2016 am deschis prima insulă Professor Puzzle în Băneasa Shopping City, iar în 2018 am deschis insula din AFI Cotroceni”, povesteşte Cosmin Stanciu. Risium Arr gestionează în prezent site-ul propriu, două insule proprii în mallurile AFI Cotroceni şi Băneasa Shopping City, însă distribuie produsele marca Professor Puzzle şi în marile lanţuri de librării – Librarium, Cărtureşti, Librăriile Humanitas, Diverta – precum şi în magazinele Autograf sau SMYK all for kids. De altfel, cei doi antreprenori au ajuns la vânzări de aproape 3 milioane de lei anul trecut, în creştere cu 42% faţă de 2017, când compania a înregistrat afaceri de 2 milioane de lei.

    „Creştem de la an la an, având în vedere că până în 2016 eram singurii jucători, practic piaţa era a noastră şi era normal să creştem. Dar anul trecut în perioada sărbătorilor nu mai aveam marfă pe stoc şi îi direcţionam pe clienţi către magazinele partenere pentru a le satisface nevoile.” Cosmin Stanciu a menţionat că magazinele fizice proprii şi cele partenere generează aproape 91% din cifra de afaceri, însă şi vânzările online au o creştere constantă. „Puzzle-ul mecanic este încă un produs nou în România, încă explicăm clienţilor ce este şi ce face şi de aceea este mult mai uşor de vândut în magazin decât pe site”, spune antreprenorul.

    „În ochii clienţilor, noi suntem băieţii cu jucării pentru birou. Clientul Professor Puzzle este corporatist, cu vârsta între 30 şi 35 ani, venituri peste medie, femei în proporţie de 59%.” Cu toate acestea, antreprenorii au povestit că nu există neapărat un profil al clienţilor, deoarece „avem clienţi corporatişti, avem clienţi companii, avem clienţi bunici şi nepoţi, antreprenori, studenţi. Avem clienţi de toate vârstele şi din toate categoriile pentru că produsele Professor Puzzle sunt pentru toată lumea.” Clienţii companii obişnuiesc să dea comenzi de jocuri inteligente pentru a le face cadou angajaţilor. „A venit la un moment dat o doamnă asistentă care lucra de noapte şi a vrut un joc care să o ţină trează toată noaptea. A doua zi când a ieşit din tură a venit să ne arate că a rezolvat jocul şi să mai cumpere unul pentru următoarea seară. La fel, a venit o doamnă care a cumpărat mai multe jocuri inteligente şi la final am întrebat-o pentru cine sunt toate şi a spus că sunt pentru copii cu autism”, au povestit proprietarii businessului.

    Pornind de la acest aspect, de la profilul clienţilor, i-am întrebat pe antreprenori care este atuul unui joc inteligent. „Avem prieteni care cumpără jocuri inteligente pentru serile cu prietenii, pentru că este o modalitate de a te deconecta de la telefon, tabletă sau alte tehnologii. Aceste jocuri au puterea de a face oamenii să interacţioneze”, spun ei. În prezent, în cadrul companiei Risium Arr lucrează o echipă de nouă angajaţi, iar cel mai nou coleg are o vechime de şase ani. Planurile pentru anul în curs vizează dezvoltarea distribuţiei.  

  • EY România l-a desemnat pe Ovidiu Şandor, fondator Mulberry Development, Antreprenorul Anului 2018

    „Cred că mediul de afaceri trebuie să sărbătorească ce reuşim să facem în ciuda tuturor dificultăţilor, sunt seri speciale, pentru că rar în business cineva te bate pe umăr că ai făcut o treabă bună. Când oameni din străinătate mă întreabă de România, oameni care aud de dificultăţi, îmi place să descriu lucrurile cum că am avea zona economică două sfere: cea de stat şi cea privată unde vorbim de firme private care fac afaceri cu alte firme private sau cu consumatorul final. Acea sferă care a împins în ultimii 20 de ani această ţară înainte”, a spus Ovidiu Şandor, fondator Mulberry Development.
     
    EY România a organizat joi seară Gala EY Entrepreneur of The Year 2018 Romania, în cadrul căreia a premiat cele mai bune companii antreprenoriale din România.
     
    „Am reuşit să aducem împreună peste 10.000 de oameni şi afaceri de peste 600 de milioane de euro prin acest eveniment. Ediţia a dus firme mari cu branduri regionale în contextul în care am văzut achiziţii, contracte externe semnificative, contracte green-field. (…) Din cei 43 de candidaţi intraţi în competiţie, am avut un premiu dedicat antreprenorilor din tehnologie. Aşteptăm încă un unicorn.”, a spus Bogdan Ion (foto dreapta), country manager EY România, în cadrul evenimentului.
     
    Locul doi la categoria de Antreprenorul Anului a fost câştigat de businessul Medlife.
     
    „În urmă cu două decenii am vrut să dau semenilor mei o alternativă la serviciile medicale româneşti. În scurt timp, cei doi băieţi ai mei mi-au dat posibilitatea ca visul să devină realitate”, a spus Mihaela Marcu, mama antreprenorului Mihai Marcu, fondator al Medlife.
     
    Locul trei în această categorie a fost câştigat de businessul Cris-Tim, fondat de anteprenorul Radu Timiş.
     
    „Mă bucur că sunt în temă aici şi sunt foarte mulţi antreprenori de valoare, oameni care au succes. Şi sunt convins că trebuie să avem încredere în noi că putem face lucruri valoroase, că ne schimbăm noi şi schimbăm totul în jurul nostru. Acum câţiva ani am schimbat paradigma din alimente nesănătoase în cele sănătoase. Că vorbim de mezeluri, că vorbim de lactate, acum trebuie să fie produse sănătoase. (…) Credem că după ce nu vom mai fi noi, se va mai vorbi mult timp de Cris-Tim”, spune Radu Timiş.
     
    O categorie nouă introdusă anul acesta a fost cea de Antreprenorul Anului în Tehnologie, iar locul 1 a fost câştigat de Mondly.
     
     „Ne propunem să fim mai buni, suntem motivaţi de inovaţii şi de a crea lucruri care nu există. Ce vom face mâine? Cum vom face învăţarea mai interesantă şi asta e un lucru care aduce plus valoarea care ne-a pus în poziţia asta”, spune Alexandru Iliescu, fondator Mondly.
     
    Compania Fortech a câştigat locul doi la categoria Emerging Entrepreneur Of The Year, pe segmentul de tehnologie.
     
    „E o surpriză pentru mine. Vreau să mulţumesc familiei pentru înţelegerea faţă de nopţile în care am fost plecat, zilele în care am plecat în SUA, Germania, Elveţia. (…) Dorim să creştem internaţional cu o echipă solidă”, spune Călin Văduva, fondator Fortech.
     
    Locul trei la această categorie a fost câştigat de Liviu Apolozan, CEO DocProcess.
     
    “Mulţumesc celor peste 3.200 de clienţi care au avut încredere în noi şi echipei DocProcess care este implicată în concepţie, strategie şi implementare. Suntem în faţa unei provocări demografice extraordinare şi trebuie să găsim soluţii pentru deficitul de forţă de muncă. Pentru a face faţă, noi am făcut o investiţie în afara graniţelor ţării, iar pentru clienţii noştri am creat mijloace de automatizare, robotizare, AI, care să îi ajute să fie operaţionali în aceste condiţii. Schimbarea tehnologică este un mare şoc şi până nu de mult, era greu să faci o transformare digitală dacă nu erai o companie de câteva zeci, sute de milioane şi atunci ne-am gândit noi să oferim sprijin şi firmelor mai mici. Din punct de vedere legal lucrurile se schimbă repede, standardele de lucru urmează şi ele, iar noi oferim soluţii pentru a le respecta.”, spune Liviu Apolozan, fondator DocProcess.
     
    EY România a mai acordat un premiu şi pentru afacerile de familie, iar acesta a fost primit de familia Boromiz pentru businessul Boromir.
     
    „Nu am pregătit un speech. Mă simt ca şi când vând pepeni la grădinari, pentru că toţi sunteţi în afaceri şi ştiţi ce înseamnă afacerile. Mă simt bine, mă simt pe culmea unui munte şi împreună cu voi ne pregătim pentru următorul vârf şi următoarele provocări”, a spus Constantin Boromiz, fondator al Boromir.
     

     

    Juriul pentru premiile EY Entrepreneur of The Year a fost format din Cristi Covaciu, fondator IPEC, preşedintele juriului şi câştgător al ediţiei 2017, Doina Popescu, Managing Partner, Forevest Capital Partners, Daniel Dines, CEO UiPath, Marius Ştefan, CEO Autonom şi Vasile Armenean, fondator Betty Ice.