BusinessMagazin

Tag: top

  • România urcă în topurile competitivităţii şi aşteaptă să vină investiţiile străine

    România a reuşit să facă un salt important în topul global al competitivităţii realizat de Forumul Economic Mondial şi a reuşit să urce şi în clasamentul statelor cu cel mai bun climat pentru mediul de afaceri, realizat de Banca Mondială. Rămâne de văzut dacă România va deveni mai atractivă în ochii investitorilor şi dacă aceste progrese se vor reflecta şi în creşterea volumului investiţiilor străine.

    România este dependentă de finanţarea externă, astfel că, în lipsa investiţiilor străine directe şi a fondurilor europene, creşterea economică mult aşteptată va fi foarte dificilă.

    Atractivitatea mediului de afaceri autohton este foarte importantă, reflectându-se într-un volum mai mare sau mai mic de investiţii străine. Cele două topuri realizate de Forumul Economic Mondial şi de Banca Mondială sunt un reper important pentru investitorii străini, care analizează o multitudine de indicatori atunci când iau decizia de a-şi plasa sau nu banii într-o ţară, uitându-se în special la evoluţia economiei. Iar îmbunătăţirea percepţiei investitorilor este de bun augur pentru o ţară care depinde de banii străinilor.

    România, ca şi alte ţări din regiune, are nevoie de ritmuri de creştere economică susţinută, chiar de 4-5%, pentru a deveni atrăgătoare pentru investitorii străini, spun unii economişti. Cele mai consistente fluxuri de investiţii străine au fost înregistrate în perioada 2004-2008, când economia era în ascensiune puternică. Investiţiile străine au urcat până la un maxim de 9,5 mld. euro în 2008, însă în anii de criză s-au prăbuşit la valori de până la cinci ori mai mici. Ceea ce arată că banii aduşi de străini au fluctuat de cele mai multe ori în pas cu trendul economiei.

    ”Ţările din regiune au nevoie de ritmuri de creştere susţinute pentru a le face atrăgătoare pentru investiţii, iar acest lucru poate fi obţinut prin reformele structurale. Acestea sunt mai necesare ca oricând pentru că de şase ani stăm într-o zonă în care nu putem spune nici că mai suntem în criză, nici că am ieşit din ea. Investitorii analizează două aspecte când se uită la o ţară: potenţialul şi istoricul„, a spus Mihai Bogza, preşedintele Consiliului Investitorilor Străini, la un eveniment organizat la Bucureşti de publicaţia The Economist.

    Dacă din punctul de vedere al dimensiunii pieţei România pare să fie avantajată în regiune, în privinţa procesului de convergenţă la ţările dezvoltate este în continuare într-o poziţie defavorabilă, în opinia lui Bogza. Investitorii sunt interesaţi de potenţialul unei pieţe dat de dimensiunea acesteia, de amplasament, de diferenţa de dezvoltare a pieţei faţă de grupul de ţări către care converge, dar şi de istoricul pieţei respective.

    Deşi are un potenţial de creştere cu mult peste media europeană având în vedere cât are de recuperat, economia românească este frânată de birocraţia fiscală şi administrativă. În plus, nu există o strategie şi viziune pe ter-men lung, ceea ce pune în ceaţă direcţia în care ar trebui să se îndrepte România.

    Lipsa investiţiilor după criză, atât cele interne, cât şi cele străine, a lovit în plin economia. Iar atragerea de noi investitori este acum extrem de dificilă în contextul crizei economice mondiale. Pe lângă factorii interni, înrăutăţirea activităţii investiţionale în România a fost corelată şi cu amplificarea aversiunii faţă de risc la nivel internaţional. Fluxurile mai puţin generoase de bani au devenit foarte selective în ceea ce priveşte destinaţiile lor.

    De ce vin investitorii străini în România? Există criterii individuale, în funcţie de companie, dar există şi puncte comune, precum siguranţa investiţiei, sustenabilitate economică şi predictibilitatea reformelor politice, apreciază Valeriu Nistor, preşedintele Camerei de Comerţ Americane în România (AmCham). ”România trebuie mai întâi de toate să se gândească şi să profite de poziţia ei strategică. Climatele social, politic şi economic au o mare influenţă asupra gradului de atractibilitate a investitorilor străini. Stabilitate, transparenţă, adaptabilitate. Acestea sunt marile puncte forte. Ce fel de model economic îşi doreşte România? Nu trebuie să ne gândim la viitori investitori. Trebuie să avem grijă de cei care sunt deja aici„, în opinia şefului AmCham.

  • România a urcat două poziţii în topul Băncii Mondiale privind mediul de afaceri, dar stă cel mai prost din UE la accesul la electricitate

    Anterior schimbării metodologiei, România ocupa poziţia 73 anul trecut. După schimbarea metodologiei, mai multe state din Europa au trecut din intervalul 60-80 în zona poziţiilor 40-60.

    Mediul de afaceri din România este mai puţin primitor decât cel din Estonia (17), Letonia (23), Lituania (24), Macedonia (30), Polonia (32), Muntenegru (36), Bulgaria (38), Cehia (44), Rwanda (46), potrivit topului “Doing Business 2015” publicat miercuri de Banca Mondială.

    Totuşi, România devansează ţări ca Slovenia (51), Ungaria (54), Turcia (55), Italia (56), Grecia (61) şi Rusia (62) în clasamentul BM.

    România se află pe primul loc între ţările europene în ceea ce priveşte îmbunătăţirea sistemului de plată a taxelor, cele mai multe dintre firme folosind în prezent sistemul electronic. Raportul arată că plata online cu cardul de credit a taxelor şi contribuţiilor a devenit posibilă în perioada 2013-2014.

    Totodată, numărul de plăţi pe care companiile trebuie să le facă a fost redus la 14 pe an, la fel ca şi timpul necesar pentru achitarea de aceste obligaţii, la 159 de ore. Rată totală de taxare este de 43,2% din profit.

    România ocupă, astfel, locul 52 în clasamentul BM, la capitolul privind plata taxelor, depăşind ţări ca Polonia (87), Ungaria (88), Bulgaria (89) şi Slovenia (100).

    Dintre ţările UE, România este clasată cel mai bine în ceea ce priveşte accesul la credit şi înregistrează rezultate bune la procesul de înfiinţare a unei firme şi rezolvarea insolvenţei, în media regiunii.

    În cazul procedurilor de insolvenţă, România, alături de Bulgaria, Macedonia şi Muntenegru, a înregistrat cel mai important avans din Europa în perioada analizată, pe fondul reformării legii insolvenţei.

    În schimb, România este pe poziţia 171 din 189 de ţări în ceea ce priveşte conectarea la electricitate, pentru care sunt necesare 7 proceduri şi 223 de zile.

    Economia românească ocupă penultimul loc din UE la costul importurilor, estimat de BM la 1.495 dolari pe container, Slovacia clasându-se pe ultima poziţie, cu 1.500 dolari pe container.

    De asemenea, România ocupă una dintre ultimele poziţii la avizele necesare pentru construcţii. Pentru obţinerea avizelor, o companie trebuie să îndeplinească 14 proceduri şi are nevoie de 255 de zile.

    Singapore s-a menţinut pe prima poziţie în topul Doing Business, urmată de Noua Zeelandă, Hong Kong, Danemarca, Coreea de Sud, Norvegia, SUA, Marea Britanie, Finlanda şi Australia.

  • TOPUL celor mai dinamice companii din IT&C. România, pe locul al treilea în clasament

    Patru dintre companiile prezente în clasament sunt nou-intrate, iar creşterea medie înregistrată de firmele româneşti din top este de 589%. Cinci companii sunt dezvoltatori de software, iar una este o firmă de internet. Două dintre ele au sediul în Bucureşti, două în Cluj-Napoca, una în Baia Mare şi una în Sibiu.

    Aceste companii “sunt dovada faptului că inovaţia şi talentul pot face diferenţa chiar şi pe o piaţă foarte dificilă, precum cea a ultimilor ani”, a afirmat, într-o conferinţă, managerul local al proiectului Fast 50 şi partener Deloitte România, Alina Mirea.

    Cu un avans al veniturilor de 1.433%, compania ITNT din Sibiu ocupă locul patru în clasamentul regional, cea mai bună poziţie ocupată de o entitate românească prezentă în top.

    Aflată pentru al şaptelea an consecutiv în clasament, Teamnet International Bucureşti este prezentă în două categorii: locul trei la categoria Big 5, care include companiile dinamice, prea mari ca venituri, pentru a concura, pe picior de egalitate, cu firmele mai mici din categoria Fast 50, şi poziţia 34 la categoria Fast 50, cu o creştere de 424%.

    Softelligence Bucureşti s-a plasat pe locul 27 (cu o rată de creştere de 459%), urmată de Life is Hard SRL CLuj-Napoca (453%, locul 28). Fortech Cluj-Napoca (403%, locul 37) şi Trencadis Baia Mare (362%, poziţia 42).

    Creşterea medie în rândul companiilor prezente în clasamentul Fast 50 a urcat la 698% de la 671%, în 2013, dar cu mult sub media de 1.026% înregistrată în 2012.

    Zece ţări au contribuit la clasamentul Fast 50 din acest an, respectiv Polonia (17), Ungaria (10, România (6), Croaţia (4), Cehia, Lituania şi Slovacia (câte 3 fiecare), Serbia (2), Bulgaria şi Estonia (câte una fiecare).

    Dintre cele 50 de companii, 26 sunt prezente pentru prima oară, zece au urcat în clasament, iar 14 au coborât.

    Şi în acest an topul este dominat de firmele de software (26), urmate de companiile de internet (12) şi cele de telecomunicaţii/networking (6).

    Raportul include totodată un sondaj efectuat în rândul directorilor generali ai companiilor care şi-au depus candidatura pentru un loc în clasamentul Deloitte, care arată că inovaţia (20%) este cea mai mare provocare de management cu care aceştia se confruntă.

    Accesul la mâna de lucru specializată (28%) şi climatul economic general (20,6%) sunt cele mai mari ameninţări pe care directorii acestor companii le identifică.

    Mai mult de jumătate din directori (54,7%) anticipează o dezvoltare organică, iar 39,1% se aşteaptă la extindere internaţională.

    În ce priveşte veniturile companiilor, 33,8% din respondenţi estimează o creştere care variază între 26 şi 50%, în 2014, iar 52,3% au în plan creşterea cheltuielilor cu cercetarea şi dezvoltarea în următorii doi ani.

    Pentru a fi eligibile pentru clasamentul Fast 50, companiile trebuie să aibă venituri anuale de cel puţin 50.000 euro în fiecare an, între 2009 şi 2013, minim cinci ani de activitate, sediul într-o ţară din Europa Centrală, să dezvolte sau să producă tehnologii patentate sau să facă investiţii substanţiale în cercetare şi dezvoltare şi să aibă o structură de acţionariat care exclude subsidiare deţinute majoritar de entităţi strategice.

  • Sergiu Oprescu, bancherul care a fost pe coperta Business Magazin încă din 2007

    În urmă cu şapte ani, Sergiu Oprescu povestea într-un material de copertă în Business Magazin cum a evoluat în carieră şi care sunt planurile sale la conducerea băncii. El face parte din generaţia tânără de bancheri de după Revoluţie, afirmată în managementul băncilor înainte de a împlini 40 de ani.

    Absolvent de aeronautică, una dintre cele mai spectaculoase facultăţi din perioada comunistă, Oprescu indică „ieşirea din aviaţie“ în favoarea finanţelor drept cea mai grea decizie din cariera lui, nu numai fiindcă intra pe un teren complet nou, dar şi fiindcă avea şase ani de practică într-o meserie pe care deja o stăpânea.

    A luat însă decizia pentru că şi-a dat seama că în România începutului anilor ’90 zona aviaţiei n-avea perspective să performeze şi dintr-o atracţie „inginerească“ pentru domeniul financiar, unde vedea potenţialul cel mai mare. De la BRCE, primul lui loc de muncă în banking, a plecat împreună cu Dan Pascariu, Radu Gheţea, Gabriela Mateescu şi alţi colegi în 1994, spre a pune bazele Băncii Bucureşti, primul proiect de bancă străină care se înfiinţa atunci, ca subsidiară a grupului elen Alpha, ulterior transformată în Alpha Bank.

    La scurt timp, împreună cu Florin Pogonaru a fost desemnat să înfiinţeze divizia de bancă de investiţii a grupului, Bucharest Investment Group (BIG), devenită mai apoi Alpha Finance, pe atunci una dintre primele firme de brokeraj de la noi. Ulterior au înfiinţat Consiliul Bursei de Valori, pe care Oprescu avea să-l şi conducă începând din 2001, în paralel cu funcţia de vicepreşedinte executiv de retail al Alpha Bank, pe care a schimbat-o cu cea de preşedinte în 2007.

    Alpha Bank, filiala locală a uneia din cele patru mari bănci elene, a încheiat 2013 cu un profit brut de 8,1 milioane de euro, după ce în urmă cu un an înregistrase o pierdere brută de 11 milioane de euro, potrivit datelor publicate de banca-mamă de la Atena. Activele s-au erodat cu aproape 2% faţă de 2012, până la 3,6 miliarde de euro. Comparativ cu nivelul din 2009 Alpha Bank a pierdut active de aproximativ 1,4 miliarde de euro. Pasivele se ridicau la sfârşitul anului trecut la circa 3,3 miliarde de euro, menţinându-se un dezechilibru de 370 milioane de euro în raport cu activele.

    Alpha Bank era a opta instituţie de credit de pe piaţă după activele pe 2013, cu o cotă de piaţă de 4,5%, diminuată cu aproape două puncte procentuale faţă de vârful de 6,4% atins în 2009. Firma de leasing afiliată băncii, Alpha Leasing, a înregistrat în 2013 o pierdere brută de 271.000 euro, la un portofoliu de active de 37 milioane de euro. În 2012 pierderea subsidiarei de leasing depăşise 2 milioane de euro.

     

  • Cum dictatura lui Franco a împins Spania în topul mondial al ascensoarelor: 20 la 1000 de locuitori

    Ce înseamnă asta? Că Spania este o naţie de trăitori la bloc, 65% dintre cetăţeni fiind în această situaţie (alte ţări din Europa care se compară cu Spania sunt Estonia şi Letonia).

    Şi cum au ajus spaniolii trăitori la bloc? Până în 1950 mai puţin de jumătate din spanioli aveau propria locuinţă, dar în următorii 50 de ani ponderea a crescut la 80%, cu sprijinul dictatorului Franscisco Franco, care a condus Spania din 1939 până în 1975. Războiul civil ce a precedat al doilea război mondial a dus la o criză a locuinţelor. Ostilităţile au dus şi la un flux masiv de locuitori din zona rurală spre oraşe.

    Din dorinţa de a deveni popular, Franco a introdus o serie de legi dure privind închirierile, dar efectele au fost ample: proprietarii nu puteau obţine venituri, proprietăţile se degradau, iar calitatea spaţiilor de locuit şi oferta s-au redus. După 1950 Franco a schimbat politica, dorind o naţie de proprietari şi nu de proletari. O nouă legislaţie a dus la canalizarea economiilor populaţiei către construcţii urbane; în acelaşi timp, dorinţa lui Franco de a păstra cât mai mult teren agricol a “înălţat” clădirile. Cea mai răspândită formă de locuire au devenit ansamblurile de blocuri cu peste 1000 de apartamente, şi astfel s-au născut aglomerările urbane moderne din Spania. Şi multele ascensoare care le însoţesc.

  • Cataloagele Business Magazin: manualele reuşitei în afaceri

    “După afirmaţia (justificată) că, fie şi cu 100 de nume, lista tot rămâne deschisă, o altă întrebare logică ar putea fi: «Ei bine, atunci cum i-aţi ales?»“ se întrebau redactorii Business Magazin în editorialul care deschidea primul catalog „100 tineri manageri de top“ şi primul demers editorial de tip catalog al publicaţiei. Iniţiativa de a face un catalog a venit în contextul în care la Business Magazin apăruse ideea de a face „ceva“ despre tinerii manageri. Redactorii revistei nu ştiau dacă va fi un cover story sau o analiză de tendinţe, poate un top al celor mai bine plătiţi sau al celor mai şcoliţi tineri din afaceri.

    Observaseră de-a lungul zecilor de interviuri că la conducerea companiilor sau în primele linii de conducere a acestora dominau trei categorii de manageri: expaţi – categoria cu cea mai mare greutate în 2006 -, şefi cu ştate vechi – oameni cu vârsta de peste 50 de ani şi mai bine, care avuseseră responsabilităţi manageriale şi înainte de 1990 – şi tineri cu vârste în jurul a 30 de ani, care lucrau deja cu milioane sau miliarde de euro şi păreau, în ochii tuturor, veriga sănătoasă a economiei. Au luat în mod natural decizia de a face un catalog despre cei mai importanţi 100 de tineri manageri de pe piaţă, portretul lor robot fiind: maximum 40 de ani, român şi cu o poziţie în boardul companiei.

    Au fost luate în calcul, cel puţin la început, doar companiile din top 100 după cifra de afaceri, acesta fiind unul dintre criterii, însă nu şi singurul. Cele mai mari companii din România proveneau dintr-un număr limitat de domenii: industrie, telefonie mobilă sau bunuri de larg consum. O serie de alte sectoare mai mult decât dinamice – precum IT, consultanţă, avocatură, turism – nu generau vânzări de miliarde, însă aveau potenţial managerial, aşa că au fost incluse şi cele mai mari firme din fiecare domeniu. Lista cu primii 100 de manageri s-a conturat astfel repede în 2006 şi a cuprins cei mai mulţi directori generali, faţă de următoarele ediţii, când managerii nu s-au repetat şi nominalizările au cuprins şi ceilalţi membri ai boardului, parteneri, directori financiari şi de marketing, de dezvoltare sau orice altă funcţie de management care presupune luarea unor decizii strategice pentru companie. Treptat, au fost luaţi în calcul şi antreprenori, consultanţi şi avocaţi, pentru a aduce în faţă şi tinerii valoroşi din mediul de business care nu au luat contact cu multinaţionalele.

    Dacă în 2006 managerii prezentaţi în catalog au fost împărţiţi în 15 domenii (publicitate, turism, auto, imobiliare şi construcţii, petrol şi industrie, retail, FMCG, farmaceutice, piaţa de capital, consultanţă, fonduri de investiţie, asigurări, bănci, comunicaţii, tehnologia informaţiei), anul acesta numărul de domenii a fost restrâns la patru: servicii financiare, IT&C,  industrie, consum şi alte servicii. Diversitatea industriilor asupra cărora redactorii Business Magazin s-au oprit la început a făcut imposibilă şi, după cum spuneau redactorii de atunci, inutilă realizarea unei ierarhii. Astfel că, în cei opt ani care au urmat, am păstrat tradiţia criteriilor de la început şi am observat că, dincolo de diferenţele existente între tinerii manageri, mai importante erau o serie de asemănări ce îi legau.

    Mobilitatea, depăşirea graniţei dintre „meserie de viitor sau la modă“ şi „ceea ce mi se potriveşte“ a devenit evidentă prin poveştile unor medici deveniţi bancheri, bancheri deveniţi metalurgi, chimişti deveniţi brokeri sau constructori de avioane deveniţi şi specialişti în marketing. Al doilea punct în comun al tinerilor manageri este importanţa pe care o acordă echipei, fapt care pare să scape unei părţi din zona conducătorilor mai în vârstă, care preferă să acţioneze singuri. Tinerii în cauză fie şi-au construit echipe de colaboratori de la zero, fie au schimbat ceea ce au găsit, dar şi într-un caz, şi în celălalt colaborarea este socotită esenţială. A treia asemănare este elasticitatea de care dau dovadă, în momentul în care se dovedesc mult mai conştienţi de valoarea lor şi în care nu se feresc să recunoască că sunt tentaţi de joburi mai provocatoare, mai bine plătite sau care aduc ceva nou. Este un abandon al principiului „câştiguri mai mici, dar sigure“, specific zonei mai mature.

    Pentru mulţi dintre cei 100 de tineri manageri ale căror poveşti de succes sunt prezentate în acest catalog, apariţia într-o publicaţie economică este o premieră, tocmai de aici rezultând, credem noi, importanţa demersului jurnalistic. Printre tinerii scoşi în faţă în cataloagele noastre cu tineri s-au aflat Dan Ostahie, fondatorul Altex, Iulian Dascălu, primul român care a avut puterea să se lupte cu marile grupuri străine în domeniul construcţiei de malluri, sau Dragoş Dinu, care în 2006, odată cu lansarea catalogului, devenea CEO-ul A&D Pharma. În paginile anuarului şi-au găsit locul însă şi personalităţi mai discrete, precum Radu Merică, cel care a condus cinci ani afacerile din România ale lui Ion Ţiriac, sau Ghiţă Nistor, care, de la un simplu maistru în fabrică ce nu credea că va ajunge să dea mâna cu cei mai puternici oameni din industria auto mondială, a devenit director de producţie şi asamblare al Star Transmission, principala ancoră a grupului german Daimler în România.

  • TOPUL celor mai valoroase 10 branduri din lume

    Cel mai valoros brand din afara Americii este China Mobile, care se plasează pe locul 11 în topul global, cu o valoare estimată la 43,98 miliarde dolari.

    În Europa, LVMH (Luis Vuitton Moet Hennessy) a rămas cel mai valoros brand corporativ, evaluat la 39,3 miliarde euro, pe locul 12 în top, urmat de Nestlé cu o valoare de 33 miliarde euro, pe poziţia 18, şi de AB Inbev cu 29,8 miliarde euro, pe 19.

    Apple, Google şi Coca-Cola sunt urmate în top, în ordine, de Microsoft (62,3 miliarde dolari), IBM (54,4 miliarde dolari), McDonald’s (48 miliarde dolari), Procter&Gamble (47,7 miliarde dolari), Johnson&Johnson (47,2 miliarde dolari), AT&T (44,9 miliarde dolari) şi Philip Morris (44,8 miliarde dolari).

    “Peisajul brandurilor americane este dominat de sectorul IT& Tehnologie, cel al bunurilor de larg consum şi cel al serviciilor financiare, reprezentand 46 din 100 cele mai valoroase branduri din lume. Europa este prezenta în top cu 41 de branduri, brandurile germane clasându-se pe primele poziţii, iar Asia este prezentă cu 13 branduri corporative”, se arată în studiul eurobrand.

    Printre brandurile prezente în top se numără şi Pepsi (locul 13), Volkswagen (21), Vodafone (23), Samsung (24), Intel (26), Deutsche Telekom (36), Facebook (39), BMW (44), Heineken (45), Red Bull (53), Visa (55), Ford (58), L’ Oreal (64), H&M (75), Ikea (77), Danone (85), Colgate (91) şi Allianz (99).

    Compania austriacă eurobrand, înregistrată la Viena şi specializată în servicii de consultanţă şi evaluare a mărcilor şi patentelor, a analizat peste 3.000 de firme şi brandurile acestora în 16 industrii din Europa, America şi Asia.

  • TOP 10 – cele mai scumpe maşini din lume

    Top 10 cele mai scumpe maşini din lume dezvăluie şi atributele acestora pentru a confirma preţul piperat. Totuşi, cine nu şi-ar dori să se afle la volanul unei asemenea maşini?

    1.    Lamborghini Veneno

    Veneno ajunge la 100 kmh în doar  3 secunde, permiţându-vムsă atingeţi o viteză de top de 300 de kmh. Doar 3 maşini sunt puse la dispoziţie în fiecare an. Dacă doriţi să deţineţi acest super-car va trebui să vă plasat pe o listă de aşteptare împreună cu alţi pasionaţi.

    Preţul: $3,900,000

    2. Bugatti Veyron Super Sports

    Bugatti Veyron a ajuns a doua  cea mai scumpă maşină din această listă.  Această super maşină a fost rezultatul de design de la Volkswagen Motors. Ea a fost produsă  de Automobile Bugati SAS. Veyron este, de asemenea, cea mai rapidă maşină legală de  stradă cu o viteză de top de 431km/hr. Se poate ajunge la 0-60 km în doar 2,5 secunde.

      Pret: $2,400,000

    GALERIE FOTO şi mai multe detalii aici

  • Şapte ani şi de la capăt. Reprezentanţii mediului de afaceri vorbesc despre adaptarea la „noua realitate economică”

    “PONDEREA MICĂ DE ACUM A AFACERILOR DIN ROMÂNIA ÎN TOPUL REGIONAL ÎNSEAMNĂ, POTRIVIT  ANALIŞTILOR, UN POTENŢIAL MAI MARE DE CREŞTERE ÎN URMĂTORII ANI, MAI ALES CĂ, AN DE AN, RITMUL ÎNREGISTRAT DE MULTINAŢIONALELE PREZENTE PE PIAŢA LOCALĂ ÎL DEPĂŞEŞTE CU MULT PE CEL AL FILIALELOR DIN ŢĂRI PRECUM CEHIA, UNGARIA ŞI POLONIA“, scria pe un ton optimist Business Magazin în 2007, într-un material în care prezenta topul celor mai puternice 500 de companii din regiunea Europei Centrale şi de Est realizat de compania de consultanţă Deloitte.

    Materialul de copertă al numărului respectiv prezenta boom-ul din imobiliare, iar primele 100 de companii din România înregistrau creşteri de 39 miliarde de euro, sau 40% din PIB. Se vorbea despre atractivitatea mediului de afaceri autohton, despre numărul mare de investitori care continuă să vină în România, despre profitul mai mare decât al celorlalte ţări din regiune şi despre perspectivele unei ţări în curs de maturizare. După şapte ani de criză, toate aceste predicţii s-au năruit, la fel ca afacerile în imobiliare. România ocupă, ca şi în 2007, locul cinci în clasamentul ţărilor din regiune, de data aceasta cu 42 de companii incluse în topul celor mai importante companii din Europa Centrală şi de Est, dominat de ţări precum Polonia, Republica Cehă, Ungaria şi Ucraina.

    Veniturile companiilor din România incluse în top au ajuns la o valoare cumulată de 43 miliarde de euro, nu foarte departe de valoarea de 25 de miliarde de euro pe care o aveau cele 32 de companii incluse în clasament în 2007, iar totalul veniturilor celor 500 de companii incluse în clasamentul anului 2014 este de 712 miliarde de euro. ”România este una dintre ţările care au crescut cel mai mult din regiune. În comparaţie cu peisajul aparent sumbru şi destul de auster al economiei Europei Centrale şi de Est, România a avut performanţe aproape spectaculoase: (…) 29 de companii au crescut, 16 şi-au îmbunătăţit poziţia în clasament, 11 au intrat în top şi am înregistrat cel mai mare salt la nivel regional, cu Ford“, spune George Mucibabici, preşedintele Deloitte România, la prezentarea clasamentului din acest an, pe seama unei creşteri cu aproximativ 10% faţă de anul anterior. Totuşi, cea mai mare com-panie din Europa Centrală a rămas, la fel ca în 2007, PKN Orlen (Polonia), urmată de MOL (Ungaria) şi Skoda (Cehia), Petrom, prima companie din topul românesc, ocupând abia locul 19 în regiune.

    Mucibabici este convins că cel mai important lucru pentru România este numărul de companii din top – pe măsură ce acesta creşte, ne îndreptăm spre locul patru, poziţia pe care el crede că o merităm din punct de vedere geografic şi demografic. Printre companiile recent intrate în clasament se numără Electrica (venituri de 1,16 mld. euro în 2013), Lidl România (cu venituri de 700,5 milioane de euro anul trecut) sau ADM România (642, 3 mil. euro). Clasamentul este condus de Petrom, noutatea după şapte ani fiind locul doi ocupat de Automobile Dacia, care a urcat în acest interval de timp două poziţii, pe seama cererii ridicate a Vestului pentru automobilele fabricate la Mioveni, dar şi datorită scăderii veniturilor unor companii precum Mittal Steel Galaţi şi Electrica. Ca şi în 2007, industria energiei şi a resurselor a fost un factor important în definirea  locului ocupat de România în clasament, cu venituri cumulate de 19,1 miliarde de euro.

    Cele mai dinamice continuă să fie şi în 2014 domeniile cu volume de vânzări mari, precum retailul (din cele şapte companii noi prezente în top, cinci sunt din industria bunurilor de larg consum) şi domeniile consolidate cu un număr restrâns de jucători importanţi precum telefonia, dar şi domeniile cu potenţial de export. Kaufland România a devenit cel mai puternic retailer din industria autohtonă, cu venituri de 1,6 miliarde de euro, iar Orange România a ieşit din top 10, aflându-se pe locul 228 în clasamentul general, cu venituri totale de 982,2 milioane de euro. ”Românii au un apetit ridicat pentru noi tehnologii. 30% din români sunt echipaţi în medie cu smartphone-uri, în timp ce în alte state din Vest proporţia este de peste 50-60%. În magazinele noastre, jumătate din cei care intră cumpără un smartphone. Există un mare potenţial în România„ , explică Jean-François Fallacher, CEO al Orange, încrezător în perioada care va urma. Mittal Steel Galaţi şi Dacia se aflau în 2007 aproape de locul 10 în sectorul de producţie, ţintă pe care doar Dacia a atins-o anul acesta. ArcelorMittal a acumulat în perioada 2009-2013 pierderi de 757 mil. euro, potrivit calculelor ZF,  iar cifra de afaceri a scăzut cu peste 30%, până la 837 milioane de euro. Dacia în schimb a urcat puternic în clasament, fiind a doua companie de pe piaţa autohtonă, cu venituri cumulate de 4,1 miliarde de euro şi ocupând locul 26 în topul celor 500 de companii.

    DACĂ ÎN 2007 ÎN CLASAMENTUL CELOR 50 DE BĂNCI INCLUSE ÎN TOP  EXISTAU TREI BĂNCI DIN ROMÂNIA, anul trecut numărul acestora a ajuns la şase, cu o valoare totală a activelor de 51,1 miliarde de euro, în scădere uşoară faţă de anul anterior, când suma activelor a fost de 52,1 miliarde de euro. Banca Comercială Română şi-a păstrat prima poziţie, dar Raiffeisen Bank şi Banca Transilvania au înregistrat cele mai mari creşteri. ”Acum cota de piaţă nu mai este lucrul prioritar, băncile trebuie să se uite la profitabilitate. Multe dintre acestea au ales să îşi vândă creditele neperformante şi încearcă să facă ordine, iar următoarea provocare va fi concentrarea pe relaţia cu clienţii şi pe produsele care să le îndeplinească nevoile„, potrivit reprezentanţilor Deloitte.

    ”Dacă ne uităm la Piaţa Victoriei, în afara de un Starbucks şi câteva farmacii, vedem numai bănci. Aceasta este principala problemă a sistemului bancar. Foarte puţine bănci au investit în servicii de nişă„, observă Omer Tetik, directorul general al Băncii Transilvania, cu privire la una dintre problemele băncilor de pe piaţa autohtonă. ”România este geografia noastră. Acţionarii Băncii Transilvania nu au avut cum să decidă reducerea expunerii pe România. A fost şi o oportunitate, dar şi un război adevărat, să creşti pe o piaţă în scădere. În banking, ca şi în alte sectoare acţionarii investesc bani acolo unde câştigă bani. Când se luptă cu creditele neperformante, băncile nu au un apetit de risc, nu sunt prietenoase.“ 

    De anul viitor, băncile vor fi nevoite să îşi folosească lichiditatea, iar astfel concurenţa se va intensifica, potrivit lui Tetik: ”Vremurile în care banii se făceau uşor au trecut. Vorbim despre o imensă lichiditate în piaţă, care nu este ghidată către economia reală încă. (…) Lichiditatea trebuie folosită pentru că băncile încep să piardă bani deoarece nu folosesc această lichiditate. Reintrăm într-o perioadă de creştere, dar nu vorbim despre creşterile din perioada 2005-2006, care nu sunt sănătoase şi nici nu sunt de dorit. Dacă PIB-ul ar creşte cu 5%, iar sistemul bancar cu 50%, ar fi un sentiment de bubble“.

  • Şapte ani şi de la capăt. Reprezentanţii mediului de afaceri vorbesc despre adaptarea la „noua realitate economică”

    “PONDEREA MICĂ DE ACUM A AFACERILOR DIN ROMÂNIA ÎN TOPUL REGIONAL ÎNSEAMNĂ, POTRIVIT  ANALIŞTILOR, UN POTENŢIAL MAI MARE DE CREŞTERE ÎN URMĂTORII ANI, MAI ALES CĂ, AN DE AN, RITMUL ÎNREGISTRAT DE MULTINAŢIONALELE PREZENTE PE PIAŢA LOCALĂ ÎL DEPĂŞEŞTE CU MULT PE CEL AL FILIALELOR DIN ŢĂRI PRECUM CEHIA, UNGARIA ŞI POLONIA“, scria pe un ton optimist Business Magazin în 2007, într-un material în care prezenta topul celor mai puternice 500 de companii din regiunea Europei Centrale şi de Est realizat de compania de consultanţă Deloitte.

    Materialul de copertă al numărului respectiv prezenta boom-ul din imobiliare, iar primele 100 de companii din România înregistrau creşteri de 39 miliarde de euro, sau 40% din PIB. Se vorbea despre atractivitatea mediului de afaceri autohton, despre numărul mare de investitori care continuă să vină în România, despre profitul mai mare decât al celorlalte ţări din regiune şi despre perspectivele unei ţări în curs de maturizare. După şapte ani de criză, toate aceste predicţii s-au năruit, la fel ca afacerile în imobiliare. România ocupă, ca şi în 2007, locul cinci în clasamentul ţărilor din regiune, de data aceasta cu 42 de companii incluse în topul celor mai importante companii din Europa Centrală şi de Est, dominat de ţări precum Polonia, Republica Cehă, Ungaria şi Ucraina.

    Veniturile companiilor din România incluse în top au ajuns la o valoare cumulată de 43 miliarde de euro, nu foarte departe de valoarea de 25 de miliarde de euro pe care o aveau cele 32 de companii incluse în clasament în 2007, iar totalul veniturilor celor 500 de companii incluse în clasamentul anului 2014 este de 712 miliarde de euro. ”România este una dintre ţările care au crescut cel mai mult din regiune. În comparaţie cu peisajul aparent sumbru şi destul de auster al economiei Europei Centrale şi de Est, România a avut performanţe aproape spectaculoase: (…) 29 de companii au crescut, 16 şi-au îmbunătăţit poziţia în clasament, 11 au intrat în top şi am înregistrat cel mai mare salt la nivel regional, cu Ford“, spune George Mucibabici, preşedintele Deloitte România, la prezentarea clasamentului din acest an, pe seama unei creşteri cu aproximativ 10% faţă de anul anterior. Totuşi, cea mai mare com-panie din Europa Centrală a rămas, la fel ca în 2007, PKN Orlen (Polonia), urmată de MOL (Ungaria) şi Skoda (Cehia), Petrom, prima companie din topul românesc, ocupând abia locul 19 în regiune.

    Mucibabici este convins că cel mai important lucru pentru România este numărul de companii din top – pe măsură ce acesta creşte, ne îndreptăm spre locul patru, poziţia pe care el crede că o merităm din punct de vedere geografic şi demografic. Printre companiile recent intrate în clasament se numără Electrica (venituri de 1,16 mld. euro în 2013), Lidl România (cu venituri de 700,5 milioane de euro anul trecut) sau ADM România (642, 3 mil. euro). Clasamentul este condus de Petrom, noutatea după şapte ani fiind locul doi ocupat de Automobile Dacia, care a urcat în acest interval de timp două poziţii, pe seama cererii ridicate a Vestului pentru automobilele fabricate la Mioveni, dar şi datorită scăderii veniturilor unor companii precum Mittal Steel Galaţi şi Electrica. Ca şi în 2007, industria energiei şi a resurselor a fost un factor important în definirea  locului ocupat de România în clasament, cu venituri cumulate de 19,1 miliarde de euro.

    Cele mai dinamice continuă să fie şi în 2014 domeniile cu volume de vânzări mari, precum retailul (din cele şapte companii noi prezente în top, cinci sunt din industria bunurilor de larg consum) şi domeniile consolidate cu un număr restrâns de jucători importanţi precum telefonia, dar şi domeniile cu potenţial de export. Kaufland România a devenit cel mai puternic retailer din industria autohtonă, cu venituri de 1,6 miliarde de euro, iar Orange România a ieşit din top 10, aflându-se pe locul 228 în clasamentul general, cu venituri totale de 982,2 milioane de euro. ”Românii au un apetit ridicat pentru noi tehnologii. 30% din români sunt echipaţi în medie cu smartphone-uri, în timp ce în alte state din Vest proporţia este de peste 50-60%. În magazinele noastre, jumătate din cei care intră cumpără un smartphone. Există un mare potenţial în România„ , explică Jean-François Fallacher, CEO al Orange, încrezător în perioada care va urma. Mittal Steel Galaţi şi Dacia se aflau în 2007 aproape de locul 10 în sectorul de producţie, ţintă pe care doar Dacia a atins-o anul acesta. ArcelorMittal a acumulat în perioada 2009-2013 pierderi de 757 mil. euro, potrivit calculelor ZF,  iar cifra de afaceri a scăzut cu peste 30%, până la 837 milioane de euro. Dacia în schimb a urcat puternic în clasament, fiind a doua companie de pe piaţa autohtonă, cu venituri cumulate de 4,1 miliarde de euro şi ocupând locul 26 în topul celor 500 de companii.

    DACĂ ÎN 2007 ÎN CLASAMENTUL CELOR 50 DE BĂNCI INCLUSE ÎN TOP  EXISTAU TREI BĂNCI DIN ROMÂNIA, anul trecut numărul acestora a ajuns la şase, cu o valoare totală a activelor de 51,1 miliarde de euro, în scădere uşoară faţă de anul anterior, când suma activelor a fost de 52,1 miliarde de euro. Banca Comercială Română şi-a păstrat prima poziţie, dar Raiffeisen Bank şi Banca Transilvania au înregistrat cele mai mari creşteri. ”Acum cota de piaţă nu mai este lucrul prioritar, băncile trebuie să se uite la profitabilitate. Multe dintre acestea au ales să îşi vândă creditele neperformante şi încearcă să facă ordine, iar următoarea provocare va fi concentrarea pe relaţia cu clienţii şi pe produsele care să le îndeplinească nevoile„, potrivit reprezentanţilor Deloitte.

    ”Dacă ne uităm la Piaţa Victoriei, în afara de un Starbucks şi câteva farmacii, vedem numai bănci. Aceasta este principala problemă a sistemului bancar. Foarte puţine bănci au investit în servicii de nişă„, observă Omer Tetik, directorul general al Băncii Transilvania, cu privire la una dintre problemele băncilor de pe piaţa autohtonă. ”România este geografia noastră. Acţionarii Băncii Transilvania nu au avut cum să decidă reducerea expunerii pe România. A fost şi o oportunitate, dar şi un război adevărat, să creşti pe o piaţă în scădere. În banking, ca şi în alte sectoare acţionarii investesc bani acolo unde câştigă bani. Când se luptă cu creditele neperformante, băncile nu au un apetit de risc, nu sunt prietenoase.“ 

    De anul viitor, băncile vor fi nevoite să îşi folosească lichiditatea, iar astfel concurenţa se va intensifica, potrivit lui Tetik: ”Vremurile în care banii se făceau uşor au trecut. Vorbim despre o imensă lichiditate în piaţă, care nu este ghidată către economia reală încă. (…) Lichiditatea trebuie folosită pentru că băncile încep să piardă bani deoarece nu folosesc această lichiditate. Reintrăm într-o perioadă de creştere, dar nu vorbim despre creşterile din perioada 2005-2006, care nu sunt sănătoase şi nici nu sunt de dorit. Dacă PIB-ul ar creşte cu 5%, iar sistemul bancar cu 50%, ar fi un sentiment de bubble“.