BusinessMagazin

Tag: perioada

  • Opinie Dragoş Pătroi, consultant fiscal: Birocraţia fiscală la început de 2016

    Iată că a sosit şi data de 01 ianuarie 2016 şi – odată cu ea – au intrat în vigoare noile coduri ale legislaţiei fiscale, Codul fiscal şi cel de procedură fiscală. Anterior însă, doar în perioada 28 – 31 decembrie 2015, au fost publicate în Monitorul Oficial nu mai puţin de 30 de ordine ANAF şi MFP.

    Dincolo de toate speranţele mediului de afaceri, privind mult promisa şi mediatizata relaxare fiscală pe care o va aduce noul cod fiscal, ce constatăm însă mai întâi de toate? Că un sistem incapabil să-şi încaseze creanţele fiscale la nivelul decent al mediei Uniunii Europene apelează la reglementări conjuncturale, sistemul fiscal fiind dominat de modificări ale celor două coduri (respectiv fiscal şi de procedură fiscală) printr-o serie de ordonanţe de urgenţă, hotărâri de guvern şi ordine ANAF şi MFP.

    Nu neg că multe din aceste reglementări pot aduce un plus de consistenţă în aplicarea unitară a legislaţiei fiscale – în special din perspectiva conţinutului şi modelului unor formulare ce urmează a fi utilizate –  dar trebuie să admitem că ritmul acesta, extrem de alert, de emitere şi de publicare de acte normative este unul foarte supărător pentru mediul de afaceri. Iar astfel, stabilitatea şi predictibilitatea legislaţiei fiscale rămân, în continuare, doar la nivel de deziderat. Mai mult decât atât, toată această avalanşă de acte normative poate avea chiar un efect de bumerang, şi, în loc să reglementeze, să afecteze chiar coerenţa în aplicarea în practica fiscală de zi cu zi a noilor prevederi ale legislaţiei fiscale.

    Din păcate, sarabanda aşa-ziselor noutăţi din domeniul fiscal a continuat şi după data de 01 ianuarie 2016. Şi, din motive de spaţiu, o să mă refer doar la două dintre ele.

    Anul trecut, printr un ordin al ANAF, a fost introdusă obligativitatea agenţilor economici de a întocmi şi a depune formularul 088, în baza căruia organele fiscale să evalueze capacitatea acestuia de a desfăşura activitate economică, în vederea atribuirii unui cod valid de TVA. Şi asta inclusiv în situaţiile în care contribuabilii sunt obligaţi, prin efectul legii Codului fiscal, să solicite înregistrarea în scopuri de TVA, ca urmare a depăşirii plafonului de scutire al cifrei de afaceri de 220.000 lei. Păi atâta timp cât Codul fiscal prevede obligativitatea – şi nu opţiunea! – înregistrării în scopuri de TVA, ca urmare a depăşirii plafonului de scutire, poate veni un ordin ANAF să limiteze această înregistrare de îndeplinirea unor criterii suplimentare în acest sens? Dacă contribuabilul a atins cifra de afaceri respectivă, acest fapt nu presupune implicit că dispune de această capacitate? Şi iată că această reglementare – în loc să fie pusă în acord cu prevederile obligatorii ale Codului fiscal – tocmai a fost reiterată şi actualizată recent printr un alt Ordin al ANAF (respectiv nr. 3841), publicat în Monitorul Oficial în data de 06 ianuarie 2016.

    Cea mai spectaculoasă modificare fiscală a începutului de an este însă, în opinia mea, noul model şi conţinut al declaraţiei informative 394, reglementate prin Ordinul ANAF nr. 3769, publicat în Monitorul Oficial în ziua imediat următoare, adică în data de 07 ianuarie 2016. În noua accepţiune, completarea acestui formular devine extrem de complicată şi de greoaie şi – cu siguranţă – va antrena eforturi suplimentare considerabile din partea firmelor în vederea completării corecte a acestuia, iar dificultatea constă în faptul că tranzacţiile societăţii sunt supuse declarării defalcate conform posibilităţilor existente în Codul fiscal.

    Ca element de noutate apare obligaţia declarării inclusiv a unor situaţii ce nu ţin neapărat de aplicarea sistemului de TVA – cu titlu de exemplificare, precizez că se vor declara inclusiv achiziţii de bunuri şi servicii de la persoane fizice sau de la persoane impozabile neînregistrate în scopuri de TVA. Mai mult decât atât, dacă în decontul perioadei fiscale de raportare se înregistrează o sumă negativă a TVA (în termeni populari, TVA de rambursat), contribuabilul trebuie să completeze două tabele cu achiziţiile şi livrările pe categorii principale de tranzacţii, pentru a explica cauza înregistrării unei sume TVA de rambursat. Practic, o mare parte din decontul de TVA formular 300 îl regăsim astfel preluat şi în cuprinsul declaraţiei informative 394.

    Toate aceste obligaţii declarative la nivelul firmelor vin în contextul în care unele sectoare rămân în continuare dereglementate. Tocmai aici intervine contradicţia legislaţiei fiscale: oscilaţia între suprareglementare şi dereglementare. Am în vedere aici, în primul rând, lipsa nepermisă a unor norme procedurale, clare şi explicite, privind controalele efectuate de Direcţia Antifraudă Fiscală: o durată maximă a acestor controale sau a perioadelor în care acestea pot fi suspendate, un număr maxim al acestor controale pentru aceeaşi perioadă şi aceeaşi categorie de impozite, posibilitatea instituţionalizată a unei discuţii finale cu contribuabilul (similară celei din procedura inspecţiei fiscale) etc. Dar, cum anul este abia la început, nu ne rămâne decât să sperăm că vor apărea şi unele acte normative care să reglementeze şi aceste aspecte.

  • Povestea lui Cecil Rhodes, omul care caută diamante în America şi Africa

    Cecil Rhodes a fondat De Beers Jewellery, una dintre cele mai importante companii în domeniul prelucrării şi comerţului cu diamante, cu peste 20.000 de angajaţi, o cifră de afaceri de peste 7,1 miliarde de dolari în 2014 şi exploatări miniere în Canada, Namibia, Botswana şi Africa de Sud.

    Cecil John Rhodes a fost un simbol al oamenilor de afaceri din perioada Imperiului Britanic, un magnat în domeniul minier şi politician în Africa de Sud. A fost al cincilea fiu al familiei reverendului Francis William Rhodes şi al soţiei sale Louisa Peacock. Născut în Hertfordshire, Anglia, în 1853, a fost trimis la 16 ani peste hotare de către părinţii săi, deoarece avea o sănătate precară, iar clima din Marea Britanie nu-i făcea bine.

    Pe 1 septembrie 1870 el a pus pentru prima oară piciorul pe pământ african, unde un frate mai mare conducea o fermă la care se cultiva bumbac. Când Cecil Rhodes avea 18 ani, cei doi fraţi au început activitatea în domeniul minelor de diamante, în regiunea Kimberley, iar cu finanţarea asigurată de compania N M Rothschild & Sons cei doi Rhodes au cumpărat micile operaţiuni miniere din întreaga zonă în decurs de 17 ani. Cecil Rhodes s-a întors în UK în 1973, pentru a studia la Oxford, iar după absolvire a revenit în Africa, unde a ajuns cel mai important om de afaceri din domeniul minelor de diamante în 1890, după încheierea unui parteneriat cu Sindicatul Diamantelor, aflat la Londra.

    Prin acest acord, Rhodes şi sindicatul de profil au stabilit să menţină preţuri ridicate în comerţul mondial cu diamante. În 1888, Rhodes şi asociatul său, C. D. Rudd, înfiinţau De Beers Consolidated Mines, după ce au unificat mai multe titluri de proprietate pentru exploatarea minelor de diamante. Rhodes era secretarul acestei companii. De-a lungul anilor care au urmat, Rhodes şi-a diversificat investiţiile, mizând pe producţia şi comerţul cu fructe, dar şi pe achiziţii de teren.

    Fiind un susţinător înfocat al ideii colonialismului britanic, Cecil Rhodes a avut şi activităţi pe scena politică din continentul african, fiind cel care a fondat aşa-numitul teritoriu Rhodesia (acum Zimbabwe şi Zambia). În Africa de Sud există o universitate care îi poartă numele şi a înfiinţat şi bursele finanţate din averea sa. În cariera sa politică a luat decizii controversate, într-o perioadă plină de frământări în sudul continentului african. De pildă, a fost susţinătorul unui raid militar care s-a dovedit dezastruos, Cecil Rhodes fiind nevoit să renunţe la funcţia de prim-ministru al coloniei; unul dintre fraţii săi, militar de carieră, a fost judecat pentru înaltă trădare, dar a scăpat totuşi de pedeapsa capitală.

    Cecil Rhodes şi-a folosit averea pentru a extinde influenţa imperiului britanic în noi teritorii, cumpărând de la şefii de triburi africane dreptul de proprietate a terenurilor, fiind interesat de exploatări miniere.

    La moartea sa, în 1902, la 48 de ani, era considerat unul dintre cei mai bogaţi oameni din întreaga lume. Nu s-a căsătorit niciodată, declarând că din pricina muncii nu ar fi un soţ bun; o parte din averea sa a lăsat-o naţiunii sud-africane – de pildă pe o porţiune din terenul deţinut a fost construit campusul Universităţii Cape Town.

  • Sfatul de business al săptămânii: „În faţa unei crize majore, trebuie să abandonăm practicile obişnuite”

    Nicolas Maure este al patrulea francez aflat la conducerea companiilor Automobile Dacia şi Renault Technologie Roumanie (RTR), cu o cifră de afaceri cumulată de peste 4 miliarde de euro şi cu profituri de zeci de milioane de euro. Cu aceaste rezultate, producătorul de maşini a devenit cea mai mare companie din România în funcţie de cifra de afaceri.

    CARE A FOST CEL MAI DIFICIL MOMENT DIN CARIERĂ ŞI CUM L-ATI DEPĂŞIT?

    Tsunamiul produs de seismul care a avut loc în nord-estul Japoniei, în martie 2011. Eram vicepreşedinte al Renault Nissan Purchasing Organization. Riscam să fim nevoiţi să oprim fabricarea de motoare Renault şi Nissan în uzinele alianţei din toată lumea. A trebuit să facem în aşa fel încât toţi furnizorii afectaţi să îşi reia activitatea, să modificăm alocarea producţiei de motoare şi să obţinem omologarea de noi componente electronice pe o perioadă de timp de zece ori mai scurtă  decât în mod normal. Toate acestea s-au petrecut într-o organizare de tip „comando”, implicând toate departamentele.

    CE AŢI ÎNVĂŢAT DIN ACEASTĂ EXPERIENŢĂ?

    Am învăţat că în toate deciziile trebuie să includem şi managementul riscului de calamităţi naturale. De exemplu, este necesar să avem doi furnizori diferiţi pentru componentele critice. Am învăţat şi că, în faţa unei crize majore, trebuie să abandonăm practicile obişnuite şi să trecem complet în mod de management al crizei, uitând de toate celelalte priorităţi.

    CARE SUNT GREŞELILE PE CARE LE ÎNGĂDUIŢI ALTORA?

    Asumarea  riscurilor, de exemplu, obiective foarte ambiţioase, care nu sunt atinse integral.

    CE ALTĂ PROFESIE V-AR FI PLĂCUT?

    Căpitan de navă de război.

    CE ALTĂ PROFESIE NU AŢI FI ALES NICIODATĂ?

    Actor de teatru.

    UN SFAT PENTRU TINERI LA ÎNCEPUT DE CARIERĂ.

    Urmaţi-vă ambiţiille, exploataţi-vă la maximum talentele şi faceţi ce vă place.

    Preferinţe: 

    a. Cuvânt – A reuşi

    b. Carte – “Ciulinii bărăganului” de Panait Istrati

    c. Personalitate – Winston Churchill

    Nicolas Maure şi-a început cariera în cadrul companiei de consultanţă de management Boston Consulting Group, unde a lucrat între 1985 şi 1987. S-a apropiat de domeniul favorit lucrând mai întâi pe partea de strategie, achiziţii şi cumpărare în cadrul a două companii producătoare de componente auto, Valeo (1988-1993) şi Faurecia (1993-2000). A început activitatea la Renault în 2000, ca director cumpărări piese şi accesorii, şi a devenit apoi director plan de calitate şi director general al Société de Transmissions Automatiques.

    În perioada 2006-2008, Nicolas Maure s-a familiarizat cu Uzina de la Mioveni, fiind desemnat să reconstruiască fabrica în calitate de director al acesteia pe vremea când la conducerea companiei se afla François Fourmont. După perioada petrecută în România, a devenit vicepreşedinte pentru mecanică al Renault-Nissan Purchasing Organization şi director performanţă fabricaţie la Renault.
     

  • IKEA îşi închide temporar restaurantul pentru reamenajare

     În perioada 11 ianuarie – 15 februarie, IKEA a anunţat că va închide restaurantul pentru reamenajare, într-un anunţ postat pe site-ul companiei.

    ”Restaurantul IKEA va fi închis pentru lucrări privind îmbunătăţirea sistemului de climatizare şi economisire a energiei”.

    IKEA, cel mai mare retailer de mobilă şi decoraţiuni din lume, a vândut mai mult de 3,5 milioane de hotdogi în România într-un an (septembrie 2014 – august 2015), potrivit datelor făcute publice ieri de companie. Luând în calcul preţul de 1 leu pe care IKEA România îl practică pentru un hotdog, înseamnă că românii au lăsat în magazinul suedezilor din Băneasa 3,5 milioane de lei. Prin urmare, în medie, IKEA a vândut câte şapte hotdogi la fiecare minut.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Aceste imagini te vor face să-ţi reconsideri modul cum îţi petreci timpul

    Poate 90 de ani ţi se pare o perioadă îndelungată, însă devine mult mai scurtă când această perioadă este vizualizată sub forma unui grafic

  • Sfaturi pentru mine tânăr. Rucsandra Hurezeanu, Ivatherm: Dacă aş mai avea din nou 20 ani, aş fi mai puţin selectivă cu oamenii pentru că învăţăm din toate experienţele”

    Dacă aş avea acum 20 de ani aş alege la fel, să studiez măcar o scurtă perioadă la o universitate de prestigiu din Europa sau America, pentru că astăzi vorbim de o piaţă globală şi ne pregătim pentru provocări şi competiţie serioasă. Aş face cât mai multe stagii în timpul facultăţii, ca să iau contact cu mai multe culturi de întreprinderi şi cu mai multe domenii de activitate. Cu cât ai mai multă experienţă, cu atât eşti mai câştigat. Aş căuta lucrurile care mă entuziasmează cu adevărat şi aş încerca să văd dacă abilităţile mele cele mai mari se pot apropia de pasiunile mele. Probabil aş citi biografiile celor care au performat în domeniul ales de mine, pentru a-mi reconfirma interesul şi a afla factorii cheie ai succesului lor.

    Dacă aş mai avea din nou 20 ani, m-aş uita mai mult în jurul meu, aş fi mai puţin selectivă cu oamenii şi cercul de prieteni, pentru că învăţăm din toate experienţele.

    La vârsta de 20 de ani cu toţii ne dorim să ajungem să avem o viaţă lipsită de griji, să ne îndrăgostim şi să arătam bine. Întrebarea este ce eşti dispus să faci pentru asta şi la ce eşti dispus să renunţi ca să ajungi acolo. Ai vrea să lupţi pentru visurile tale? Câteodată, ca să ajungi unde vrei, e nevoie de mult efort, de schimbarea oraşului sau a ţării, de nopţi şi weekenduri petrecute la birou, de acceptarea unor ierarhii corporatiste arbitrare sau antrenamente zilnice la sală. Experienţa mea de acum îmi spune că secretul e să faci totul cu bucurie, cu entuziasm şi cu încredere. Şi da, într-o zi, viaţa devine lipsită de grji, ne îndrăgostim şi arătăm bine. Atitudinea aduce succesul, nu doar educaţia, experienţa sau abilităţile înnăscute.

  • Copiii crizei încep şcoala

    Ştefan are puţin peste şapte ani şi aşteaptă cu nerăbdare să înceapă clasa I. Ştie o grămadă de lucruri: să citească, să socotească, să scrie cu litere de tipar, să butoneze tableta; nu are însă nicio idee despre conceptul de criză economică. El face parte dintr-o categorie aparte – copiii crizei, cei circa 1,5 milioane de copii din românia care au trăit doar în criză, cei născuţi în şi după 2008, an care marchează începutul unor schimbări profunde la nivel mondial.

    In această toamnă intră în clasa întâi copiii născuţi în acelaşi an cu căderea Lehman Brothers, eveniment care a marcat debutul crizei mondiale. Pe parcursul celor şapte ani şi consumatorii români au experimentat profunde schimbări de consum, mentalităţi şi obiceiuri. Acum, deşi optimismul se află la cote maxime comparativ cu anii anteriori, aproape două treimi dintre români (64%) declară că ţara este în continuare afectată de criză, arată un studiu realizat pentru Business Magazin de compania de cercetare de piaţă 360insights.
    Circa 1,5 milioane de copii au trăit doar în criză, cei născuţi în şi după 2008.

    Fireşte, copiii cu vârste de până la şapte ani nu înţeleg ce înseamnă mediul economic sau obiceiurile de consum. Dar părinţii lor au trecut, de-a lungul ultimilor ani, printr-o întreagă serie de schimbări: unele cupluri (chiar dacă puţine) au amânat decizia de a avea un copil, şi-au redus cheltuielile la diferite categorii de produse şi servicii şi sunt mult mai pretenţioşi atunci când aleg să scoată banii sau cardul din portofel pentru a plăti la supermarket, la bancă, la piaţă sau, în general, orice şi oriunde. Singurul lucru care nu s-a modificat este atitudinea părinţilor faţă de cheltuielile alocate copiilor, peste trei sferturi (77%) dintre aceştia spunând că nu reduc acest buget nici în timpul recesiunii, conform studiului 360insights.

    „După mai mult de şapte ani de criză financiară, apele se limpezesc pentru anumite state, dar rămân destul de multe şi cele care încă luptă cu recesiunea. Punând România sub lupă, indicatorii macroeconomici vehiculaţi în ultimul timp creionează o tendinţă pozitivă. Totuşi, întrebarea-cheie este: în ce măsură acest lucru se reflectă în viaţa de zi cu zi a românilor şi cum simt ei criza economică după atâţia ani de la debutul ei?”, spune Manuela Danilă, client service & new business development manager în cadrul companiei de cercetare de piaţă 360insights.

    La şapte ani de la debutul crizei, aproape două treimi (64%) dintre românii din mediul urban afirmă că România este în continuare afectată de căderea economică. Aceştia se împart însă în două categorii cu păreri distincte: pe de o parte sunt cei care rămân ancoraţi în efectele negative ale crizei şi privesc cu îngrijorare viitorul (60%) şi, pe de altă parte, cei optimişti, care cred că lucrurile merg înspre mai bine (40%). „În prima categorie se găsesc preponderent persoanele mature (35‑64 de ani) şi cele cu venituri medii sau scăzute. La polul opus, doza de optimism vine de la persoanele cu studii superioare şi venituri ridicate, dar şi de la segmentul tânăr (25-34 ani)”, arată reprezentanta 360insights.

    Nota de optimism e şi mai ridicată printre adolescenţi şi studenţi (16-24 ani), ei fiind cei care se declară afectaţi de criză într-o măsură semnificativ mai mică (doar 47% faţă de 64%, media generală), spune Manuela Dănilă. „Percepţia lor este cel mai probabil influenţată de lipsa unui punct solid de comparaţie. La debutul crizei ei aveau 10-17 ani, aşadar şi-au câştigat autonomia financiară recent şi consideră că perioada curentăeste o perioadă prosperă pentru ei.”

    Ideea este susţinută şi completată de Claudia Nica, head of private individuals segment în cadrul UniCredit Bank: dintre cei care au apelat la credite, în special în trecut, există persoane care nu au mai reuşit să ramburseze cu uşurinţă sumele împrumutate şi, deşi la nivel macroeconomic se simt semnele însănătoşirii, ei sunt în continuare afectaţi. „Segmentul tânăr sau cei cu venituri superioare nu au resimţit această problemă din trecut, ei reprezentând acum motorul de creştere a creditării noi, în special în zona de credite imobiliare. Considerăm că tinerii reprezintă pilonul schimbării societăţii şi cei care pot readuce şi încrederea generală în sectorul financiar”, adaugă Claudia Nica.

    Tot pe tinerii cu vârste până în 35 de ani mizează şi domeniul imobiliar, acesta fiind principalul segment de cumpărători pe piaţa rezidenţială. „Acest fapt este normal; vorbim de cupluri, de persoane care îşi întemeiază o familie sau care doresc să plece de la părinţi, achiziţionându-şi o locuinţă proprie”, spune Andrei Sârbu, vicepreşedinte Coldwell Banker Affiliates of Romania. Perspectivele economice dar şi cele de evoluţie în carieră ale acestui segment de clienţi sunt bune, iar stabilizarea preţurilor, îmbunătăţirea ofertelor de creditare şi adaptarea tot mai bună a proiectelor la cererea existentă au făcut ca achiziţia unei locuinţe să fie mult mai facilă astăzi, afirmă Andrei Sârbu.

    În perioada de boom, luând în considerare preţurile de la acel moment şi salariile nete, era necesar un credit pe o perioadă de aproximativ 25 de ani pentru cumpărarea unei locuinţe noi, cu două camere. Or această perioadă s-a redus acum la jumătate, susţine reprezentantul Coldwell Banker Affiliates of Romania. „Cerere există. Dacă ai un produs bine adaptat, de la amplasare, preţ, suprafeţe şi finisaje până la politica de preţ, o strategie şi o echipă bună de vânzări, poţi face business astăzi în piaţa rezidenţială. Poţi vinde aproape integral un proiect până la finalizarea sa”, susţine Andrei Sârbu.

    Când se termină criza?

    Indicatorii economici pozitivi vehiculaţi în media sunt semn bun, însă reflectarea acestora în viaţa de zi cu zi apare cu întârziere, îndeosebi în rândul celor cu venituri scăzute.Astfel, chiar dacă starea generală se apropie de o zonă de stabilitate, reducându-se tensiunea şi confuzia, românii fac prognoze pentru viitor cu precauţie, completeză reprezentanta 360insights. „Cu toate că lucrurile se îmbunătăţesc uşor, românii spun că mai sunt necesari, în medie, peste şase ani pentru ca recesiunea să dispară complet”, afirmă Manuela Dănilă. Segmentul celor optimişti, ce speră într-o revenire mai rapidă, de până în trei ani, rămâne reprezentat de tineri şi cei cu statut social mai bun, pe când umbra de pesimism apare în rândul vârstnicilor (55-64 de ani), care văd rezolvarea după un orizont larg de timp, de peste zece ani. În mod similar, cei cu venituri scăzute simt că perioada de criză necesită o perioadă mai mare de şase ani pânăce starea de echilibru va ajunge şi la ei.

     

  • Retrospectivă 2015: Falimentul anului

    A trecut un an şi jumătate de administrare specială a Astra, în care acţionarii nu au putut susţine majorarea capitalului social cu necesarul de 425 de milioane de lei şi nici nu au putut să atragă vreun investitor strategic care să aducă banii necesari supravieţuirii companiei, până când consiliul ASF a decis, la data de 26 august, închiderea procedurii de redresare financiară, retragerea autorizaţiei de funcţionare şi solicitarea intrării în procedură de faliment a societăţii Astra Asigurări. Autoritatea de Supra-ve-ghere Financiară (ASF) a pus astfel capăt unei istorii de 25 de ani, prin decizia de dizolvare a Astra Asigurări şi de deschidere a procedurii de faliment.

    Compania omului de afaceri Dan Adames-cu, controlată prin intermediul firmelor The Nova Group Investments Romania şi Epsilon Estate Provider, era până acum doi ani cel mai mare asigurător din piaţă, iar falimentul ei a lăsat 1.400 de angajaţi fără un loc de muncă şi 1,8 milioane de clienţi în incertitudine privind recuperarea integrală a despăgubirilor.

    Managementul defectuos al activităţii companiei, servirea anumitor interese personale sau de grup prin utilizarea activelor, precum şi raportarea distorsionată atât a performanţei financiare, cât şi a indicatorilor de pruden-ţia-litate, având ca efect crearea aparenţei de conformitate cu regulile în vigoare, sunt principalele cauze ce au condus la falimentul Astra Asigurări, potrivit raportului administratorului special al companiei, KPMG, analizat de Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF).

    Tribunalul Bucureşti a amânat de mai multe ori luarea unei decizii privind falimentul Astra Asigurări, dar a aprobat la începutul lunii decembrie cererea de faliment a companiei printr-o decizie care nu este însă definitivă. Pe 16 decembrie, KPMG Restructuring, lichidatorul judiciar provizoriu al Astra Asigurări, a anunţat că a iniţiat elaborarea strategiei de lichidare a patrimoniului societăţii de asigurare.  Fondul de Garantare a Asiguraţilor, care a preluat activitatea de avizare a daunelor şi de plată a acestora, va începe însă plăţile numai după o decizie definitivă a instanţei. Astra Asigurări avea, la finalul lunii iunie 2,5 milioane de poliţe valabile, potrivit ASF.
    Decizia fermă a ASF a reprezentat o lovitură puternică de imagine asupra pieţei locale de asigurări şi a zguduit şi mai mult încrederea asiguraţilor, şi aşa redusă, în companiile locale de asigurări; dar a avut şi efecte concrete, precum creşterea preţului pentru poliţele auto RCA. După falimentul Astra, prima medie pentru poliţele de răspundere civilă auto a crescut cu peste 15%, o creştere semnificativă înregistrându-se pe segmentul transporturilor, unde o poliţă a ajuns să fie în prezent de două-trei ori mai scumpă.

    Ca urmare a falimentului Astra, dar şi a noilor standarde din domeniu, care obligă la majorarea capitalului firmelor de asigurări, tarifele RCA vor creşte anul viitor, creşterea fiind estimată de reprezentanţii companiilor de asigurări la 15%. Astra se afla pe poziţia  a treia în clasamentul asigurătorilor locali, loc ocupat în prezent de Groupama, cu prime brute subscrise în valoare de 579 de milioane de lei pentru perioada ianuarie-septembrie. Allianz-Ţiriac este în considerare liderul pieţei, cu subscrieri de aproximativ 770 de milioane de lei în primele nouă luni ale acestui an şi în creştere cu 6% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. Compania este urmată de Omniasig, cu afaceri de 694 de milioane de lei în aceeaşi perioadă. Falimentul Astra a adus în clasamentul primilor 10 asigurători de pe piaţa locală compania Uniqa, cu afaceri de 265 de milioane de lei în intervalul ianuarie septembrie. Cele 35 de societăţi de asigurare care activează pe piaţa locală (20 axate pe asigurări generale, opt – asigurări de viaţă şi 7 – activitate compozită) au raportat afaceri de 6,3 miliarde de lei în primele nouă luni ale anului, în creştere cu aproximtiv 7,41% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, motorul pieţei fiind în vânzările mai mari de poliţe auto obligatorii (RCA) şi unit-linked.

    Până acum gradul de intermediere a brokerilor de asigurări a ajuns la 59,33%, cu o valoare totală a primelor brute intermediate de 3,75 de miliarde de lei; în creştere cu 13,59% faţă de anul trecut. Clasamentul brokerilor de asigurare este condus de Safety Broker (270 de milioane de lei), Marsh (242 de milioane de lei) şi Transilvania Broker (200 de milioane de lei), potrivit ASF.

    Piaţa de asigurări va trece prin schimbări şi anul viitor, în contextul în care din 2016 intră în vigoare noile standarde de solvabilitate Solvency II, care urmăresc creşterea protecţiei asiguraţilor prin armonizarea reglementării şi supravegherii sectorului. Totodată, setul european de directive este conceput pentru a preveni acumularea de riscuri excesive în sistemul financiar şi pentru a anticipa evoluţii nefavorabile din acest sistem.

  • Topirea clasei de mijloc americane. Unul din cinci adulţi din Statele Unite trăieşte în sărăcie

    Unul din cinci adulţi din Statele Unite trăieşte în sărăcie sau este pe punctul de a sărăci. Mulţi dintre oameni au sărăcit chiar în perioada redresare economică, după criza din 2008. Numai puţin de 5.7 milioane de oameni se află la limita sărăciei, dintre care 45% (2.5 mil adulţi) au dobândit acest statut din 2011, la mult timp după recesiune. În acest context, se aşteaptă ca Rezerva Federală a SUA să mărească ratele dobânzilor pentru prima data în ultimii 10 ani, scrie Financial Times.

    Un raport al Pew Research Center dezvăluie cât de inegală a fost recuperarea după criza economică şi ilustruează modul în care mulţi americani au fost lăsaţi în urmă chiar în mijlocul creşterii locurilor de muncă puternice, care, daca mutarea Fed se va face, este la baza argumentului pe care cei de la Fed îl au pentru a creşte ratele.
    „Există un nou vis american”, spune Torrey Easler, predicator baptist care ajută populaţia săracă din oraşul Eden, Carolina de Nord. „Dacă până acum visul american era să deţină o casă şi două maşini, noul vis american este acela de a avea o slujbă”, continuă el.

    Un motiv pentru reducerea drastică a clasei de mijloc din Statele Unite este creşterea bogăţiei ţării, conform Pew Research. Pentru prima dată în ultimele decenii clasa de mijloc este formată din mai puţin de o majoritate din populaţia adultă a ţării.

    Grupul cu cel mai mic venit din Statele Unite, definit de Pew ca o gospodărie cu trei persoane, câştigă mai puţin de 31.402 de dolari pe an. Acest grup de oameni a crescut uimitor în ultimii ani. În această categorie se află 48.9 mil de adulţi, faţă de 43.2 mil în 2008 şi 21.6 în 1971. Iar din această categorie, potrivit Pew, nu mai puţin de 23 de milioane de adulţi se află sub pragul sărăciei (câştigă mai puţin de 18.850 de dolari pe an pentru o gospodărie de 3 persoane).

    Kathryn Edin, sociolog în cadrul Universităţii John Hopkins, care a scris recent o carte despre cei care trăiesc cu mai puţin de 2 dolari pe zi în Statele Unite, susţine că diminuarea protecţiei sociale după reformele din anii 90 a făcut ca SUA să fie un loc mai dur pentru săraci.

    Automatizarea mai multor locuri de muncă a făcut, de asemenea, ascensiunea din sărăcie şi mai grea „Locurile de muncă proaste de ieri au fost mult, mult mai bune decât locurile de muncă proaste din ziua de azi”, spune ea. Şi educaţia clasei de mijloca s-a schimbat foarte mult în ultimii ani. În 1971, 76% din adulţii din gospodăriile clasei de mijloc aveau abosolvit doar liceul. Astăzi această cifră ajunge la 40%, în timp ce doar 12% dintre adulţi din gospodăriile cu venituri mici au diplomă universitară.

    În Dallas, sărăcia în rândul copiilor a crescut cu aproape 60% din 2000 până în 2014, potrivit Universităţii Texas din Dallas. Unul din patru din totalul populaţiei din Dallas este sărac, mulţi dintre ei fiind hispanici sau africani-americani.

    Regina Montoya, care conduce echipa primăriei Dallas ce luptă împotriva sărăciei, spune că Dallas este ca un „oras gogoaşă”, cu un centru înfloritor înconjurat de sărăcie. „Multi oameni lucrează pe salariu minim şi este foarte greu să supravieţuieşti aşa aici, în special dacă ai copii”, declară Montoya. Mulţi dintre cei care apelează la ajutor de la diferte organizaţii din oraş o fac nu pentru că nu au o sursă de venit, ci pentru că acea sursă de venit este prea mică.

  • Randamentele fabuloase ale investiţiilor în lux

    Bijuterii sau pur şi simplu diamante? Maşini de epocă? Poate obiecte de artă? Pentru persoanele cu averi mari, cumpărarea unui diamant sau a unei maşini rare este deopotrivă o investiţie, dar şi o cheltuială pentru propria plăcere. Aproape un sfert din bogaţii lumii continuă să cheltuiască mai mult pe bunuri de lux şi numai 8% spun că vor să reducă sumele alocate acestor produse, arată studiul The Wealth Report 2015, realizat de compania de consultanţă Knight Frank. Cei mai mulţi dintre cei cu apetit în creştere pentru bunuri de lux se găsesc în Marea Britanie, ţară cu cea mai mare densitate a rezidenţilor cu averi de peste 30 de milioane de dolari. La finalul lui 2014 în Marea Britanie se aflau 81 de miliardari în euro şi aproape 2.500 de persoane cu averi mai mari de 100 de milioane de euro. Pentru comparaţie, studiul arată că România are doar 2 miliardari şi 48 de persoane cu averi de peste 100 de milioane de euro. Numai în 2014, averile bogaţilor au crescut cu 700 de miliarde de dolari. În vârful piramidei bogaţilor sunt 53 de nou intraţi tot anul trecut, arată The Wealth Report.

    Nu se vorbeşte foarte mult despre românii care aleg să investească în pietre preţioase sau colecţii de timbre, dar este de notorietate colecţia de maşini a lui Ion Ţiriac. Aceasta reuneşte peste 150 de exponate de epocă, fabricate începând cu anii 1899, dar şi automobile performante, cu un design actual. Este singura colecţie din lume cu cele 6 Rolls-Royce Phantom produse până în 1972, precum şi cu exemplare care au apărut anterior unor personalităţi ca Sir Elton John, Sammy Davis Jr. sau Bernie Ecclestone. Ion Ţiriac spune, în materialul de prezentare de pe site-ul Ţiriac Collection, că totdeauna a fost pasionat de maşini, dar că din păcate, vreme de 50 de ani nu a prea avut timp pentru a se dedica acestui hobby. Povesteşte că a început să cumpere maşini în momentul în care şi-a permis, din punct de vedere economic, respectiv când a început să facă bani din sport. „În 1969 a fost cel mai bun an al meu, când am câştigat 17 turnee. Cel mai rău m-am clasat la Roland Garros, pe locul opt, fiind singurul amator lângă şapte profesionişti. În acel an am adunat la un loc 5.000 de dolari şi mi-am cumpărat primul Mecedes 280 S, ţin minte că am ales S, pentru că era cu carburator şi puteau românii să umble cu şurubelniţa la el“.

    Campionii din tenis câştigă acum zeci de milioane de dolari, sume despre care Ion Ţiriac spune că sunt rezonabile. Adaugă şi că a fost un mare pasionat de Ferrari: „Mereu am luat, am luat, am luat, le-am ţinut pe unde nu am mai ştiut. O poveste complet ridicolă – când a ieşit Ferrari F40 mi-au alocat unul – cu marketingul «serie limitată» pe care îl au sunt probabil cea mai isteaţă companie din lume -, de-abia aşteptam să vină şi am mai luat unul la suprapreţ.“

    Le-a ţinut vreme de zece ani la un prieten, spune Ion Ţiriac, iar la un moment dat neamţul l-a întrebat ce să facă cu cele două Ferarri de la el din grajd; Ion Ţiriac le-a vândut într-o singură zi la preţ de unul şi regretă şi în ziua de azi, pentru că în prezent un astfel de automobil se vinde cu peste un milion de euro. „Este o boală cronică, nu numai o pasiune. Nu mă mai duc la licitaţii, deşi din când în când nu pot să mă abţin. Sunt lucruri care îmi plac, poate peste măsură şi atunci nu prea am limită. De pildă 600-le Mercedes eu cred că e o maşină din care am opt bucăţi şi cred că mai cumpăr dacă mai găsesc. Mi se par atât de performante şi fiabile încât am cumpărat tot pe ce am putut să pun mâna.“

    Recondiţionarea unei maşini de colecţie poate dura până la doi ani şi jumătate, iar costurile pot fi uriaşe, deoarece pentru o singură piesă de la o maşină rară un investitor poate ajunge să plătească cât pentru o maşină întreagă. Cât ajunge să valoreze după recondiţionare? „Numai atât cât este cineva dispus să plătească pe ea“, punctează Ion Ţiriac, care apreciază că Spania a găzduit, cel mai proababil, cele mai mari colecţii de maşini. Valoarea unei maşini de colecţie este dată de un complex de factori, iar istoria contează în cazul acesta aproape tot atât de mult cât şi obiectul în sine. „S-au făcut doar 16 maşini Phantom 4 şi au fost vândute numai către casele regale. Eu am singurele două Phantom 4 care se află în mâini private“, spune Ţiriac, care povesteşte că a învăţat să conducă la 15 ani, când lucra la fabrica de camioane Steagul Roşu „şi am luat palme de mi-au sărit urechile de la cei mai în vârstă până am învăţat să conduc“.