BusinessMagazin

Tag: refuz

  • CANNES 2014: A 67-a ediţie a Festivalului – vedete, filme şi polemici

     Între copiii lui Grace şi Rainier, care nici nu vor să audă despre acest film, şi influentul distribuitor şi producător Harvey Weinstein, care i-a cerut regizorului Olivier Dahan un alt montaj pentru publicul american, “Grace de Monaco” nu pare să demareze sub cele mai bune auspicii.

    “Vânătorii” de autografe care au campat deja în faţa covorului roşu de la Cannes nu îi vor vedea astfel pe membrii familiei princiare monegasce. În schimb, Nicole Kidman, care o interpretează pe Grace de Monaco, va fi prezentă la Cannes, miercuri seară, la premiera filmului. Nicole Kidman este prima dintre vedetele hollywoodiene care vor fi prezente pe Croazetă până pe 25 mai: Robert Pattinson, Kristen Stewart, Hilary Swank, Ryan Gosling, Tommy Lee Jones, Catherine Deneuve şi Marion Cotillard. Starurile de film vor fi protejate de un dispozitiv de securitate întărit faţă de ediţiile precedente.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Pe Wall Street nu se mai fac bani. Brokerii încep să îşi caute alte joburi

    Cei cinci mari, JPMorgan Chase, Goldman Sachs, Bank of America, Citigroup şi Morgan Stanley, îşi pregătesc ieşirea din zona speculativă, înregistrând deja o scădere a veniturilor de 10% faţă de primul trimestru din 2013 şi de 41% faţă de vârful atins în 2009.

    Pe scurt, tradingul tradiţional, definit de acronimul FICC, devine o parte din ce în mai mică în volumul de business al marilor bănci. Care segmente au fost lovite cel mai puternic? FICC – titluri cu venit fix, obligaţiuni, tranzacţii valutare şi tranzacţiile cu materii prime -, zona care era la un moment dat unul din principalele generatoare de profit pentru Morgan Stanley sau Goldman Sachs, este în cădere liberă.

    Noi reguli – precum legea Volcker (înaintată de economistul american Paul Volcker, care limitează accesul băncilor la tranzacţii speculative) – au forţat băncile să reducă sumele vehiculate. Alte norme recente au limitat accesul la bani împrumutaţi pentru a creşte sumele întoarse la investitori şi riscurile asumate de aceştia. Nu este însă un fenomen local, el se manifestă în toată lumea, iar ca dovadă stau cifrele înregistrate de giganţi precum Barclays sau Deutsche Bank în ultimii patru ani.

    „Evoluţia tehnologică a tradingului înseamnă reducerea costurilor, dar asta înseamnă şi că băncile fac mai puţini bani din trading„, a spus Jeffrey Harte, analist al Sandler O’Neill. Cu alte cuvinte, avantajele aduse de tehnologie, şi mai ales tradingul electronic, transformă slujba tradiţională de broker într-una mult mai puţin profitabilă, cel puţin din punctul de vedere al clienţilor. Obligaţiunile, tranzacţiile valutare şi tranzacţiile cu materii prime au generat, în 2009, 144 de miliarde de dolari pentru principalele zece bănci din lume.

    În 2013, suma a fost de doar 80 de miliarde de dolari, adică a înregistrat o scădere de 44%, conform unei analize a Credit Suisse. Raportul se centrează pe activitatea FICC în cadrul a zece bănci, inclusiv JPMorgan Chase, Citigroup, Bank of America, Deutsche Bank şi Goldman Sachs. O parte a declinului FICC este atribuită unei scăderi neaşteptate a tranzacţiilor cu obligaţiuni de stat precum şi secretizării datoriilor aduse de împrumuturile comerciale şi cele imobiliare.

    Iar când încasările din trading dispar, şi traderii dispar. În ultimii patru ani, numărul traderilor ca procent din totalul personalului a scăzut de la 39% la 36%, iar pentru anul în curs reducerea se anunţă a fi una spectaculoasă.
    Noile reguli cântăresc greu în tranzacţiile cu materii prime, acestea înregistrând o scădere, în cazul marilor bănci, de 18% într-un singur an, din 2012 până în 2013, conform unui studiu publicat de Coalitions. Ca segment al încasărilor provenite din FICC, ponderea materiilor prime a scăzut de la 30% în 2008 până la 6% în 2013. Motivul este similar, respectiv normele impuse pentru a limita politicile riscante ale băncilor fac aceste tranzacţii mai puţin profitabile.

  • Care este prima “victimă” a taxei pe stâlp. “Nicio ţară normală nu impozitează investiţiile”

    Centrale hidro, termo şi nuclearoelectrice, sonde de ţiţei sau gaze, baraje, stâlpi, cabluri, iazuri sau canale de irigaţii – toate companiile care deţin şi astfel de active sunt nevoite să plătească începând din mai 2014  un impozit de 1,5%, denumit generic taxa pe stâlp.

    Acest nou impozit, care se aplică la valoarea de inventar a construcţiilor, a dat peste cap planurile de afaceri ale marilor jucători din piaţa de energie, agricultură sau telecomunicaţii (şi nu numai), care au estimat că vor fi nevoite să plătească fiecare câteva milioane sau chiar zeci de milioane de euro.

    Taxa pe stâlp, care a intrat în vigoare la începutul acestui an şi care va putea fi plătită în două rate egale, pe 25 mai, respectiv 25 septembrie, a stârnit şi o serie de controverse şi interpretări, în contextul în care statul nu publicase nici la mijlocul săptămânii trecute, deci cu mai puţin de trei săptămâni înainte de plata primei rate, normele metodologice privind modul de aplicare a acestui nou impozit.

    Cu alte cuvinte, modul de calcul al taxei pe stâlp este reglementat foarte succint şi există încă incertitudini cu privire la impozitarea sau nu a anumitor categorii de construcţii.

    Chiar şi în acest context, statul ştie cât are de colectat de la companii. Guvernul a estimat că va încasa circa 480 de milioane de lei (110 milioane de euro) din taxa pe stâlp, însă de fapt suma ar putea fi mult mai mare. Din unele calcule, bugetul de stat va înghiţi din această nouă taxă peste 1,1 miliarde de lei (250 de milioane de euro) doar de la 38 de mari plătitori, estimează Gabriel Biriş, partener al casei de avocatură Biriş Goran.

    Printre companiile care ar urma să plătească cel mai mult la bugetul de stat pentru impozitul pe construcţii speciale se numără Petrom, cea mai mare firmă din România, cu afaceri de 5,5 miliarde de euro şi profit de un miliard de euro anul trecut. Petrom a estimat că va plăti pe taxa de stâlp între 70 şi 100 de milioane de dolari (50-72 de milioane de euro) anul acesta.

    Şi compania de stat Nuclearelectrica, care administrează singura centrală nuclearelectrică din România, a prognozat că impozitul pe care îl va plăti către bugetul de stat pentru construcţiile speciale se apropie de 100 de milioane de lei (23 de milioane de euro). „În mod evident, plata acestor taxe va avea un impact asupra profitului şi rezultatului financiar în sensul scăderii acestora, (…) într-o perioadă când eforturile companiei sunt direcţionate către o creştere susţinută a indicatorilor financiari, în conformitate cu strategia de creştere financiară asumată„, spune Daniela Lulache, director general al Nuclearelectrica.

    În acest context, compania spune că intenţionează să-şi adapteze strategia în sensul absorbirii cel puţin parţiale a acestui impact. Nuclearelectrica a încheiat anul precedent cu un profit net de aproape 96 de milioane de euro.
    „Este o nenorocire. Este un impozit pe investiţii într-o ţară în care investiţiile sunt oricum la un nivel nepermis de redus şi care ar trebui să creeze condiţii pentru investiţii, nu să le inhibe„, este de părere avocatul Gabriel Biriş. El exemplifică printr-o investiţie de 1 milion de euro care se încadrează în categoria de construcţii speciale, pentru care proprietarul va trebui să plătească anual un impozit de 15.000 de euro, indiferent că aceasta este profitabilă sau nu.

    „Denumirea de «taxă pe stâlp» a fost adoptată pentru a limita impactul acestui impozit în mintea oamenilor. În realitate, acest impozit nu afectează doar companiile de electricitate care deţin stâlpi„, spune Biriş. El adaugă că printre cele mai sever afectate sectoare vor fi agricultura, logistica şi distribuţia, precum şi tot ce înseamnă energie regenerabilă.

  • GFR: Restituirea scrisorii de garanţie, consecinţa firească a nefinalizării privatizării CFR Marfă

     Precizările sunt făcute după mediatizarea informaţiei potrivit căreia procurorii DIICOT Iaşi au pus sechestru asigurător pe mai multe bunuri mobile, imobile şi pe conturi ale lui Gruia Stoica, pentru a recupera prejudiciul suferit de stat în urma încercării de privatizare a CFR Marfă.

    În acest context, compania controlată de Gruia Stoica reface, într-un comunicat de presă, cronologia, aspectele şi termenii procedurali legaţi de încercarea de privatizare a CFR Marfă, subliniind din star că GFR “nu este urmărit în nicio cauză penală şi nu a fost instituit niciun sechestru pe conturile sau bunurile societăţii”.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Hagen, şeful Vienna Insurance Group: Nu vom intra în acţionariatul PAID atât timp cât societatea se reasigură inadecvat

     “Politicienii trebuie să înţeleagă că efectele unei catastrofe naturale pot fi acoperite dacă statul garantează ori piaţa internaţională de reasigurări garantează. Piaţa internaţională de reasigurări nu are nicio obligaţie să accepte un preţ stabilit politic şi acest lucru trebuie înţeles de către politicieni. Şi asta înseamnă că PAID fie are deficit fie nu se reasigură corect. Şi din acest motiv nu facem parte din PAID. Nu vrem să participăm la ceva care poate genera pierderi şi nu vrem să participăm la o organizaţie care nu este reasigurată adecvat”, a afirmat Hagen într-o conferinţă de presă.

    El a adăugat că asigurarea pentru locuinţe împotriva riscurilor catastrofale nu este obligatorie în Austria.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • România bate la uşile agenţiilor de rating încercând să le convingă că merită calificative mai bune

    AU TRECUT APROAPE ŞASE ANI DE CÂND AU APĂRUT PRIMII NORI NEGRI AI CRIZEI MONDIALE, CRIZĂ CARE A ADUS ODATĂ CU DECLINUL PIEŢELOR FINANCIARE ŞI AL ECONOMIILOR ŞI VESTEA NEPLĂCUTĂ A RETROGRADĂRII RATINGULUI ROMÂNIEI ÎN LIGA „JUNK„.

    Şi tot atât timp a trecut de când România bate necontenit la uşile marilor agenţii de rating încercând să le convingă că este pe drumul cel bun şi că merită calificative mai bune.

    O îmbunătăţire a ratingului României ar avea consecinţe pozitive pentru piaţa de capital, dar şi pentru relaţia cu alte categorii de investitori. Un calificativ mai bun poate să se reflecte într-o îmbunătăţire a percepţiei investitorilor, în prime de risc de ţară mai scăzute, adică în costuri de finanţare de pe piaţă mai mici.

    În timp ce Moody’s a rămas conservatoare în toată această perioadă de criză, menţinând calificativul României în categoria recomandată investitorilor, Standard & Poor’s (S&P) şi Fitch s-au grăbit să ne coboare în toamna anului 2008 la un etaj inferior, în categoria „junk„.

    Astfel, ţara a fost scoasă din categoria ţărilor cu risc scăzut în care intrase în 2005. Cu excepţia notei de la Moody’s, România a ajuns să aibă ratinguri mai proaste decât la momentul intrării în Uniunea Europeană. Startul retrogradării a fost dat de către S&P – şi România devenea în 2008 singura ţară membră a Uniunii Europene cu rating sub pragul recomandat pentru investiţii. Apoi, a urmat agenţia de rating Fitch.

    Şi, dacă la jumătatea anului 2011 Fitch s-a înduplecat să ne dea biletul de trecere pentru reîn-toarcerea în categoria cu risc acceptabil pentru investiţii, majorând calificativul acordat României cu o treaptă, S&P şi-a păstrat o optică mai severă, sancţionând mai dur România. În ciuda îmbunătăţirii indicatorilor fundamentali ai economiei, a scăderii deficitelor şi a trei acorduri succesive cu FMI, S&P nu a vrut să crediteze România cu calificative mai bune şi a menţinut ratingul în „junk„.

    Iar plasamentele în titluri emise de România pe pieţele internaţionale de capital au rămas în categoria celor cu un grad speculativ ridicat.

    Calificativul S&P a ajuns să fie în contradicţie cu situaţia concretă de pe piaţă, unde percepţia de risc în ceea ce priveşte România s-a îmbunătăţit considerabil.

    Calificativele agenţiilor de rating au fost monitorizate cu mare atenţie de pieţele financiare în anii care au precedat criza. Dar blazonul agenţiilor de rating a ieşit uşor şifonat de scandaluri în ultimii ani. Iar investitorii de pe pieţele externe de capital, şi nu numai, au început să nu mai pună atât de mult accentul pe nivelul ratingurilor. Şi titlurile româneşti au ajuns să fie tranzacţionate ca şi când notele ar fi substanţial mai bune.

  • Departamentul pentru Energie: Studiile de fezabilitate pentru Tarniţa nu au concluzii

     Ministrul delegat pentru Energie, Răzvan Nicolescu, a transmis Consiliului de Administraţie al Hidro Tarniţa, firma de proiect înfiinţată în 1 noiembrie 2013, să prezinte un plan de acţiuni, conform căruia proiectul hidrocentralei să beneficieze de informaţiile obţinute în urma realizării studiilor, chiar dacă acestea nu conţin toate concluziile privind fezabilitatea sau nefezabilitatea proiectului.

    “Departamentul pentru Energie solicită Consiliului de Administraţie al Hidro Tarniţa să finalizeze studiile de fezabilitate privind proiectul în cauză la costuri minime, cu o eficienţă ridicată în cheltuirea banilor societăţilor de stat prezente în acţionariat. Proiectul Tarniţa (judeţul Cluj – n.r.) este unul strategic pentru România”, potrivit unui comunicat al Departamentului pentru Energie.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Becali: Sper să mă elibereze CEDO pentru tratament. Când vine noul preşedinte, mă graţiază

     George Becali le-a declarat jurnaliştilor, marţi dimineaţă, la revenirea la Penitenciarul Poarta Albă, că speră să fie liber după un an şi jumătate de închisoare, urmând să depună o contestaţie la executare în dosarul Valiza deoarece fapta pentru care a fost condamnat s-a dezincriminat, conform noului cod penal.

    “Dacă s-a dezincriminat, mă duc, fac contestaţie la executare în dosarul Valiza, se constată că s-a dezincriminat, se descontopesc faptele. A luat şase luni la contopire. Cade Valiza, cad şi cele şase luni, rămâne Becali cu trei ani. Mai muncesc două, trei luni – scădere, mai scriu încă o carte de religie şi încă una de sport şi scad din doi ani încă şase luni şi rămân cu un an jumătate. Şi ies peste şase luni şi cu asta basta”, a declarat Georghe Becali.

    El a spus că este posibil chiar să iasă şi mai repede, în urma unei decizii a CEDO, bazată pe un articol potrivit căruia persoanele grav bolnave şi care nu pot fi tratate în reţeaua penitenciarelor trebuie lăsate să se trateze în libertate.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Vocea Rusiei: Dmitri Rogozin vrea o reacţie “foarte dură” la declaraţiile lui Victor Ponta

     “Nu mai avem ce discuta cu ei după această situaţie. Ministerul rus de Externe va pregăti şi va elabora o reacţie. Una este să introduci sancţiuni împotriva unor persoane, ca acestea să nu mai poată primi vize, dar să forţezi să aterizeze, cu ajutorul aviaţiei militare, un avion la bordul căruia se află membri ai Guvernului rus este dincolo de orice glumă (…). Reacţia trebuie să fie dintre cele mai dure”, a declarat Rogozin.

    Această situaţie a fost discutată luni dimineaţă cu ministrul de Externe Serghei Lavrov şi cu ambasadorul României în Rusia, fiind prezentată premierului Dmitri Medvedev, a adăugat Rogozin.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Va da secolul XXI primul “trilionar” al lumii?

    Dacă anul trecut ar fi fost adunate averile celor mai bogaţi 51 de oameni din SUA, s-ar fi ajuns la un „trilion„, adică 1.000 de milioane de dolari. Anul acesta, numărul americanilor bogaţi de care este nevoie pentru a se ajunge la acest prag a scăzut la 37. Peste 20 de ani s-ar putea însă ca un singur individ să deţină o avere de peste 1.000 de miliarde de dolari.

    ESTE DOAR O PROBLEMĂ DE TIMP, AFIRMĂ MULŢI EXPERŢI. STEVE KRAUS, ŞEFUL DIVIZIEI DE ANALIZĂ LA FIRMA IPSOS MEDIACT, care realizează anual un studiu despre avere, afirmă că nu ar fi surprins dacă s-ar depăşi acest nivel al averii în următorii 25 de ani.

    Un alt specialist, Andrew Amoils, analist senior la compania New World Wealth, este chiar şi mai precis, scrie CNBC. Luând în calcul variabile precum Produsul Intern Brut pe cap de locuitor, averea pe cap de locuitor, preţurile la materii prime, piaţa valutară şi estimările privind raportul dintre preţ şi profit pe bursă, precum şi perspectivele în anumite ţări, precum SUA, Rusia şi India, există şanse de 11% ca o persoană să acumuleze o avere de peste 1.000 de miliarde de dolari în următorii 25 de ani, a spus acesta. Cel mai probabil acest lucru se va întâmpla în Statele Unite, urmate de India, ţară unde vor apărea, până în 2039, cei mai mulţi noi milionari.

    VEREA DEJA EXISTENTĂ ARE CELE MAI MARI ŞANSE DE A ACUMULA AVERE. Dacă acum avem nevoie de 37 de persoane pentru a ajunge la 1.000 de miliarde de dolari, vom ajunge în 2039 la cinci, fiecare cu câte 200 de miliarde de dolari, iar în 65 de ani de acum înainte în loc de cinci va fi doar unul?„, întreabă Paul O’Brien, vicepreşedinte responsabil cu studiul impactului averii asupra politicilor publice în cadrul organizaţiei Oxfam.

    Avocatul specializat în taxe asupra averii Bob Lord consideră că cel mai probabil pragul va fi trecut în anul 2039.

    CINE VA FI PRIMUL „TRILIONAR„ AL SECOLULUI XXI? În prezent, Bill Gates are 3,6% din averea însumată a celor prezenţi pe lista Forbes. Averea totală la nivelul SUA a urcat de la circa 10.000 de miliarde de dolari la 70.000 de miliarde de dolari începând din 1982. Dacă următorii 25 de ani nu sunt la fel de buni pentru formarea averii, până în 2039 s-ar putea ajunge la 300.000 de miliarde de dolari şi nu la 490.000 de miliarde, cât ar trebui dacă se păstrează ritmul de până acum. Putem presupune, de asemenea, că partea care revine celor de pe lista Forbes 400 ajunge la 8% din total, întrucât pe parcursul ultimelor trei decenii s-a triplat. Astfel, primii 400 cei mai bogaţi americani ar avea împreună 24.000 de miliarde de dolari.
    „Chiar dacă cel de pe primul loc are doar partea pe care o are şi Gates acum, va fi foarte aproape de valoarea de 1.000 de miliarde de dolari. Mai exact, ar fi la 846 de miliarde de dolari„, a spus Lord.

    „Ar putea fi nevoie de cinci Microsoft pentru a ajunge la 1.000 de miliarde, dar vom vedea succese de tipul Microsoft din ce în ce mai mari„, a adăugat el. Şansele acestui scenariu nu sunt însă foarte bune. Mulţi experţi în studiul averilor se aşteaptă ca un individ să aibă nevoie consecutiv de mai multe succese precum cel al lui Bill Gates pentru a trece de 1.000 de miliarde de dolari.

    Antreprenorul Elon Musk ar putea fi cel mai apropiat de personajul imaginar capabil să creeze afaceri de mare succes pe care să le transforme în avere personală. Piaţa pare în sfârşit pregătită să susţină o astfel de serie de evenimente, notează CNBC.