BusinessMagazin

Tag: refuz

  • Opinie Mihaela Nicola, CEO The Group: Regula 365

    Mă aliniez însă la obiceiul aproape general de a conversa despre proces şi despre instrumentele care îl însoţesc. Cu diferenţa că încerc să mă refer la consumatori spunându-le „oameni„ – e un cuvânt pe care adresarea profesională aproape că îl exclude, dar judecata emoţională care însoţeşte elaborarea mesajelor în campanii are, în fapt, de-a face cu felul în care oamenii (fie ei consumatori atunci când ajung la raft) vibrează la promisiunile brandurilor către ei.

    Cu vreo două decenii în urmă aveam câteva luni la dispoziţie pentru elaborarea unei campanii publicitare. Agenţiile însoţeau atent toţi paşii deciziilor de marketing pentru justa şi aprofundata analiză. Petreceam săptămâni în evaluări sociologice, testam fiecare slogan, ambalaje şi denumiri ale produselor noi. Între momentul scenariului pentru spotul TV (eroul campaniei în ultimele 5-6 decenii) şi întâlnirea de preproducţie se scurgeau săptămâni destinate reglajelor fine. Filmam mai apoi pe îndelete, petreceam zile multe în postproducţie şi pentru efecte speciale.

    Agenţiile de media ponderau între investiţia radio-televizată, consumul de presă şi expunerea în mediul stradal. Agenţiile de relaţii publice gestionau monologul către jurnalişti (mai stiţi instrumentul acela passé numit „comunicat de presă„?) şi adăugau câteva evenimente subtil destinate unor publicuri specializate. Existau la început, preluate din modelul agenţiilor multinaţionale, agenţii full-service, în care „accounţii„ erau specializaţi în managementul relaţiei cu clienţii şi nimic altceva, în spatele lor erau designeri şi copywriteri, planneri, strategi, regizori, producători, fiecare contribuind cu propriile competenţe la articularea unui efort integrat de comunicare. Iar eroul campaniei publicitare era mereu produsul promovat, brandul şi atributele lui de valoare erau „vedeta„ fiecărei campanii.

    E prea colorată tranziţia către astăzi ca s-o evoc detaliat, dar suntem cu toţii de acord că peisajul arată complet diferit.
    Astăzi avem în România mai mult de 7 milioane de „jurnalişti/reporteri„ sau chiar „broadcasteri„, căci fiecare deţinător de cont în reţele sociale poate difuza opinii, analize, fotografii, mesaje sau filmuleţe conforme cu propriul interes sau discernământ. Segmentarea între ceea ce era „campanie adresată consumatorilor„ şi „campanie destinată jurnaliştilor/publicului specializat„ a apus cu mai mulţi ani în urmă. Nu mai există aşadar diferenţierea profesională între rolul agenţiilor de publicitate şi cel al agenţiilor de relaţii publice.

    În plus, acestora li s-au adăugat agenţiile de digital care se întâmplă să includă doi-trei oameni entuziaşti, ireverenţioşi cu rutina arhaică a procesului şi care sunt la acelaşi moment accounţi, copywriteri, planneri, producători şi regizori ai unor virale care suscită mai mult interes decât campanii elaborate cu vechea metodologie, în agenţii care se încăpăţânează să rămână clasice. Aceste companii de digital, deseori „one man show„ sau, oricum, „few people show„, au acumulat cota de piaţă preluată şi de la agenţii de media, şi de la agenţii clasice de creaţie sau PR.

    Şi pentru că industria n-a ştiut unde să le aşeze în panelul de competitori le-a socotit multă vreme „haiduci profesionali„ care vor fi asimilaţi vechiului proces. N-au fost! Sunt astăzi parte din echipele agenţiilor „clasice„ şi mai au foarte puţin până când vor deveni dirijorii unor orchestre altfel aşezate şi care interpretează partitura comunicării în cu totul altă cheie. E drept că există şi funcţionează încă agenţiile robuste cu tradiţia de a se numi agenţii de creaţie, agenţii de media, agenţii de public relations, iar asta se întâmplă pentru că structuri masive ale unor companii multinaţionale cotate la bursă se reinventează greu şi fac paşi precauţi către transformare.

    Dar realitatea din teren este aceea că agenţiile din felurite discipline au aceeaşi unică preocupare: comunicarea. Aceasta nu mai are reţete prestabilite pentru proces şi specializări desuete, iar procesul nu mai are răbdare să se intituleze diferit şi glamorous pe cărţile de vizită.

  • Opinie Dragoş Pătroi, consultant fiscal: Impozitul pe sumele repatriate

    DRAGOŞ PĂTROI este consultant fiscal şi cadru universitar asociat la ASE Bucureşti.

    Unele voci vorbesc de suma de 10 miliarde de euro, altele avansează ipoteza unei sume undeva în jur de 50 de miliarde de euro. Sincer, o estimare în acest sens mi se pare cel puţin hazardată, cu un pronunţat caracter empiric, dintr-un motiv foarte simplu, respectiv provenienţa sumelor de bani, care se împart în 3 mari categorii: ilegale, semilegale (în unele accepţiuni, „aparent legale„) şi legale (aici am în vedere sumele nerepatriate aferente câştigurilor de capital din companii de tip holding).

    Pe de altă parte, nu puţini sunt cei care susţin că nu mai sunt cine ştie ce bani afară, iar cei care mai sunt nu şi-ar dori neapărat să se şi întoarcă, deoarece cei care au vrut să-şi aducă banii în ţară deja au făcut-o, prin diferite entităţi şi structuri înregistrate în paradisuri fiscale. Şi atunci, de ce ar fi acum un moment oportun pentru promovarea unei astfel de măsuri? În opinia mea, aducerea banilor în ţară ar crea un surplus de lichiditate pe piaţă, fapt deloc de neglijat, mai ales în condiţiile în care statul acţionează ca un veritabil şi extrem de consistent purtător al cererii de masă monetară, prin împrumuturile pe care le contractează, inclusiv pe piaţa internă.

    Cu toate acestea, tot mai multe voci afirmă că sume considerabile de bani „băltesc„ şi acum în sectorul bancar, şi astfel apare întrebarea dacă aceşti bani ar putea fi transformaţi în resurse investiţionale şi, implicit, direcţionaţi către domenii asumate de guvern ca fiind prioritare (cum ar fi, spre exemplu, programele de privatizare ale companiilor de stat) sau se vor orienta tot către economisire sau, cel mult, către tranzacţii financiare de tip speculativ.

    Deşi Marek Belka (şeful departamentului pentru Europa din FMI la momentul respectiv) asimila amnistia fiscală cu „un semn de disperare„, personal nu împărtăşesc această idee, deşi nu cred în moralitatea unei astfel de măsuri, aşa cum nu cred nici în „moralitatea„ evaziunii fiscale. Aş vedea mai degrabă amnistia fiscală ca o recunoaştere tacită a existenţei (reale!) a unor imperfecţiuni – de natură legislativă, dar, mai ales, procedurală, instituţională – în identificarea şi prelevarea obligaţiilor fiscale datorate de unele categorii de contribuabili. Dacă vreţi, „gradul de disperare„ poate fi apreciat mai exact doar în momentul transpunerii în practică a unei eventuale amnistii fiscale, în funcţie de condiţiile, criteriile şi modalităţile efective de implementare a acesteia.

    Cred însă că, pe lângă aspectul pecuniar al problemei (în speţă, impozitul aplicat asupra sumelor repatriate ca urmare a unei amnistii fiscale), o dimensiune foarte importantă o joacă şi garanţiile morale pe care autoritatea publică este dispusă să le ofere „fiilor rătăcitori„. Aici trebuie precizat faptul că, la nivel european, s-au prevăzut limitativ cazurile în care pot fi efectuate verificări în acest sens, exclusiv cu un caracter administrativ, respectiv în cazul fraudelor în materia TVA şi a fraudelor fiscale (Regulamentul nr. 203/17089/CE), dar şi în cazul operaţiunilor de spălare a banilor care au ca scop final finanţarea actelor de terorism.

    În orice altă situaţie aceste verificări sunt excluse şi pe deplin refuzate, iar verificarea sumelor de bani ce au părăsit teritoriul naţional, iniţiate de către ONPCSB, nu pot fi folosite în cadrul procedurilor judiciare ori a verificărilor fiscale decât cu consimţământul expres al statului căruia i s-a solicitat efectuarea acestor verificări (a se vedea memorandumurile de înţelegere cu fiecare stat membru/parte).

  • Negriţoiu, ASF: Situaţia la Omniasig este sub control. Clienţii societăţii nu vor avea de suferit

     “Intervenţia mea de astăzi are scopul de a asigura publicul şi clienţii Omniasig că situaţia este sub control. Ne-am asigurat că niununul dintre posesorii de poliţe Omniasig nu vor avea de suferit şi nu vor fi afectaţi. Este vorba de poliţele pentru locuinţe şi numărul acestora este mult mai mic decât cel vehiculat în presă, la fel de mult şi cei implicaţi. ASF a urmărit permanent evoluţia Omniaisg, a făcut recomandările necesare şi a intervenit când a fost cazul”, a afirmat Negriţoiu.

    El a afirmat că Omniasig este o societate bine capitalizată.

    “Acţionarii au adus peste 100 milioane de euro în ultimii doi ani. Societatea îndeplineşte criteriile de prudentialitate legale, stă bine la solvabilitate şi lichiditate şi are rezerve tehnice suficiente. Ne-am întâlnit cu conducerea Omniasig şi cu acţionarul şi ne-am asigurat că ştiu ce au de făcut, cooperează în rezolvarea acestui caz şi vor lua măsurile necesare pentru ca posesorii de poliţe şi clienţii nu vor avea de suferit”, a arătat preşedintele ASF.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • În 2014 se vor finaliza cele mai puţine mall-uri din ultimii nouă ani

     “Două centre comerciale sunt previzionate a fi inaugurate până la finalul anului, ambele dezvoltate de către fondul de investiţii sud-african NEPI, respectiv Vulcan Value Center (35.000 mp) în partea de sud-vest a Bucureştiului şi Shopping City Târgu Jiu (27.000 mp) în Târgu Jiu. În consecinţă oferta care va fi livrată în 2014 în România va atinge cel mai scăzut nivel de după 2005”, se arată în cel mai recent raport al companiei de consultanţă imobiliară JLL România.

    Peste 890.000 mp (aproape 54%) din stocul total se afla în Bucureşti, iar la acesta se vor adăuga încă 150.000 mp, reprezentând volumul livrărilor programate pentru anul viitor, în special în zonele în care nu existau centre comerciale majore. Tot pentru 2015, stocul naţional va mai creşte cu 45.000 mp construiţi în Braşov, unul din cele mai mari oraşe din ţară fără o schemă de retail dominantă.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Tăriceanu: Adoptarea Euro nu e un proiect de ţară pentru că e un proiect “prea mic”

     “Adoptarea Euro nu e un proiect de ţară pentru că e un proiect prea mic. România a atins criteriile de convergenţă nominală, ar putea să o facă. Nu sunt impedimente, probabil, dar trebuie să vedem care ar fi atitudinea UE, a CE în speţă. Dar acesta e un proiect care, iertaţi-mă, puteţi să consideraţi cum vreţi, nu e un proiect de ţară”, a susţinut Tăriceanu.

    El a precizat, pe de altă parte, că aderarea nu este, însă, iminentă şi că România ar trebui să facă un efort în continuare pentru a atinge criteriile de covergenţă reală, lucru care mai durează.

    Întrebat ce efecte ar resimţi românii după aderarea la moneda Euro şi dacă vor creşte preţurile, Tăriceanu a precizat: “Permiteţi-mi să vă răspud cu o întrebare: este iminentă aderarea României la zona Euro? Nu. Nu este, cu toate că atingem criteriile de convergenţă nominală”.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Băsescu: OUG privind autorizaţia de construire pe terenuri necadastrate, riscantă

     Preşedintele Băsescu a declarat, în cadrul unei conferinţe anuale a agricultorilor, că a văzut în Monitorul Oficial o Ordonanţă de Urgenţă care i se pare “riscantă”, prin care companiilor petroliele, fie că sunt româneşti sau străine, li se permite să obţină certificat de urbanism şi autorizaţie de construire pe terenuri care nu sunt cadastrate şi nu sunt înscrise la Cartea Funciară.

    “Avem în România companii petroliere care exploatează puţuri de petrol atâta timp cât aproape vine prin presiune şi cu foarte puţine cheltuieli. Cum trebuie să cheltuiască puţin mai mult, ca să extragă ţiţeiul sau gazele, abandonează puţul. Noi avem în România suprafeţe uriaşe care nu sunt cadastrate şi nu sunt înscrise la Cartea Funciară”, a spus Băsescu.

    El a menţionat că se pune “placa crizei energetice, predictibile, ca urmare a crizei din Ucraina”.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Tăriceanu: România nu are niciun proiect naţional şi funcţionează ca o frunză în vânt

     Tăriceanu a precizat că, în viziunea sa, reaşezarea economică a României post-criză trebuie făcută în interiorul unui proiect naţional, el arătând că acest nou proiect naţional trebuie să aibă preponderenţă economică.

    “România a avut până în prezent două mari proiecte naţionale – intrarea în NATO şi intrarea în UE. De ceva vreme, eu, cel puţin, consider că România nu are niciun fel de proiect naţional şi funcţionează mai degrabă ca o frunză în vânt: vine FMI, spune ceva, face ce spune FMI; pleacă FMI, face altceva. Dar, în orice caz, e aşa, un fel de mişcare mai degrabă aş califica-o drept haotică”, a spus Tăriceanu.

    El a arătat că, în opinia sa, România are nevoie de un proiect naţional în interiorul unei viziuni pe termen lung.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cum trebuie să te îmbraci la inteviul de angajare ca să obţii jobul dorit: “Nu poţi folosi aceleaşi haine oriunde”

    SE SPUNE CĂ „HAINA NU-L FACE PE OM” ŞI PUŢINI DIRECTORI DE RESURSE UMANE RECUNOSC FAPTUL CĂ, LA INTERVIUL DE RECRUTARE, PRIMA IMPRESIE GHIDEAZĂ DE FAPT DISCUŢIA CĂTRE UN SCENARIU MAI MULT SAU MAI PUŢIN AVANTAJOS PENTRU CANDIDAT. Înainte ca recruiterul să afle de la sursă ce ştie, ce a făcut şi cât de bine pregătit este potenţialul angajat, primele zece secunde sunt esenţiale pentru a-şi crea o părere. Cu alte cuvinte, hainele în culori stridente, o bluză prea decoltată, o cămaşă cu mâneci scurte, pantofii prăfuiţi sau hainele care par să incomodeze candidatul pot face mai mult rău decât prea puţine diplome.

    „Se spune că primele zece secunde sunt esenţiale pentru a ne crea o impresie despre persoana cu care interacţionăm. Să te prezinţi într-o ţinută vestimentară adecvată este o formă de respect şi de interes faţă de compania şi de jobul pentru care ai aplicat. Vestimentaţia trebuie să fie în concordanţă cu poziţia pentru care aplici şi cu ţinuta zilnică pe care o vei adopta ulterior„, spune Dragoş Gheban, managing partner în cadrul firmei de consultanţă în resurse umane Catalyst Solutions, care deţine platforma de recrutare online Hipo.ro.

    Prin urmare, poţi opta fie pentru clasicul costum, fie pentru o ţinută mai casual (fustă sau pantaloni, alături de o cămaşă/bluză şi un sacou). Pantalon sau fustă închisă la culoare şi cămaşă sau bluză albă, deşi este o combinaţie clasică, nu dă greş. Pentru a ieşi puţin din tipar însă, Răzvan Vâlceanu, cel care a ocupat timp de cinci ani poziţia de director general în cadrul furnizorului de soluţii software de tip antivirus Bitdefender şi a lansat de curând un brand de cămăşi made to measure, spune că orice candidat poate purta butoni într-o culoare contrastantă faţă de restul ţinutei. Pe de altă parte, candidatele pot să aleagă o curea de culoare diferită, spre exemplu, pentru a sparge monotonia.

    INDIFERENT DE SFATURILE CONCRETE PE CARE LE DAU SPECIALIŞTII ÎN RESURSE UMANE PENTRU CREAREA ŢINUTEI POTRIVITE LA INTERVIU, TOŢI SUNT DE PĂRERE CĂ ACEASTA TREBUIE SĂ FIE ÎN ACORD CU STILUL VESTIMENTAR AL COMPANIEI PENTRU CARE APLICĂ, RESPECTIV AL TIPULUI DE VESTIMENTAŢIE SPECIFICĂ INDUSTRIEI ÎN CARE URMEAZĂ SĂ LUCREZE, PENTRU CĂ CERINŢELE SAU AŞTEPTĂRILE RECRUITERILOR POT FI TOTAL DIFERITE.

    Adică, la un interviu de recrutare pentru un job într-o agenţie de publicitate sau într-o firmă de IT, recruiterul nu se aşteaptă să vadă un candidat îmbrăcat în costum, cu cravată şi geantă tip diplomat sau o candidată care s-a încorsetat într-un deux-pieces, ci vor oameni creativi (un accesoriu într-o nuanţă diferită sau poate o cămaşă cu model). Sunt chiar şi companii care sacrifică „apariţia„ în favoarea creativităţii.

    „În cazul companiei noastre focusul este pe ceea ne transmit candidaţii, nu pe modul cum aceştia sunt îmbrăcaţi. Recomandarea noastră este să vină îmbrăcaţi într-o ţinută în care se simt confortabil. Dacă un candidat doreşte să vină în pantaloni scurţi şi sandale, nu avem nimic împotrivă”, spune Andreea Gorgonea, directorul de resurse umane al subsidiarei locale a producătorului de jocuri King, cu aproape 100 de angajaţi.

    Puţini angajaţi au însă norocul acesta. Cei care lucrează în domeniul financiar şi, în general, cei care s-au angajat pe poziţii care implică lucrul cu publicul sau direct cu clienţii sunt supuşi unui dress code. Sunt destule cazuri în care angajaţii abia intraţi în companie, necunoscând politica acesteia vizavi de stilul vestimentar, au fost atenţionaţi să renunţe la pantofii sport, la pantalonii scurţi sau la fustele scurte.

  • TVR vrea să reducă timpul de lucru al angajaţilor de la 8 la 6 ore pe zi şi salariile cu 25%

     Contactat de MEDIAFAX, Dragoş Bocanaciu, preşedintele Sindicatului pentru Unitatea Salariaţilor TV din TVR (SPUSTV), principalul sindicat din SRTv, a confirmat că există o astfel de idee în TVR, care, “din punct de vedere al calităţii, este foarte păguboasă”.

    El a precizat că această idee a fost discutată “nu foarte concret” în Comitetul Director al TVR şi nu a fost luată în discuţie încă în Consiliul de Administraţie al Televiziunii Române.

    “Eu am spus în discuţiile pe care le-am avut cu membrii Comitetului Director şi cu alţi oameni din Televiziunea Română că este o măsură care, din punct de vedere al calităţii, este foarte păguboasă, în sensul că reducerea câştigurilor salariale cu 25% îi va demotiva pe oameni rău de tot şi nu va avea decât un efect groaznic din punctul de vedere a ceea ce se vede pe post, un lucru pe care noi nu ni-l permitem”, a spus Dragoş Bocanaciu.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • PDL sesizează Comisia de la Veneţia, pentru că Avocatul poporului nu atacă OUG pentru parţiale la CC

     Gheorghe a distribuit ziariştilor textul scrisorii grupului PDL din Camera Deputaţilor adresate Comisiei de la Veneţia. În scrisoare, PDL arată că “în România se continuă încălcarea flagrantă şi fără nicio limită a principiului constituţional al statului de drept de către majoritatea parlamentară a USD formată din PSD, UNPR şi PC, precum şi de guvernul condus de Victor Ponta”.

    “Astfel, prin ordonanţa de urgenţă 12/2014 au fost modificate unele regului ale legii electorale pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi Senatului, fiind afectate drepturi politice fundamentale, drepturi care fac parte din categoria drepturilor politice electorale ale cetăţenilor români de a alege şi a fi ales. Modificarea în cauză s-a produs cu mai puţin de un an înainte de alegerile parlamentare parţiale şi a celor europarlamentare care vor avea loc pe 25 mai”, se arată în scrisoarea adresată preşedintelui Comisiei de la Veneţia, Gianni Buquicchio.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro