BusinessMagazin

Tag: proiect

  • Uitaţi de meniul clasic şi pregătiţi-vă de holograme ale farfuriilor de mâncare. O echipă de români vrea să transforme hologramele din Star Wars în realitate

    Doi programatori, un expert tehnic şi doi regizori au pornit la drum pentru a aduce realitatea augmentată şi hologramele în România şi în lume. Este vorba de echipa Holosee formată din Andrei Boruzescu, Cosmin Dobrescu, Alexandru Popescu, Lucian Popa şi Alexandru Aurelian Ispas. Tehnologia lor va funcţiona cu majoritatea tipurilor de headseturi cum ar fi Oculus Rift, Hololens, HTC Vive, Google Cardboard şi a fost dezvoltată în aproximativ un an.

    Andrei Boruzescu spune că se jucau de mult timp cu ideea unor holograme, însă abia în aprilie 2015 au hotărât să se apuce serios de proiect, după ce şi-a condus soţia la aeroport. „Pe drum, l-am sunat pe Cosmin şi i-am zis că vreau să ne apucăm serios de proiect.“ Rând pe rând fiecare din membrii echipei actuale a fost convins să pună „osul la treabă“ şi să încerce să aducă această tehnologie la viaţă.

    Echipa a pornit la drum cu ideea de a face posibilă comunicarea prin intermediul hologramelor. „N-ar fi un înlocuitor pentru mobil, Facebook sau Skype. Gândeşte-te la soldaţi plecaţi din ţară care ar putea să-şi vadă familia şi invers. Nu era intenţionat pentru o utilizare de zi cu zi. Poate în proiectele academice, ştiinţifice, ar putea fi folosit mai des“, spune Boruzescu. Între timp, tinerii s-au reorientat către advertising şi industria muzicală, deoarece în momentul de faţă tehnologia este mult prea scumpă şi produsul nu ar putea ajunge la marea masă de consumatori. „Trebuie să ne folosim de ceea ce ei au deja: un smartphone, cardboard. Ne‑am gândit la industria muzicală, cum ar fi să-l vezi pe Eric Clapton cântând la chitară sau poate pe Shakira dansând în sufragerie“, povesteşte antreprenorul. „Au fost multe nopţi pierdute, munceam toţi când apucam, câteodată împreună, alteori pe cont propriu“, mărturiseşte el, iar pe vremea aceea fiecare era angajat cu normă întreagă.

    Dacă multe companii celebre au luat naştere în garaje, despre Holosee am putea zice că s-a născut „în podul unei casei unde era amplasată o chroma improvizată şi cu camerele de securitate ale lui Lucian pe care le-a demontat pentru teste“, afirmă Boruzescu. „Acolo am văzut prima hologramă generată de noi. Totul funcţiona bine. Majoritatea prietenilor au avut reacţii pozitive. Unii au rămas cu gura căscată, parcă nu le venea să creadă că noi chiar am reuşit să facem asta“, adaugă el. Însă au întâmpinat un hop exact înainte de a anunţa că lucrează la această tehnologie: „Lucram deja de aproape un an la Holosee fără să ştim dacă mai există cineva care face acelaşi lucru. Bănuiam că nu putem fi singurii“. Gigantul software Microsoft a anunţat cu „20 de ore înaintea noastră că lucrează la o variantă proprie. Ei o numeau holoportare“.

    Mi-a mărturisit că i-a dat puţin peste cap, dar a venit şi ca o confirmare că ceea ce fac este bine. „Ne-am uitat la ce a prezentat Microsoft şi am realizat că aveam unele avantaje. Hologramele lor aveau buguri pe care noi nu le aveam datorită metodei diferite de captare şi generare a hologramelor.“

    Au iniţiat discuţii cu casele de muzică din România pentru a realiza un clip cu holograme şi feedbackul este unul pozitiv, se uită şi la branduri care ar putea să-şi facă reclamele cu ajutorul hologramelor. „Am vrea să creăm o platformă ca un fel de YouTube sau iTunes prin care omul poate să descarce, sau prin streaming să vadă holograme ale unor artişti în camera lor“, spune Boruzescu. „Diferenţa dintre hologramele noastre şi hologramele din Star Wars este faptul că trebuie să poţi ochelari (Cardboard, Oculus Rift etc. – n.r.)“, adaugă el.

    Consumatorii vor avea nevoie doar de un telefon inteligent şi un Google Cardboard pentru a putea vedea hologramele, iar tehnologia românilor se aplică atât pentru realitatea agumentată, cât şi pentru cea virtuală. Consumatorul va alege dacă vrea să asculte o melodie interpretată de un artist la birou sau la un foc de tabără pe munte.  Poate această poveste vă aduce aminte de imaginile cu Tupac sau Michael Jackson în concert, însă „acolo este un truc de magie, un geam pus la 45 de grade şi este o proiecţie a unei imagini din tavan sau din podea sau din altă cameră. Aia nu este o hologramă, este doar o reflexie în geam“, spune Andrei Boruzescu.

    Însă proiectul pe care mizează şi care speră să le asigure finanţare pentru dezvoltarea tehnologiei este Holo Menu. Imaginaţi-vă următorul scenariu: sunteţi la restaurant, dar nu ştiţi ce vreţi să comandaţi, iar denumirile sunt cumva abstracte şi aţi vrea să ştiţi exact ceea ce veţi primi în farfurie. Nu, chelnerul nu va fi nevoit să vină pe rând cu zeci de preparate pe farfurie, ci ar avea nevoie doar de o tabletă şi tehnologia Holosee, care ar fi capabilă să redea holograme cu farfuriile de mâncare, pe care le-aţi putea roti şi inspecta după pofta inimii până când vă veţi hotărî. Interesant, nu?

    „Suntem în discuţii cu un anumit lanţ de restaurante din Bucureşti. Sunt interesaţi, acum filmăm şi facem teste şi pregătim primul meniu.“ Aşadar, pentru dezvoltarea tehnologiei, achiziţionarea de echipament, Holosee ar avea nevoie de „în jur de 30.000 de euro“, pe care speră să-i obţină din vânzări sau de la un investitor privat, huburi sau chiar de la stat, prin programul START 2016, în care guvernul acordă până la 26.000 de euro pentru IMM-uri.

  • O echipă de români vrea să transforme hologramele din Star Wars în realitate

    (În imagine este înfăţişată balerina Ana Maria Gîlceavă)

    Doi programatori, un expert tehnic şi doi regizori au pornit la drum pentru a aduce realitatea augmentată şi hologramele în România şi în lume. Este vorba de echipa Holosee formată din Andrei Boruzescu, Cosmin Dobrescu, Alexandru Popescu, Lucian Popa şi Alexandru Aurelian Ispas. Tehnologia lor va funcţiona cu majoritatea tipurilor de headseturi cum ar fi Oculus Rift, Hololens, HTC Vive, Google Cardboard şi a fost dezvoltată în aproximativ un an.

    Andrei Boruzescu spune că se jucau de mult timp cu ideea unor holograme, însă abia în aprilie 2015 au hotărât să se apuce serios de proiect, după ce şi-a condus soţia la aeroport. „Pe drum, l-am sunat pe Cosmin şi i-am zis că vreau să ne apucăm serios de proiect.“ Rând pe rând fiecare din membrii echipei actuale a fost convins să pună „osul la treabă“ şi să încerce să aducă această tehnologie la viaţă.

    Echipa a pornit la drum cu ideea de a face posibilă comunicarea prin intermediul hologramelor. „N-ar fi un înlocuitor pentru mobil, Facebook sau Skype. Gândeşte-te la soldaţi plecaţi din ţară care ar putea să-şi vadă familia şi invers. Nu era intenţionat pentru o utilizare de zi cu zi. Poate în proiectele academice, ştiinţifice, ar putea fi folosit mai des“, spune Boruzescu. Între timp, tinerii s-au reorientat către advertising şi industria muzicală, deoarece în momentul de faţă tehnologia este mult prea scumpă şi produsul nu ar putea ajunge la marea masă de consumatori. „Trebuie să ne folosim de ceea ce ei au deja: un smartphone, cardboard. Ne‑am gândit la industria muzicală, cum ar fi să-l vezi pe Eric Clapton cântând la chitară sau poate pe Shakira dansând în sufragerie“, povesteşte antreprenorul. „Au fost multe nopţi pierdute, munceam toţi când apucam, câteodată împreună, alteori pe cont propriu“, mărturiseşte el, iar pe vremea aceea fiecare era angajat cu normă întreagă.

    Dacă multe companii celebre au luat naştere în garaje, despre Holosee am putea zice că s-a născut „în podul unei casei unde era amplasată o chroma improvizată şi cu camerele de securitate ale lui Lucian pe care le-a demontat pentru teste“, afirmă Boruzescu. „Acolo am văzut prima hologramă generată de noi. Totul funcţiona bine. Majoritatea prietenilor au avut reacţii pozitive. Unii au rămas cu gura căscată, parcă nu le venea să creadă că noi chiar am reuşit să facem asta“, adaugă el. Însă au întâmpinat un hop exact înainte de a anunţa că lucrează la această tehnologie: „Lucram deja de aproape un an la Holosee fără să ştim dacă mai există cineva care face acelaşi lucru. Bănuiam că nu putem fi singurii“. Gigantul software Microsoft a anunţat cu „20 de ore înaintea noastră că lucrează la o variantă proprie. Ei o numeau holoportare“.

    Mi-a mărturisit că i-a dat puţin peste cap, dar a venit şi ca o confirmare că ceea ce fac este bine. „Ne-am uitat la ce a prezentat Microsoft şi am realizat că aveam unele avantaje. Hologramele lor aveau buguri pe care noi nu le aveam datorită metodei diferite de captare şi generare a hologramelor.“

    Au iniţiat discuţii cu casele de muzică din România pentru a realiza un clip cu holograme şi feedbackul este unul pozitiv, se uită şi la branduri care ar putea să-şi facă reclamele cu ajutorul hologramelor. „Am vrea să creăm o platformă ca un fel de YouTube sau iTunes prin care omul poate să descarce, sau prin streaming să vadă holograme ale unor artişti în camera lor“, spune Boruzescu. „Diferenţa dintre hologramele noastre şi hologramele din Star Wars este faptul că trebuie să poţi ochelari (Cardboard, Oculus Rift etc. – n.r.)“, adaugă el.

    Consumatorii vor avea nevoie doar de un telefon inteligent şi un Google Cardboard pentru a putea vedea hologramele, iar tehnologia românilor se aplică atât pentru realitatea agumentată, cât şi pentru cea virtuală. Consumatorul va alege dacă vrea să asculte o melodie interpretată de un artist la birou sau la un foc de tabără pe munte.  Poate această poveste vă aduce aminte de imaginile cu Tupac sau Michael Jackson în concert, însă „acolo este un truc de magie, un geam pus la 45 de grade şi este o proiecţie a unei imagini din tavan sau din podea sau din altă cameră. Aia nu este o hologramă, este doar o reflexie în geam“, spune Andrei Boruzescu.

    Însă proiectul pe care mizează şi care speră să le asigure finanţare pentru dezvoltarea tehnologiei este Holo Menu. Imaginaţi-vă următorul scenariu: sunteţi la restaurant, dar nu ştiţi ce vreţi să comandaţi, iar denumirile sunt cumva abstracte şi aţi vrea să ştiţi exact ceea ce veţi primi în farfurie. Nu, chelnerul nu va fi nevoit să vină pe rând cu zeci de preparate pe farfurie, ci ar avea nevoie doar de o tabletă şi tehnologia Holosee, care ar fi capabilă să redea holograme cu farfuriile de mâncare, pe care le-aţi putea roti şi inspecta după pofta inimii până când vă veţi hotărî. Interesant, nu?

    „Suntem în discuţii cu un anumit lanţ de restaurante din Bucureşti. Sunt interesaţi, acum filmăm şi facem teste şi pregătim primul meniu.“ Aşadar, pentru dezvoltarea tehnologiei, achiziţionarea de echipament, Holosee ar avea nevoie de „în jur de 30.000 de euro“, pe care speră să-i obţină din vânzări sau de la un investitor privat, huburi sau chiar de la stat, prin programul START 2016, în care guvernul acordă până la 26.000 de euro pentru IMM-uri.

  • Un român de 22 de ani a fost inclus în topul celor mai inteligenţi tineri din Europa

    Numele Cornel Amariei nu spune foarte multe pentru sibieni. Însă are o rezonanţă în companii precum Continental, Apple sau Airbus. Recent a fost inclus de Forbes pe lista scurtă a celor mai promiţători tineri din Europa. De aproximativ patru luni Cornel Amariei s-a mutat în Sibiu, după mai bine de trei ani petrecuţi în Germania. Şi este încântat de alegerea făcută.

    Cornel este bucureştean. Are 22 de ani şi un CV mai bogat decât mulţi dintre noi când ieşim la pensie. Este unul dintre cei mai inteligenţi români, faptele vorbind pentru el. Lucrează de la 16 ani, la 13 ani a construit primul robot, iar când era în clasa a IX-a a primit medalia de aur la Olimpiada Internaţională de Proiecte Informatice din Turkmenistan pentru un alt robot creat de el.

    Până la 19 ani deja îşi trecuse în CV companii precum Apple sau Airbus. După ce a terminat liceul a fost admis la Massachusetts Institute of Technology din Statele Unite ale Americii, însă a preferat să studieze în Europa, la Jacobs University din Bremen

    Până în toamna anului trecut nici nu fusese în Sibiu. Acum locuieşte în centrul istoric, la două minute de Piaţa Mare, şi spune că oraşul este mai european decât se aştepta.

        ”Am locuit în Germania aproape patru ani şi Sibiul mi s-a părut oraşul cel mai apropiat de mediul în care am trăit. Mi se pare un oraş foarte atipic pentru România, cel puţin în partea de dincolo de Carpaţi, unde am trăit eu. Sincer să fiu, deşi am călătorit foarte mult în lume, în Sibiu nu fusesem şi am rămas uimit, nu-mi venea să cred că sunt în România. M-a impresionat liniştea, în primul rând. Când am venit vorbeam la telefon, cred că în faţa hotelului Continental-Forum, şi discutam cu amicii că nu-mi venea să cred că în jurul meu sunt români care pot să vorbească încet şi civilizat. Asta chiar m-a impresionat.  Pot să adaug curăţenia, dar numai în centrul istoric”, a declarat Cornel pentru Turnul Sfatului.

    Cornel lucrează în prezent pentru compania Continental, unde conduce mai multe proiecte de cercetare şi inovaţie în domeniul automotive. Şi-a dorit să facă parte din echipă după ce a aflat de existenţa unui proiect inovator care l-a atras foarte mult.

        ”Mai nou există în Continental un proiect numit eBIKE, se referă la biciclete electrice. Am aflat de proiect înainte să aplic la Continental şi mi-a stârnit foarte mult interesul pentru că o corporaţie atât de mare se implică într-un proiect ce aduce mai mult cu un start-up. Este o discrepanţă mare între cele două aspecte şi asta m-a atras. Am insistat să fiu implicat în el şi încă sunt implicat. Proiectul rulează în Nurenberg şi destul de mult timp am fost şi acolo. Aşteptările mele au fost să lucrez în acest proiect şi acolo sunt. eBIKE este doar unul dintre proiectele în care lucrez, acum conduc undeva către zece proiecte”, a spus Cornel Amariei.

    Cititi mai multe pe www.turnulsfatului.ro

  • Ca să-şi facă insula cunoscută, au montat camere de filmat pe oi. Planul măreţ al celor de pe Insulele Feroe

    Pentru că Google Maps nu popularizează insulele Faroe prin aplicaţia Street View, locuitorii au decis să-şi promoze insula într-un mod inedit: au inventat proiectul “Sheep View 360”. Oamenii au montat pe spatele mai multor ovine camere cu filmare la 360 de grade.

    18 insule din nordul oceanului Atlantic compun Insulele Feroe. Specialiştii de la Google Street View nu a ajuns până în Atlantic să artografieze drumurile şi podurile de pe arhipelag. Aşa că băştinaşii au decis să-şi cartografieze singuri insula. Proiectul locuitorilor din insulă se numeşte Sheep View 360, relatează Washington Post.

    Echipa de autohtoni care cartografiază insulele Feroe a primit ajutor de la un cioban. Pentru ca proiectul să poată fi demarat indigenii dornici să-şi promoveze arhipelgaul au construit un ham special pe care a fost montată camera 360.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Un român de 22 de ani a fost inclus în topul celor mai inteligenţi tineri din Europa

    Numele Cornel Amariei nu spune foarte multe pentru sibieni. Însă are o rezonanţă în companii precum Continental, Apple sau Airbus. Recent a fost inclus de Forbes pe lista scurtă a celor mai promiţători tineri din Europa. De aproximativ patru luni Cornel Amariei s-a mutat în Sibiu, după mai bine de trei ani petrecuţi în Germania. Şi este încântat de alegerea făcută.

    Cornel este bucureştean. Are 22 de ani şi un CV mai bogat decât mulţi dintre noi când ieşim la pensie. Este unul dintre cei mai inteligenţi români, faptele vorbind pentru el. Lucrează de la 16 ani, la 13 ani a construit primul robot, iar când era în clasa a IX-a a primit medalia de aur la Olimpiada Internaţională de Proiecte Informatice din Turkmenistan pentru un alt robot creat de el.

    Până la 19 ani deja îşi trecuse în CV companii precum Apple sau Airbus. După ce a terminat liceul a fost admis la Massachusetts Institute of Technology din Statele Unite ale Americii, însă a preferat să studieze în Europa, la Jacobs University din Bremen

    Până în toamna anului trecut nici nu fusese în Sibiu. Acum locuieşte în centrul istoric, la două minute de Piaţa Mare, şi spune că oraşul este mai european decât se aştepta.

        ”Am locuit în Germania aproape patru ani şi Sibiul mi s-a părut oraşul cel mai apropiat de mediul în care am trăit. Mi se pare un oraş foarte atipic pentru România, cel puţin în partea de dincolo de Carpaţi, unde am trăit eu. Sincer să fiu, deşi am călătorit foarte mult în lume, în Sibiu nu fusesem şi am rămas uimit, nu-mi venea să cred că sunt în România. M-a impresionat liniştea, în primul rând. Când am venit vorbeam la telefon, cred că în faţa hotelului Continental-Forum, şi discutam cu amicii că nu-mi venea să cred că în jurul meu sunt români care pot să vorbească încet şi civilizat. Asta chiar m-a impresionat.  Pot să adaug curăţenia, dar numai în centrul istoric”, a declarat Cornel pentru Turnul Sfatului.

    Cornel lucrează în prezent pentru compania Continental, unde conduce mai multe proiecte de cercetare şi inovaţie în domeniul automotive. Şi-a dorit să facă parte din echipă după ce a aflat de existenţa unui proiect inovator care l-a atras foarte mult.

        ”Mai nou există în Continental un proiect numit eBIKE, se referă la biciclete electrice. Am aflat de proiect înainte să aplic la Continental şi mi-a stârnit foarte mult interesul pentru că o corporaţie atât de mare se implică într-un proiect ce aduce mai mult cu un start-up. Este o discrepanţă mare între cele două aspecte şi asta m-a atras. Am insistat să fiu implicat în el şi încă sunt implicat. Proiectul rulează în Nurenberg şi destul de mult timp am fost şi acolo. Aşteptările mele au fost să lucrez în acest proiect şi acolo sunt. eBIKE este doar unul dintre proiectele în care lucrez, acum conduc undeva către zece proiecte”, a spus Cornel Amariei.

    Cititi mai multe pe www.turnulsfatului.ro

  • Povestea rachetei Juno, a drumului său spre Jupiter şi a oamenilor care au lucrat la proiectul de 1 miliard de dolari

    „Arderea în propulsor completă şi orbita obţinută. Sunt gata să-ţi aflu secretele, Jupiter. Obişnuieşte-te cu ideea.“ Aşa sună invitaţia la dans făcută de Juno misteriosului Jupiter, cea mai mare planetă din sistemul nostru solar.

    O ardere în motor de 35 de minute a încetinit Juno la 1.950 km/h, suficient pentru ca nava spaţială să poată fi capturată de câmpul gravitaţional al lui Jupiter. Ca să ajungă acolo, Juno a călătorit cu 210.000 km/h într-o cursă nebunească şi periculoasă pentru un dans la fel de nebunesc şi de periculos. Coregrafia a fost pregătită acum 10 ani, pe Pământ.

    Susan G. Finley, o aventurieră a spaţiului în vârstă de 79 de ani, a urmărit pentru NASA dansul lui Juno (în mitologia romană, Juno este zeiţa căsătoriei şi regina zeilor). Susan G. Finley este o deschizătoare de drumuri. A lucrat cu rachete încă dinainte ca NASA să existe, scrie The New York Times.

    Pe 4 iulie, când lumea sărbătorea independenţa Americii şi admira spectacolul de artificii, inginerul Finley aştepta la Jet Propulsion Laboratory din Pasadena confirmarea succesului celei mai recente aventuri spaţiale.

    Doamna Finley, specialist al reţelei Deep Space de radiotelescoape, a avut misiunea de a identifica un semnal radio important trimis de nava spaţială – acela care ar fi arătat că exploratorul planetar a ajuns pe orbita lui Jupiter după o călătorie de cinci ani. Din cauza latenţei cu care semnalele de pe Pământ ajung la Jupiter şi invers, Juno s-a bazat pe pilotul ei automat pentru a executa manevra îndrăzneaţă. „Este un semnal greu de urmărit“, spune doamna Finley. Iar semnalul a venit, sub forma unor tonuri primitive, traduse apoi de computere puternice în mesaje liniştitoare. O fază importantă a misiunii de un miliard de dolari s-a încheiat cu succes. Tonurile sunt folositoare când antena principală a navei spaţiale nu este îndreptată înspre Pământ, aşa cum a fost cazul lui Juno în timpul etapei în care şi-a pornit motoarele pentru a putea fi prinsă de câmpul gravitaţional al lui Jupiter. O antenă mai mică, mai slabă, transmite doar tonuri simple pentru comunicare.

    Ce face acum doamna Finley diferă mult de ce făcea în ianuarie 1958, când a păşit pentru prima dată în Jet Propulsion Laboratory. Inclusă pe lista pionierelor spaţiului în cartea „Ascensiunea rachetistelor“ a Nathaliei Holt, doamna Finley a început cu puţin înainte de lasarea Explorer I, primul satelit pe care SUA l-au trimis cu succes în spaţiu. Şase luni mai târziu, Congresul a adoptat legea prin care a fost creată NASA şi la sfârşitul anului laboratorul, care lucra până atunci pentru armată, a fost transferat la agenţia spaţială pentru a se concentra pe explorarea planetelor cu sonde robotice.

    Doamna Finley nu era pe atunci inginer. La facultate visa să devină arhitect, dar a renunţat după trei ani. „Arta pur şi simplu nu se lipea de mine“, povesteşte ea. A urmat cursuri de matematică şi, având o afinitate pentru numere, a devenit la propriu un computer uman. Computerele electronice erau încă rare şi scumpe, aşa că inginerii – în acele vremuri cei mai mulţi erau bărbaţi – dădeau spre rezolvare ecuaţiile de care aveau nevoie unui computer uman – aproape întotdeauna o femeie. Doamna Finley calcula, la început la Convair, o companie de aeronautică din Pomona, din California, apoi la Jet Propulsion Laboratory.

    Chiar dacă munca părea anostă, „dacă-ţi plăceau puzzle-urile şi chestii din astea, era distractiv“. „Şi întotdeauna obţineai un răspuns, spre deosebire de multe probleme din această lume pentru care nu există răspunsuri.“ Şi-a lăsat munca deoparte timp de şase ani pentru a-şi creşte copiii, doi băieţi, până când cel mai tânăr a putut fi dat la grădiniţă. S-a întors în 1969, a învăţat programare şi a devenit inginer. „Să fii programator este mai distractiv decât să fii un computer“, spune ea.

    De-a lungul anilor a lucrat şi ca inginer de teste şi ulterior ca inginer la reţeaua Deep Space. NASA a folosit tehnica tonurilor simple în aterizarea sondei Mars Pathfinder în 1997. Le-a exclus însă din alte două misiuni marţiene ulterioare, Climate Orbiter şi Polar Lander. Ambele sonde au fost pierdute în 1999. Investigaţiile privind cauzele eşecurilor au fost îngreunate de lipsa informaţiilor care puteau fi furnizate de tonurile transmise.

  • CE aprobă finanţarea liniei de metrou Râul Doamnei-Eroilor în două tranşe, prima de 170 mil. euro

    Comisia Europeană a aprobat marţi modificarea proiectului magistralei 5 de metrou, secţiunea Râul Doamnei – Eroilor, inclusiv Valea Ialomiţei, în sensul eşalonării în două faze, cu o valoare totală de 480 milioane euro.

    Astfel, prima fază este inclusă în perioada de programare 2007-2013, iar cea de-a doua va fi finanţată în perioada de programare 2014-2020.

    Ca urmare a deciziei Comisiei Europene, prima fază a proiectului are o valoare eligibilă de aproape 200 de milioane de euro, din care aproximativ 170 de milioane reprezintă cofinanţarea din partea Uniunii Europene, prin Fondul european de dezvoltare regională.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • CE aprobă finanţarea liniei de metrou Râul Doamnei-Eroilor în două tranşe, prima de 170 mil. euro

    Comisia Europeană a aprobat marţi modificarea proiectului magistralei 5 de metrou, secţiunea Râul Doamnei – Eroilor, inclusiv Valea Ialomiţei, în sensul eşalonării în două faze, cu o valoare totală de 480 milioane euro.

    Astfel, prima fază este inclusă în perioada de programare 2007-2013, iar cea de-a doua va fi finanţată în perioada de programare 2014-2020.

    Ca urmare a deciziei Comisiei Europene, prima fază a proiectului are o valoare eligibilă de aproape 200 de milioane de euro, din care aproximativ 170 de milioane reprezintă cofinanţarea din partea Uniunii Europene, prin Fondul european de dezvoltare regională.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Compania Iulius a început lucrările pentru a doua clădire de birouri UBC din Timişoara

    UBC 1 îşi propune un  peisajul urban prin arhitectură, clădirea având formă triunghiulară. Un nivel, demisolul, este destinat spaţiilor de retail şi serviciilor, iar alte 11 niveluri sunt rezervate spaţiilor office. Clădirea este proiectată cu tehnologii cu moderne şi soluţii eficiente din punct de vedere energetic, precum: aparatură şi echipamente de ultimă generaţie, sisteme şi corpuri de iluminat cu senzori de mişcare şi intensitate, grad sporit de lumină naturală, protecţie termică şi solară optimă, sisteme performante de încălzire şi filtrare a aerului. Pentru economisirea resurselor, clădirea va avea Building Management System, care va monitoriza şi controla echipamentele de ventilaţie, iluminare, energie electrică, securitate şi protecţie împotriva incendiilor. În UBC 1 vor lucra aproximativ 1.300 de persoane, ce vor beneficia de poziţionarea bună a ansamblului multifuncţional Openville: locuri de parcare, acces la servicii şi zonele de shopping, restaurante, cafenele, parc, precum şi promoţii şi discount-uri speciale.

    Openville reprezintă o investiţie în valoare de peste 220 milioane de euro, fiind al doilea ansamblu de tip mixed-use din portofoliul grupului Iulius, după Palas Iaşi. Construcţia a început în septembrie 2015, cu lucrările la clădirea office UBC 2, care va fi finalizată în această toamnă. Printre companiile care au contractat spaţii în acest imobil, cu o suprafaţă închiriabilă de 18.000 mp, se numără Ness Software Engineering Services, Autoliv România şi policlinica REGINA MARIA.

    Openville va avea o suprafaţă total construită de 594.000 mp, iar Iulius Mall Timişoara va fi parte integrată. Cea mai mare pondere o va avea componenta office, cu o suprafaţă totală de aproximativ 13o.000 mp închiriabili. Pe segmentul de retail, Openville va aduce peste 100 de noi magazine, restaurante şi cafenele tematice, cinema multiplex cu 15 săli, fresh market, patru săli pentru evenimente, cel mai mare loc de joacă şi alte opţiuni pentru petrecerea timpului liber. În plus, timişorenii vor avea la dispoziţie şi cel mai mare parc suspendat din România, spaţiu verde de peste 55.000 mp, şi aproximativ 4.050 de locuri de parcare, subterane şi supraetajate.

     

  • Mizaţi pe infrastructură şi educaţie!

    A ocupat numeroase poziţii în cadrul companiei franceze şi priveşte mandatul la conducerea grupului Renault din România şi ca un „proiect personal“, care îi va da ocazia să descopere România. În cadrul evenimentului Meet the CEO, Caracatzanis a vorbit despre importanţa educaţiei şi a infrastructurii, despre rolul esenţial al menţinerii competitivităţii fabricii de la Mioveni, despre etapele carierei sale şi a răspuns la zeci de alte întrebări.

    „Pentru România, infrastructura este un aspect extrem de important. Cei din industria auto ştim că acesta este un proiect în derulare şi sperăm să se respecte, în mare măsură, termenele date. Nu ar fi bine doar pentru noi, ar fi bine şi pentru economie, ar ajuta la atragerea unor noi investitori, pentru că aceştia caută stabilitate.“, a spus Caracatzanis

    În era franceză Renault, producătorul de automobile Dacia a fost proiect de management pentru cinci directori generali. Noul şef al uzinei din Mioveni este tot un francez, Yves Caracatzanis fiind al şaselea lider al producătorului de maşini de la preluarea uzinei de către grupul Renault; Caracatzanis este născut în Franţa, are strămoşi greci (după cum indică numele), ceva sânge de italian, vorbeşte franceză, englezăşi germanăşi, povesteşte el, gândeşte în engleză. Nu-i lipseşte prezenţa de spirit de a răspunde la orice fel de întrebare adresată de cei peste 30 de oameni prezenţi la eveniment, indiferent că se referă la momente dificile ale carierei, la cum echilibrează viaţa personală cu cea profesională sau la care crede că sunt cele mai importante funcţii din organigrama grupului pe care îl conduce. Grupul Renault a urcat anul trecut pe cea mai înaltă treaptă în clasamentul companiilor în funcţie de cifra de afaceri în România, cu 4,7 miliarde de euro; cifra echivalează cu aproape 3% din PIB-ul României. În plus, este şi cel mai mare exportator de pe piaţa localăşi ajunge în 2016 la directorul general cu numărul şase sub acţionariat francez.

    „România a evoluat mult în ultimii 10 ani“, spune CEO-ul Renault România, care îşi aminteşte că la inaugurarea centrului de la Mioveni, din 2004, „mă uitam în jur şi peisajul era cu totul altul. Acum sunt mult mai multe clădiri noi, vezi căţara a evoluat în bine. Un alt lucru diferit e mentalitatea oamenilor, ţin minte că le-a fost destul de greu să înceapă să lucreze la prototipuri, încrederea le lipsea. Acum însă o au din plin, sunt conştienţi că au avut rezultate bune şi sunt foarte profesionişti. Astăzi avem în România toate facilităţile de care e nevoie pentru a construi o maşină“.

    Absolvent al unei facultăţi de inginerie în Franţa, Yves Caracatzanis şi-a început cariera în cadrul grupul Renault în 1992. „Sunt francez, dar am rădăcini în Grecia şi Italia, iar înainte de a ajunge în România am lucrat în Rusia. Am avut o viaţăşi înainte de Renault“, spune el râzând şi gesticulând uneori. „Am lucrat în alte două companii, mai întâi într-o firmă de consultanţăşi mai apoi pentru o companie americană, Hewlett-Packard, de care cred că aţi auzit. M-am alăturat apoi Renault; lucrând pentru o companie din Statele Unite în Paris aveam două opţiuni: fie să plec în SUA şi să continuu acolo cu HP, fie să lucrez pentru o companie de la mine din ţară.

    Decizia de a pleca de la HP mi-a marcat cariera. Nu am mari regrete, consider că am luat decizia corectă“, povesteşte francezul. Povesteşte că la acel moment Renault nu era într-o situaţie prea bună; a fost cu siguranţă o provocare, spune Caracatzanis, care a petrecut zece ani în Franţa, trecând prin mai multe poziţii, în fabrici ale producătorului din industria auto. Apreciază că a fost o experienţă binevenită, pentru că a lucrat alături de oameni în zona de producţie. „Visul meu a fost să contribui la un proiect, la produse tehnice pe care să le pot vedea materializate în viaţa de zi cu zi. Să contribui, să învăţşi apoi să descopăr lumea. Din acest motiv, ultima mea slujbă în fabrică a fost de manager al calităţii; am lansat un proiect pe care l-am dus la bun sfârşit, iar apoi am cerut să merg în zona de inginerie şi am fost numit vicepreşedinte pe segmentul de prototipuri. La acel moment a început povestea mea cu România: Renault voia să lanseze 26 de noi modele, iar provocarea diviziei de prototipuri a fost să dezvolte activitatea globală, aşa că am decis să încep cu un mic centru de prototipuri în Mioveni.“

    A decis ulterior să preia funcţia de vicepreşedinte industrial şi supply chain pentru regiunea Eurasia, post care a presupus şi relocarea în Rusia. „Mutarea în altăţară pentru a munci este o experienţă extrem de interesantă, atât din punct de vedere profesional, cât şi personal. Poţi să descoperi cultura, să întâlneşti localnici, să înveţi limba – am învăţat rusă, acum urmează româna; sper totuşi să fie ceva mai uşor. Încă deţin funcţia, urmează să predau mandatul în octombrie; dar principalul meu job a devenit cel din România“, spune Caracatzanis.

    „Când am venit prima oară la Mioveni, în 1999, am înţeles că e foarte mult de muncă; de-abia îmi începeam traseul în carieră, aşa că nu m-am gândit că voi ajunge CEO al grupului în România.“

    Ani mai târziu, în aprilie 2016, a primit un telefon – nu vrea să spună de la cine – şi a acceptat postul de CEO al grupului Renault România în urma unei discuţii cu şeful său; promovarea este şi o ocazie de a lua contact cu segmente ale industriei cu care nu a fost, până acum, în legătură directă. „Am acceptat postul de CEO în România pentru că funcţia pe care o aveam era concentrată pe zonele de industrie şi supply chain, în vreme ce acum sunt responsabil de mult mai multe activităţi. Important este ceea ce înveţi şi ce poţi oferi companiei, pentru că drumul în carieră nu este niciodată drept, trebuie să aşezi mai întâi o fundaţie şi abia apoi să construieşti în mod progresiv. Este o ocazie pentru mine, deoarece voi fi mai aproape de client“, spune Yves Caracatzanis

    . „A fost şi un proiect personal, alături de familie“, dezvăluie noul CEO al Renault în România, care spune că a cerut şi părerea soţiei sale şi a fiicei în vârstă de zece ani în ce priveşte mutarea. „Atunci când te gândeşti cum să îţi petreci timpul liber este important să ai un proiect de familie. Ne place să facem sport, să ne vedem cu prietenii, să mergem la teatru şi la concerte, lucruri simple. Cred că România este o ţară foarte interesantă, vom avea numeroase lucruri de vizitat şi descoperit.“