Tag: film

  • Actorul Horia Serbanescu a murit

    Trupul neinsufletit al lui Horia Serbanescu va fi depus luni in
    foaierul Teatrului “Constantin Tanase” din Capitala, actorul urmand
    sa fie inmormantat marti, la ora 12.00, la Cimitirul Bellu.

    Horia Serbanescu (16 martie 1924 – 19 septembrie 2010) a fost un
    popular actor bucurestean, activand atat pe scena teatrului de
    revista si de comedie, cat si in televiziune. A jucat in filme de
    televiziune precum “Directorul nostru” (1955), “Telegrame” (1959),
    “Politica si delicatese” (1963) sau “Mofturi 1900” (1964). In
    teatru a detinut roluri in spectacole precum “Pe aripile Revistei”,
    “Trei Calusari”, “Vitamina M… Muzica!”, “Horia si Radu isi asuma
    riscul”, “Cu muzica e… de glumit!”, “Carnaval la Tanase”,
    “Nepotul domnului prefect”.

    Detalii pe
    www.mediafax.ro
    .

  • Festivalul de la Palić sau 50 de filme in sapte zile

    Cannes, Venetia, Berlin. Daca intrebi un jurnalist de film unde
    ar vrea sa-si faca meseria, mai mult ca sigur aceste puncte
    fierbinti ale consumului de cinema vor aparea in discutie. Poate ca
    marile festivaluri sunt cele care lanseaza tendinte si bifeaza de
    obicei mai toate descoperirile cinematografice ale anului, dar ele
    sunt in acelasi timp si supermarketurile industriei, cu toate
    avantajele si dezavantajele. Or, uneori iti place sa mai dai o fuga
    si la piata.


    Si atunci apar (sau ar trebui sa apara) festivalurile mici. Nu
    numai ca acestea ofera un fel de rezumat al longevivilor campioni
    din orasele enumerate mai sus (lucru bun, pentru ca e foarte greu
    sa descoperi 300 de filme bune pe an, iar printre titluri se
    strecoara zeci si zeci de filme – motiv de pierdere de vreme), dar
    vin si la pachet cu altfel de experiente, imposibile intr-un
    festival mare, unde mai putin de patru proiectii pe zi induc o
    stare de vinovatie susceptibila sa te tranteasca urgent pe
    canapeaua unui psihoterapeut.


    Bineinteles, lucrurile devin si mai interesante cand esti
    invitat in juriul unui astfel de festival, pentru ca organizatorii
    – mai ales daca sunt la fel de ospitalieri ca sarbii – insista sa
    te si plimbe sau distreze, fara a exagera cu numarul de pelicule
    ingurgitate zilnic.


    Un astfel de exemplu este micul festival de film european de la
    Palic (vreo 50 de filme proiectate in sapte zile, spre deosebire de
    apreciatul nostru TIFF, unde in zece zile ai putea vedea vreo 250),
    singurul festival exclusiv european din lume.

    Palic, o mica statiune de pe malul unui mare lac, se afla in
    nordul extrem al Serbiei, la o distanta egala (doua ore cu masina,
    pe drumuri mai bune decat in Romania) de Budapesta si Belgrad.

    Cel mai apropiat oras ca distanta este Subotica, un fel de
    Timisoara a Serbiei, cu cateva bulevarde pietonale foarte
    linistite, un mastodont de primarie cu clopotnita (de la distanta
    pare a fi o biserica, de unde si un serios soc cand observi, de la
    aceeasi distanta, logoul McDonald’s pe colt, la parter), frumoasa
    arhitectura art nouveau, biserici crapate (nu de la razboi!) si un
    aer calm, de parca oraselul s-ar afla intr-o luminoasa si eterna
    toamna.

    Aerul calm devine si mai calm la opt kilometri mai departe, la
    Palic, veche statiune aflata intr-o padure seculara. Singurul
    defect? Nu poti inota in lacul cu o suprafata de 4 kilometri
    patrati, a carui apa are nevoie de vreo 25 de milioane de euro
    pentru a fi curatata (printre altele, zic localnicii, si de cateva
    bombe aruncate in zona prin ’99). Dar aici este si o frumoasa scena
    de vara, cu un cinematograf in aer liber, pe al carui ecran au
    putut fi vazute filmele din competitie (printre ele si “Medalia de
    onoare” al lui Calin Netzer), la adapost de atacurile furibunde ale
    tantarilor, cu ajutorul unor servetele imbibate cu un lichid-minune
    si impartite de niste “zane”.

    Aici am revazut, la sase luni dupa Berlinul din februarie, cel
    mai bun film savurat in 2010: extraordinarul “Cum mi-am petrecut
    sfarsitul verii” (rebotezat “How I Ended the End of the Summer”,
    din cauza unei greseli din catalog, in TOATE materialele
    festivalului, inclusiv programul) al rusului Alexei Popogrebsky, cu
    care nimanui nu i-a fost greu sa ciocneasca un pahar de “rachie”
    (tuica, adica, pe care sarbii o prepara, ca si romanii, cam din
    orice creste in livada) dupa proiectie sau dupa ceremonia de gala,
    unde i s-a inmanat si trofeul cel mare, Turnul de Aur.

    Acesta e si marele avantaj al unui festival mic: traseele
    exclusiviste ale vedetelor nu mai par la ani-lumina distanta ca la
    Venetia, de exemplu, unde metrul care te desparte de starurile de
    pe covorul rosu capata o largime fantastica, iar contactul cu
    creatorul este redus la amabile si anoste conferinte de presa. La
    Palic, granitele dintre regizori, jurnalisti si public nici macar
    nu erau trasate, prin urmare o discutie cu un regizor premiat la
    Berlin sau cvasi-nominalizat la Oscar se putea petrece cat ai clipi
    din ochi.

    Cititi articolul integral in editia tiparita a revistei
    BUSINESS Magazin.

  • TOP: Filmele cu cele mai mari pierderi

    In total, este vorba despre mai bine de jumatate de miliard de
    euro, valoare la care s-au ridicat pierderile celor mai
    neprofitabile filme din ultimii zece ani. Simplul fapt ca a
    inregistrat pierderi nu califica insa orice film la titlul de “box
    office bomb”, cum numesc americanii asemenea filme cu pierderi cel
    putin de ordinul zecilor de milioane de dolari.

    Spre exemplu, Zyzzyx Road (2006) a avut incasari de numai 30 de
    dolari (23,6 de euro) in SUA, de la sase persoane, desi a rulat
    intr-un cinematograf din Dallas in fiecare zi, timp de sase zile,
    insa dat fiind ca a avut un buget de numai un milion de dolari,
    pierderile nu au fost suficient de mari pentru a-l clasa in topul
    filmelor cu cele mai mari pierderi. Iar cu un minus de aproximativ
    39 de milioane de dolari (peste 30 de milioane de euro), Delgo
    (2008) este doar un esec modest prin comparatie cu filmele cu cele
    mai mari pierderi.


    Si nu doar gaura financiara este problema in cazul unor astfel
    de filme. In jos sunt si carierele unor actori alminteri de succes,
    care pot fi afectate sau chiar distruse de un asemenea film, ca sa
    nu mai vorbim de faptul ca anumiti consumatori se pot simti
    ofensati de faptul ca producatorii au considerat ca vor plati bani
    pentru o asemenea productie.

    Iar pentru o casa de productie, un asemenea film neprofitabil
    poate fi suficient cat sa o aduca in prag de faliment, asa cum s-a
    intamplat in cazul United Artists, care a produs filmul Heaven’s
    Gate, Fox Animation Studios pentru Titan A.E., Franchise Pictures
    cu Battlefield Earth sau Carolco Pictures, producatorul Cutthroat
    Island (1995), filmul cu cele mai mari pierderi din istorie, de
    aproape 147 de milioane de dolari (peste 115 de milioane de euro),
    cu tot cu adaptarea la inflatie.

    Intre cele mai frecvente motive pentru care un film poate genera
    pierderi se numara lipsa de promovare – Delgo, spre exemplu, a avut
    un buget de promovare de numai putin peste 1,5% din total -,
    criticile negative si diferite circumstante precum momentul
    lansarii sau contextul economic.

  • Castigatorii premiilor Emmy 2010 (GALERIE FOTO)




    Potrivit Mediafax
    , “Mad Men”, avand 17 nominalizari anul acesta
    si bucurandu-se de aprecierea criticilor si a publicului, a
    castigat premiul pentru cel mai bun scenariu si cel mai bun serial
    drama. Acest stralucit portret cinic al unei agentii de publicitate
    din anii ’60 castiga pentru a treia oara consecutiv premiul pentru
    cel mai bun serial drama. “A fost total neasteptat. Calitatea
    nominalizarilor, anul acesta, a fost fenomenala”, a spus Jon Hamm,
    starul acestui serial, recompensat in total cu patru premii
    Emmy.

  • Aniversarea lui Michael Jackson: taierea tortului la Gary, un nou film si aceeasi suprematie in topul vanzarilor

    Cateva sute de fani s-au adunat inca de sambata la Gary,
    Indiana, orasul natal al lui Michael Jackson, spre a marca
    aniversarea zilei sale de nastere, 29 august. Centrul sarbatorii a
    fost casa unde a copilarit cantaretul, a carei adresa este
    cunoscuta ca “2300 Jackson Street”, la fel ca numele unei piese a
    Jackson 5 din 1989.

    Locul s-a umplut de vanzatori de suveniruri, imitatori ai lui
    Michael Jackson, autoritati si vedete locale, s-au cantat si dansat
    piese ca “Thriller” si “Gone Too Soon”, iar tatal cantaretului, Joe
    Jackson, a taiat patru din cele cinci torturi preparate cu aceasta
    ocazie de o cofetara din Gary, la cererea primarului din oras.
    Hazel Montgomery a pregatit patru torturi – unul decorat cu o
    manusa alba, altul cu o silueta a lui Michael Jackson, una cu
    fluturi si una cu chipul lui Michael. Joe Jackson si l-a oprit pentru sine pe ultimul, iar
    celelalte torturi le-a impartit fanilor prezenti.

    Surprinzator probabil, popularitatea comerciala a lui Michael
    Jackson pare sa-si fi gasit un nou centru in India, judecand dupa
    ultimele statistici globale publicate de Ovi Music Store, magazinul
    digital de muzica al Nokia. Michael Jackson este cel mai bine
    vandut artist, cu cel mai mare numar de piese descarcate din
    magazinul Nokia, iar numarul cel mai mare de descarcari au fost
    facute din India (26% din totalul descarcarilor de muzica), urmata
    de Marea Britanie, Germania, Olanda si Finlanda. “Beat It” este in
    fruntea vanzarilor, urmata de “Billie Jean” si “Thriller”. Michael
    Jackson este urmat in topul vanzarilor de Lady Gaga, Elvis Presley,
    Black Eyed Peas si Rihanna.

    “Comemorarea unui an de la moartea sa, in 25 iunie, si
    aniversarea nasterii sale, la 29 august, au reinviat febra Michael
    Jackson, cu fani care redescopera cantecele sale. El este cel mai
    popular artist solo al tuturor timpurilor”, a comentat pentru MTV muzicologul Geoff Roberts.

    O astfel de ocazie nu putea trece fara un nou plan de a
    valorifica vechi materiale audio sau video ale lui Jackson. Un fost
    asociat al cantaretului, Ron Newt, a declarat pentru tabloidul online
    TMZ ca a primit deja oferte de milioane de dolari pentru a lansa un
    film de 64 de minute realizat pe baza unor inregistrari din timpul
    turneului Triumph Tour al Jackson Five, din 1981.

    Filmul ar include secvente inedite din timpul repetitiilor si
    din culisele turneului, infatisandu-l pe Michael Jackson dansand,
    cantand si conducand punerea in scena a turneului, singur si
    impreuna cu fratii sai, urmand astfel modelul filmului “This Is
    It”, cu secvente de la repetitiile pentru seria de concerte pe care
    Jackson ar fi trebuit s-o sustina incepand din iulie 2009 pe
    stadionul O2 din Londra.

    Conform ultimelor statistici de box-office, filmul
    “This Is It”, lansat de Sony/Columbia, a avut incasari de aproape
    252 de milioane de dolari numai din proiectii, fara vanzarile de
    DVD-uri sau de obiecte promotionale, situandu-se intre primele 300
    cele mai vandute filme ale tuturor timpurilor.

    Ron (Ronald) Newt Sr. este un controversat impresar din California, fost proxenet, care a
    intrat in contact cu familia lui Michael Jackson la inceputul anilor ’80, pe cand incerca sa le faca o
    cariera muzicala in R&B celor trei fii ai lui. In 1993, Newt
    avea sa fie tinta unor incercari (fara succes insa) de mituire din
    partea presei de scandal, care urmarea sa obtina din partea unuia
    dintre fiii lui marturia ca Jackson l-ar fi molestat in 1985. Acum,
    Newt afirma pentru TMZ ca Michael Jackson personal i-ar fi
    incredintat inregistrarile video din timpul turneului Triumph, in
    virtutea relatiei apropiate pe care ar fi avut-o cu megastarul.

    Michael Jackson a incetat din viata la 25 iunie 2009, in urma
    unei supradoze de propofol, in timp ce se afla in ingrijirea
    doctorului sau personal, Conrad Murray. Procesul lui Conrad Murray,
    acuzat de omucidere in acest caz, urmeaza sa inceapa in ianuarie
    2011.

  • Curat hibrid sau cum au ajuns din nou la moda extraterestrii

    “Splice”/”Hibrid” incepe cat se poate de clasic: cuplul de
    cercetatori Clive si Elsa, interpretati de Adrien Brody si Sarah
    Polley, sunt specialisti in combinarea de secvente ADN provenite de
    la specii diferite, pentru o obtine noi forme de viata. Pentru ei,
    pasul urmator este folosirea ADN-ului uman, ceea ce ar aduce foarte
    la indemana posibilitatea gasirii unor tratamente pentru cele mai
    groaznice boli ale omenirii. Angajatorul lor, un producator de
    produse farmaceutice, le interzice continuarea experimentelor.
    Nicio problema insa, pentru ca experimentul poate fi continuat la
    subsol, nestiut de nimeni.

    Rezultatul este Dren (frumoasa Delphine Chaneac, ajutata din
    plin de efecte speciale), un hibrid intre specii greu
    identificabile, dar suficient de umana pentru a trezi in creatorii
    sai sentimente dintre cele mai diferite. Iar farmecul filmului lui
    Vincenzo Natali exact de aici vine: relatia dintre creator si
    creatura nu strabate vechiul traseu al genialului Frankenstein, ci
    incearca o directie cat se poate de naturala, comunicarea.

    Pe langa problemele morale ale experimentului (cei doi
    cercetatori incalca mai toate legile scrise si nescrise in relatia
    cu Dren), altoite din plin pe doua personaje departe de
    perfectiune, “Splice” foloseste un melanj nou de ambitie, atractie
    si complexe pentru a spune o poveste cat se poate de veche.

    Daca la inceput lasa impresia unui inspirat dansator care isi
    dezlantuie pasii de dans pe structura unui zgarie-nori, din pacate
    Natali pare de la jumatatea filmului cuprins de vertijul
    directiilor necunoscute, asa incat se intoarce aproape tarandu-se
    de unde a plecat. Nici ca se putea gasi un final mai traditionalist
    (si in acelasi timp deschis) pentru “Splice”: regizorul si
    scenaristul sterg din cateva secvente un secol de cinema si
    crampeiul revolutionar din premisa nemaipomenita a acestui SF
    special, dar nu foarte.

    De remarcat si economia de mijloace: cele doar cateva personaje
    si cateva spatii nu stirbesc deloc din energia si tensiunea acestui
    horror SF “de camera”, chiar daca sfarsitul se chinuie sa stearga
    si aceste avantaje ale proiectului.

    Ceva surprize pregatite de Natali si interpretarile foarte bune
    ale lui Polley si Brody fac totusi acest horror SF atipic o solutie
    buna pentru amatorii de gen, mai ales cei preocupati de tendintele
    extreme ale stiintei. Intr-o lume atat de competitiva ca aceea a
    trusturilor farmaceutice, nu-i deloc greu sa crezi ca undeva pe
    lume o fiinta ca Dren trezeste sentimente la fel de contradictorii
    in creatorii sai.

    De la Frankenstein citire: filmele clasice care au facut
    posibila aparitia noului “Hibrid”

  • “Eu cand vreau sa fluier, fluier”, de Florin Serban – propunerea Romaniei la Oscar 2011

    Un juriu format din Eugenia Voda, critic de film si realizator
    TV, Magda Mihailescu, critic de film, Cristina Corciovescu, critic
    de film, Mihai Chirilov, critic de film, directorul artistic al
    Festivalului International de Film Transilvania (Cluj-Napoca), Dana
    Duma, critic de film, Dinu Tanase, director de imagine si regizor,
    si Eugen Athanasiu, critic de film, a ales, cu o majoritate de
    cinci voturi, ca lungmetrajul “Eu cand vreau sa fluier, fluier”, in
    regia lui Florin Serban, sa reprezinte Romania la sectiunea “cel
    mai bun film strain” a premiilor Oscar, la editia care va avea loc
    in 2011.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Mama lui Michael Jackson face filme despre fiul ei

    Howard Mann, editorul volumului “Never Can Say Goodbye”, lansat
    recent de Katherine Jackson, va coproduce cu aceasta un lungmetraj
    care va contine imagini cu Michael Jackson filmate din copilarie si
    pana in ultimele saptamani de viata ale artistului.

    Potrivit site-ului TMZ.com, Katherine Jackson se afla in posesia
    catorva inregistrari video, ce totalizeaza cateva sute de ore si
    care surprind momente semnificative din viata cantaretului,
    inclusiv momentul mutarii familiei Jackson din orasul Gary, Indiana
    la Los Angeles, dupa ce grupul Jackson 5 a semnat un contract
    important cu celebra casa de discuri Motown.

    Mai multe amanunte pe www.gandul.info

  • Pro Video lanseaza Banca de Filme

    Banca de filme va pune la dispozitie cele mai noi filme lansate
    de Pro Video in format DVD sau Blu-Ray, dar si pelicule clasice sau
    documentare.
    Banca de Filme isi propune nu doar sa informeze asupra conditiilor
    de obtinere si de exploatare a Licentei de Difuzare Publica, dar sa
    si atraga atentia cu privire la conditiile legale de difuzare de
    filme in spatii publice, altele decat cinematografele, fara a se
    vinde bilete.

    Pentru difuzarea oricarui film in alte locuri decat cele destinate
    acestei activitati, proprietarii trebuie sa achizitioneze o astfel
    de licenta. Cele doua tipuri de licente care pot fi obtinute prin
    intermediul diviziei Banca de Filme sunt: Licenta Video de Difuzare
    Publica Anuala si Licenta Video de Difuzare Publica Unica.

    Licenta Video de Difuzare Publica Anuala este ideala pentru
    locatiile care difuzeaza filme cu regularitate, oferind
    detinatorului dreptul de difuzare publica a oricarui film din
    portofoliul licentiatorului, fara niciun fel de limita, de-a lungul
    unui an intreg.

    Licenta Video de Difuzare Publica Unica are in vedere in special
    evenimentele tematice unde publicul poate sau nu sa plateasca bilet
    pentru vizionare. Acest tip de licenta este emisa pentru un singur
    titlu, oferind sansa unica detinatorului de a achizitiona filme
    chiar inainte ca acestea sa fie lansate pe DVD sau Blu – Ray.

    Mai multe detalii despre acest proiect pot fi gasite pe site-ul
    dedicat www.bancadefilme.ro.