M-am inscris, mi-am creat contul si m-am aflat in fata unei
casete in care puteam sa scriu 140 de caractere. Ce-as putea spune
lumii in 140 de caractere? Un aforism destept? O cugetare adanca? O
stire pe care inca n-a aflat-o chiar toata lumea? De fapt chiar
titlul casetei sugereaza: what’s happening? (ce se intampla). Asa
ca am ales calea adevarului in timp real: “Try to work. Not in the
mood…”. Acesta a fost primul meu tweet, in toata splendoarea
banalitatii si inutilitatii sale.
Am sincere indoieli ca cineva ar putea fi interesat de cheful meu
de munca, dar foarte curand am aflat ca vreo zece persoane ma
urmaresc pe Twitter si m-au cuprins remuscarile. Poate oamenii
aceia chiar au chef de munca, iar eu le-am rapit cateva secunde. Nu
mica mi-a fost mirarea cand, dupa cateva zile, am primit si un
raspuns. Pe care n-am stiut daca trebuie sa-l iau ca o ironie sau,
pur si simplu, acesta e spiritul Twitter-ului: “Buna, Mircea, ti-a
revenit pofta de munca?”.
Admit ca aceasta prima experienta cu Twitter a fost ratata. Nici
cea cu Facebook n-a fost mai fericita, desi ma intereseaza foarte
mult “social networking” ca fenomen. Insa am descoperit ca
dezavantajul prea numeroaselor cereri de imprietenire cu
necunoscuti se compenseaza cu cateva avantaje notabile. De pilda,
m-am imprietenit pe Facebook cu Teatru 74 si primesc informatii
despre spectacole in timp util. Mesajele sunt succinte si insotite
de o referinta pe web, iar revelatia a fost ca nu prea depasesc 140
de caractere… Poate am judecat gresit posibilitatile si puterea
Twitter-ului. La urma urmei, te poti adresa unei audiente (care
poate fi suficient de fin controlata) nu doar cu banalitati, ci si
cu semnale care pot fi de folos. Autopromovarea nu este nici ea o
posibilitate de neglijat: poate exista oameni interesati de
articolele pe care le public, asa ca un tweet nevinovat cu un link
si vreo suta de litere poate face mult, mai ales daca
“rezoneaza”.
Desigur, intrebarea urmatoare se refera la posibilitatile
comerciale pe care le ofera Twitter. Evident, sunt foarte multe
companii care folosesc serviciul, dar este la fel de evident ca nu
pot decat sa concureze liber intr-un mediu super-aglomerat, in care
atractiile le reprezinta mai degraba tweet-urile lui Britney Spears
(cu aproape cinci milioane de “followers”). Pe de alta parte,
Twitter merge in pierdere, in ciuda audientei fabuloase pe care
si-a castigat-o (23 de milioane de vizitatori unici luna trecuta)
si cresterii exponentiale (1.500% in martie), asa ca e de inteles
interesul pe care l-a starnit zilele trecute stirea ca, in sfarsit,
noua vedeta a internetului isi va dezvalui modelul de business cu
care spera sa-si monetizeze popularitatea. Cred ca nici un startup
nu a primit atat de multa consultanta gratuita in aceasta privinta,
avand in vedere ca in ultimii doi ani aproape orice analist al
industriei si-a exersat imaginatia cu cel putin un scenariu prin
care Twitter ar putea sa castige o multime de bani in cel mai scurt
timp cu putinta.
Pana la urma, modelul conceput de cei de la Twitter nu este
neaparat spectaculos (corespunde, in mare, cu asteptarile
specialistilor) si nici foarte original, pentru ca influenta lui
Google este cat se poate de transparenta. Primul mecanism cu
valoare comerciala este “promoted tweets” care va permite
companiilor sa plateasca pentru ca mesajele lor sa apara in fruntea
listei de rezultate ale cautarilor pe anumite cuvinte cheie, adica
ceva asemanator cu serviciul AdWords practicat de Google. Modelul
de stabilire a pretului nu a fost inca prezentat, dar se prevede ca
va fi in functie de numarul de vizualizari. Mai departe, Twitter va
imparti acest venit (50%) cu partenerii care se alatura
programului. Insa acesta este doar primul pas, pentru ca urmeaza ca
tweet-urile promovate sa poate fi inserate in fluxurile de mesaje,
cu avantajul utilizarii informatiilor demografice si statisticilor
(deci contextualizare).
Insa modelul nu este lipsit de unele riscuri, cel mai important
fiind cel ca utilizatorii care s-au obisnuit cu un serviciu fara
intruziuni publicitare sa migreze spre alte servicii de
microblogging. Oficialii companiei insista insa cu nu este vorba de
reclame propriu-zise, ci doar de tweet-uri ceva mai speciale care
pot fi tratate exact ca si celelalte. In plus, se va masura
“rezonanta” fiecarui astfel de mesaj si vor fi inlaturate cele care
nu suscita interes. Daca planul va functiona si va fi aplicat cu
moderatie, Twitter ar putea sa fie una dintre putinele companii
care reusesc sa valorifice eficient un serviciu gratuit.
